San Sebastián – Donostia Spania

Anunțuri

Elvetia – asezare, istorie, cadru natural, clima

steag elvetiaElvetia (foto stanga) este o republica federala alcatuita din 26 de cantoane autonome. Se afla in Europa de Vest, unde la nord se invecineaza cu Germania, la sud cu Italia si Austria, la est cu Liechtenstein, iar la vest cu Franta. Capitala sa este Berna.

Intinzandu-se pe o suprafata de 41.285 km², Elvetia este impartita intre Muntii Alpi, Platoul Elvetian si Muntii Jura. Nu are iesire la mare.

Denumirea în limba română provine din cea latinească, de Helvetia, asociat termenului neolatin de Confederatio Helvetica.

Toponimul Schwyz este atestat din 972, în germana înaltă veche Suittes, termen legat de suedan „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul.

Datorita adoptarii Constitutiei Federale Elvetiene din 1848, Elvetia este acum un stat in forma sa actuala.

Cele mai vechi urme de existență a hominizilor în Elveția actuală datează de circa 150.000 de ani. Cele mai vechi așezări agrare de aici, găsite la Gächlingen, au fost datate în preajma anului 5300 î.e.n, iar cele mai vechi triburi cunoscute din zonă fac parte din culturile Hallstatt și La Tène, ultima denumită după situl arheologic din La Tène, în partea de nord a Lacului Neuchâtel.

În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția (foto dreapta) și a impus o nouă constituție de stat unitar. În 1815, Congresul de la Viena a restabilitelvetia-1135-l complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării.

Femeile au primit drept de vot la început la nivel de canton în 1959, și apoi la nivel federal în 1971 și, în ciuda opoziției, în ultimul canton Appenzell Innerrhoden. După votul universal la nivel federal, femeile au căpătat rapid importanță în viața politică, prima femeie care a devenit membră a executivului Consiliului Federal fiind Elisabeth Kopp, în perioada 1984–1989, iar prima femeie președinte a fost Ruth Dreifuss în 1999.

În 2002, Elveția a devenit membru cu drepturi depline al ONU, lăsând Vaticanul să rămână ultimul stat cu largă recunoaștere care nu este membru ONU. Deasemenea, statul este membru fondator al EFTA, Dar nu este membră a Zonei Economice Europene.

schengenLa 5 iunie 2005, alegătorii elvețieni au acceptat cu o majoritate de 55% să adere la tratatul Schengen (foto stanga), rezultat privit de comentatorii europeni ca un semn de susținere din partea Elveției, o țară tradițional considerată ca fiind independentă și reticentă față de aderarea la organizații supranaționale.

Cadrul natural al Elvetiei este diversificat. Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Cea mai putin populata este zana muntoasa.

Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de 4.000 m sau depășesc această altitudine.  Cel mai inalt este Monte Rosa cu 4634 m, apoi il urmeaza Matterhorn cu 4478 m.

Alpii sunt un lanț muntos înalt, care treaversează partea central-sudică a țării, formând circa 60% din suprafața ei totală. Printre văile înalte dinAlpii-Elvetieni-Aletch-Gletcher Alpii Elvețieni (foto dreapta) se găsesc mulți ghețari, totalizând o suprafață de 1.063 kilometri pătrați. Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg către cele patru puncte cardinale și parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografică cuprinde mai multe dintre cele mai mari lacuri din Europa de Vest și Centrală, între care se numără lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore. Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Lacurile și ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării.

Partea nordică a țării, mai dens populată, cu circa 30% din suprafața totală a țării, mai este numită și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial împădurite, parțial acoperite cu pășuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri.

Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut, aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni.

Fohn este un fenomen meteorlogic, care poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase.

graubundenZone alpine mari, cum ar fi Graubünden (foto stanga) rămân mai uscate decât cele subalpine și, cum ar fi în valea principală a cantonului Valais, sunt condiții favorabile pentru creșterea viței de vie.

Precipitațiile tind să fie moderat răspândite pe toată durata anului, cu un maxim nu foarte mare pe timp de vară. Toamna este cel mai uscat anotimp, iarna cad mai puține precipitații decât vara, și totuși vremea în Elveția nu este foarte stabilă și poate varia de la an la an fără perioade stricte și previzibile.

Condițiile climatice, geologice și topografice ale regiunilor alpine dau naștere unui ecosistem foarte fragil și deosebit de sensibil la schimbări climatice.

 

Harta Elvetiei

harta elvetiei

Insulele Baleare

Insulele Baleare (foto stanga) sunt un arhipelag în vestul Mării Mediterane ce formeaza o comunitate autonomă din Spania. Capitala este Palma de Mallorca. Comunitatea este compusă dintr-o singură provincie, cu același nume. Cuprinde patru insule: Ibiza, Formentera, Mallorca si Menorca. Accesul pe aceste insule se face din Marea Britanie sau din Nordul Europei.

Ibiza (foto dreapta) a fost in trecut locul de refugiu al generatiei hippie, dar astazi aceasta este populata datorita tineretului modern si al homosexualilor. Orasul are doua plaje mari si anume Ses Salinas si Es Cabalet. Obiectivele turistice sunt Muzeul de Arta Contemporana, Catedrala, Muzeul d’ Altvilla cu exponate din anul 1600 din perioada romana si araba, si cu obiectivul Sa Pena. Este cel mai atractiv oras de pe insula. Orasul Nou este neinteresant, dar activ. Singura curiozitate este biserica El Salvador din Plaza Canalejas.

Daca doriti sa faceti o mică excursie si sa vă deconectati de atmosfera zgomotoasa puteţi păsii într-o Ibiza mai puţin cunoscută, cu traditii, cu localităti mici, cu natura fenomenală. Aici puteti admira peisaje minunate, puteti vedea pieţe colorate si puteti participa la petrecerile locale, adica la fiesta.

Mallorca este cea mai speciala dintre insule, cu plaje ultramoderne si un interes arheologic ridicat. Aici intalnim capitala Palma de Mallorca (foto stanga), unul dintre cele mai solide orasele, cu o industrie foarte dezvoltata, avand port la mare. Din punct de vedere gastronomic, maslinele si migdalele sunt tipice in dieta mallorcana, insula avand peste 4 milioane de migdali si maslini. In ciuda localizarii insulei in Mediterana, fructele de mare sunt in general de import. Felurile de mancare tipice sunt sobrassada, paella, iar pentru iubitorii de dulce, ensaimada.

Este considerata insula contrastelor, în sud-vest cu oraşe turistice foarte aglomerate iar în partea de nord cu frumuseţiile naturii încă neatinse, cu plaje cu nisip in sud si cu munţi înalţi si tărm stâncos in nord. Tinutul muntos este alcatuit din Muntii Sierra de Tramuntada, iar cel mai inalt varf este Puig Major cu o inaltime de 1445 m.

Principalele obiective turistice sunt Catedrala, proiectata de Antonio Gaudi in stil gotic, Muzeul Diocesano, Palatul Almudaina, Muzeul Mallorca si biserica Santa Eulalia. Tot aici gasim si plajele Playa de la Reina si Audia. Deasemenea se mai pot vizita si ruinele de la Castillo de Bulluer. Se pot face drumetii de la Castello de Santelmo, la Agaida sau Runda. Soller este orasul ce cuprinde Muzeul Principal si Plajele Constitucion El Guida.

Menorca (foto dreapta) reprezinta a doua insula ca lungime, din acest Arhipelag, ce detine un trecut istoric interesant si un prezent avantajos. Aici domina natura virgina, linistea si culorile: albastru si turcoazul de la marea omniprezenta, verdele de la vegetatia luxurianta datorita umiditatii ridicate de pe insula, albul de la casele de piatra tipice si galbenul de la Soarele auriu. Pentru ca Menorca să-şi poată conserva flora şi fauna unică, în 1993 UNESCO a declarat-o rezervaţie biosferică mondială.

Mahon este capitala insulei. Principalele locuri pentru plimbare sunt Plaza Espana si Plaza Carmen, cu o biserica a Ordinului Carmelitelor, care astazi este muzeu. Pe Plaza de la Conquista sunt doua biserici, Santa Maria, construita in 1972 si San Fracisco. Se mai poate vizita Muzeul Arheologic sau portul. La sud de Mahon se afla Villa Carlos, unde se pot vizita bisericile basilice San Luis si San Clemente.

Insula Formentera (foto stanga) este cea mai mica şi mai sudica insula locuita din Insulele Baleare. Este situata la sud de insula Ibiza, de care este separata printr-un canal de 3,6 km. Punctul sau cel mai apropiat de Peninsula Iberică este Denia (Alicante), la 65 km. In cadrul unei vizite pe aceasta insula se recomanda vizitarea portului San Francensc, Playa Illetas, La Mola si a plajei Mitjorn. Este considerata un adevarat paradis pentru scufundari, devenind visul scafandrilor. Plajele de aici sunt cu nisip alb. Din luna mai 2002 s-a introdus o taxa ecologică, pentru a combate efectele negative a turismului în masă.

Intregul arhipelag este declarat Parc National si pentru a proteja natura, accesul pentru vizitarea Insulei Cabrera (foto dreapta) este limitat, chiar si in plin sezon. Nu se permite accesul unui numar mai mare de 300 turisti pe zi. Este cunoscuta si ca loc de detentie pentru cei 9.000 de prizonieri luati de Napoleon in timpul razboaielor sale.

Climatul lor este excelent, cu aproximativ 300 de zile insorite pe an, plajele minunate, oferta culturala bogata, ospitalitatea localnicilor excelenta, atmosfera cosmopolitana, toate acestea facand din Insulele Baleare una dintre destinatiile de vacanta preferate din Spania.

 

Harta Insulelor Baleare

Insulele Canare

Insulele Canare (foto stanga) se prezinta ca un arhipelag atlantic, format din sapte insule mari si altele mai mici de origine vulcanica, cu munti de peste 3700 metri. Aceste insule cuprind doua provincii: Santa Cruz de Tenerife, de care apartin Tenerife, La Gomera, El Hierro si La Palma, si Las Palmas de Grand Canaria Provincia de care apartin Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria. Ele se caracterizeaza prin peisaje fermecatoare si fenomene carstice precum pesteri si mari subterane.

Cea mai mare si mai inalta insula din Arhipelag este Tenerife (foto dreapta), cunoscuta ca insula Eternei Primaveri. Are 2034 km si 3718 m, cu o populatie de 655,656.

Produsul predominant în Tenerife e peştele proaspăt. Preferaţi sunt vieja (peştele-papagal), merluza (merlucius), abade, mero, cabrilla şi cherne (toate specii de biban de mare). Peştele e preparat într-un mod simplu, de exemplu la grătar sau prăjit, şi servit cu un sos de ulei, oţet şi ardei, nu foarte iute, sau cu mojo, alături de legume. Peştele sărat este de asemenea apreciat. Dintre legume, cele mai tipice, tradiţionale, sunt papas arrugadas; aceşti savuroşi cartofi fierţi în coajă, cu multă sare, până când apa s-a evaporat complet, trebuie serviţi cu mojo.

Mojo (foto stanga) reprezinta un sos picant ce se gaseste in diferite variante, mai mult sau mai puţin iuti, în funcţie de mâncarea pe care o însoţeşte. Cele două tipuri principale sunt mojo verde, în reţeta căruia intră pătrunjel şi coriandru, care îi dau o aromă răcoroasă, pătrunzătoare, şi mojo rojo, sosul roşu, mai iute, făcut din ardei iuţi. Brânza de capră la grătar este şi ea servită con mojo.

Localnicilor le plac tocăniţele săţioase, preparate din mai multe tipuri de carne (inclusiv de porc şi iepure), năut şi legume, iar adesea îngroşate cu gofio.

Gofio (foto stanga) este ingredientul nelipsit din preparatele bucătăriei populaţiei guanche, ce se foloseşte în continuare foarte mult. Este o făină integrală prăjită, de obicei din mazăre, dar poate şi din orz, grâu sau chiar năut. Este preparată ca un fel de mămăligă, ca o pastă amestecată cu legume, sub formă de pâine, prăjituri şi budinci.

Bananele famblate sunt ceva foarte obişnuit în staţiuni si sunt preparate in mai multe moduri.

Cea mai mică insulă este Roque del Oeste, care de fapt este numai o stâncă lingă insula Graciosa. Cea mai mică insulă locuită este Isla de los Lobos pe care trăieşte numai o singură familie.

Din punct de vedere administrativ, Insulele Canare apartin Spaniei, iar geografic Africii. Insula Fuerteventura este cea care se află cel mai aproape de Africa, la circa 100 km, in timp ce Tenerife se gaseste la aprox. 300 km.

Desi toate sunt de origine vulcanica sunt foarte diferite una fata de cealalta, de exemplu pe insula Tenerife domină munţii înalţi, iar pe insula Lanzarote domină munţii mai puţin stâncoşi şi mai puţin înalţi.

Pico del Teide cu 3718 m reprezinta cel mai inalt punct din Arhipelag si din Spania.Vârful muntelui este acoperit de zăpadă timp de mai multe săptămâni în timpul „iernii” în timp ce pe plajele de pe partea sudică turiştii se bucură de temperaturi de 25 – 28 grade C .

Insula Lanzarote (foto stanga) este cea mai secetoasa, Gran Canaria cea mai urbanizata, La Palma cea mai verde, El Hiero cea mai izolata, iar cea mai bogata în frumuseţi naturale este La Gomera.

Temperatura apei Oceanului Atlantic, nu este chiar caldă, dar intotdeauna este intre 20-23 grade C.

Populaţia totală a insulelor este în jur de 1.5 milioane, din care o treime trăieşte pe insula Gran Canaria. Băştinaşii de pe insule sunt prietenoşi în general, dar în locurile unde s-a dezvoltat turismul ei au devenit mai atenti si mai suspiciosi cu strainii.

Veniturile principale provin din turism, agricultură şi comerţ. Se cultivă in cantităţi însemnate: banane, roşii, tutun. Este foarte cunoscuta şi cultura de vinuri din Tenerife . Vinurile sunt băute în Europa de secole, mai ales acel vin dulce, bogat, îmbătător, făcut din struguri malvasia, folosiţi altădată la străvechiul vin tămâios de Madeira. În zilele noastre, în Tenerife se produc vinuri de toate felurile: seci sau dulci, roşii sau albe. Principala zonă de cultivare a viţei de vie se găseşte în jurul El Sauzal, la nord de Puerto de la Cruz. De asemenea, La Gomera produce vin de masă. Gustaţi neapărat vinul dulce, de desert, din Vallehermoso.

Locuitorii insulelor adoră sărbătorile locale care ţin de obicei minimum trei zile. Majoritatea festivităţilor sunt legate de religie şi in acest timp de la mic la mare se îmbracă in costumele locale tradiţionale şi se servesc mâncăruri tradiţionale.

Cea mai vestită sărbătoare este Carnavalul (foto dreapta), la care participa atat localnici cat şi turişti veniţi special pentru această ocazie, care ţine din februarie până în martie chiar o lună de zile, cu fel de fel de programe artistice, iar noaptea sunt organizate petreceri pe strada in costume de carnaval. Petrecerile de noapte încep oricum după ora 00.00 şi sunt mai aglomerate la sfârşituri de săptămână.

Harta Insulelor Canare