Semnificatia Zilei Pacalelilor de 1 Aprilie

aprilieOriginea Zilei Pacalelilor are legatura cu inlocuirea calendarului Iulian cu cel Gregorian in anul 1582. Introducerea noului calendar a fost facuta pe data de 1 ianuarie.

In vechiul calendar, Anul Nou era sarbatorit pe data de 1 aprilie. Astfel, inlocuirea calendarului a iscat confuzii si initial, unii oamenii nu s-au putut adapta schimbarii. Ei inca mai sarbatoreau Anul Nou pe data de 1 aprilie in loc de 1 ianuarie. Acestia au fost numiti „April Fools”.

Ziua de 1 Aprilie (foto stanga) este sărbătorită în Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania şi Franţa, iar unii dintre ei au au dat şi porecle victimelor din această zi.
În Anglia, păcăliţii sunt automat „nătângi”, după englezestul „noddy”.

In Franta, o traditie de Ziua Pacalelilor include „poisson d’avril”(pestele lui aprilie). Aceasta consta in atasarea unui peste din hartie pe spatele unei persoane fara ca acesta sa stie. O mica glumita, astazi sotiile fiind cat mai diverse.

O poreclă şi mai ilară au scoţienii, unde victimele lui 1 Aprilie se numesc „april qowk” sau „april cuckoo”,  în traducere, „cuc de aprilie”, în timp ce Spiritul umorului s-a răspândit şi în ţările latine, numai că sărbătoarea se celebrează la date diferite. În Peru şi Columbia, Ziua Păcălelii are loc pe 28 decembrie şi poartă numele de „Ziua celor naivi” (Dia de los inocentes).
O altă ipoteză este legată de Noe, care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute pământ uscat după ce potopul s-a retras de pe uscat pe 1 aprilie.

În Marea Britanie, cei care rămâneau pe calendarul vechi erau numiţi „april fools” (prostănacii de aprilie), iar sărbătoarea a luat numele de „April fool’s Day”.
La noi, sărbătoarea se află sub semnul fertilităţii. Un obicei al sărbătorii era păstrat de bărbaţii care se deghizau în această zi şi se străduiau să le impresioneze pe fete. Potrivit credinţei, fetele care îşi aleg soţii în această zi vor avea parte de noroc şi fericire în viaţă.

Dacă nu ştiai, farsele de 1 aprilie nu se fac aşa, la orice oră, ci trebuie să respecţi un program strict. Tradiţia spune că păcălelile trebuie făcute pănă în ora 12.00, altfel aduc ghinion celui care păcăleşte. Nici căsătoria nu este de bun augur dacă se oficiază astăzi, însă doar în cazul bărbaţilor. Conform superstiţiei, aceştia se vor afla „sub papuc” toată viaţa, dacă aleg să îşi spună pirostriile în această zi.

pacaleli

Kristiansand

kristiansandKristiansand (foto stanga) reprezinta a cincia comuna dupa populatie cu 76 917 locuitori și cel mai mare oraș în regiunea geografic-statistică Sørlandet din Norvegia, cu o suprafata de 277 km². Orașul a fost instalat prin regele Christian IV, care a spus o frază renumită „aici orașul o să stea” în anul 1641.

Regiunea este o atractie turistica foarte importanta, principalele obiective fiind Fortareata Christiansholm, Turnul Catedralei sau Kristiansand Dyrepark (gradina zoologica si parc de distractii). Se poate ajunge aici fie cu trenul de la Stavanger, ce dureaza aproximativ 3 ore, luand trenul de la Olso sau cu autobuzele express.

Kristiansand mai semnifica si un important punct de legaura cu Danemarca. Strazile sunt foarte largi, fiind asezate perpendicular, ca intr-o forma geometrica.

Conceptul norvegian de idilic insumeaza insulite stancoase si case albe cu gradini luxuriante adapostite printre coastele stancoase. Astfel se poate caracteriza partea de sud a orasului.

In largul fiordului Kristiansand se afla Flekkeroy, Oksoy si alte insule mai mici, precum si farul Gronningen. In timpul verii toata zona prinde viata.

Aceasta structura urbana a fost gandita de Regele Christian al IV-lea, care a fondat orasul in 1641, atribuindu-i functii comerciale care erau menite sa asigure dezvoltarea si popularea mai intensa a regiunii. In ziua de azi, orasul joaca un rol important in cadrul industriei petroliere norvegiene, gazduind numeroase santiere navale. De asemenea, Kristiansand are si functii universitare, in oras functionand o Facultate de Jurnalism si Comunicare, un campus al Facultatii de Management si o filiala a Universitatii din Adger.

Christiansholm Festning este o fortareata din secolul al XVII-lea situata in zona golfului. Poate fi vizitata gratuit in perioada estivala, privelistea de pe zidul dinspre golf, fiind foarte frumoasa.

In zona centrala, se afla cea mai mare biserica din Norvegia, Catedrala din Kristiansand, care merita vizitata mai ales pentru privelistea din turn.

Tot in aceasta zona merita vazut Orasul Vechi sau Posebyen si principala strada pedestra, Markens gate, care concentreaza majoritatea magazinelor si restaurantelor.zoo

Cea mai mare atractie a orasului este reprezentata de Kristiansand Dyrepark, gradina zoologica si totodata parc de distractii (foto centru sus). Este o destinatie perfecta pentru familiile cu copii, intrucat contine nu numai gradina zoo cu lupi, lincsi, tigri, ci si un balci si un sat-fantezie numit Kardamomme By. Parcul se afla la 9 km est de oras dar puteti ajunge acolo autobuzul nr.1 sau cu autobuzele speciale marcate Dyreparkbussen.

Alta atractie sunt spectacolele cu piratul preferat al Norvegiei, Kaptein Sabeltann.

Piata de peste Fiskebrygga se afla la sud-vest de centrul orasului. Inca se mai vinde peste aici, insa sunt si cateva restaurante cu specific marin, iar pe timpul verii este un loc placut in care puteti savura o inghetata.

Boboteaza

boboteazaPe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătorește botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza (foto dreapta). Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.

Biblia vorbește despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergatorul lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și marturisească pacatele și să se pocăiască, spunandu-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

botezul domnuluiSfânta Evanghelie ne povestește că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan (Isus botezat de Ioan Botezatorul- foto stanga), care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”. Și, ieșind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiții în legatură cu această zi. De exemplu, în localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele.

În tradiția populară românească, Boboteaza este și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele râului. Acum se colinda, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curațire și de îndepartare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.

Hamburg- „Venetia Nordului”

Cu o suprafata de 750 km patrati, Hamburg (foto stanga) reprezinta centrul „regiunii metropolitane europene Hamburg” si un important port german. Face parte din cele 16 landuri federale. Are 1,8 milioane de locuitori si este al doilea oras ca numar de populatie din Germania si al saptelea din Uniunea Europeana.

Din punct de vedere geografic portul fluvial mareic se întinde cu precădere pe malul sudic al brațului nordic, vis-a-vis de cartierele Altona și St. Pauli. Ele sunt legate atat prin poduri, cat și prin tunelul vechi al Elbei și tunelurile noi. La nord și la sud de fluviu terenul este o luncă înaltă, din nisip și grohotiș, apărută în urma glaciațiunilor. Lunca joasă din nisip și mâl, din imediata apropiere a fluviului, este rezultatul a secole de inundații provocate de maree. Ambele maluri sunt însă acum îndiguite, vechi diguri amintesc încă de timpuri în care cartiere întregi stăteau sub apă. Cele două lacuri din centrul orașului se datorează unui baraj al râului Alster. Cel mai mare rau se numește Aussenalster, cel mic Binnenalster, iar ultimul este înconjurat de centrul istoric al orașului. În zona centrală a orașului afluenții, ca și Alsterul însuși, sunt parțial canalizați și mărginiți de multe locuri de parcare publice. Mulțimea de râulețe și canale sunt traversate de circa 2.500 de poduri, Hamburg fiind orașul cu cele mai multe poduri din Europa, mai multe ca Veneția (400), Amsterdam (1.200) și Londra împreuna. Se mai numeste si „Veneția nordului”.

Cel mai inalt deal este Hasselbrack si atinge 116,2 m, peste nivelul marii.

Hamburg este cel mai verde oras din Germania, doua treimi din suprafata sa fiind reprezentate de parcuri, zona verde, lacuri sau canale marginite de copaci.

Se pot vizita salile de bere si explora districtul St Pauli si multitudinea de parcuri diferite, cum ar fi Alster Lake din centrul orasului.

Portul Hamburg (foto centru jos) este cel mai mare port din Republica Federala Germania si cel de-al patrulea ca marime din Europa in materie de marfuri en-gros. De asemenea, este al doilea port din Europa, in materie de containere si unul dintre cele mai importante din lume. Primul container agregat cu raze X din Republica Federala a fost instalat in Hamburg in 1996. Pe vremuri Hamburg Harbour a reprezentat pentru multi oameni o poarta pentru o noua viata, pentru cei care doreau sa emigreze.

port

Biserica Sf. Michaelis (foto centru jos) simbolul culturii din Hamburg. Numita „Michel”, ea detine cel mai mare turn cu ceas din Republica Federala Germania. Ceasul are o circumferinta mai mare de 24 de metri. „Michel” este, de asemenea, cea mai importanta biserica in stil baroc din Germania de Nord si a treia biserica cu numele „Sf. Michaelis”. Primele doua biserici au fost distruse de foc in 1750 si 1906.

St. Michaelis Hamburg

Biserica Sfantul Petri (foto centru jos) cea mai veche biserica din centru, la numai 100 de metri distanta de lacasul de cult „Sf. Jakobi”.

sf petri

Biserica Sfantul Jakobi (foto centru jos) semnifica o constructie impresionanta in stil gotic tarziu, tipic pentru regiunile din jurul Marii Baltice.

Biserica Sfantul Jakobi

Hagenbecks Tierpark (foto centru jos) reprezinta prima gradina zoologica din lume cu carcase in aer liber. „Carl Hagenbecks Tierpark” este deschis tot timpul anului de la 9:00 si este vizitat anual de un milion de oameni.

zoo

Muzeul de Arheologie si Istorie Hamburg (foto centru jos) a fost infintatde catre senatorul August Helms, un comerciant si om de afaceri. In 1898 el a inaugurat mai intai un muzeu-club, cu intentia de a deschide primul muzeu arheologic din Hamburg. De atunci, cladirea s-a extins foarte mult. Dupa aniversarea a 100 de ani, muzeul prezinta o colectie serioasa sub un nou acoperis si dupa un nou concept, inca in constructie.

Muzeul de Arheologie si Istorie Hmburg

Muzeul de Arta (foto centru jos) detine un numar mare de capodopere ale artei: Meister Francke, Caspar David Friedrich, Philipp Otto Runge, Manet, Beckmann, Beuys si multe altele. Cea mai noua constructie a fost inaugurata in februarie 1997, iar in prezent „casa” sectiunii „Arta Contemporana”.

Muzeul de Arta

Muzeul de Istorie (foto centru jos) reprezinta casa care gazduieste istoria orasului. Aici puteti vedea exponate despre arta, stiinta, muzica, transport si comercializare.

Muzeul de Istorie

Planetariul (foto centru jos) este cel mai bine organizat si cel mai actualizat din Europa. Se gaseste in Parcul central din oras numit Stadtpark. Acesta prezinta o replica a cerului din timpul noptii pe cel mai mare dom din Europa, al carui diametru este de 21 de metri.

Planetarium-Hamburg-Innen_image_660

Piata de peste (foto centru jos) sau Fischmarkt in germana, semnifica principala atractie de pe malul marii Altona. Evenimentul este organizat o data pe saptamana si reuneste mii de persoane, astfel incat sambata seara sau duminica dimineata vei gasi aici un adevarat vacarm. Nu se vinde numai peste, ci si tone de banane si plante uriase in ghivece.

Piata de peste sau Fischmarkt

Speicherstadt (foto centru jos) reprezinta un loc magic construit la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aflat pe malul marii, pe un tarm inalt, ornat cu depozite care apartin unei epoci apuse, dar inca foarte mult in uz, are farmecul Venetiei sau Amsterdamului.

1500-Hamburg-Speicherstadt

Chilehaus (foto centru jos) este cea mai faimoasa cladire din Hamburg,  proiectata de arhitectul expresionist Fritz Hoger. Ea are forma unei corabii imense.

700_chilehaus-hamburg

Germania- populatia si economia

 Populatia

La 1 noiembrie 2011 în Germania locuiau 81.859.000 locuitori. Ca și în multe state dezvoltate, natalitatea Germaniei este mai scǎzutǎ decât mortalitatea.

Pe medii, structura populatiei este dominata de mediul urban 86%, ceea ce inseamna un grad de urbanizare printre cele mai ridicate din Europa.

Economia

Nivelul si structura economiei situeaza Germania printre primele 7 tari ale lumii. Industria detine 49-69 %, cele mai productive fiind constructiile de masini, siderurgia, industria chimica si petrochimia.

Industria energetica se bazeaza pe resurse proprii, cum ar fi petrolul, gazele. Dispune de mari rezerve de huila, carbune brun. Rafinariile petroliere sunt localizate in orasele porturi: Hamburg, Bremen (foto stanga), Emden, Rostock.

Industria energiei electrice este legata atat de resursele de materie prima: carbune, gaze, cat si de marile consumatoare.

Industria metalurgiei feroase cu traditie in economia germaniei, a beneficiat de materie prima  locala, cum ar fi carbune, minereuri de fier. Cele mai mari unitati producatoare de otel si fonta se gasesc in regiunea litorala: Hamburg, Bremen.

Industria metalurgiei neferoase consta in cupru, aluminiu, zinc, plumb. Minereurile de cupru si de plumb se extrag din masivul Harz si masivul Turungiei si se prelucreaza la Eisleben, Hettstedt, Ilsenburg, Berlin, Freiberg.

Industria constructiilor de masini este o ramura industriala cu o structura complexa, care produce de la cele mai fine instrumente si utilaje pentru subramurile de varf: optica, electronica, pana la cele destinate industriei grele. Astfel optica este dezvoltata in centrele Dresda, Freiburg, Erfurt, iar electronica si electrotehnica la Berlin, Leipzig, Dresda, Stuttgart, Nurnberg, Munchen, Koln.

Un loc aparte il detine industria automobilelor prin firme de renume ca Volkswagen in Wolsburg, Opel in Hannovra si Emden, Ford (foto dreapta) in Koln, Mercedes in Stuttgart, apoi Munchen, Zwickau, Eisenach.

In constructia navelor s-au remarcat centrele Rostock, Wismar, Stralsund, Bremen, Hamburg. Se mai construiesc masini agricole, locomotive si vagoane.

Industria chimica se bazeaza pe resurse proprii si importate: carbuni, sare, gaze naturale, pirite, saruri de potasiu, petrol. S-a dezvoltat industria chimica de baza, ca acid sulfuric, acid clorhidric, produse sodice, dar si cea de sinteza, ca mase plastice, cauciuc sintetic. Se produc ingrasaminte chimice, produse farmaceutice, coloranti.

Principalele centre se afla la Hamburg, , Leuna cu ingrasaminte azotoase, benzina, la Schkopau pentru cauciuc sintetic, la Hannovra, Frankfurt (foto stanga) am Main, Wolfen cu produse farmaceutice, la Berlin pentru coloranti si la Leipzig si Guben cu fibre artificiale.

Industria textila, ca o ramura traditionala a industriei, prelucreaza bumbac si lana importate, fibre sintetice, in, canepa.

Industria alimentara este raspandita in teritoriu prin unitati de prelucrare a laptelui, carnii, zaharului, pestelui, de obtinere a berii.

 

Insulele Canare

Insulele Canare (foto stanga) se prezinta ca un arhipelag atlantic, format din sapte insule mari si altele mai mici de origine vulcanica, cu munti de peste 3700 metri. Aceste insule cuprind doua provincii: Santa Cruz de Tenerife, de care apartin Tenerife, La Gomera, El Hierro si La Palma, si Las Palmas de Grand Canaria Provincia de care apartin Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria. Ele se caracterizeaza prin peisaje fermecatoare si fenomene carstice precum pesteri si mari subterane.

Cea mai mare si mai inalta insula din Arhipelag este Tenerife (foto dreapta), cunoscuta ca insula Eternei Primaveri. Are 2034 km si 3718 m, cu o populatie de 655,656.

Produsul predominant în Tenerife e peştele proaspăt. Preferaţi sunt vieja (peştele-papagal), merluza (merlucius), abade, mero, cabrilla şi cherne (toate specii de biban de mare). Peştele e preparat într-un mod simplu, de exemplu la grătar sau prăjit, şi servit cu un sos de ulei, oţet şi ardei, nu foarte iute, sau cu mojo, alături de legume. Peştele sărat este de asemenea apreciat. Dintre legume, cele mai tipice, tradiţionale, sunt papas arrugadas; aceşti savuroşi cartofi fierţi în coajă, cu multă sare, până când apa s-a evaporat complet, trebuie serviţi cu mojo.

Mojo (foto stanga) reprezinta un sos picant ce se gaseste in diferite variante, mai mult sau mai puţin iuti, în funcţie de mâncarea pe care o însoţeşte. Cele două tipuri principale sunt mojo verde, în reţeta căruia intră pătrunjel şi coriandru, care îi dau o aromă răcoroasă, pătrunzătoare, şi mojo rojo, sosul roşu, mai iute, făcut din ardei iuţi. Brânza de capră la grătar este şi ea servită con mojo.

Localnicilor le plac tocăniţele săţioase, preparate din mai multe tipuri de carne (inclusiv de porc şi iepure), năut şi legume, iar adesea îngroşate cu gofio.

Gofio (foto stanga) este ingredientul nelipsit din preparatele bucătăriei populaţiei guanche, ce se foloseşte în continuare foarte mult. Este o făină integrală prăjită, de obicei din mazăre, dar poate şi din orz, grâu sau chiar năut. Este preparată ca un fel de mămăligă, ca o pastă amestecată cu legume, sub formă de pâine, prăjituri şi budinci.

Bananele famblate sunt ceva foarte obişnuit în staţiuni si sunt preparate in mai multe moduri.

Cea mai mică insulă este Roque del Oeste, care de fapt este numai o stâncă lingă insula Graciosa. Cea mai mică insulă locuită este Isla de los Lobos pe care trăieşte numai o singură familie.

Din punct de vedere administrativ, Insulele Canare apartin Spaniei, iar geografic Africii. Insula Fuerteventura este cea care se află cel mai aproape de Africa, la circa 100 km, in timp ce Tenerife se gaseste la aprox. 300 km.

Desi toate sunt de origine vulcanica sunt foarte diferite una fata de cealalta, de exemplu pe insula Tenerife domină munţii înalţi, iar pe insula Lanzarote domină munţii mai puţin stâncoşi şi mai puţin înalţi.

Pico del Teide cu 3718 m reprezinta cel mai inalt punct din Arhipelag si din Spania.Vârful muntelui este acoperit de zăpadă timp de mai multe săptămâni în timpul „iernii” în timp ce pe plajele de pe partea sudică turiştii se bucură de temperaturi de 25 – 28 grade C .

Insula Lanzarote (foto stanga) este cea mai secetoasa, Gran Canaria cea mai urbanizata, La Palma cea mai verde, El Hiero cea mai izolata, iar cea mai bogata în frumuseţi naturale este La Gomera.

Temperatura apei Oceanului Atlantic, nu este chiar caldă, dar intotdeauna este intre 20-23 grade C.

Populaţia totală a insulelor este în jur de 1.5 milioane, din care o treime trăieşte pe insula Gran Canaria. Băştinaşii de pe insule sunt prietenoşi în general, dar în locurile unde s-a dezvoltat turismul ei au devenit mai atenti si mai suspiciosi cu strainii.

Veniturile principale provin din turism, agricultură şi comerţ. Se cultivă in cantităţi însemnate: banane, roşii, tutun. Este foarte cunoscuta şi cultura de vinuri din Tenerife . Vinurile sunt băute în Europa de secole, mai ales acel vin dulce, bogat, îmbătător, făcut din struguri malvasia, folosiţi altădată la străvechiul vin tămâios de Madeira. În zilele noastre, în Tenerife se produc vinuri de toate felurile: seci sau dulci, roşii sau albe. Principala zonă de cultivare a viţei de vie se găseşte în jurul El Sauzal, la nord de Puerto de la Cruz. De asemenea, La Gomera produce vin de masă. Gustaţi neapărat vinul dulce, de desert, din Vallehermoso.

Locuitorii insulelor adoră sărbătorile locale care ţin de obicei minimum trei zile. Majoritatea festivităţilor sunt legate de religie şi in acest timp de la mic la mare se îmbracă in costumele locale tradiţionale şi se servesc mâncăruri tradiţionale.

Cea mai vestită sărbătoare este Carnavalul (foto dreapta), la care participa atat localnici cat şi turişti veniţi special pentru această ocazie, care ţine din februarie până în martie chiar o lună de zile, cu fel de fel de programe artistice, iar noaptea sunt organizate petreceri pe strada in costume de carnaval. Petrecerile de noapte încep oricum după ora 00.00 şi sunt mai aglomerate la sfârşituri de săptămână.

Harta Insulelor Canare