Germania- Axa Rheanana

Axa Rheanana reprezinta o regiune puternic urbanizata si industrializata a Germaniei.

Axa incepe de la Basel sau mai exact de la Mulhouse (foto stanga), trece prin campia Alsaciei separand hernicidele Vosgi si Padurea Neagra. Apoi, spre nord, separa muntii si podisurile apartinand regiunii Sistos-Rhenane dintre care mai importante sunt Odenwald, Hunsruck, Taunus, Eifel, Westerwald.

In partea inferioara, Rhinul strabate o parte a campiei nord-europene de pe teritoriul Olandei complexa din punct de vedere genetic cu altitudini sub 60 m.

Clima este temperat continentala cu frecvente invazii de mase boreale in regiunea Masivului Sistos-Rhenan, cu veri calduroase in alsacia si temperat-oceanic mai umed in campiile nordice. Precipitatiile variaza intre 500-750 mm, cu frecvente zile si nopti friguroase si geroase in sezonul rece.

Populatia ajunge la 4000-5000 loc./kmp concentrata in orase milionare ca Koln, Dusseldorf (foto dreapta), Essen. Predomina ramurile industriale cu mari cerinte ale fortei de munca in industria carbonifera, siderurgica si textila. O alta concentrare a populatiei se afla in regiunea olandeza Randstad-Holland, unde valorile densitatii depasesc 1200 loc./kmp.

In centre urbane ca Frankfurt, Wiesbaden, Mannheim, Heidelberg densitatea populatiei depaseste 180 loc./kmp.

Daca pentru centrele situate in bazinul Ruhr resursele de subsol au generat multiple activitati industriale, dezvoltarea celor situate in bazinul inferior al Rhinului este legata de traditie in activitatea comerciala si de navigatie, la care se adauga o subramura mai noua, petrochimia.

S-au dezvoltat deasemenea siderurgia in Duisburg si Dortmund (foto stanga), industria metalurgiei neferoase in Freiburg, industria constructiilor navale in Rotterdam si a automobilelor in Bochum.

Axa Rhin se remarca si printr-o agricultura variata unde se imbina cultura unor cereale in Campia Koln cu viticultura si pomicultura in regiunea Alsaciei, ca si pe culoarele Main, Neckar, cu legumicultura si cultura florilor in limitele polderelor olandeze impreuna cu cresterea animalelor cu peste 60% din valoarea productiei agricole in regiunea Rhin de pe teritoriul Olandei.

Germania- agricultura, transport, turism, comert.

Din punct de vedere agricol, mai mult de jumatate din nevoile alimentare ale populatiei provin din resurse proprii. O atentie deosebita se acorda atat, conservarii si protectiei pamantului, cat si cresterii animalelor.

Din cereale se cultiva graul, secara si ovazul, cele mai intinse suprafete fiind in Germania de Nord si in subregiuni ale Germaniei Centrale. Dintre plantele tehnice predomina sfecla de zahar, tutunul, hameiul.

Pomicultura si cultura vitei de vie se practica in culoarul Rhinului si a afluentilor acestuia Neckar, Main, Mossel. Orasul Mainz (foto dreapta) este specializat in desfacerea vinurilor.

Se cresc bovine in special in Bavaria, Neckerland, porci in Saxonia si landul Schleswing-Holstein, Magdeburg. Ovine intalnim in regiunea Suabo-francona.

Pentru transportul feroviar Germania are circa 45.000 km de cale ferata din care aproape 12.000 km electrificati. Exista cateva noduri feroviare Koln, Hannover, Munchen, Leipzig si cateva magistrale ca Rostock-Berlin-Hanover, Hamburg-Frankfurt-Basel.

Transportul rutier asigura peste 250.000 km de sosele si autostrazi, cea mai importanta fiind autostrada „Hansalinie”, care leaga orasele-porturi Hamburg si Bremen de Ruhr.

Navigatia fluviatila se realizeaza, fie pe mari artere hidrografice, fie pe canale. Raurile navigabile sunt Elba, Saale, Oder, Rhin, Ems, Weser, Dunare, Main, Neckar, Moselle, iar principalele canale: Elba-Havel, Ludwigskanal. Principalele porturi fluviatile sunt: Duisburg (foto stanga), Koln, Mannheim, Ludwigshafen, Frankfurt am main, Berlin, Dresda, Riesa, Magdeburg.

Transportul maritim se desfasoara la Marea Nordului si Marea Baltica. Principalul port este Hamburg cu un trafic de 63 milioane tone, Wilhelmhaven, Bremen, Bremerhaven, Rostock, Emden, Lubeck, Warnemunde, Wismar, Strelsund.

Sunt si porturi situate la canalul Kiel. Pentru transportul aerian un flux insemnat de pasageri il inregistreaza aeroporturile din Berlin, Frankfurt am main, Munchen, Hamburg.

Turismul reprezinta o imporanta activitate social-culturala cu implicatii in economia Germaniei. Se recomanda vizitarea culoarelor Rhin, al Dunarii, Alpii si Prealpii Bavariei, precum si o serie de centre ca Hamburg (foto dreapta), Berlin, Frankfurt, Koln, Munchen.

Comertul exterior semnifica o latura importanta a dezvoltarii economiei tarii. Germania exporta produse finite ca mijloace de transport, masini-unelte, produse ale industriei chimice si importa materii prime ca cocs, petrol, bumbac, lana, dar si produse ale industriei lemnului, agroalimentare.

Insulele Canare

Insulele Canare (foto stanga) se prezinta ca un arhipelag atlantic, format din sapte insule mari si altele mai mici de origine vulcanica, cu munti de peste 3700 metri. Aceste insule cuprind doua provincii: Santa Cruz de Tenerife, de care apartin Tenerife, La Gomera, El Hierro si La Palma, si Las Palmas de Grand Canaria Provincia de care apartin Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria. Ele se caracterizeaza prin peisaje fermecatoare si fenomene carstice precum pesteri si mari subterane.

Cea mai mare si mai inalta insula din Arhipelag este Tenerife (foto dreapta), cunoscuta ca insula Eternei Primaveri. Are 2034 km si 3718 m, cu o populatie de 655,656.

Produsul predominant în Tenerife e peştele proaspăt. Preferaţi sunt vieja (peştele-papagal), merluza (merlucius), abade, mero, cabrilla şi cherne (toate specii de biban de mare). Peştele e preparat într-un mod simplu, de exemplu la grătar sau prăjit, şi servit cu un sos de ulei, oţet şi ardei, nu foarte iute, sau cu mojo, alături de legume. Peştele sărat este de asemenea apreciat. Dintre legume, cele mai tipice, tradiţionale, sunt papas arrugadas; aceşti savuroşi cartofi fierţi în coajă, cu multă sare, până când apa s-a evaporat complet, trebuie serviţi cu mojo.

Mojo (foto stanga) reprezinta un sos picant ce se gaseste in diferite variante, mai mult sau mai puţin iuti, în funcţie de mâncarea pe care o însoţeşte. Cele două tipuri principale sunt mojo verde, în reţeta căruia intră pătrunjel şi coriandru, care îi dau o aromă răcoroasă, pătrunzătoare, şi mojo rojo, sosul roşu, mai iute, făcut din ardei iuţi. Brânza de capră la grătar este şi ea servită con mojo.

Localnicilor le plac tocăniţele săţioase, preparate din mai multe tipuri de carne (inclusiv de porc şi iepure), năut şi legume, iar adesea îngroşate cu gofio.

Gofio (foto stanga) este ingredientul nelipsit din preparatele bucătăriei populaţiei guanche, ce se foloseşte în continuare foarte mult. Este o făină integrală prăjită, de obicei din mazăre, dar poate şi din orz, grâu sau chiar năut. Este preparată ca un fel de mămăligă, ca o pastă amestecată cu legume, sub formă de pâine, prăjituri şi budinci.

Bananele famblate sunt ceva foarte obişnuit în staţiuni si sunt preparate in mai multe moduri.

Cea mai mică insulă este Roque del Oeste, care de fapt este numai o stâncă lingă insula Graciosa. Cea mai mică insulă locuită este Isla de los Lobos pe care trăieşte numai o singură familie.

Din punct de vedere administrativ, Insulele Canare apartin Spaniei, iar geografic Africii. Insula Fuerteventura este cea care se află cel mai aproape de Africa, la circa 100 km, in timp ce Tenerife se gaseste la aprox. 300 km.

Desi toate sunt de origine vulcanica sunt foarte diferite una fata de cealalta, de exemplu pe insula Tenerife domină munţii înalţi, iar pe insula Lanzarote domină munţii mai puţin stâncoşi şi mai puţin înalţi.

Pico del Teide cu 3718 m reprezinta cel mai inalt punct din Arhipelag si din Spania.Vârful muntelui este acoperit de zăpadă timp de mai multe săptămâni în timpul „iernii” în timp ce pe plajele de pe partea sudică turiştii se bucură de temperaturi de 25 – 28 grade C .

Insula Lanzarote (foto stanga) este cea mai secetoasa, Gran Canaria cea mai urbanizata, La Palma cea mai verde, El Hiero cea mai izolata, iar cea mai bogata în frumuseţi naturale este La Gomera.

Temperatura apei Oceanului Atlantic, nu este chiar caldă, dar intotdeauna este intre 20-23 grade C.

Populaţia totală a insulelor este în jur de 1.5 milioane, din care o treime trăieşte pe insula Gran Canaria. Băştinaşii de pe insule sunt prietenoşi în general, dar în locurile unde s-a dezvoltat turismul ei au devenit mai atenti si mai suspiciosi cu strainii.

Veniturile principale provin din turism, agricultură şi comerţ. Se cultivă in cantităţi însemnate: banane, roşii, tutun. Este foarte cunoscuta şi cultura de vinuri din Tenerife . Vinurile sunt băute în Europa de secole, mai ales acel vin dulce, bogat, îmbătător, făcut din struguri malvasia, folosiţi altădată la străvechiul vin tămâios de Madeira. În zilele noastre, în Tenerife se produc vinuri de toate felurile: seci sau dulci, roşii sau albe. Principala zonă de cultivare a viţei de vie se găseşte în jurul El Sauzal, la nord de Puerto de la Cruz. De asemenea, La Gomera produce vin de masă. Gustaţi neapărat vinul dulce, de desert, din Vallehermoso.

Locuitorii insulelor adoră sărbătorile locale care ţin de obicei minimum trei zile. Majoritatea festivităţilor sunt legate de religie şi in acest timp de la mic la mare se îmbracă in costumele locale tradiţionale şi se servesc mâncăruri tradiţionale.

Cea mai vestită sărbătoare este Carnavalul (foto dreapta), la care participa atat localnici cat şi turişti veniţi special pentru această ocazie, care ţine din februarie până în martie chiar o lună de zile, cu fel de fel de programe artistice, iar noaptea sunt organizate petreceri pe strada in costume de carnaval. Petrecerile de noapte încep oricum după ora 00.00 şi sunt mai aglomerate la sfârşituri de săptămână.

Harta Insulelor Canare

Spania- partea a II-a

Agricultura

Spaniolii au mai mult de un sfert din suprafata tarii cultivata cu cereale, fie sub forma monoculturilor neirigate ca in Castilia Veche, fie sub forma pomiculturii mediteraneene, unde cerealele se asociaza cu vita de vie (foto stanga) si maslinul. Acest tip de cultura se gaseste in aproape toata jumatatea estica a tarii.

In jumatatea sud-vestica, mai ales in Estremadura si estul Castiliei Vechi locuitorii se ocupa cu diverse culturi si cresterea animalelor.

Nordul si nord-vestul tarii este favorabil cresterii animalelor pentru lapte si pomiculturii. Muntii Pirinei raman in domeniul economiei montane.

Spania se afla pe locuri fruntase in Europa si in lume la mai multe produse agricole cum ar fi uleiul de masline, citricele, vinul , curmalele.

Tot aici intalnim un sistem autentic agrar numit Huerta „gradini celebre”, care inseamna o campie irigata cu apa provenita din regiunile muntoase limitrofe.

O preocupare importanta in economia agrigola o constituie cresterea animalelor. Economia pastorala traditionala in Sierre, bazata pe pasunat pentru ovine si caprine, a fost inlocuit cu cresterea de bovine (foto dreapta- lupta in corida cu taurii, sportul national al Spaniei) in regiunile joase de campie.

Extins si la fel de important este si pescuitul, mai ales la Oceanul Atlantic, dar si la Marea Mediterana, multe din porturi fiind specializate in pescuitul si prelucrarea anumitor specii.

Caile de comunicatie

Spania are cai de comunicatii feroviare, rutiere, fluviale si maritime. Exista o retea feroviara care traverseaza tara de la nord catre sud si de la est catre vest, inclusiv in Portugalia, unind astfel Mediterana cu Oceanul atlantic. Aceste magistrale trec in mare parte prin Madrid (foto stanga- gara Atocha, cea mai mare din Madrid), important nod de comunicatii. densitatea mai mare o inregistreaza caile rutiere. Chiar si Muntii Pirinei sunt traversati de doua magistrale feroviare de 1676 mm, intre san Sebastian si Biarritz in vest si barcelona si Perpignan in est.

Insula Madeira

Madeira (foto stanga- steagul Madeirei)  este un arhipelag portughez din oceanul Atlantic, care impreuna cu Porto Santo si insulele nelocuite Desertas formeaza Insulele Salbatice sau „Ilhas Selvagens” .

Aflata la 400 de kilometri nord de insulele Canare, circa 580 km de coasta africană si la 400 Km de Lisabona, insula formeaza o regiune ultraperiferica a Uniunii Europene.

Cristofor Columb a locuit pe insula Porto Santo timp de 12 ani, înainte de a pleca în călătoriile sale istorice peste ocean. Insulele s-au aflat, temporar, sub ocupație engleză în 1801 și între 1802-1814.

Cea mai mare insulă din cadrul arhipeleagului, Madeira, cu o suprafață de 741 km², are un relief predominant muntos cu înălțimea maximă de 1861 m (vârful Pico Ruivo). Țărmul nordic este abrupt și sălbatic.

Datorita pozitionarii geografice si a reliefului muntos, clima este blanda cu temperaturi medii situate între 22 °C vara și 16 °C iarna. Clima subtropicala este favorabila culturilor de viță de vie, cu renumitul vin de Madeira, trestie de zahăr, bananieri, portocali, lămâi.

Cel mai mare oras al insulei este Funchal (foto dreapta) aflat pe coasta sudică a insulei principale.  Pe lângă capitală mai există alte câteva orașe importante, și anume Porto Santo, Machico, Cámara de Lobos, Santa Cruz das Flores șiSantana.

Pădurea de dafini „Laurisilva” de pe insula Madeira a fost înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural și natural mondial al UNESCO.

Populatia de origine portugheză, se ocupă cu agricultura, pescuitul și turismul.  Densitatea populației este de 337 loc/km².

În afară de cei care vin să se bucure de frumuseţea regiunii şi peisajele minunate ale munţilor, aici mai sunt atraşi şi iubitorii golfului, care au la îndemână două terenuri de calitate. Marea azurie care înconjoară insula, te invită să încerci unele dintre sporturile nautice. Sigur nu veţi fi dezamăgiţi, fie că vă lăsaţi ademeniţi de windsurfing, de scufundări sau de yahting.

 

Harta Insulei Madeira

Irlanda

Irlanda (foto steag stanga) este o ţară în Europa de Vest care ocupă aproximativ 80% din insula cu acelasi nume, cealaltă parte fiind ocupată de Irlanda de Nord, parte a Regatului Unit. Este cel mai vestic membru al Uniunii Europene, are o economie dezvoltată şi o populaţie de puţin mai mult de 4 milioane. Capitala Irlandei este la Dublin.

În antichidate Irlanda era locuită de triburi celtice. În secolul V se creştinează, în secolele VIII-IX luptă cu vikingii şi îi resping. În secolul X au regat, iar în secolul XVI sunt cuceriţi de englezi. Tot in acest secol  încercarea englezilor de a introduce forţat protestantismul radicalizează mişcarea de rezistenţă care se va sprijini pe catolicism. Cromwel reprimă sângeros o răscoală din 1641 si urmează două războaie antiengleze(1688,1798) care eşuează şi Irlanda este unită cu Anglia in 1801 în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei. În a doua jumătate a secolului XIX irlandezii emigrează în masă datorită foametei cât şi a stăpâniri străine. Mişcarea naţională antibritanică se intensifica. În 1916 irlandezii proclamă independenţa Irlandei dar sunt înfrânţii de armata engleză. Adunarea Constituată de la Dublin proclamă în 1914 independenţa Irlandei. În 1921 printr-un acord anglo-irlandez Irlanda devine dominion (cu excepţia Irlandei de Nord,Ulsterul). Se creaza statul Irlanda. În 1922 incepe un adevărat război civil care opune pe cei care refuză împărţirea insulei celor de la gurvernare. În 1937 aceasta se declară independentă şi suverană sub numele de Éire. Este adoptată o nouă Constituţie. În Al Doilea Război Mondial îşi declarea neutralitatea. În 1948 se proclamă Republica Irlanda şi iese din Commonwealth. În 1955 devine membră ONU, iar in  1973 al CEE. În 1985 între Londra şi Dublin se semnează un acord cu privire la Ulster. În 1993 încep discuţiile între britanici şi irlandezii în privinţa reunificării insulei în anumite condiţii.

Statul este o republică, cu un sistem parlamentar de guvernare. Preşedintele Irlandei (foto harta drapta), care este şeful statului, este ales pentru un termen de şapte ani şi poate fi reales numai o dată. Rolul acestuia este în general ceremonial, deşi are nişte puteri şi funcţii constituţionale şi este avizat de Consiliul Statului. Prim Ministru  este cunoscut ca Taoiseach şi este nominalizat de preşedinte după decizia parlamentului. În general, Taoiseach-ul este şeful partidului politic care câştigă cele mai multe locuri la alegerile naţionale. În ultimul timp, este normal pentru guvernele Irlandei să fie formate din coaliţii, nefiind un guvern format dintr-un singur partid din perioada 1987-1989.

Irlanda este împărţită în 26 de comitate. Fiecare dintre ele are un consiliu judeţean. În afară de cele 26 de comitate, patru oraşe principale sunt administrate individual şi au consiliul lor: Dublin (foto stanga), Cork, Limerick şi Waterford. În plus, comitatul Dublin este împărţit în trei consilii diferite: Dun Laoghaire-Rathdown, Fingal şi South Dublin, în afară de administraţia oraşului.

Insula Irlanda are o suprafaţă de 84.421 km², din care 70.273 km² aparţin Irlanda. Este complet înconjurată de Oceanul Atlantic, deşi porţiunea de apă între Irlanda şi Marea Britanie este cunoscută ca Marea Irlandeză.

Coasta de vest a tarii este compusă din dealuri şi munţi cu înălţime mică, cel mai înalt punct fiind Carrauntoohil la 1041 m (foto dreapta). În centrul ţării există în majoritate teren plat, favorabil pentru agricultură şi traversat de râuri ca şi Shannon şi de lacuri. Centrul ţării conţine şi zăcăminte majore de turbă, turba fiind printre cele mai importante resurse naturale a Irlandei.

Clima este influenţată de Curentul Atlanticului de Nord şi este destul de blândă. Verile nu sunt foarte calde, iar iernile sunt geroase foarte rar. Precipitaţia este foarte frecventă, mai ales în forma ploii. În părţi ale ţării, până la 275 de zile pe an sunt ploioase.

Oraşele principale sunt capitala Dublin pe coasta de est, Cork în sud, Galway şi Limerick pe coast de vest şi Waterford (foto stanga) pe coasta de sud-est.

Cea mai veche piatră cunoscută are aproximativ 1,7 miliarde de ani şi se găseşte pe insula Inishtrahull (foto dreapta) pe coasta Comitatului Donegal. În alte părţi din Donegal, oamenii de ştiinţă au descoperit pietre unde a început existenţa vieţii ca depozite glaciare, demonstrând că la începutul acestei perioade o parte din ceea ce avea să devină Irlanda a fost în strânsoarea unei ere glaciare. Cu toate acestea, datorită deplasărilor ulterioare, este aproape imposibil de înşirat aceste straturi de roci timpurii corect.

În urmă cu aproximativ 600 de milioane de ani, la sfârşitul erei precambriene suprafaţa irlandeză a fost împărţită în două, cu o jumătate în partea vestică a Oceanului Iapetus şi cealaltă în partea de est, ambele situându-se la o latitudine sudică de aproximativ de 80° aproape de cea actuală a Africii de Nord Vest.Evidenţele fosilelor descoperite la Bray Head în Comitatul Wicklow au arătat că Irlanda se afla sub nivelul mării la acea vreme.

Irlanda are o economie mică, modernă şi dependentă pe comerţ extern. Cu un PIB de aproximativ $40,000 pe cap de locuitor, este a treia cea mai bogată ţară din Europa şi a patra cea mai bogată din lume. Economia este caracterizată de o forţă de muncă foarte educată şi de o rată foarte înaltă de investiţie străină.

Creşterea economică a ajuns la o medie de 10% pe an între 1995 şi 2000, din cauza procesului Tigrului Celtic. Între 2002 şi 2004, creşterea medie pe an a fost în jur de 4-6%. Agricultura, care era pentru mult timp cel mai important sector economic, este acum eclipsat de industrie, care face 46% din PIB, Irlanda fiind la ora actuală printre cele mai industrializate economii din lume. 80% din exporturi sunt compuse de bunuri industriale deşi acest sector angajează doar 28% din forţa de muncă. Deşi exporturile rămân cea mai mare sursă a creşterii dinamice a economiei, Irlanda beneficiază de o creştere în consum şi de o renaştere a sectoarelor de construcţie şi investiţie în afaceri.

Populaţia Irlandei este de aproape 4 milioane de locuitori. Aici locuiesc în prezent (aprilie 2010) cu aproximaţie, 45.000-50.0000 de cetăţeni români. Este una dintre cele mai importante comunităţi de străini din această ţară.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Irlanda:

  • Ansamblul arheologic „Bend of the Boyne” (1993) (foto stanga jos)
  • „Skellig Michael” (1996) (foto drapta)


Marea Britanie

Revoluţia industrială începută în Anglia s-a bazat pe industria cărbunelui, siderurgie, industria textilă, ramuri industriale tradiţionale care astăzi au dat prioritate unor ramuri de vârf cum sunt electronica, aeronautica, optica, informatica.

Industria energetică şi-a schimbat treptat structura balanţei, locul cărbunelui fiind luat de petrol. Principalele bazine carbonifere sunt: Yorkshire-Nottingham-Derby în estul Munţilor Pennini; bazinul Angliei de Nord-Est; bazinul South Walles; bazinul Scotish Lowlands (foto dreapta jos); bazinul Lancashire şi Midlands.

Petrolul se află în cantităţi importante. Rezervele aflate în structurile platformei continentale ale Mării Nordului, se ridică la peste 2 miliarde tone, producţia anuală fiind de 94 milioane tone. Principalele puncte de extracţie sunt Brent, Piper, Beryl, de unde, prin conducte se trimite către centrele de rafinare aflate fie pe litoral  în estuare, fie în interiorul uscatului către mari centre de consum.

Gazele naturale se găsesc în aceeaşi platformă a Mării Nordului rezervele depăşind după estimări 700 miliarde m3. Principalele centre de exploatare sunt: Frigg, Leman, Indefatigable. Totuşi, Marea Britanie importă gaze naturale lichefiate.

Energia electrică produsă în 1988 a fost 302 miliarde kwh. Puterea instalată este de 66.512 MW din care 7.144 MW în centrale nucleare.

Termocentralele importante se găsesc în regiunea Londrei, Midlands, Yorkshire (foto stanga), iar hidrocentralele în Scoţia şi nordul Ţării Galilor. Centralele nucleare se găsesc lângă Londra, Bristol, în Cumberland, lângă Glasgow.

Industria metalurgiei neferoase se bazează în cea mai mare măsură pe materia primă importată. Totuşi, Marea Britanie are şi ceva resurse de cupru, concentrate de plumb, zinc, cositor, sulf, argint, săruri potasice, sare.

Concentratele de plumb ca şi zincul le importă din Canada, Zambia, Chile, iar prelucrarea se face în centrele: Manchester, Liverpool, Bristol (foto dreapta), Glasgow, Londra. Industria aluminiului este prezentă în Newport, Fort William, Burntisland. Materia primă se importă din Australia şi Guyana.

Industria construcţiilor de maşini este o ramură industrială reprezentativă dar şi tradiţională, în special pentru construcţia navelor, a materialului rulant, utilajul textil. Se remarcă trei direcţii: automobile, aeronautică şi producţia de nave.

Marea Britanie alături de SUA, Japonia, Germania, este o mare producătoare de automobile, cu arii de construcţii: aria metropolitană londoneză cu centrele Dagenham, Oxford, Luton, aria Merseyside şi Scoţia.

Este deasemenea, o mare producătoare de avioane dintre centre remarcându-se: Londra, Coventry, Manchester (foto stanga sus), Preston, Bristol.

Construcţia navelor a cunoscut permanent o multiplicare a preocupărilor oferind pieţii mondiale tipuri de nave cu destinaţii dintre cele mai diverse. Centre foarte importante în construcţia navelor sunt: Glasgow, Cardiff, Portsmouth, Plymouth, Liverpool (foto dreapta), Middlesbrough, Barrow, Hull.

Industria chimică cu multe subramuri tradiţionale dar şi moderne (petrochimia) produce: mase plastice, cauciuc sintetic, produse sodice, acizi, produse farmaceutice, îngrăşăminte azotoase, fosfatice, potasice.

Industria textilă a deţinut foarte multă vreme supremaţia în industrie în general. Astăzi, această ramură, este concentrată în trei mari areale specializate în prelucrarea bumbacului, lânei, inului. Prelucrarea bumbacului se face mai ales în vestul Angliei: Manchester, Liverpool-Birkenhead, a lânei în partea centrală (Yorkshire) în oraşele Leeds, Bradford, Huddersfield, Glasgow, Stockton, Leicester (foto stanga), Notingham, Oxford iar, cea a inului în jumătatea estică (Aberdeen, Dundee, Edinburgh), cu numeroase centre şi în Irlanda de Nord (nord-est) dintre care multe în jurul oraşului Belfast.

Industria alimentară şi-a dezvoltat o diversitate de subramuri din care nu lipsesc : morăritul şi panificaţia, industria cărnii, a conservelor de carne, peşte, industria zahărului.

La nivelul industriei Marii Britanii există următoarele tipuri de concentrări industriale diferenţiate structural şi funcţional.

1. Concentrări de tip metropolitan. În acest tip sunt incluse centrele: Londra, Birmingham (foto dreapta), Manchester.

2. Concentrări de tip multipolar în care sunt încadrate centre de aceeaşi categorie funcţională dar cu specific industrial diferit:  industria textilă Leeds, Bradfort (foto stanga), Huddersfield, industria chimică (vopsele, coloranţi), industria construcţiilor de maşini textile etc.

3. Concentrări monopolare definite de un centru reprezentativ asociat cu centre ale căror activităţi sunt  complementare (Sheffield pentru industria siderurgică).

Între Londra şi Liverpool s-a format o macroaxă industrial-urbană unind toate aceste activităţi şi funcţii proprii diverselor centre.

În agricultura Marii Britanii predomină creşterea animalelor (70% din valoarea producţiei globale). Din suprafaţa totală a ţării 46,6% îl ocupă păşunile şi fâneţele, peste 28% terenurile arabile şi cele pomicole şi peste 8% pădurea. Pot fi separate: clasa I de terenuri arabile situată pe latura estică între oraşele (York şi Londra), deci cele mai productive şi clasa cea mai bună de păşuni şi fâneţe în partea centrală şi vestică a ţării. Agricultura cuprinde 6,9% din populaţia activă. Principala regiune agricolă se află în partea de sud-est unde se cultivă grâu, orz, sfeclă de zahăr, in.

Suprafeţele cu păşuni şi fâneţe, inclusiv plante furajere, au permis dezvoltarea sectorului creşterii animalelor (bovinelor, ovinelor, porcinelor). Creşterea oilor s-a dezvoltat mai ales în Wales şi Anglia central-nordică. Se practică intens pescuitul, fapt care a permis individualizarea unor mari centre (porturi) pescăreşti ca: Aberdeen, Milford Haven, Hull, Grimsby.

Condiţii favorabile, mai ales de relief, au permis instalarea şi amplificarea unei reţele de comunicaţii dintre cele mai dese din Europa. Traficul de mărfuri şi pasageri se efectuează pe şosele, care deţin peste 60% din transportul general, pe căi ferate cu 22%, transportul prin cabotaj 16% şi cel prin canalele de navigaţie.

Căile ferate au o lungime de peste 17.000 km din care circa 3.800 km electrificate. Lungimea căilor rutiere depăşeşte 330.000 km din care peste 2.400 km magistrale. Densitatea cea mai mare atât a căilor ferate cît şi a celor rutiere este cunoscută în regiunile Londra, Midlands (foto dreapta), Lancashire; centre de mare convergenţă sunt Londra, Birmingham, Manchester, Newcastle, Glasgow.

Transportul maritim se ridică la peste 40 milioane twd. cât reprezintă tonajul flotei maritime comerciale.

Alte porturi importante ale Marii Britanii sunt: Milford Haven (foto stanga) (peste 41 milioane tone), Southampton (peste 25 milioane tone), Liverpool-Manchester. Atât portul Londra cât şi Liverpool-Manchester se remarcă printr-un trafic cu o structură complexă.

Transportul aerian este asigurat de un impresionant număr de avioane de diferite tipuri şi capacităţi. Principalele aeroporturi sunt: Heathrow şi Gatwick din regiunea Londra, Rigway (foto dreapta jos) din Manchester, Abboptsinch din Glasgow.

 Circa 12 milioane de turişti sunt atraşi de arhipelagul britanic spre centre urbane de renume, spre vestigii istorico-arhitecturale şi arheologice, spre rezervaţii naturale. Anglia şi-a dezvoltat un modern sector al serviciilor.

Comerţul exterior se desfăşoară într-un flux important, Marea Britanie importând produse chimice (13%), materii prime, produse alimentare, produse textile, echipament pentru telecomunicaţii, hârtie. Exportă: petrol (8%), autovehicule (5,4%), echipament electric, aparate şi instrumente.

Comerţul exterior este orientat spre S.U.A., Germania, Franţa, Olanda, Japonia.