Jean-Jacques Rousseau

imagesJean-Jacques Rousseau (foto stanga), care s-a nascut pe 28 iunie 1712 si a murit pe 2 iulie 1778 a fost un filozof francez de origine geneveza, scriitor si compozitor. Alaturi de Voltaire si Diderot au influentat prin principii de drept si constiinta sociala, acestea fiind promovate mai tarziu de Revolutia Franceza din 1789.

In anul 1728 paraseste Geneva si o intalneste pe doamna de Warens, care îi va fi mulți ani protectoare, iubită și substitut de mamă.

In 1743 devine secretarul ambasadorului Franței în Republica Veneția.

Thérèse Levasseur lucra ca menajera intr-un hotel din Paris in momentul cand s-a cunoscut cu scriitorul. Intalnirea a avut loc in anul 1745., iar peste cateva luni avea sa-i devina sotie pana la moartea sa. Au avut impreuna cinci copii, pe care i-au dat la orfelinat. Primul s-a nascut in anul 1746.

Cu ajutorul lui Diderot, in anul 1749 incepe sa contribuie laEncyclopédie”,iar in 1750 castiga Premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos.

Opera „Ghicitorul satului” a fost scrisa in anul 1752.

In 1759 Enciclopedia” este formal interzisă. Relațiile lui Rousseau cu ceilalți enciclopediști se deteriorează.

Julie sau Noua Heloise, un roman epistolar, a fost publicat in anul 1761 si a avut un succes impresionant.

1762 apar două dintre cele mai importante cărți ale lui Rousseau: Despre contractul social și Emile, un roman pedagogic. Scrie un proiect pentru o Constituție a insulei Corsica. În urma criticilor vehemente la adresa celor două carți, care au culminat cu interzicerea lor în Franța și la Geneva, Rousseau e nevoit să fugă.

In 1766 Rousseau  ajunge în Anglia, la invitația lui David Hume si tot in acea perioada incepe sa dea semne de instabilitate mentala. Are impresia că Hume este parte a unei conspirații care vizează uciderea lui.

In 1767 se intoarce în Franța, sub un nume fals. Oficial, nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe lângă images (1)Rege.

Odata stabilit in Paris, in anul 1771, Rousseau (foto dreapta) începe să organizeze lecturi private ale Confesiunilor”Scandalizată, Madam d’Epinay intervine, cu succes, la poliție, ca lecturile respective să fie interzise.

In 1772 scrie Considerații despre guvernarea” Poloniei.

1776  starea sănătății lui se înrăutățește continuu, iar relațiile cu prietenii sunt afectate. Începe să scrie texte obsesive, prin care îi acuză pe alții și se justifică pe sine: Rousseau, judecător al lui Jean-Jacques și Revenile – plimbăreț singuratic.

Pe data de 2 iulie 1778 filozoful moare la Ermenonville, pe domeniul marchizului de Giradin, care îl invitase să stea la el. Este înmormântat pe o insulă artificială de pe lacul domeniului. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc și astăzi.

Operele sale

Studii, lucrări de sinteză – filozofice, sociale, literare și de artă

  • Discurs asupra științelor și artelor – (1750) – (Premiul Academiei din Dijon)
  • Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni – (1755)
  • Scrisoare către D’Alembert asupra spectacolelor – (1758)
  • Contractul social – (1762)
  • Considerațiuni asupra orânduirii din Polonia – (1772)
  • Scrisoare despre muzica franceză

Romane

  • Émile sau despre educație (roman pedagogic) – (1762)
  • Iulia sau noua Heloiză (roman epistolar) – (1761)

Opere – libret și muzică

  • Muzele galante – (1745)
  • Ghicitorul satului – (1752)

Pagini confesive

  • Rousseau, judecător al lui Jean Jacques – (1776)
  • Jean-Jacques Rousseau, traducere și prefață Pericle Martinescu, Confesiuni , București, Editura pentru literatură, 1969, 3 vol.
  • Visările unui hoinar singuratic – postum – (1782)

Voltaire

voltaire-quotes-being-rightPe numele sau adevarat François-Marie Arouet, Voltaire (foto stanga) s-a nascut pe 21 noiembrie 1694 la Paris si a murit pe 30 mai 1778, in acelasi loc. A fost un renumit scriitor si filozof al iluminismului francez.

In anul 1711 a inceput sa studieze Dreptul, la rugamintile tatalui sau, dar nu l-a finalizat, el fiind interesat mai mult de discutiile intelectualilor, scriitorilor si aristrocratilor, ce aveau loc in palatele sau cafenele din Paris.

Din cauza scrierilor sale critice foarte dure la adresa nobilimii franceze, in anul 1717 a fost inchis pentru unsprezece luni la Bastilia. Pentru a nu fi arestat pentru a doua oara in perioada 1726-1729 a stat in Anglia.

El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism.

Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice.

Cu ajutorul Madamei de Pompadour, Voltaire a fost numit istoriograf si acceptat in Academia Franceza.geneva_city03

În 1755 s-a stabilit lângă Geneva (foto dreapta), unde și-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca „Ințeleptul din Ferney”.

Scriitorul s-a remarcat prin scrieriile sale arogante, dar si prin toleranta sa, asa cum reiese si din afirmatia Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aș lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați.

Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Alaturi de Jean-Jacques Rousseau a fost un initiator al Revolutiei Franceze.

Operele sale

  • Edipe (1718)
  • Lettres philosophiques (1731)
  • Le siècle de Louis XIV (1751)
  • Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
  • Essai sur les moeurs (1756)
  • Candide (1759)
  • Histoire de l’Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
  • Traité sur la tolerance (1763)
  • Dictionnaire philosophique (1764)
  • Zaïre
  • Traité sur la tolérance

Geneva

genevaAsezat in partea vestica a tarii Geneva (foto stanga) este al doilea mare oras din Elvetia si primul din zona franceza. Il gasim pe malul celui mai mare lac din Europa si anume Leman. Pe marginea acestuia intalnim multe barci, hoteluri mari ca niste palate, magazine de ceasuri si bijuterii. Se afla pe primul loc in lista oraselor cu cea mai buna calitate a vietii.

Cel mai faimosi genevezi au fost: Ferdinand de Saussure născut în Geneva, Calvin, Jean-Jacques Rousseau si Voltaire.

La 10 septembrie 1898, la debarcaderul portului, a fost asasinată împărăteasa Elisabeta, cunoscută și ca Sisi, soția împăratului austriac Franz Joseph.

Atractii turistice

Cele mai frumoase atractii turistice pe care le puteti vizita in acest oras este Lacul Leman, pe malul caruia se afla Geneva, Insula Rousseau, numita dupa celebrul filozof  Jean-Jacques Rousseau, care are un peisaj aparte, dand locului o doza impresionanta de romantism.

Deasemenea mai gasim o fantana Jet d’eaual carui jet de apa, propulseaza 500 ml de apa pe secunda. Are 140 m inaltime si atinge o viteza de 200 km/h. Fantana reprezinta simbolul orasului.

Situat la granita cu Franta, Lacul Geneva constituie cel mai mare lac din Europa de Vest, o atractie deosebita fiind ceasul imens din flori, aflat pe malul estic. Cadranul acestuia este ornamentat cu peste 6.500 de flori si simbolizeaza omagiul adus industriei de ceasuri din Geneva.

Cartierul General al Natiunilor Unite (foto dreapta) este un Complex ce poate fi vizitat numai cu un ghid insotitor, in timpul careia, turistii pot vedea centruCamera Adunarii Generale a O.N.U. si camera Consiliului O.N.U. ai carei pereti au decoratiuni din aur, reprezintand lupta omenirii pentru pace.
Intalnim aici numeroase muzee, cum ar fi Institutul si Muzeul Voltaire, Muzeul Jean Tua al automobilului, Muzeul Orologeriei, Muzeul Crucii Rosii Internationale, Le Petit Palais.
La Muzeul de Arta si Istorie pot fi admirate sculpturi de Rodin, tablouri de Modigliani, Renoir, Cezanne, inclusiv colectii ce reflecta trecutul orasului si o ampla colectie dedicata egiptologiei.

Muzeul de Arheologie se afla in subsolul Catedralei St. Pierre si  sunt expuse aici obiecte, ce dateaza inca din anul 350 d.H.

Catedrala St. Pierre din Geneva este cea mai veche comoara arhitectonica a provinciei, pe care o gasim in cel mai inalt punct din Orasul Vechi, oferind o priveliste minunata asupra intregului oras.




 

Elvetia – politica, armata, economie, transport, religie, cultura.

Sistemul de guvernare la nivel federal este alcatuit din Legislativul Bicameral, Consiliul Federal, mai exact executivul si Curtea Federala, adica instanta judecatoreasca.

Parlamentul este compus din doua camere. Prima este Consiliul Statelor, ce reprezinta camera superioara si este alcatuita din 46 de reprezentanti, alesi prin sisteme de difera de la canton la canton. A doua este Consiliul National, format din 200 de membri alesi prin vot proportional, repartizati in functie de populatia fiecarui canton. Membrii ambelor camere au mandat de 4 ani.

genevaGeneva (foto stanga) este locul unde a apărut Mișcarea Crucii Roșii și unde s-au perfectat Convențiile de la Geneva și, din 2006, găzduiește Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite.

În afara sediului ONU, Confederația Elvețiană găzduiește mai multe agenții ONU, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății(OMS)Organizația Internațională a Muncii (OIM), Uniunea Internațională de Telecomunicații (ITU), Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați și circa 200 de alte organizații internaționale, inclusiv Organizația Mondială a Comerțului.

Federații și organizații sportive internaționale își au sediul în această țară, cum ar fi Federația Internațională de Baschet, la Geneva, UEFA (Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal), la Nyon, FIFA (Federația Internațională de Fotbal) și Federația Internațională de Hochei pe Gheață, la Zürich, Uniunea Ciclistă Internațională, la Aigle, și Comitetul Internațional Olimpic, la Lausanne.

Forțele Armate Elvețiene, incluzând Forțele Terestre și Forțele Aeriene, sunt formate din recruți în serviciu militar obligatoriu: soldații profesioniști constituie doar circa 5% din personalul armatei, tot restul fiind recruți între 20 și 34 de ani (în unele cazuri speciale până la 50 de ani). Pentru ca nu are iesire la mare, Elvetia nu are marina. Serviciul militar obligatoriu este prestat de toți bărbații cetățeni elvețieni. Ordinul de recrutare este la 19 ani. Femeile pot efectua stagiul militar voluntar.

Din punct de vedere economic Elvetia este stabila si prospera. In anul 2011 era cea mai bogata tara din lume pe cap de locuitor si a 19 economie innestle lume.

Cele mai mari companii elvețiene sunt Glencore,Gunvor, Nestlé (foto dreapta), Novartis, Hoffmann-La Roche, ABB, Mercuria Energy Group și Adecco. Tara are cea mai puternica economie din lume.

Cea mai productiva ramura este cea industriala.  Se produc substante chimice, bunuri sanitare si farmaceutice,  instrumente de măsurăștiințifice și de precizie, și instrumente muzicale.

Circa 3,8 milioane de oameni lucrează în Elveția; circa 25% din angajați făceau parte în 2004 dintr-un sindicat. Elveția are o piață a muncii mai flexibilă decât țările vecine, astfel ca rata șomajului este foarte scăzută. Taxarea totală este una dintre cele mai mici din țările dezvoltate.

Din punct de vedere al educatiei statul detine școli publice și școli private, dintre care cele mai multe sunt private internaționale. Vârsta minimă pentru școala primară este de șase ani pentru toate cantoanele, dar majoritatea cantoanelor oferă gratuit „școala copiilor”, începând cu vârsta de patru sau cinci ani.

facultateIn exista Elveția 12 universități, dintre care zece sunt întreținute la nivel cantonal și de regulă oferă o gamă largă de pregătiri în domenii non-tehnice. Prima universitate din Elveția a fost înființată în 1460 la Basel și are o tradiție de cercetare în domeniul chimiei și medicinei. Cea mai mare universitate din Elveția este Universitatea din Zürich (foto stanga) cu aproape 25.000 de studenți. Cele două intitute sponsorizate de guvernul federal sunt ETHZ din Zürich, înființată în 1855 și EPFL din Lausanne, înființată în 1969, anterior fiind un institut asociat Universității din Lausanne. Ambele au o reputație internațională excelentă.

Numeroși laurați ai Premiilor Nobel sunt elvețieni, cum ar fi celebrul fizician Albert Einstein, care a dezvoltat teoria relativității restrânse pe când lucra la Berna. Mai recent, Vladimir Prelog, Heinrich Rohrer,Richard Ernst, Edmond Fischer, Rolf Zinkernagel și Kurt Wüthrich au primit premii Nobel în domenii științifice.

Cel mai mare laborator din lume CERN (foto dreapta), se afla in Generva si se ocupa cu cercetarea fizicii particulelor.CERN

Un alt important centru de cercetări este Institutul Paul Scherrer. Printre invențiile notabile ale elvețienilor se numără acidul lisergic dietilamid(LSD), microscopul cu tunelare și velcroul. Unele tehnologii au permis explorarea unor noi lumi, cum ar fi balonul presurizat al lui Auguste Piccard și batiscaful, cu care Jacques Piccard a ajuns la cel mai adânc punct din oceanele lumii.

La 27 noiembrie 2008, miniștrii de interne și ai justiției din Uniunea Europeană au anunțat aderarea Elveției la zona de liberă circulație Schengen începând cu 12 decembrie 2008. Punctele de trecere a frontierei terestre rămân în funcțiune doar pentru transporturile de mărfuri, persoanele nemaifiind controlate, deși pașapoartele au continuat să fie verificate până la 29 martie 2009, pentru a verifica dacă provin dintr-o altă țară Schengen.

Energia electrică generată în Elveția provine în proporție de 56% din hidrocentrală și de 39% din centralele nucleare, ceea ce are ca efect faptul că rețeaua electrică nu generează aproape deloc CO2.

trenBiroul Federal Elvețian pentru Energie (SFOE) este organizația responsabilă pentru toate chestiunile legate de echilibrarea consumului și producției de energie, activând în cadrul Departamentului Federal pentru Mediu, Transport, Energie și Comunicații (DETEC). Agenția susține inițiativa Societatea de 2000 de wați, al cărui scop este reducerea consumului național de energie la mai puțin de jumătate până în anul 2050.

Cea mai densă rețea feroviară din Europa, având 5.063 km, transportă peste 350 de milioane de pasageri anual. Rețeaua este administrată în principal de către Căile Ferate Federale Elvețiene (foto stanga), cu excepția cantonului Graubünden, în care Căile Ferate Rețiene operează pe o rețea de 366 km de cale ferată cu ecartament îngust, care cuprinde mai multe linii incluse în Patrimoniul Mondial. Se efectuează lucrări de construcție a noilor tuneluri de bază în Alpi pentru a reduce durata călătoriei între nord și sud, în cadrul proiectului AlpTransit.

Rețeaua elvețiană de drumuri, gestionată în sistem public-privat, este finanțată prin taxe de drum și pe autovehicule. Achizitionarea unei vignete costa 40 de franci pe an, atat pentru autoturisme, cat si pentru vehiculele care transporta marfa. Rețeaua elvețiană de autostrăzi avea în 2000 o lungime totală de 1.638 km, la o suprafață a țării de 41.290 km², având astfel una dintre cele mai mari densități de autostrăzi din lume.

Aeroportul Zürich (foto dreapta) este cel mai mare nod de transport internațional al țării, cu 22,8 milioane de pasageri în 2010. Alte aeroporturi Zurich_airport_img_3324internaționale sunt Aeroportul Geneva cu 11,8 milioane de pasageri, EuroAirport Basel-Mulhouse-Freiburg aflat în Franța, Aeroportul Berna, Aeroportul Lugano, Aeroportul St. Gallen-Altenrhein și Aeroportul Sion.

Împreună cu Mexicul și cu Coreea de Sud formeagă Grupul de Integritate Ecologică. Țara este deosebit de activă în domeniul reciclării și reglementărilor împotriva poluării cu deșeuri, fiind una dintre principalele țări reciclatoare din lume, cu o proporție aflată între 66% și 96%, în funcție de zona țării, a materialelor reciclabile care sunt reciclate.

În multe locuri din Elveția, evacuarea deșeurilor casnice se plătește. Gunoiul, cu excepția deșeurilor periculoase, cum ar fi bateriile, se colectează doar dacă este pus în saci cu eticheta taxei ecologice, sau în saci oficiali cu suprataxa plătită la achiziționare. Aceasta dă un impuls financiar reciclării la maximum, întrucât depunerea deșeurilor pentru reciclare este gratuită. Aruncarea ilegală de deșeuri nu se tolerează, dar de regulă aplicarea legii se limitează la încălcările ei ce implică mari cantități de deșeuri la intersecții de drumuri sau în locuri publice. Amenzile pentru enplata taxei de deșeuri se înscriu între 200–500 de franci.

elvetiaElveția (foto stanga) are cel mai eficient sistem din lume pentru reciclarea ziarelor vechi și a deșeurilor din carton. Colecte publice organizate de voluntari cu logistică de transport feroviar cu costuri reduse au început să se organizeze încă din 1865 sub conducerea cunoscutului industriaș Hans Caspar Escher (Escher Wyss AG), care a construit prima fabrică modernă de hârtie din Elveția la Biberist.

Tara are patru limbi oficiale: germana (63,7% din totalul populației, cu rezidenții străini; 72,5% din rezidenții cetățeni elvețieni, în 2000) în nordul, estul și centrul țării; franceza (20,4%; 21,0%) în vest; italiana (6,5%; 4,3%) în sud.

În 2006, speranța de viață la naștere era de 79 de ani pentru bărbați și 84 de ani pentru femei. Aceste cifre sunt printre cele mai mari din lume.

Între două treimi și trei sferturi din populație locuiește în zone urbane. Elveția a trecut de la a fi o țară predominant rurală la una urbană în doar 70 de ani. Are o rețea densă de orașe, în care orașele mari, medii și mici se completează unele pe altele. Podisul este cel ami populat, cu circa 450 de locuitori pe km2 iar peisajul prezintă permanent semne ale prezenței umane. Ponderea celor mai mari zone metropolitane, Zürich, Geneva–Lausanne, Basel și Berna, tinde să crească.

Din punct de vedere religios, crestinismul predomina cel mai mult, împărțită între Biserica Catolică (38,8% din populație) și diferite culte protestante (30,9%).

O inițiativă din 1980 a cerut totala separare între biserică și stat, dar a fost respinsă de 78,9% din alegători.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Elveția:

  • Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (1983)
  • Mănăstirea benedictină Sf.Ioan din Val Müstair (1983)
  • Centrul vechi istoric din Berna (1983)
  • Cele trei cetăți din Bellinzona (2000)
  • Regiunea alpină „Jungfrau” (2001, 2007)
  • „Monte San Giorgio” lângă Lacul Lugano (2003)
  • Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007)

Elvetia – asezare, istorie, cadru natural, clima

steag elvetiaElvetia (foto stanga) este o republica federala alcatuita din 26 de cantoane autonome. Se afla in Europa de Vest, unde la nord se invecineaza cu Germania, la sud cu Italia si Austria, la est cu Liechtenstein, iar la vest cu Franta. Capitala sa este Berna.

Intinzandu-se pe o suprafata de 41.285 km², Elvetia este impartita intre Muntii Alpi, Platoul Elvetian si Muntii Jura. Nu are iesire la mare.

Denumirea în limba română provine din cea latinească, de Helvetia, asociat termenului neolatin de Confederatio Helvetica.

Toponimul Schwyz este atestat din 972, în germana înaltă veche Suittes, termen legat de suedan „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul.

Datorita adoptarii Constitutiei Federale Elvetiene din 1848, Elvetia este acum un stat in forma sa actuala.

Cele mai vechi urme de existență a hominizilor în Elveția actuală datează de circa 150.000 de ani. Cele mai vechi așezări agrare de aici, găsite la Gächlingen, au fost datate în preajma anului 5300 î.e.n, iar cele mai vechi triburi cunoscute din zonă fac parte din culturile Hallstatt și La Tène, ultima denumită după situl arheologic din La Tène, în partea de nord a Lacului Neuchâtel.

În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția (foto dreapta) și a impus o nouă constituție de stat unitar. În 1815, Congresul de la Viena a restabilitelvetia-1135-l complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării.

Femeile au primit drept de vot la început la nivel de canton în 1959, și apoi la nivel federal în 1971 și, în ciuda opoziției, în ultimul canton Appenzell Innerrhoden. După votul universal la nivel federal, femeile au căpătat rapid importanță în viața politică, prima femeie care a devenit membră a executivului Consiliului Federal fiind Elisabeth Kopp, în perioada 1984–1989, iar prima femeie președinte a fost Ruth Dreifuss în 1999.

În 2002, Elveția a devenit membru cu drepturi depline al ONU, lăsând Vaticanul să rămână ultimul stat cu largă recunoaștere care nu este membru ONU. Deasemenea, statul este membru fondator al EFTA, Dar nu este membră a Zonei Economice Europene.

schengenLa 5 iunie 2005, alegătorii elvețieni au acceptat cu o majoritate de 55% să adere la tratatul Schengen (foto stanga), rezultat privit de comentatorii europeni ca un semn de susținere din partea Elveției, o țară tradițional considerată ca fiind independentă și reticentă față de aderarea la organizații supranaționale.

Cadrul natural al Elvetiei este diversificat. Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Cea mai putin populata este zana muntoasa.

Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de 4.000 m sau depășesc această altitudine.  Cel mai inalt este Monte Rosa cu 4634 m, apoi il urmeaza Matterhorn cu 4478 m.

Alpii sunt un lanț muntos înalt, care treaversează partea central-sudică a țării, formând circa 60% din suprafața ei totală. Printre văile înalte dinAlpii-Elvetieni-Aletch-Gletcher Alpii Elvețieni (foto dreapta) se găsesc mulți ghețari, totalizând o suprafață de 1.063 kilometri pătrați. Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg către cele patru puncte cardinale și parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografică cuprinde mai multe dintre cele mai mari lacuri din Europa de Vest și Centrală, între care se numără lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore. Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Lacurile și ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării.

Partea nordică a țării, mai dens populată, cu circa 30% din suprafața totală a țării, mai este numită și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial împădurite, parțial acoperite cu pășuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri.

Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut, aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni.

Fohn este un fenomen meteorlogic, care poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase.

graubundenZone alpine mari, cum ar fi Graubünden (foto stanga) rămân mai uscate decât cele subalpine și, cum ar fi în valea principală a cantonului Valais, sunt condiții favorabile pentru creșterea viței de vie.

Precipitațiile tind să fie moderat răspândite pe toată durata anului, cu un maxim nu foarte mare pe timp de vară. Toamna este cel mai uscat anotimp, iarna cad mai puține precipitații decât vara, și totuși vremea în Elveția nu este foarte stabilă și poate varia de la an la an fără perioade stricte și previzibile.

Condițiile climatice, geologice și topografice ale regiunilor alpine dau naștere unui ecosistem foarte fragil și deosebit de sensibil la schimbări climatice.

 

Harta Elvetiei

harta elvetiei