Austria – populatie, limba, cultura.

Comform estimarilor din aprilie 2011, populatia Austriei este de 8.414.638 milioane de locuitori. In Viena numarul acestora depaseste 1,7 milioane, ajungand la proape un sfert din populatia tarii. Graz este al doilea ca mărime, cu 250.099 de locuitori, fiind urmat de Linz cu 188.968 locuitori, Salzburg cu 150.000 locuitori si Innsbruck cu 117.346 de mii de locuitori. Toate celelalte orașe au mai puțin de 100.000 de locuitori.

Limba oficiala a tarii este germana, fiind limba materna pentru 88,6 % din populatie, urmata de turca 2,3%, sarba 2,2%, croata 1,6%, maghiara 0,5%, bosniaca 0,4% si slovena 0,3%.

haydenDin punct de vedere cultural, Austria detine o adevarata comoara in materie de muzica. Este locul in care s-au nascut cei mai talentati compozitori ca Joseph Haydn (foto stanga), Michael Haydn, Franz Liszt, Franz Schubert, Anton Bruckner, Johann Strauss (tatăl) și Johann Strauss (fiul), precum și membrii celei de-a doua școli vieneze, între care s-au numărat Arnold Schoenberg, Anton Webern și Alban Berg. 

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la Salzburg, pe atunci principat ecleziastic independent aparținând Sfântului Imperiu Roman, deși legat strâns de Austria. Mare parte din cariera sa a practicat-o la Viena.

Josef Zawinul reprezinta un important muzician de jazz,debutant al influențelor muzicii electronice în jazz și compozitor.

Muzicianul pop și rock Falco a devenit celebru în anii 1980, mai ales cu cântecul „Rock Me Amadeus” dedicat lui Mozart.

Percuționistul Thomas Lang s-a născut la Viena în 1967 și a devenit celebru în lume datorită abilităților sale tehnice, cântând cu artiști ca Geri Halliwell și Robbie Williams.

klimt

Arta austriaca a cunoscut succesul prin celebrii pictori Ferdinand Georg Waldmüller, Rudolf von Alt, Hans Makart, Gustav Klimt (foto dreapta), Oskar Kokoschka, Egon Schiele,Carl Moll și Friedensreich Hundertwasser, fotografii Inge Morath și Ernst Haas și arhitecți ca Johann Bernhard Fischer von Erlach, Otto Wagner, Adolf Loos și Hans Hollein.

Prin lumea cinematografului si a teatrului  se numara Billy Wilder, Fritz Lang, Josef von Sternberg și Fred Zinnemann, originari din Austria. Ei au devenit filmografi cunoscuți. Willi Forst, Ernst Marischka sau Franz Antel au îmbogățit cinematografia populară în țările de limbă germană. Michael Haneke a devenit cunoscut pentru studiile sale cinematografice neobișnuite, primind Globul de Aurpentru mult-lăudatul său film „Panglica albă” din 2010.

Primul regizor austriac de film laureat al Premiului Academiei Americane de Film a fost Stefan Ruzowitzky.

Actori austrieci care au cunoscut faima si peste hotare sunt Peter Lorre, Helmut Berger, Curd Jürgens, Senta Berger, Oskar Werner și Klaus Maria Brandauer. Hedy Lamarr și Arnold Schwarzenegger. Ei au devenit cetateni americani si vedete de cinema.

Christoph Waltz a devenit celebru după rolul din filmul „Inglourious Basterds”, obținând premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes din 2009 și Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar în 2010.

Max Reinhardt a fost un maestru al producțiilor spectaculoase de teatru, iar Otto Schenk a excelat nu doar ca actor de teatru, dar și ca regizor de operă.

La capitolul stiinta, Austria sta la fel de bine. Printre oamenii de stiinta, ai secolului al XIX-lea, cu reputatie internationala, se numara Ludwig Boltzmann, Ernst Mach, Victor Franz Hess și Christian Doppler.

In secolul al XX-lea, contribuțiile aduse de Lise Meitner, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli în fizica nucleară șimecanica cuantică au fost esențiale în dezvoltarea acestor ramuri în deceniile 1920 și 1930. Un celebru fizician contemporan este Anton Zeilinger, primul om de știință care a demonstrat teleportarea cuantică.

Cei mai mari filosofi ai secolului al XX-lea sunt Ludwig Wittgenstein și Karl Popper.

freudAustrieci erau și biologii Gregor Mendel și Konrad Lorenz, matematicianul Kurt Gödel și inginerii Ferdinand Porsche și Siegfried Marcus.

Medicina și psihologia au fost întotdeauna ramuri importante în știința austriacă, începând încă din Evul Mediu cu Paracelsus. Medici eminenți ca Theodore Billroth, Clemens von Pirquet și Anton von Eiselsberg au construit pe realizările școlii vieneze de medicină din secolul al XIX-lea. Din Austria provin psihologii Sigmund Freud (foto stanga), Alfred Adler, Paul Watzlawick și Hans Asperger, precum și psihiatrul Viktor Frankl.

Cunoscută ca fiind una dintre principalele direcții competitive ale teoriei economice, scoala austriaca de economie a instruit economisti ca  Joseph Schumpeter, Eugen von Böhm-Bawerk, Ludwig von Mises și Friedrich Hayek. În diaspora austriacă, sunt cunoscuți gânditorul Peter Drucker din domeniul managementului, sociologul Paul Felix Lazarsfeld și omul de știință Sir Gustav Nossal.

Austria a avut deasemenea, si mari poeti si scriitori literari, cei mai celebri fiind romancierii Arthur Schnitzler, Stefan Zweig,Thomas Bernhard, Franz Kafka și Robert Musil, poeții Georg Trakl, Franz Werfel, Franz Grillparzer, Rainer Maria Rilke, Adalbert Stifter, Karl Kraus și scriitoarea pentru copii Eva Ibbotson. Premiul Nobel pentru literatura, a fost castigat de Elfriede Jelinek, Peter Handke și Daniel Kehlmann.

Castel Saumur

Castelul Saumur (foto dreapta) situat pe Valea Loarei, în departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: Ruta Istorică din Valea Regilor, a Federației Naționale de Rute Istorice, pe Ruta Regelui René, pe Ruta Plantageneților și în Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine.

Astăzi castelul aparține statului francez, fiind înscris pe lista Monumentelor Istorice din anul 1964.

În 1227 Ludovic al IX-lea, va mări fortul devenit între timp francez, apoi începând cu 1367, Ludovic I, duce de Anjou, fiul cel mic al lui Filip al VI-lea de Valois, va înlocui vechile turnuri rotunde cu cele octogonale (aceste două etape sunt vizibile și astăzi, baza turnurile octogonale fiind rotunde). Regele Rene I de Anjou, scriitor, om cultivat și constructor de de fortărețe (Tarascon) va îmbunătăți confortul ansamblului și va construi: turela pătrată de pe turnul nord-estic, va remodela capela, va redistribui apartamentele regale, va decora marea sală de către elevii lui Jan Van Eyck.

În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului Saumur, Philippe Duplessis-Mornay. Va construi în jurul castelului medieval defensive joase, bastioane și curtine, urmând un plan în forma de stea. Mareșalul, Urbain de Maillé-Brézé, guvernator al orașului Saumur din 1626 până în 1650, va restabili capela și va realiza bastioanele din unghiurile nord-estic și sud-estic.

Mai puțin glorios, castelul a devenit închisoare în timpul regelui Ludovic al XIV-lea și Napoleon I al Franței, iar apoi cazemată.

Aspectul exterior sobru și impunător, zidurile crenelate, turnurile poligonale, contraforturile masive și, nu în ultimul rând, poziția sa dominatoare ne spun multe despre menirea mai puțin reconfortantă a castelului. Impresiile lăsate de aspectul extern, sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în Muzeul Artelor Decorative. Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei.

Comorile din colecția Muzeului de Arte au o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxellesilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare și de evenimente istorice, momente biblice și peisaje idilice. Pânze rare din secolul al XVII-lea, aparținând școlii lui Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris,Chantilly,Vincennes, Saint-Cloud), cu puternice influențe orientale, stau alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur.

Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice.

Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate Muzeului Calului. Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor.

Castelul a fost imortalizat în manuscrisul Très Riches Heures du duc de Berry (foto stanga), corespunzând lunii septembrie, când se culeg strugurii, la poalele castelului. Pictura apartine fraților Limbourg: Paul, Hermann și Jean.

Au folosit o varietate de culori minerale sau culori care proveneau din plante sau elemente chimice. De aceea, lucrarea este renumită și astăzi pentru culorile unice pe care le oferă, cum sunt vert de flambe (verdele obținut din amestecarea de flori pisate amestecate cu o serie de elemente chimice) sau azur d’outreme. Se presupune că au folosit pensule foarte fine și lentile. Detaliile fine pe care desenele le oferă este caracteristica generală a operei fraților Limbourg. Există evident și intervenții ulterioare asupra lucrării, realizate de către Jean Colombe, artist francez din secolul al XVI-lea. Cea mai importantă este cea surprinsă asupra lunii Noiembrie.

Castelul Loches

Castelul Loches (foto stanga) se afla in Valea Loire din zona Indre et Loire si reprezinta o cetate medievala ridicata in secolul IX in apropiere de raul Indre.
Elegantul edificiu nu a fost scutit de distrugeri de-a lungul timpului, fiind necesare lucrari de reconstructie si reabilitare in repetate randuri.
In prezent, castelul se afla intr-o conditie precara, singurul lucru care ascunde partial situatia in care se afla fiind fatada, aceasta pastrand amintirea burgheziei franceze.
In anul 1861 a fost clasificat drept monument istoric de catre Ministerul de Cultura al Frantei.

Loches

 

Castelele de pe Valea Loarei

În Valea Loarei (foto centru jos – Harta castelelor de pe Valea Loarei), există în jur de 50, 60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți.

Castelele de pe Valea Loarei sunt situate în regiunile Centre (Touraine, Blaisois, Orléanais, Berry) și Pays de la Loire (Anjou). Printre cele mai remarcabile și renumite sunt următoarele:

  • Castelul Amboise
  • Castelul Angers
  • Castelul Azay-le-Rideau
  • Castelul Bastie d’Urfe
  • Castelul Blois
  • Castelul Brissac
  • Castelul Chambord
  • Castelul Châteaudun
  • Castelul Cheverny
  • Castelul Chaumont-sur-Loire
  • Castelul Chenonceau
  • Castelul Chinon
  • Castelul Gien
  • Castelul Langeais
  • Castelul Loches
  • Castelul Meung-sur-Loire
  • Castelul Montsoreau
  • Castelul Saint-Brisson
  • Castelul Saint-Maurice
  • Castelul Saumur
  • Castelul Serrant
  • Castelul Sully-sur-Loire
  • Castelul Talcy
  • Castelul Ussé
  • Castelul Valençay
  • Castelul Villandry

Harta Castelelor de pe Valea Loarei

 

Ce mai putem vizita in Paris-partea a IV-a

Centrul Național de Artă și Cultură Georges-Pompidou (foto dreapta), cunoscut mai ales sub denumirea de Centrul Cultural „Georges-Pompidou”, Centrul Pompidou sau Centrul Beaubourg, este o instituție policulturală situată în cartierul Beaubourg, în al 4-lea arondisment din Paris, pe malul drept al Senei, între cartierele Halelor și Marais.

Centrul deschis publicului din 1977, a apărut la cererea lui Georges Pompidou, președinte al Franței, de a se crea, în inima Parisului, o instituție culturală originală, în întregime dedicată creației moderne și contemporane, în care artele plastice se învecinează cu cărțile, designul, muzica, cinematograful.

În 2006, Centrul Pompidou primea 6,6 milioane de vizitatori pe an, ceea ce îl situa pe locul al treilea între cele mai vizitate instituții din Franța, după Luvru și Turnul Eiffel. Centrul Georges-Pompidou păstrează una dintre cele două mai mari colecții de artă modernă și contemporană din lume, alături de cea a Museum of Modern Art din New York. Adăpostește importante galerii de expoziții temporare, săli de spectacole și de cinema și prima bibliotecă de lectură publică din Europa.

Auguste Rodin (foto stanga) sau mai exact François-Auguste-René Rodin ce a trait intre 12 noiembrie 1840, Paris – 17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt, a fost un sculptor, grafician și pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Rodin a revoluționat limbajul sculpturii (foto dreapta), făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experiența directă. Prin atelierul lui au trecut mulți sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: „Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!”.

Astazi atelierul marelui artist a deveni un muzeu importan, numit Muzeu Rodin.

Muzeul Picasso (foto stanga) este localizat în Hotelul Salé de pe strada Thorigny, în cadrul districtului Marais din Paris. Casa care găzduiește impresionanta colecție a fost construită între anii 1656 – 1659 de către Pierre Aubert, care s-a îmbogǎțit colectând Taxa pe Sare (numele clǎdirii înseamnǎ „Hotelul Sǎrat”). Arhitectul este Jean Boullier, cunoscut mai ales sub numele de Jean de Bourges, a cărui operă este considerată una dintre cele mai frumoase case istorice ale districtului. Printre cei care au trăit în această casă se numără: Ambasadorul Veneției (1671), Mareșalul de Villeroi.

Clǎdirea a fost proprietatea statului pe timp de război. In 1815 a devenit școala în care a studiat Balzac. A fost apoi preluată de către stat în 1964 și transformată în monument istoric în 1968, fiind restaurată de cǎtre Bernard Vitry și Bernard Fonquernie, între anii 1974-1980. Picasso a spus odată: „Eu sunt cel mai mare colecționar Picasso din lume.” Până la moartea lui, survenită în 1973, reușise să strângă o impresionantă colecție a muncii sale de-a lungul întregii sale vieți. Muzeul Picasso include mai mult de 3000 de lucrări semnate Pablo Picasso (foto dreapta), incluzând schițe, ceramică și pictură. Această expoziție este completată de colecția lui Picasso însuși, ce include și unele lucrări ale lui Cézanne, Degas, Rousseau, Seurat, de Chirico și Matisse. Mai sunt incluse și niște statuete iberice executate în bronz și câteva exponate de artă primitivă. Unul dintre cele mai impresionante aspecte este faptul că muzeul prezintă un număr mare de picturi pe care Picasso le-a pictat după aniversarea a 70 ani. Sunt ṣi câteva încăperi cu prezentări tematice, dar în general, muzeul urmeazǎ axa cronologicǎ a întâmplărilor, expunând lucrările începând cu tinerețea lui și terminând cu bǎtrânețea sa. Alte exponate includ fotografii, manuscrise și bucăți din ziarele vremii.

 Montmartre (foto stanga) este o veche comună franceză, inițial aparținând de departamentul Seine. A fost anexată Parisului în 1860.

Colina pe care este situat Montmartre reprezintă cel mai înalt punct al Parisului avand 130 de metri. Accesul la varful său se face fie cu furnicularul, fie pe o scară de 222 de trepte. Totuși, cea mai înaltă stradă din Paris este la Rue du Télégraphe, situată în arondismentul 20. Colina Montmartre se află în nordul capitalei. Reprezintă unu din locurile cele mai frecventate de turiști.

Pentru a ajunge în acest loc cu metroul, se poate utiliza linia 2 – stațiile Anvers, Pigalle sau Blanche – sau linia 12 – stațiile Pigalle, Abbesses, Lamarck — Caulaincourt sau Jules Joffrin.

Place de la Concorde (foto dreapta) este una din cele mai mari piețe ale Parisului. Se gaseste în arondismentul 8, la capătul de est al bulevardului Champs-Élysées.

Piața a fost construită după planurile arhitectului Ange-Jacques Gabriel și a fost inaugurată la 20 iulie 1763.