Jean-Jacques Rousseau

imagesJean-Jacques Rousseau (foto stanga), care s-a nascut pe 28 iunie 1712 si a murit pe 2 iulie 1778 a fost un filozof francez de origine geneveza, scriitor si compozitor. Alaturi de Voltaire si Diderot au influentat prin principii de drept si constiinta sociala, acestea fiind promovate mai tarziu de Revolutia Franceza din 1789.

In anul 1728 paraseste Geneva si o intalneste pe doamna de Warens, care îi va fi mulți ani protectoare, iubită și substitut de mamă.

In 1743 devine secretarul ambasadorului Franței în Republica Veneția.

Thérèse Levasseur lucra ca menajera intr-un hotel din Paris in momentul cand s-a cunoscut cu scriitorul. Intalnirea a avut loc in anul 1745., iar peste cateva luni avea sa-i devina sotie pana la moartea sa. Au avut impreuna cinci copii, pe care i-au dat la orfelinat. Primul s-a nascut in anul 1746.

Cu ajutorul lui Diderot, in anul 1749 incepe sa contribuie laEncyclopédie”,iar in 1750 castiga Premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos.

Opera „Ghicitorul satului” a fost scrisa in anul 1752.

In 1759 Enciclopedia” este formal interzisă. Relațiile lui Rousseau cu ceilalți enciclopediști se deteriorează.

Julie sau Noua Heloise, un roman epistolar, a fost publicat in anul 1761 si a avut un succes impresionant.

1762 apar două dintre cele mai importante cărți ale lui Rousseau: Despre contractul social și Emile, un roman pedagogic. Scrie un proiect pentru o Constituție a insulei Corsica. În urma criticilor vehemente la adresa celor două carți, care au culminat cu interzicerea lor în Franța și la Geneva, Rousseau e nevoit să fugă.

In 1766 Rousseau  ajunge în Anglia, la invitația lui David Hume si tot in acea perioada incepe sa dea semne de instabilitate mentala. Are impresia că Hume este parte a unei conspirații care vizează uciderea lui.

In 1767 se intoarce în Franța, sub un nume fals. Oficial, nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe lângă images (1)Rege.

Odata stabilit in Paris, in anul 1771, Rousseau (foto dreapta) începe să organizeze lecturi private ale Confesiunilor”Scandalizată, Madam d’Epinay intervine, cu succes, la poliție, ca lecturile respective să fie interzise.

In 1772 scrie Considerații despre guvernarea” Poloniei.

1776  starea sănătății lui se înrăutățește continuu, iar relațiile cu prietenii sunt afectate. Începe să scrie texte obsesive, prin care îi acuză pe alții și se justifică pe sine: Rousseau, judecător al lui Jean-Jacques și Revenile – plimbăreț singuratic.

Pe data de 2 iulie 1778 filozoful moare la Ermenonville, pe domeniul marchizului de Giradin, care îl invitase să stea la el. Este înmormântat pe o insulă artificială de pe lacul domeniului. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc și astăzi.

Operele sale

Studii, lucrări de sinteză – filozofice, sociale, literare și de artă

  • Discurs asupra științelor și artelor – (1750) – (Premiul Academiei din Dijon)
  • Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni – (1755)
  • Scrisoare către D’Alembert asupra spectacolelor – (1758)
  • Contractul social – (1762)
  • Considerațiuni asupra orânduirii din Polonia – (1772)
  • Scrisoare despre muzica franceză

Romane

  • Émile sau despre educație (roman pedagogic) – (1762)
  • Iulia sau noua Heloiză (roman epistolar) – (1761)

Opere – libret și muzică

  • Muzele galante – (1745)
  • Ghicitorul satului – (1752)

Pagini confesive

  • Rousseau, judecător al lui Jean Jacques – (1776)
  • Jean-Jacques Rousseau, traducere și prefață Pericle Martinescu, Confesiuni , București, Editura pentru literatură, 1969, 3 vol.
  • Visările unui hoinar singuratic – postum – (1782)

Voltaire

voltaire-quotes-being-rightPe numele sau adevarat François-Marie Arouet, Voltaire (foto stanga) s-a nascut pe 21 noiembrie 1694 la Paris si a murit pe 30 mai 1778, in acelasi loc. A fost un renumit scriitor si filozof al iluminismului francez.

In anul 1711 a inceput sa studieze Dreptul, la rugamintile tatalui sau, dar nu l-a finalizat, el fiind interesat mai mult de discutiile intelectualilor, scriitorilor si aristrocratilor, ce aveau loc in palatele sau cafenele din Paris.

Din cauza scrierilor sale critice foarte dure la adresa nobilimii franceze, in anul 1717 a fost inchis pentru unsprezece luni la Bastilia. Pentru a nu fi arestat pentru a doua oara in perioada 1726-1729 a stat in Anglia.

El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism.

Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice.

Cu ajutorul Madamei de Pompadour, Voltaire a fost numit istoriograf si acceptat in Academia Franceza.geneva_city03

În 1755 s-a stabilit lângă Geneva (foto dreapta), unde și-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca „Ințeleptul din Ferney”.

Scriitorul s-a remarcat prin scrieriile sale arogante, dar si prin toleranta sa, asa cum reiese si din afirmatia Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aș lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați.

Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Alaturi de Jean-Jacques Rousseau a fost un initiator al Revolutiei Franceze.

Operele sale

  • Edipe (1718)
  • Lettres philosophiques (1731)
  • Le siècle de Louis XIV (1751)
  • Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
  • Essai sur les moeurs (1756)
  • Candide (1759)
  • Histoire de l’Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
  • Traité sur la tolerance (1763)
  • Dictionnaire philosophique (1764)
  • Zaïre
  • Traité sur la tolérance

Turism-Comert-Diferente regionale in Franta

Turism

Ca şi multe alte ţări europene Franţa dispune de un mare potenţial turistic dar şi o infrastructură corespunzătoare. Cei peste 60 mil. turişti, angajaţi în practicarea diferitelor forme de turism se îndreaptă către numeroase zone sau obiective turistice dintre care : Regiunea pariziană, castelele de pe valea Loarei (foto stanga sus), litoralul O. Atlantic, litoralul Mării Mediterane cu Coasta de Azur, Alpii, Munţii Pirinei, Alsacia.

Comert

Comerţul exterior reprezintă o activitate foarte dinamică, Franţa realizând schimburi comerciale cu un număr foarte mare de ţări. În 1996, volumul comerţului exterior a reprezentat 563 md. dolari, din care peste 280 md. dolari la export.
Sunt exportate: semifabricate (23%), bunuri de consum, mijloace de transport, produse agricole etc. Se importă semifabricate (25%), bunuri de consum, mijloace de transport etc. Comerţul exterior este orientat mai ales către ţările Pieţei Comune, Germania 17%, Italia 9%, marea Britanie 9%, Belgia, Luxemburg, Spania, SUA, Japonia.

Diferente regionale

Gradul de asociere funcţională în limite determinate pe seama resurselor, a extracţiei şi prelucrării lor, a legăturilor şi schimburilor interregionale au individualizat în spaţiul francez următoarele regiuni reprezentative:

1. Regiunea pariziană este dominată de prezenţa oraşului Paris, o aglomerare urbană cu peste 9,3 mil. locuitori, situată în partea centrală a Bazinului Parisului, pe fluviul Seine. Parisul (foto dreapta) cuprinde aglomeraţia restrânsă sau oraşul propriu zis şi aglomeraţia extinsă care include şi aglomeraţia precedentă plus a doua coroană de banlieue. Urbanizarea are caracter discontinuu. Cinci centre mari Cergy-Pontoise, Marne-La-Valee, Saint-Quentin, Evry, Melun-Senart, preiau o serie de activităţi ce aparţineau însăşi capitalei stabilizând populaţia. La circa 100-200 km se întâlneşte de asemenea o altă centură de oraşe: Orleans, Tours, Amiens, Rouen, Reims cu care Parisul menţine legături funcţionale. Cea mai dinamică zonă este Sena inferioară (Bass Seine) cu activităţi industriale multiple (petrochimie, siderurgie, industria automobilelor şi avioanelor, industria textilă, chimică). Activităţile portuare având în vedere prezenţa celor două porturi Le Havre şi Rouen (380.000 loc) au un loc deosebit în structura economiei.

2. Regiunea nordică – puternică regiune industrială (industria extractivă, constructoare de maşini, chimică, alimentară) cu industrie textilă şi carboniferă tradiţională. Prezenţa conurbaţiei tripolare Lille-Roubaix-Tourcoing se alătură activităţilor portuar-industriale din perimetrul oraşelor Dunkerque (foto stanga), Calais, Boulogne. Între porturile Dunkerque, port de nivel european şi Calais în care funcţia industrială este precumpănitoare există câteva zone urbane şi industriale printre care Malo-les Bains-Gravelines-Calais, apoi zone rezidenţiale şi zone cu alte activităţi. Această regiune cu o desfăşurare lineară este străbătută de autostrăzi, căi ferate rapide, canale. Prin urmare o mare densitate a căilor de comunicaţie care permit o legătura foarte eficientă între centrul Franţei şi regiunile vecine.

3. Regiunea estică, nord-estică – este vorba de Lorena şi Alsacia regiuni ce se constituie într-o puternică arie industrială,cu o pondere susţinută a industriei extractive (cărbuni, fier, săruri) şi a celei prelucrătoare (siderurgia, chimică şi petrochimică a industriei construcţiilor mecanice). În lungul celor două axe industriale Moselle şi Meurthe, adevărate bulevarde industriale, se găsesc puternice centre urban-industriale, cum sunt Nancy, Metz, Thionville pe Moselle şi Saint-Die, Raon l’Etope, Luneville pe Meurthe. De altfel Nancy, Metz şi Thionville formează o concentrare urbană tripolară, lineară, cu mare rază de influenţă iar oraşul Nancy  are şi funcţie de metropolă de echilibru.

Alsacia (foto dreapta) este dominată de prezenţa oraşului Strasbourg, oraş cu peste 380.000 locuitori. Cuprinde zona industrială de-a lungul canalului care însoţeşte Rhinul, zona de antrepozite, rezervoare de petrol, depozite de cărbune, zona şantierului naval. La sud şi nord de Strasbourg, pe Rhin, se găsesc multe centrale hidroelectrice. Oraşul Strasbourg (foto stanga), metropolă regională, este încadrat între canalul Rhône-Rhin în sud şi Marne-Rhin în nord. El s-a dezvoltat teritorial mai ales către est.

Este străbătut de importante căi rutiere şi feroviare. Celălalt oraş, Mulhouse , centru al construcţiilor mecanice, industriei textile şi chimice, asigură cu produse industriale economia regiunii.

4. Regiunea Rhône-Alpi –  cu importante resurse higroenergetice în Alpi, carbonifere, forestiere, şi pastorale în Masivul Central Francez (St. Etienne) şi o intensă activitate industrială (construcţii de maşini-Lyon- St. Etienne); electrometalurgie, industria lemnului dar mai ales textilă- gruparea Lyoneză-şi chimică regiunea constituie un alt pol economic al ţării. Există şi o agricultură foarte diversificată în culoarul Rhône şi pe văile cu care confluează şi o activitate  turistică. Oraşul Lyon (foto dreapta),  importantă metropolă de echilibru are o populaţie de peste 1 milion locuitori. Împreună cu Grenoble, capitală regională, centru industrial, turistic şi universitar şi cu St. Etienne de asemenea capitală regională şi centrul conurbaţiei cu acelaşi nume, alcătuiesc un areal economic puternic.

5. Regiunea Sudică – cuprinde două secţiuni şi anume : mediteraneană şi sud-vestică.

Cea mediteraneană  foarte dezvoltată cu o agricultură  pomicultură, viticultură  cu activităţi portuare şi industriale precum şi  turistice-balneare. Câteva oraşe au o foarte mare influenţă în spaţiul economic de aici şi anume: Marseille (foto stanga) cu o populaţie de peste   1 milion locuitori cu o activitate complexă (portuară, industrială, comercială, turistică etc.) cu câteva centre din jurul său Fos, La Bere, Lavera, care au preluat activităţi din zona portuar-industrială dezvoltându-le; Toulon (foto dreapta) (peste 400.000 loc) port cu un şantier naval activ; Nice (foto stanga) (peste 500.000 loc.) principalul centru al Coastei de Azur, Montpellier (peste 200.000 loc.) centru industrial şi universitar, prefectură, important pol de atracţie. În afara oraşului Montpellier în regiunea Languedoc-Roussillon mai sunt câteva centre Perpignan, Nimes, Beziers, Arles cu activităţi  în industria construcţiilor de maşini, industria textilă, petrochimie (Frontignan), platforme de distribuire a legumelor şi fructelor. La est de Rhône în regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur împreună cu oraşele Marseille, Nice, Toulon şi altele cum sunt Grasse, Cannes (foto dreapta), Antibes alcătuiesc unul din tehnopolii ţării care asociază numeroase întreprinderi industriale, institute tehnologice, de învăţământ şi cercetare. Prin urmare pe Coasta de Azur se poate vorbi în aceeaşi măsură de prezenţa turismului şi industriei.

Subregiunea sud-vestică are unele resurse energetice (petrol, gaze) industria construcţiilor de maşini (avioane–Bordeaux, Toulouse) reprezentativă pentru Franţa, industria petrochimică, activităţi portuare. Cele două centre Bordeaux (foto stanga) (peste 690.000 loc.) şi Toulouse (foto dreapta) (peste 650.000 loc.) prin funcţiile lor dezvoltă un mare hinterland de influenţă.

6. Regiunea Vestică de fapt continuarea spre nord a celei sud-vestice, se remarcă prin activităţi agricole, portuare şi industriale. Oraşele porturi Nantes (foto stanga), St. Nazarie, La Rochelle şi Brest, sunt şi centre active ce şi-au asumat funcţiile amintite dar mai ales funcţia portuar-comercială. Este o regiune de intens trafic al petrolului, lemnului, cerealelor şi a multor produse alimentare şi industriale, o regiune activă pentru creşterea animalelor (Bretagne, Normandie, Loire).