Austria – populatie, limba, cultura.

Comform estimarilor din aprilie 2011, populatia Austriei este de 8.414.638 milioane de locuitori. In Viena numarul acestora depaseste 1,7 milioane, ajungand la proape un sfert din populatia tarii. Graz este al doilea ca mărime, cu 250.099 de locuitori, fiind urmat de Linz cu 188.968 locuitori, Salzburg cu 150.000 locuitori si Innsbruck cu 117.346 de mii de locuitori. Toate celelalte orașe au mai puțin de 100.000 de locuitori.

Limba oficiala a tarii este germana, fiind limba materna pentru 88,6 % din populatie, urmata de turca 2,3%, sarba 2,2%, croata 1,6%, maghiara 0,5%, bosniaca 0,4% si slovena 0,3%.

haydenDin punct de vedere cultural, Austria detine o adevarata comoara in materie de muzica. Este locul in care s-au nascut cei mai talentati compozitori ca Joseph Haydn (foto stanga), Michael Haydn, Franz Liszt, Franz Schubert, Anton Bruckner, Johann Strauss (tatăl) și Johann Strauss (fiul), precum și membrii celei de-a doua școli vieneze, între care s-au numărat Arnold Schoenberg, Anton Webern și Alban Berg. 

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la Salzburg, pe atunci principat ecleziastic independent aparținând Sfântului Imperiu Roman, deși legat strâns de Austria. Mare parte din cariera sa a practicat-o la Viena.

Josef Zawinul reprezinta un important muzician de jazz,debutant al influențelor muzicii electronice în jazz și compozitor.

Muzicianul pop și rock Falco a devenit celebru în anii 1980, mai ales cu cântecul „Rock Me Amadeus” dedicat lui Mozart.

Percuționistul Thomas Lang s-a născut la Viena în 1967 și a devenit celebru în lume datorită abilităților sale tehnice, cântând cu artiști ca Geri Halliwell și Robbie Williams.

klimt

Arta austriaca a cunoscut succesul prin celebrii pictori Ferdinand Georg Waldmüller, Rudolf von Alt, Hans Makart, Gustav Klimt (foto dreapta), Oskar Kokoschka, Egon Schiele,Carl Moll și Friedensreich Hundertwasser, fotografii Inge Morath și Ernst Haas și arhitecți ca Johann Bernhard Fischer von Erlach, Otto Wagner, Adolf Loos și Hans Hollein.

Prin lumea cinematografului si a teatrului  se numara Billy Wilder, Fritz Lang, Josef von Sternberg și Fred Zinnemann, originari din Austria. Ei au devenit filmografi cunoscuți. Willi Forst, Ernst Marischka sau Franz Antel au îmbogățit cinematografia populară în țările de limbă germană. Michael Haneke a devenit cunoscut pentru studiile sale cinematografice neobișnuite, primind Globul de Aurpentru mult-lăudatul său film „Panglica albă” din 2010.

Primul regizor austriac de film laureat al Premiului Academiei Americane de Film a fost Stefan Ruzowitzky.

Actori austrieci care au cunoscut faima si peste hotare sunt Peter Lorre, Helmut Berger, Curd Jürgens, Senta Berger, Oskar Werner și Klaus Maria Brandauer. Hedy Lamarr și Arnold Schwarzenegger. Ei au devenit cetateni americani si vedete de cinema.

Christoph Waltz a devenit celebru după rolul din filmul „Inglourious Basterds”, obținând premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes din 2009 și Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar în 2010.

Max Reinhardt a fost un maestru al producțiilor spectaculoase de teatru, iar Otto Schenk a excelat nu doar ca actor de teatru, dar și ca regizor de operă.

La capitolul stiinta, Austria sta la fel de bine. Printre oamenii de stiinta, ai secolului al XIX-lea, cu reputatie internationala, se numara Ludwig Boltzmann, Ernst Mach, Victor Franz Hess și Christian Doppler.

In secolul al XX-lea, contribuțiile aduse de Lise Meitner, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli în fizica nucleară șimecanica cuantică au fost esențiale în dezvoltarea acestor ramuri în deceniile 1920 și 1930. Un celebru fizician contemporan este Anton Zeilinger, primul om de știință care a demonstrat teleportarea cuantică.

Cei mai mari filosofi ai secolului al XX-lea sunt Ludwig Wittgenstein și Karl Popper.

freudAustrieci erau și biologii Gregor Mendel și Konrad Lorenz, matematicianul Kurt Gödel și inginerii Ferdinand Porsche și Siegfried Marcus.

Medicina și psihologia au fost întotdeauna ramuri importante în știința austriacă, începând încă din Evul Mediu cu Paracelsus. Medici eminenți ca Theodore Billroth, Clemens von Pirquet și Anton von Eiselsberg au construit pe realizările școlii vieneze de medicină din secolul al XIX-lea. Din Austria provin psihologii Sigmund Freud (foto stanga), Alfred Adler, Paul Watzlawick și Hans Asperger, precum și psihiatrul Viktor Frankl.

Cunoscută ca fiind una dintre principalele direcții competitive ale teoriei economice, scoala austriaca de economie a instruit economisti ca  Joseph Schumpeter, Eugen von Böhm-Bawerk, Ludwig von Mises și Friedrich Hayek. În diaspora austriacă, sunt cunoscuți gânditorul Peter Drucker din domeniul managementului, sociologul Paul Felix Lazarsfeld și omul de știință Sir Gustav Nossal.

Austria a avut deasemenea, si mari poeti si scriitori literari, cei mai celebri fiind romancierii Arthur Schnitzler, Stefan Zweig,Thomas Bernhard, Franz Kafka și Robert Musil, poeții Georg Trakl, Franz Werfel, Franz Grillparzer, Rainer Maria Rilke, Adalbert Stifter, Karl Kraus și scriitoarea pentru copii Eva Ibbotson. Premiul Nobel pentru literatura, a fost castigat de Elfriede Jelinek, Peter Handke și Daniel Kehlmann.

Anunțuri

Germania- populatia si economia

 Populatia

La 1 noiembrie 2011 în Germania locuiau 81.859.000 locuitori. Ca și în multe state dezvoltate, natalitatea Germaniei este mai scǎzutǎ decât mortalitatea.

Pe medii, structura populatiei este dominata de mediul urban 86%, ceea ce inseamna un grad de urbanizare printre cele mai ridicate din Europa.

Economia

Nivelul si structura economiei situeaza Germania printre primele 7 tari ale lumii. Industria detine 49-69 %, cele mai productive fiind constructiile de masini, siderurgia, industria chimica si petrochimia.

Industria energetica se bazeaza pe resurse proprii, cum ar fi petrolul, gazele. Dispune de mari rezerve de huila, carbune brun. Rafinariile petroliere sunt localizate in orasele porturi: Hamburg, Bremen (foto stanga), Emden, Rostock.

Industria energiei electrice este legata atat de resursele de materie prima: carbune, gaze, cat si de marile consumatoare.

Industria metalurgiei feroase cu traditie in economia germaniei, a beneficiat de materie prima  locala, cum ar fi carbune, minereuri de fier. Cele mai mari unitati producatoare de otel si fonta se gasesc in regiunea litorala: Hamburg, Bremen.

Industria metalurgiei neferoase consta in cupru, aluminiu, zinc, plumb. Minereurile de cupru si de plumb se extrag din masivul Harz si masivul Turungiei si se prelucreaza la Eisleben, Hettstedt, Ilsenburg, Berlin, Freiberg.

Industria constructiilor de masini este o ramura industriala cu o structura complexa, care produce de la cele mai fine instrumente si utilaje pentru subramurile de varf: optica, electronica, pana la cele destinate industriei grele. Astfel optica este dezvoltata in centrele Dresda, Freiburg, Erfurt, iar electronica si electrotehnica la Berlin, Leipzig, Dresda, Stuttgart, Nurnberg, Munchen, Koln.

Un loc aparte il detine industria automobilelor prin firme de renume ca Volkswagen in Wolsburg, Opel in Hannovra si Emden, Ford (foto dreapta) in Koln, Mercedes in Stuttgart, apoi Munchen, Zwickau, Eisenach.

In constructia navelor s-au remarcat centrele Rostock, Wismar, Stralsund, Bremen, Hamburg. Se mai construiesc masini agricole, locomotive si vagoane.

Industria chimica se bazeaza pe resurse proprii si importate: carbuni, sare, gaze naturale, pirite, saruri de potasiu, petrol. S-a dezvoltat industria chimica de baza, ca acid sulfuric, acid clorhidric, produse sodice, dar si cea de sinteza, ca mase plastice, cauciuc sintetic. Se produc ingrasaminte chimice, produse farmaceutice, coloranti.

Principalele centre se afla la Hamburg, , Leuna cu ingrasaminte azotoase, benzina, la Schkopau pentru cauciuc sintetic, la Hannovra, Frankfurt (foto stanga) am Main, Wolfen cu produse farmaceutice, la Berlin pentru coloranti si la Leipzig si Guben cu fibre artificiale.

Industria textila, ca o ramura traditionala a industriei, prelucreaza bumbac si lana importate, fibre sintetice, in, canepa.

Industria alimentara este raspandita in teritoriu prin unitati de prelucrare a laptelui, carnii, zaharului, pestelui, de obtinere a berii.

 

Spania- partea I

Spania (foto stanga- steagul Spaniei) se gaseste in sud-vestul Europei si se invecineaza la nord-vest cu Franta si Andora, de-a lungul Muntilor Pirinei. Alaturi de Portugalia si Gibraltar, Spania formeaza Peninsula Iberica. Tara detine doua arhipelaguri si anume Insulele Baleare situate in Marea Mediterana si Insulele Canare aflate in Oceanul Atlantic. De asemenea, de Spania aparțin două mici teritorii din nordul Africii, care includ orașele autonome Ceuta și Melill, precum și enclava Llivia din Pirinei. Este membra Uniunii Europene.

Din punct de vedere politic Spania este o monarhie constitutionala cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral, Cortes sau Ansamblul Național.

Puterea executivă rezulta din Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales de către Ansamblul Național după alegerile legislative.

Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților (Congreso de los Diputados) cu 350 de mebrii, aleși prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporțională, destinați să servească timp de patru ani, și un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din aleși direcți pe baza votului popular și ceilalți 51 trimiși de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.

Terorismul este o problemă în Spania de astăzi, de când ETA (Libertatea și Pământul Basc) încearcă să câștige independența bască prin mijloace violente, incluzând utilizarea bombelor și a crimelor. Deși guvernul autonom basc nu asistă o astfel de violență, diferitele aproprieri de problemă sunt o sursă de tensiune între guvernele central și basc.

Spania este compusă din 17 comunități autonome (comunidades autónomas).

  • Andaluzia (Andalucía)
  • Aragon (Aragón)
  • Asturias (Principado de Asturias)
  • Insulele Baleare (Islas Baleares / Illes Balears)
  • Țara Bascilor (País Vasco / Euskadi)
  • Insulele Canare (Islas Canarias)
  • Cantabria
  • Castilia-La Mancha (Castilla-La Mancha)
  • Castilia-Leon (Castilla y León)
  • Catalonia (Cataluña / Catalunya)
  • Extremadura
  • Galicia
  • Madrid (Comunidad de Madrid)
  • Murcia (Región de Murcia)
  • Navarra (Comunidad Foral de Navarra / Nafarroako Foru Komunitatea)
  • Valencia (Comunidad Valenciana / Comunitat Valenciana)
  • La Rioja

Există și cinci locuri de suveranitate „plazas de soberanía”, pe și lângă coasta africană. Acestea sunt orașele Ceuta și Melilla, care sunt administrate ca și orașe autonome, o stare intermediară între orașe și comunități, si deasemenea,  insulele din arhipelagul Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas, și Peñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administrație spaniolă.

Din punct de vedere geografic teritoriul spaniol este dominat de platouri înalte și de lanțuri muntoase ca și Pirineii și Sierra Nevada. Din acesti munți izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana și Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia.

Clima este în principal temperată și mediteraneană. Există veri calde în interior, mai degrabă cu condiții moderate și înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate și reci în interior, regiunile de pe coastă fiind relativ temperate.

Emisiile de CO2 au crescut, din anul 1996 indicele a crescut, Spania nereușind să respecte Protocolul de la Kyoto în legătură cu emisiile de gaze cu efect de seră. Rapoartele despre mediul înconjurător au apărut datorită recomandărilor Organizației Națiunilor Unite.

Statul este afectat de un fenomen de accentuare a secetei, între anii 1880-2000, mai mult de jumătate din acești ani fiind foarte secetoși. În anii ’80, șapte ani au fost desemnați ca fiind secetoși sau foarte secetoși, iar în anii ’90, cinci ani au primit același calificativ.

Din punct de vedere demografic, in anul 2001, Spania avea o populatie de 40.037.995 loc. Fata de 1981 a crescut cu aproape 1,5 mil. loc. Densitatea popluatie este de 77.8 loc./kmp.  76% din locuitori traiesc in orase. Printre cele mai importante se numara Madrid (foto dreapta), capitala Spaniei, cu 4.950.00 loc. mare centru de atractie. Orasul s-a extins in lungul unor axe de circulatie si si-a dezvoltat mai ales industria de varf cum ar fi cea electronica, electrotehnica, birotica, optica, dar si-a extins si industria de autovehicule prin autoturisme si avioane.

Barcelona cu 1.6 mil. loc. si aproximativ 4.6 mil. cu aglomeratie urbana reprezinta al doilea mare oras al tarii, unul dintre cele mai mari porturi si orase industriale din bazinul Mediteranei Occidentale, unde ramurile industriale traditionale: industria textila, portelanuri si ceramica, pielarie, industria lemnului se imbina cu cele moderne: petrochimie, electronica si electrotehnica, mijloace de transport de toatecategoriile.

Valencia are peste 750.000 loc. si circa 2 mil. loc. cu aglomeratie urbana. Este un centru comercial, industrial si turistic de prima clasa.

Sevilla detine aproape 700.000 loc. si reprezinta port pe Guadalquivir si oras al industrie usoare, ce se ocupa cu prelucrarea matasii.

Zaragoza are aproape 600.000 loc. si este un important centru al Aragonului cu industria autovehiculelor, textila, alimentara si un important nod de comunicatii.

Alte orase importante aflate pe teritoriul Spaniei mai sunt Malaga avand peste 500.000 loc., Bilbao cu circa 400.000 lo., apoi Las Plamas, Valladoid, Murcia, Cordoba, oras muzeu, Palma de Mallorca (foto stanga), Vigo si Toledo.

Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni: spaniola in intreaga tara, catalana in Catalonia, Insulele Baleare si comunitati din Valencia, basca in tara bascilor si Navarra si galiciana in Galicia.

Spania este o tara cu o economie dezvoltata, o tara industrial-agrara inscrisa pintre statele lumii cu un PIB in 1995 de 557,4 mld USD si un PNB de 13740 de USD/cap loc. Guvernul a lansat moneda unică europeană pe 1 ianuarie, 1999. Șomajul a scăzut vizibil sub administrația lui Aznar, dar rămâne una din cele mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%.

Tara este cea de-a doua destinație turistică din lume și are 47 de aeroporturi. Ocupă locul 3 în Europa și locul 7 în lume în ceea ce privește industria constructoare de mașini. Peste 82% dintre vehiculele produse în Spania sunt exportate în peste 90 de țări.

În 2011 Spania se confruntă cu mari probleme datorate crizei economice.

Înteritoriul spaniol există 298 de spitale de stat și peste 450 de spitale particulare.

Un procent de 94% din populație este de religie catolică, conform unui studiu al Centrului de Investigații Sociale realizat în anul 2005.

După numărul de membri, a doua religie este cea musulmană. Datele arată că 800.000 de persoane sunt de religie islamică. Urmează Martorii lui Iehova, cu 103.784 de credincioși. Există de asemenea și o comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania și aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește 15.000 de membri.

 

Harta Spaniei

Monaco

Principatul Monaco (foto stanga- steag Monaco), cunoscut cu numele de Munegu în dialectul local, este a doua cea mai mică țară din lume, situată între Marea Mediterană și Franța, pe Riviera franceză sau Coasta de Azur. Constând mai ales din vechiul oraș Monaco și zonele construite ulterior, este și cea mai dens populată țară din lume. Suprafaţa sa este de numai 1,95 km². E de fapt un oraş cu statut de stat, adică regat. Monaco reprezinta al doilea mic stat independent ca mărime din lume, după Vatican. Se gaseste pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, aproape de frontiera cu Italia. Tara este înconjurat pe trei laturi de regiunea franceză Provence-Alpes-Côte d’Azur, iar relieful său constă într-o plajă lungă și dealuri abrupte care se înalță până la 63 m peste nivelul mării. Regatul este cunoscut pentru peisajul natural și clima însorită. Temperatura minimă medie este în ianuarie de 8 °C, iar în iulie 26 °C. Aici nu se practica agricultura si nici una din ramurile principale. Cea mai importanta economică este turismul, pe tot parcursul anului. Bani în bugetul statului vin şi din sectorul serviciilor, sectorul bancar şi sistemul de asigurări, precum şi din TVA şi impozitul pe consum. La fel ca şi în Franţa, în Monaco se plăteşte în Euro. Cu Franţa e de altfel unit şi în Uniunea economică şi Uniunea vamală. Principatul este membru al UE şi al OSCE. Limba oficială e franceza. În Monaco trăiesc peste 32 000 de locuitori, şi ca atare densitatea populaţiei este peste 16 000 de locuitori pe kilometru pătrat. Majoritatea locuitorilor sunt străini, mai ales francezi (50%) şi italieni (17%). În ceea ce priveşte apartenenţa religioasă, aproximativ 90% din poulaţie sunt de religie roamano-catolică. Regatul este împărțit în patru zone:

  • Monaco-Ville, orașul vechi ce este amplasat pe un teren stâncos ce se extinde în Marea Mediterană;
  • La Condamine, partea nord-vestică care include și zona portului, este subdivizată în trei regiuni:
  • Moneghetti, ce corespunde zonei portului;
  • Les Revoires, cuprinzând Grădinile exotice;
  • La Colle, situată la granița vestică;
  • Monte Carlo (foto centru sus), cuprinzând:
  • zona turistică și cazinoul aflate în centru;
  • Larvotto, plaja din estul principatului;
  • Saint Roman și Tenao, în nord-est;
  • Saint Michel, zona rezidențială;
  • Fontvieille, o zonă nou construită.

Monaco este o monarhie constituțională începând din 1911, cu puteri sporite conferite suveranului, apropiate de cele ale unei monarhii absolute. Actualul suveran este Prințul Albert al II-lea de Monaco.

Principatul a reușit să creeze afaceri prospere în domenii ce sunt prietenoase mediului, precum cosmetica naturistă.
Fiind un lider mondial în lux și bani, Monaco este una din cele mai scumpe locații de pe Pământ. Principatul este cunoscut și ca un rai al taxelor și mulți dintre rezidenții săi sunt milionari ai altor țări. Luxul și frumusețea sunt asociate cu Monaco precum și boutiqurile sale ce poartă nume celebre (Chanel, Prada, Armani, etc.), restaurante luxoase și familia regală, în special de la căsătoria dintre Prințul Rainier cu Grace Kelly, mai târziu Prințesa Grace de Monaco.
Rețeaua telefonică, Monaco Telecom, impune un monopol pe piață și este deținută în proporție de 49% de Cable and Wireless, 45% de stat și aduce și ea un mare profit statului. Standardele de viață sunt ridicate, în mare comparabile cu cele din zonele prospere ale marilor metropole franțuzești.
Lipsa impozitelor pentru persoanele fizice a dus la un număr considerabil de “refugiați ai impozitelor” veniți din Europa, care își câștigă majoritatea banilor din afara Principatului; celebrități precum piloții de Formula 1 atrag cea mai mare atenție însă aici se află și numeroși oameni de afaceri.
Monaco nu este membru al Uniunii Europene însă este strâns legat de aceasta prin acorduri cu Franța, așadar moneda a devenit cea din Franța, Euro. Până în 2002 Monaco își bătea propriile monede, francii monegaști.
Principalele exporturi ale Principatului sunt chimicale, farmaceutice, produse de înfrumusețare, ceramică, textile, mase plastice, instrumente medicinale și obiecte din metal.
Monaco (foto stanga) are 10 școli de stat, incluzând grădinițe și școli primare, un liceu care are profil teoretic și tehnic (Liceul Albert 1er, care se aseamănă celor din sudul Franței) și un liceu cu profil vocațional. Pe lângă acestea există și două școli private și o școală internațională, iar ca Scoala superioara intalnim Universitatea Internationala din Monaco.
Monaco nu are armată însă are pază de coastă cu 3 mici nave de patrulă fiecare dotate cu tunuri. Securitatea locală este asigurată de poliția ce este formată din 300-400 de femei și bărbați. Poliția din Monaco este cea mai numeroasă din lume având în vedere rezultatele pe cap de locuitor și pe suprafață. Siguranța națională este asigurată de Franța și Statele Unite ale Americii.

Harta principatului Monaco

Paris-„Orasul luminilor”

Paris (foto stanga) este capitala și cel mai mare oraș al Franței. Este traversat de fluviul Sena, care împarte orașul în două:  Malul Drept, în partea de nord și Malul Stâng, în partea de sud.

Capitala are o populație de 2.193.031 (2007) de locuitori, dar zona metropolitană are peste 12 milioane de locuitori-12.067.000 la recensământul din 2007. Parisul a fost cel mai mare oraș occidental, aproximativ 1000 de ani, înainte de secolul al XIX-lea, și cel mai mare în întreaga lume între secolele XVI-XIX.

Astăzi este unul dintre cele mai importante centre economice și culturale din lume, iar influența sa în politică, educație, divertisment, mass-media, modă, știință și arte contribuie la statutul sau ca unul dintre cele mai importante orașe din lume.Acesta găzduiește sediul mai multor organizații internaționale, cum ar fi: UNESCO (foto dreapta), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Camera Internațională de Comerț sau informalul Clubul Paris. Parisul este considerat ca fiind unul dintre cele mai verzi și mai locuibileorașe din Europa. De asemenea este unul dintre cele mai scumpe.

Paris și regiunea Paris, cu 552.1 miliarde € în 2009, produc mai mult de un sfert din produsul intern brut al Franței.Conform estimărilor pentru 2008, aglomerația de aici este cea mai mare din Europa, a doua din punct de vedere economic și a șasea ca mărime din lume. Regiunea are cea mai mare concentrație de studenți de învățământ superior din Uniunea Europeană, este primul în Europa în ceea ce privește capacitatea de cercetare și dezvoltare și alte cheltuieli și este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune orașe din lume pentru inovație. Cu aproximativ 17 milioane de turiști străini anual, Paris, este cel mai vizitat oraș din lume. Acesta și regiunea sa conțin 3.800 de monumente istorice și patru Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Nucleul istoric al Parisului este Île de la Cité (foto stanga), o insulă mică locuită în antichitate de tribul pariziilor,  care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice și de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Île Saint-Louis (foto dreapta), care este ocupată de case construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale orasului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei, în special pe malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți, faimoșii buchiniști, podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde ca Champs-Élysées, precum și numeroase alte clădiri și monumente celebre, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanității stabilit de UNESCO.

Turnul Eiffel (foto stanga), cel mai cunoscut simbol al Parisului, a fost construit în 1889 într-o perioadă de prosperitate cunoscută ca La Belle Époque.

Orasul este împărțit în douăzeci de arondismente, care sunt numerotate în spirală,  primul fiind în centrul orașului.

Până în 1964, departamentul 75 era „Seine” conținea orașul și suburbiile înconjurătoare. Schimbarea acestei organizări a dus la crearea a trei noi departamente care formează un inel în jurul Parisului, deseori numite la petite couronne (coronița): Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis și Val-de-Marne.

Bertrand Delanoë este primarul Parisului din 18 martie 2001.

Primari anteriori: Jacques Chirac, Jean Tiberi.

Parisul este situat in partea central-nordica a tarii, pe fluviul Sena , in aval de confluenta acestuia cu Marna. Suprafata sa este de 1450 de km patrati.

Înălțimea variază din cauza dealurilor în mai multe arondismente:

  • Montmartre – 130 metri peste nivelul mării
  • Belleville – 35 metri peste nivelul mării
  • Ménilmontant
  • Buttes-Chaumont
  • Passy
  • Chaillot
  • Montagne Ste-Genevieve
  • Butte-aux-Cailles
  • Montparnasse: dealul a fost nivelat în secolul al XVIII-lea.

Orasul detine  două aeroporturi: Orly, la sud de Paris, și Charles de Gaulle, la nord de Paris, situat în localitatea Roissy-en-France, unite de linia B a rețelei RER.

Are o rețea densă de metrou, numit Métro. Este străbătut de RER (Rețeaua Expresă Regională), ce face legătura între diferitele departamente din jur, și in zonele periferice de tramvai. În plus există o rețea de căi ferate: din cele 6 gări pariziene pleacă zilnic trenuri pentru navetiști, trenuri naționale și TGV-uri (Train à Grande Vitesse) numit Thalys sau Eurostar pentru Belgia, Olanda, Germania, respectiv Marea Britanie.

Capitala este și nodul principal al rețelei de autostrăzi și este înconjurat de o șosea largă circulară numită Boulevard Peripherique (foto dreapta). Intrările și ieșirile  sunt numite „Portes” (porți), fiindcă acestea corespund cu porțile orașului. Majoritatea acestora au parcări unde neriveranii sunt sfătuiți să-și lase mașinile. Traficul parizian este renumit pentru încetineală și pentru pericolul pentru integritatea caroseriei. Primăria a luat măsuri pentru fluidizarea traficului în comun: autobuze, taxi-uri, creând culoare speciale pentru acestea.

Una din modalitatile de a vizita cat mai multe muzee si obiective turisitice din Paris, la un pret cat mai mic este Paris Museum Pass, un bilet pre-platit ce asigura acces la peste 70 de obiective turistice si muzee.

Flandra-Belgia

Flandra (foto stanga) este o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia. Actualmente termenul generic se referă la două entități federale belgiene: Regiunea Flandra și Comunitatea Flamandă, ambele conduse de un singur guvern și parlament instituții aflate la Bruxelles.

Limba oficială a tuturor instituțiilor flamande este limba neerlandeză. Franceza se bucură de un statut special în 12 comune cu facilități situate la frontiera cu regiunea Valonia și în jurul Regiunii Capitalei.

Orasul este format din două regiuni geografice principale: câmpia Yser-ului și coasta Mării Nordlui (foto dreapta) în vest și câmpia din nord-est. Prima este alcatuita dintr-un relief nisipos și soluri aliviale, cu altitudini foarte joase. Mare parte din acest teritoriu a fost canalizat și au fost amenajate poldere protejate de diguri. Câmpia centrală începe în bazinul fulviului Schelde și cu o altitudine situată între 5 și 30 m în extremitatea sudică, la frontiera cu Valonia, și estică, la frontiera cu Olanda, relieful este mai pronunțat, fiind sub forma unor văi largi, cu altitudini ce depășesc 150m. În exclava Voeren, situată între frontiera olandeză și provincia Liège se atinge altitudinea maximă a regiunii, 288 m.

Climatul este temperat maritim, cu precipitații importante de-a lungul anului. Temperatura medie lunară variează între 3 °C în ianuarie și 18 °C în iulie, iar precipitațiile medii lunare variează între 65 mm în ianuarie și 78 mm în iulie.

PIB-ul total al Regiunii Flamande era de 165.847 milioane de Euro în 2004, iar PIB-ul la paritatea puterii de cumpărare era cu 23% deasupra mediei UE.

Flandra a fost una dintre primele regiuni Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Inițial dezvoltarea s-a bazat foarte mult pe industria textilă și alimentară. În anii 1840 a avut loc o criză a industriei textile iar regiunea a fost cuprinsă de foamete. După cel de al doilea război mondial Ghent (foto stanga Ghent-Gravensteen Castle) și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare. Ea a atras de asemenea numeroase investiții străine datorită forței de muncă bine instruite. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de receseie datorită crizelor petroliere. Declinului industriei metalurgice și politicile economice mai liberale din Flandra au făcut ca centrul economic al Belgiei să se deplaseze dinspre regiunea minieră și metalurgică Valonia spre nord fiind actualmente concentrat în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Gent.

Actualmente economia este orientată în principal spre sectorul serviciilor, diversele industrii implantate în regiune fiind însă principalul atuu. Aceasta este puternic orientată pe exporturi de bunuri cu valoare adăugată importantă. Principalele produse de import sunt: petrol și produse petroliere și chimice, textile, îmbrăcăminte și accesorii, utilaje industriale și alimente. Principalele produse de export sunt produse alimentare, textile, materiale plastice, produse petroliere și automobile. Principalii parteneri economici sunt Germania, Olanda, Franța, Regatul Unit, Italia și Statele Unite.

Una dintre particularitățile economiei Flandrei este dezvoltarea în Anvers a comerțului și a industriei de prelucrare a diamantelor (foto dreapta). Orașul are patru burse de diamante. Centrul mondial din Anvers joacă un rol important în stabilirea standardelor și a eticilor profesionale precum și în promovarea intereselor orașului ca centru al industriei diamantelor și în instruirea personalului. După cel de al doilea război mondial, comerțul a fost dominat de comunitatea evreiască hasidică de aici. În ultimele două decenii din ce în ce mai mulți comercianți de origine indiană sau armeniană au crescut în importanță.

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată, atât cea rutieră cât și cea feroviară și în special cea maritimă. Anvers (foto stanga) este al doilea port european după Rotterdam și este conectat la o rețea importantă de canale și văi navigabile.

Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Flandrei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux.

Populația regiunii era de 6.117.440la începutul anului 2007. Din locuitorii Regiunii capitalei, aproximativ 15% sunt considerați flamanzi. Anvers , Ghent, Bruges și Louvain (foto dreapta) sunt cele mai mari orașe din Flandra.

Aproximativ 75% din flamanzi sunt botezați în Biserica Romano-Catolică, dar mai puțin de 8% participă regulat la slujbe. Aproape jumătate din locuitori se declară agnostici sau atei, 47% se declară catolici iar islamul este a doua religie ca importanță cu doar 3,5% din populație.

Olanda

Olanda (foto steaga stanga), oficial Ţările de Jos este o monarhie constituţională, stat membru fondator al Beneluxului şi al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei şi Germaniei, incluzând alături de Regatul Ţărilor de Jos şi câteva colonii.

Capitala Ţărilor de Jos este Amsterdam. Este capitala oficială confor La Haga. Aici  se află sediul guvernului, reşedinţa regală, precum şi cea mai mare parte a ambasadelor.

Una dintre Ţările de Jos, Olanda (foto harta dreapta) nu are o istorie unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Carolingian, au trecut, în majoritate, în regatul francez şi, în acest fel, la Marele Imperiu Roman. Conţii Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant şi conţii Flandrei. În secolele XIV şi XV, Flandra, Olanda, Zeelandă, Gelderland şi Brabant au trecut sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate Ţările de Jos. Cu toate acestea, oraşele şi porturile olandeze erau slabe din punct de vedere economic faţă de prosperitatea comercială şi centrele industriale ale Flandrei şi Brabantului. Cu toate acestea, toţi erau parte a Ligii Hanseatice şi se bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertăţile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Ţările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economică.

Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a fost recunoscută independenţa Provinciilor Unite în tratatul de pace de la Westfalia. În 1648, Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda şi o parte din Limburg cu Maastricht. Luptându-se încă pentru independenţă şi implicaţi în lupta dintre Calvinism şi Protestantism, olandezii şi-au pus temelia imperiului lor comercial şi colonial. Compania Indiei de Est olandeze a fost înfiinţată în 1602 şi Compania Indiei de Vest olandeze, în 1621. Căderea Antwerpului sub regulile şi drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a oferit supremaţie porturilor olandeze, în special Amsterdamului. Comercianţii olandezi au negociat pe fiecare continent şi au acaparat piaţa schimbului. Provinciile unite şi-au deschis porţile pentru refugiaţii religioşi, în special evrei portughezi şi spanioli, dar şi hughenoţilor francezi, care au contribuit la prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.

Capitularea Germaniei din mai 1945 a fost urmată de imediata reîntoarcere a reginei şi a cabinetului. Olanda a devenit membrǎ a Naţiunilor Unite în 1945 şi în 1957 a intrat într-o alianţă cu Belgia şi Luxemburg, care a devenit în 1958 Uniunea Economică Benelux. Ţara a participat deasemenea la crearea organizaţiei ce a devenit mai târziu Uniunea Europeană şi în 1949 a intrat în brenda.

Olanda(foto stanga) este o monarhie constituţională din anul 1815, după ce între 1581 şi 1806 a fost o republică (ţara a fost ocupată de Franţa între 1806 şi 1815).

După 1980, Olanda este reprezentată de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numeşte membrii guvernului. Practic, o dată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliţie (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de regină.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleşi prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanţă mai mică. Reprezentanţii acesteia sunt aleşi indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal).

Cele mai importante industrii ale Olandei sunt sectoarele agroalimentar, chimic, cel al rafinării petrolului şi cel al maşinilor electrice şi electrocasnice (cea mai importantă companie din acest domeniu fiind Philips [arhivat]). Agricultura este mecanizată şi angajează 4% din populaţia activă.

Tara este un membru fondator al Uniunii Europene. Guldenul olandez a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, dar monedele şi bancnotele (foto dreapta) au intrat în circulaţie doar la 1 ianuarie 2002.

În anul 2009, Olanda a avut o creştere economică de 2,1%.

Olanda are o populaţie estimată la 16 491 852 mil loc. (8 martie 2009). Este a 11–a ţară ca populaţie din Europa şi a 68-a în lume. Între 1900 şi 1950 populaţia aproape s-a dublat, de la 5,1 mil loc la 11 mil. loc. Din 1950 populaţia a crescut de la 10 mil loc la 15,9 mil loc. Speranţa de viaţă este ridicată în Olanda – 82 de ani pentru fetele nou-născute şi 77 de ani pentru băieţii nou-născuţi.

In Olanda, chiar daca e Tara Lalelelor (foto stanga)  nu o sa le gasiti asa peste tot ci trebuie sa mergeti in locuri special amenajate. Noi am gasit aproape de Amsterdam parcul Keukenhof. Aproape e relativ, pentru ca fara masina nu poti sa ajungi acolo, sunt 80-100 km.

Olanda este o destinatie pentru toate gusturile, aceasta tara avand o varietate mare de atractii turistice, de la unele din cele mai frumoase muzee din lume, campuri pline de lalele, mori de vant (foto dreapta) de sute de ani, mici orase medievale pana la restaurante de cinci stele saurestaurante traditionale ale diferitelor etnii care traiesc aici.

Orice vacanta in Olanda trebuie sa includa si Amsterdam-ul (foto stanga), considerat a fi unul din cele mai coloarate orase din Europa, aici gasindu-se o multime de cladiri cu o arhitectura superba precum si piete de flori. Una din cele mai frumoase modalitati de a vedea orasul este mergand intr-o croaziera pe canalele ce strabat Amsterdam-ul in toate directiile.

Daca sunteti iubitoi al istoriei si a artelor, capitala gazduieste unele din cele mai faimoase si mai apreciate muzee din aceasta tara. Rijksmuseum (foto dreapta) este cel mai mare muzeu olandez, avand peste un milion de vizitatori in fiecare an atrasi de exponatele ce includ picturi, sculpturi si multe altele. Muzeul celebrului pictor olandez Vincent Van Gogh este un alt obiectiv turistic ce merita vizitat. Aici este expusa cea mai mare colectie de picturi ale sale precum si scrisori ale acestuia si opere de arta ale altor artisti contemporani cu Van Gogh.

Hortus (foto stanga) este una din cele mai vechi gradini botanice din Europa, aceasta fiind infiintata ca o gradina cu plante medicinale pentru a fi folosite de doctori acum peste 400 de ani. In prezent gradina botanica gazduieste peste sase mii de specii de plante, fiind o atractie ce nu trebuie ratata in timpul unui sejur in Olanda.

Keukenhof (foto dreapta) este un parc imens aflat in Lisse, la aproximativ 50 de km. de Amsterdam. Aici sunt plantate anual peste sapte milioane de flori, gradinile atragand peste 750 000 de vizitatori in fiecare an. Gradinile sunt presarate de banci unde va puteti odihni si exista chiar si locuri amenajate special pentru picnicuri. In 2009 gradinile vor putea fi vizitate doar in perioada 19 martie – 21 mai, programul de vizitare fiind intre orele 08:00 – 19:30.

Rotterdam (foto stanga) este un alt oras important din Olanda, acesta fiind de asemenea si cel mai mare port din Europa si al doilea ca marime din lume. Aici exista o varietate mare de atractii turistice precum festivalul de film, gradina zoologica, arhitectura cladirilor sau muzee. Cel mai apreciat muzeu din Rotterdam este Boijmans-van Beuningen. Aici sunt expuse lucrari ale unor pictori faimosi precum Titian, Tintoretto, Bosch, Bruegel, Van Eyck si Rembrandt.

Delft (foto dreapta) este un alt oras din Olanda ce merita vizitat. Aici puteti vizita atelierele artizanale unde inca se produc faimoasele portelanuri alb-albastre ce sunt produse folosind metodele traditionale.

Scotia

Scoţia (foto steag stanga) este o ţară a Regatului Unit, cu capitala la Edinburgh, ocupă treimea nordică a Regatului Unit, având incluse şi 186 de insule.

Una dintre cele mai vizitate zone este cea a lacului Loch Ness, în care, conform legendei, trăieşte un monstru numit de către localnici Nessie .

O atracţie turistică este şi Highland Games (foto dreapta), care era o competiţie între clanurile scoţiene. Astăzi este o competiţie atletică. Printre probe există şi aceea originală numită „Toss Caber”, în care trebuie aruncat un trunchi de copac de 5 metri lungime.

Scoţia este de asemenea celebră pentru muzica la cimpoi şi dansurile locale.

Majoritatea industriei scoţiene este concentrată în puţinele oraşe mari din centrul ţării. Edinburgh (foto stanga) este centrul cultural şi capitala administrativă, şi este un centru financiar important în Europa. 

Castelul Edinburgh (foto dreapta) din Scoţia este o veche fortăreaţă ridicată pe rocă vulcanică care a servit drept baza militară în războiul contra Angliei. Printre atracţiile sale se numără Piatra Destinului, deasupra căreia monarhii scoţieni au fost încoronaţi timp de secole. În secolul al XIII-lea, Piatra a fost capturată de un rege englez invadator şi mulţi monarhi scoţieni au luptat pentru a o recâştiga.

Glasgow, printre cele mai mari oraşe ale Regatului Unit, este situat pe Râul Clyde şi este cel mai mare port şi centru de manufactură din Scoţia.

În recensămintele din 2001, populaţia tarii număra 5,062,011 de locuitori. Potrivit estimărilor din 2008, acest număr a crescut la 5,168,500, iar asta ar pune Scoţia pe locul 112 în topul celor mai mari ţări din lume ca populaţie, dacă ar fi un stat suveran.

Deşi Edinburgh este capitala Scoţiei, acesta nu este cel mai mare oraş. Cu o populaţie de peste 584,000 această onoare îi revine oraşului Glasgow. Ba chiar marele centru de extindere urbană Glasgow, cu o populaţie de aproape 1,2 milioane de locuitori, găzduieşte aproape o pătrime din populaţia Scoţiei. În zona cu cea mai mare densitate a populaţiei, numită Central Belt, se află principalele oraşe şi centre de interes public.

Oraşul Glasgow (foto stanga) se află în partea de vest a ţării, în timp ce Edinburgh şi Dundee se găsesc pe coasta de est. În afară de Central Belt, cel mai mare oraş din Scoţia este Aberdeen, care este pe coasta de est spre nord. Zonele de platou  sunt slab populate, chiar dacă oraşul Inverness a cunoscut o creştere rapidă în ultimii ani.

Info la zi foarte importanta!!!

Mii de pasageri au fost blocaţi marţi dimineaţa în Scoţia, în timp ce mai multe companii aeriene, între care British Airways, KLM, Aer Lingus şi Easyjet şi-au întrerupt zborurile dinspre şi înspre Scoţia din cauza norului de cenuşă provocat de erupţia vulcanului islandez Grimsvötn (foto dreapta), informează AFP.

Aeroporturile din Glasgow şi Edinburgh au fost afectate în cursul nopţii, iar traficul aerian pe cele din Aberdeen şi Inverness va fi şi el perturbat. În afară de Scoţia, aeroporturile din Marea Britanie au funcţionat normal, potrivit buletinului.

Londra

Londra (foto stanga)  este capitala Angliei şi a Regatului Unit. Este cel mai important centru politic, financiar (datorită City-ului), cultural şi artistic al Regatului Unit, şi unul din cele mai importante oraşe ale lumii.

Populaţia este de 7.421.229 locuitori (la 1 ianuarie 2005) în Londra Mare, cărora li se adaugă alte câteva milioane din zona metropolitană. Există o imensă diversitate de etnii, culturi şi religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite oraşe din Europa şi din lume. Aici locuiesc, permanent sau temporar, mulţi dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii.

În Londra se găsesc sediile a numeroase instituţii şi corporaţii de importanţă globală; multe clădiri importante: palate, muzee, teatre, săli de concerte, aeroporturi, staţii de cale ferată, numeroase ambasade şi consulate.

Westminster (foto dreapta) (Palatul şi Abaţia) şi Biserica Sf.Margareta din Londra au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Londra Mare acoperă o suprafaţă de 1579 km². Aceasta este port pe Tamisa, râu navigabil. Rîul a avut o influenţă majoră în dezvoltarea oraşului. Oraşul a fost fondat pe malul de nord, iar pînă în secolul al XVIII-lea nu a existat decît un singur pod, Podul Londrei, ceea ce a făcut ca oraşul să se dezvolte foarte mult la nord de rîu. Cîmpia Tamisei a fost un teren propice pentru expansiunea oraşului, cele cîteva coline  nu au fost piedici semnificative.

În secolele trecute Tamisa (foto stanga) era mult mai largă şi mai puţin adîncă. Pe întinderea oraşului însă a fost canalizată şi îndiguită, şi mulţi dintre afluenţii săi au fost complet canalizaţi şi curg acum subteran. Fluxul şi refluxul se fac simţite pe Tamisa. Este unul din motivele pentru care Londra este expusă inundaţiilor. Pentru a proteja oraşul, în anii 1970 s-a construit la Woolwich, în aval, un sistem de ecluze numit Thames Barrier.

Clima Londrei este temperată, cu veri calde dar rareori toride, şi ierni blînde. Vara, temperatura depăşeşte rareori 33 °C (recordul absolut fiind 37,9 °C, înregistrat în 2003). Iarna, căderile de zăpadă sînt rare, iar stratul de zăpadă nu depăşeşte în general 2 cm. În ciuda reputaţiei de oraş „ploios”, Londra primeşte anual circa 600 mm de precipitaţii, adică mai puţin decît, de exemplu, Roma sau Sydney. Datorită întinderii zonei construite, Londra este adeseori un microclimat, unde temperaturile sînt cu circa 5 °C mai ridicate decît în exterior, deoarece clădirile şi betonul reţin mai bine căldura.

La origini, capitala a fost o aşezare celtă. În 43 d.Hr. romanii au fondat oraşul Londinium, iar numele acestuia se pare că a dat şi numele nativ al oraşului, London, deşi unele date recente arată că London ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraş roman este asediat, prădat şi ars pînă la temelii de către răsculaţii celţi conduşi de regina Boadicea.

City of London („Cetatea Londrei”) (foto dreapta) este centrul istoric al oraşului, şi în acelaşi timp cel mai important cartier financiar al Regatului Unit. Este administrat de către Corporaţia Londrei, condusă de Lordul Primar al Londrei. City-ul deţine propriul corp de poliţie, separat de Poliţia Metropolitană. Populaţia permanentă a City-ului este de doar 7000 de locuitori, însă aici lucrează peste 300.000 de persoane. Calitatea de centru financiar a City-ului a început să se dilueze în ultimii ani, o dată cu inaugurarea în Docklands, în estul oraşului, a complexului Canary Wharf.

West End („Capătul de vest” – al vechiului oraş-foto stanga) este districtul comercial şi de divertisment al Londrei. Piaţa Trafalgar este cel mai important obiectiv. Oxford Street este una dintre cele mai cunoscute străzi pentru cumpărături, pe care se găsesc numeroase supermagazine celebre (Selfridges, John Lewis, Marks and Spencer). Altă stradă cunoscută este Tottenham Court Road, pentru magazine de electronice, calculatoare şi instrumente muzicale.

La sud de capătul estic al Oxford Street se găseşte Soho, cartierul boem al Londrei, înţesat de cafenele, pub-uri, cluburi şi sex shop-uri.

City-ul şi West End formează centrul Londrei („Central London”).

Estul oraşului a fost centrul industriei londoneze în secolul al XIX-lea. Bombardamentele germane din anii 1940, combinate, începînd din anii 1950, cu decăderea Portului londonez şi mutarea industriei în afara oraşului, au condus la abandonarea a numeroase clădiri şi terenuri, şi la un aspect al zonei în general dezolant. Organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 în estul Londrei va oferi ocazia regenerării şi creşterii atractivităţii zonei. Docklands, zona vechiului Port al Londrei, a fost un experiment reuşit de regenerare.

În vestul Londrei se găsesc cartiere rezidenţiale de lux, cum ar fi Notting Hill, Kensington, Chelsea, parcuri precum Richmond (cel mai mare din Londra), precum şi arene sportive ca Twickenham (foto dreapta), stadionul de acasă al echipei naţionale engleze de rugby. În White City se găseşte cartierul general al BBC, iar mult mai spre vest, în burgul Hillingdon, se află aeroportul Heathrow.

Sudul Londrei găzduieşte districte variate, precum Wimbledon, cu parcul şi arenele de tenis pe care se organizează Turneul de tenis de la Wimbledon (foto stanga), dar şi Brixton, Peckham şi Camberwell, unde locuiesc comunităţi importante de afro-americani care au emigrat în anii ’50-’70 din zona Caraibelor.

La extremitatea estică, pe malul Tamisei, se găseşte Greenwich, unde se află parcul cu acelaşi nume şi Observatorul Regal din Greenwich (foto dreapta), care marchează meridianul zero al lumii.

Nordul oraşului este o regiune mai deluroasă; multe din coline oferă vederi excelente ale oraşului. Suburbii celebre sînt Islington, gazdă a clubului de fotbal Arsenal FC, Highgate, Camden, Hampstead, Tottenham, Harringay.

Londra Mare este divizată în 32 „burguri”, plus City-ul. Burgurile răspund de majoritatea serviciilor comunale în zonele pe care le cuprind. City-ul nu este condus de un consiliu local obişnuit, ci de către Corporaţia Londrei.

Orasul este un motor uriaş al economiei lumii. Londra a produs 365 miliarde $ în 2004 (17% din PIB-ul Regatului Unit), iar întreaga zonă metropolitană londoneză a produs circa 20% din PIB-ul Regatului.

City-ul (foto stanga) este cel mai mare centru financiar al capitaliei, găzduind bănci, societăţi de valori mobiliare, firme de asigurare, avocatură sau contabilitate. Un al doilea district financiar se dezvoltă în Canary Wharf, la est de zona centrală; este mai mic decît City-ul, însă nu mai puţin prestigios, găzduind de exemplu sediul central al HSBC.

Mai mult de jumătate din firmele britanice din top 100 îşi au sediul central în centrul Londrei, şi mai mult de 70% în zona metropolitană londoneză. 31% din tranzacţiile monetare ale lumii au loc în Londra. Aici se vînd şi se cumpără mai mulţi dolari decît în New York şi mai mulţi euro decît în toate celelalte oraşe europene luate la un loc.

Turismul este una din industriile cele mai importante ale Regatului Unit. Peste 350 000 de persoane au lucrat în turism în 2003 doar în Londra.

Deşi portul Londrei este acum doar al treilea din Regatul Unit  şi nu primul din lume, cum era odată, totuşi este tranzitat de 50 milioane de tone de cargo pe an. Docurile se găsesc acum la Tilbury, în afara limitelor Londrei Mari.

Va urma…