Castelul Serrant

Castelul Serrant (foto stanga) este situat pe Valea Loarei, la 15 km vest de orașul Angers, în comuna Saint-Georges-sur-Loire, din departamentul Maine-et-Loire. Este construit pe fundațiile unei fortărețe medievale, fortificată din toate părțile de poduri mobile, doage și turnuri masive, proiectând silueta sa severă asupra câmpurilor din jur.

După secolul al XIV-lea, aceeași familie locuiește și administrează castelul: generațiile celor din familia de Brie se succedă, până într-o zi când unul din ei este cuprins de un nou curent venit tocmai din Italia. Charles de Brie este sedus în totalitate de Renaștere și de noile sale idei artistice, luând decizia să reconstruiască fortăreața medievală în totalitate. Din nefericire, din cauza serioaselor probleme financiare a trebuit să întrerupă lucrările. Doar turnul din nord, o jumătate din corpurile centrale cu locuințe și începutul aripii alăturate sunt ridicate de la bază.

Un secol mai târziu, în anul 1636 Guillaume de Bautru, consilier de stat ce a marcat curțile regilor Ludovic XIII și Ludovic XIV prin comportamentul său libertin, îl achiziționează și continuă lucrările după planul original: corpurile centrale sunt terminate, turnul din sud și cele două aripi sunt create. Ultima construcție care a făcut-o Bautru a fost capela, cu ajutorul lui Jules Hardouin Mansart, în memoria comandantului armatei franceze, marchizul Vaubrun, soțul lui Marguerite de Bautru.

În 1749, ultima descendentă a lui Guillaume de Bautru este văduvă și fără copii. Ea va vinde castelul lui François Jacques Walsh, fiul căpitanului corsar Philip Walsh, care îl reamenajează: creează un parc în stil englez, construiește cele două pavilioane și monumentala poartă pe care se regăsește blazonul acestora (o lebadă străpunsă de o săgeată).

În 1830 Valentine Walsh de Serrant se căsătorește cu Charles Bretagne Marie Joseph, ducele de Trémoïlle, familie în sânul căreia se găsește și astăzi castelul Serrant. Acesta se preocupă de restaurarea castelului, încredințându-i proiectul lui Lucien Magne: din această epocă datează anumite completări ca: balustrada ornată cu „pots à feu„, capitelurile ce împodobesc ferestrele de la etajul al doilea și blazonulfamiliei La Trémoïlle ce se găsește deasupra intrării principale.

Astăzi castelul este o reședință privată ce aparține prințului și prințesei de Merode, descendenți ai familiei Trémoïlle. Cu acest titlu, ei sunt garanți ai bunei-stări a castelului.

Castelul Serrant, prezintă o colecție extraordinară de mobilă, obiecte de artă, tablouri, tapiserii și sculpturi. Biblioteca (foto dreapta) adăpostește circa 12.000 de volume cu o valoare inestimabilă. Trebuie remarcate de asemenea scara interioara, sufrageria si plafoanele sculptate, armonizandu-se perfect cu pardoselile de lemn si de marmura, partial acoperite de covoare valoroase. In capela, pe langa monumentul marchizului de Vaubran se poate admira o sculptura policroma reprezentand o Pieta, tema nespus de indragita si larg raspandita in epoca.

Castelul Cheverny

Castelul Cheverny (foto stanga) se gaseste in localitatea cu acelasi nume din departamentul Loir-et-Cher de pe valea Loirei. Reprezinta unul dintre cele mai elegante fortificatii din Franta. Edificiul, realizat in linii drepte, este alcatuit din doua pavilioane patrate, cu acoperisul presarat de lucarne. Detine deasemenea, o minunata Sala de Trofee in care sunt expuse mai multe capete de cerb si imaginile unor caini de vanatoare.

Proprietarii din Cheverny organizau cu regularitate partide de vanatoare, foarte apreciate de amatori. Spre deosebire de Blois sau Chambord, ale caror interioare sunt acum mai mult goale, Cheverny prezinta mobilierul si toate celelalte accesorii intacte, oglindind astfel epoca lui Ludovic al XIII-lea. Aceasta se datoreaza in mare masura si faptului ca o lunga perioada de timp castelul a apartinut aceleiasi familii, pana in 1564, cand, a trecut o scurta perioada in proprietatea Dianei de Poitiers.

In interior (foto dreapta- salonul mare) nu trebuie sa ratati micul salon, in care pare ca in orice moment vor veni cateva domnite cu rochii empire sa-si bea ceaiul si sa citeasca poezii.

Sala armelor (foto stanga) e strajuita din armuri, sabii si arbalete. Nu uitati insa sa ridicati privirea, pentru a va delecta cu imaginile oferite de tavanul alcatuit din barne de lemn pictate. Semineul impunator domina incaperea.

In 1315 pe locul castelului era numai o moara, care apartinea familiei Hurault, deja celebra in epoca. Membrii acesteia ajunsesera secretari de stat, ministri, cancelari sub diferiti suverani, atingand apogeul in timpul lui Ludovic al XII-lea si Henri al IV-lea.

In sala de mese paharele de cristal si argintaria sunt asezate la locul lor printre servete albe apretate.

Pe toata lungimea fatadei, la nivelul etajului, sunt fixate in nise, busturi ale unor imparati romani. Interiorul cu lambriuri superbe, tapiserii flamande si plafoane in caseta, este de o exceptionala frumusete.

In 1490, Jacques Hurault, intendentul lui Ludovic al XII-lea, a hotarat sa transforme moara in castel si a ridicat un edificiu inconjurat de santuri, poduri mobile, barbacane si alte sisteme de aparare.

In anul 1914 castelul a fost deschis publicului si cu toate ca si astazi este un muzeu o parte a palatului este inca locuit de catre familia marchizului.

Castelul Brissac

Castelul Brissac (foto stanga), Franta este una dintre cele mai fascinante locatii aflata pe Valea Loirei. Fortificatia, care are 204 camere si se intinde pe sapte etaje, se afla in posesia descendentilor ducelui de Brissac. Construit pe la anul 1500, castelul a fost vizitat la 1602 de regele Ludovic al XIII-lea. Acesta este locuit si in prezent de al 13 lea duce de Brissac si de familia sa, care pun la dispozitia celor interesati patru suite si un program turistic de neuitat. Vinul nobil din podrgoriile proprii, intinse pe 28 de hectare, fac deliciul vizitatorilor.

Mai este numit ‘Colosul de pe Valea Loirei’ si este recunoscut ca fiind un castel bantuit.

Renumele sinistru al cetatii e dat de faptul ca la un moment dat a avut loc aici o crima dubla. In 1477 stapanul castelului Jaques de Breze, conte de Brissac, si-a gasit intr-o seara sotia, pe Charlotte de Valois, fiica ilegitima a Regelui Charles al VII-lea, impreuna cu un alt barbat si i-a omorat pe amandoi. La scurt timp dupa asasinat Jacque de Breze a vandut castelul speriat de gemetele fantomelor celor doi. Fantoma Charlottei, cunoascuta drept Doamna Verde, continua sa bantuie fortareata.

Castelul (foto dreapta) a fost supus unor serioase lucrari de restaurare, dar in zilele noastre numai cele doua turnuri cu metereze, aflate in colturi, mai amintesc respectiva perioada. In 1502 (sau 1492 dupa unele surse) castelul si imprejurimile au fost cumparate de Réné de Cossé.

Edificiul este in mod vizibil influentat de Renasterea italiana, ca si alte castele de pe Valea Loirei. Fatadele orientale si nordice privesc spre micul oras Brissac si spre parcul Aubence din apropiere. Acoperisul de ardezie este perforat de cosuri inalte iar ferestrele au timpane (suprafetele de  deasupra) rotunde sau triunghiulare, frumos ornamentate.

Castelul a fost transformat acum in hotel, musafirii fiind invitati sa se convinga singuri de frumusetea locului si sa caute fantoma.

Angers- oras pe Valea Loarei

Angers (foto dreapta) este un oraș în Franța, in care se afla  prefectura departamentului Maine-et-Loire în regiunea Pays de la Loire. Zona înconjurătoare mai este denumită Anjou. Orașul propriu-zis are aproximativ 150.000-160.000 locuitori, aglomerația urbană numită Angers Loire Métropole având 280.000 locuitori.

Orașul se află situat pe ambele maluri ale râului Maine, afluent al Loarei.

Este cunoscut ca un important centru studențesc și industrial.

Pe malul râului Maine se află Castelul Angers (foto stanga), cel mai important punct turistic al oraşului, ce adăpostește o impresionantă tapiserie masivă ilustrând Apocalipsa. El are 17 turnuri şi aproximativ 1 km de ziduri. Este considerat unul dintre cele mai bine conservate castele-fortareaţă din Franţa. Castelul datează din secolul al XIII-lea şi a fost construit din ordinul Ducelui de Anjou.

În afară de castelul forţareaţă pomenit mai sus, în apropierea Angers-ului mai există câteva castele, iar unele dintre acestea mai sunt încă locuite, şi anume:

  • Castelul Brissac (foto dreapta), reşedinţa actuală a celui de-al XIII-lea duce de Brissac, a fost construit în secolul XVII şi este supranumit “gigantul Văii Loirei” datorită celor 7 etaje care îl transformă în cel mai înalt castel din Franta.
  • Castelul Montgeoffroy (foto stanga), construit în 1772, este reşedinţa moştenitorilor mareşalului de Contades, din ordinul căruia a fost construit. Aici se poate admira colecţia de automobile din secolul al XIX-lea.
  • Castelul Plessis-Bourré (foto dreapta) este exemplul perfect al reşedinţelor din secolul XV. Este un castel-fortareaţa, fiind înconjurat de apă, dar în acelaşi timp şi o elegantă reşedinţa în stil renascentist.
  • Castelul Serrant (foto stanga) este situat pe Valea Loarei, la 15 km vest de orașul Angers, în comuna Saint-Georges-sur-Loire, din departamentul Maine-et-Loire. Este construit pe fundațiile unei fortărețe medievale, fortificată din toate părțile de poduri mobile, doage și turnuri masive, proiectând silueta sa severă asupra câmpurilor din jur. După secolul al XIV-lea, aceeași familie locuiește și administrează castelul: generațiile celor din familia de Brie se succedă, până într-o zi când unul din ei este cuprins de un nou curent venit tocmai din Italia. Astăzi castelul este o reședință privată ce aparține prințului și prințesei de Merode, descendenți ai familiei Trémoïlle. Cu acest titlu, ei sunt garanți ai bunei-stări a castelului. Aici gasiti o colecţie extraordinară de mobilă, obiecte de arta, tablouri, tapiserii şi sculpturi. Iubitorii de lecturi pot aprecia aici cu siguranţă biblioteca care adaposteşte circa 12000 de volume.

Printre atracțiile turistice se mai remarcă: Maison d’Adam (Casa Adam) (foto dreapta), construită în secolul al-XV-lea, deosebită prin stâlpii de lemn ornaţi cu personaje sculptate ce–l reprezintă pe Adam şi Eva și Muzeul Jean Lurçat de Tapiserie și Artă Contemporană.

Catedrala St. Maurice (foto stanga), a cărei construcţie a fost începută la mijlocul secolului al XII-lea şi încheiată în 1270  este construită în stil gotic Plantagenet (specific acestei regiuni), care se caracterizează prin prezenţa unui singur naos acoperit de bolţi foarte bombate. Această catedrală atrage atenţia şi prin ansamblul de vitralii datând din secolele XII, XIII şi XV, care s-au păstrat foarte bine în ciuda trecerii timpului.

Vorbind despre muzeele şi galerii de arta ale oraşului trebuie să le menţionăm pe următoarele: în spatele catedralei, pe una dintre străduţele tipice Evului Mediu, se află Galeria David D’Angers (foto dreapta) unde este expusă colecţia sculptorului cu acelaşi nume. Aici sunt expuse 55 statuete, 115 busturi, plus 500 medalioane în bronz cu efigiile contemporanilor săi, lucrări din ipsos, pe care David d’Angers (1788-1856) le-a dăruit oraşului său natal.

Angers se află în imediata apropiere a confluenței râului Maine cu fluviul Loara, în departamentul Maine-et-Loire.

Clima este temperat oceanica, fiind numita aici „la douceur angevine”.

Orașul posedă o serie de cinematografe (Multiplex, Variétés, Les 400 coups), teatre (Grand Théâtre, Le Quai, Chanzy) și săli de expoziție.

Un important pol cultural este reprezentat de Centre de Congrès, loc în care au loc conferințe, concerte, proiecții de film, etc.

O serie de evenimente au loc periodic în Angers. Printre acestea se numără Festivalul de Film „Premiers plans” (foto stanga)(are loc în ianuarie, prima ediție: 1989), Festival d’Anjou (iunie-iulie, teatru), Festivalul Scoop al Jurnalismului (noiembrie).

Angers SCO (foto dreapta) este principalul club sportiv din Angers.

Exista și un numar important de piscine deschise publicului: Monplaisir, La Baumette, La Roseraie, André Bertin, Jean Bouin (unde s-au organizat în 2008 campionatele naționale de înot ale Franței).

Înainte de Revoluţia Franceză, Angers-ul cuprindea 6 parohii, 5 abaţii, 47 biserici şi numeroase capele. Această încărcătură religioasă a dat naştere la superbe edificii dintre care 5 abaţii sunt vizibile şi astăzi:

– Abaţia Ronceray (foto stanga) în cartierul Doutre, aici funcţionează Şcoala superioară de arte şi meserii. Ea datează din epoca romană şi a fost în parte reconstruită în secolul al-XI-lea

Abaţia Saint-Aubin (foto dreapta), din care se mai păstrează turnul şi mănăstirea, este azi ocupată de prefectură şi hotelul oficial. Este prima abaţie îngerească, construită la mijlocul secolului VI pentru adăpostirea monumentului funerar al Sfântului Aubin.

Abaţia Saint-Serge, fondată în secolul VII de regii merovingieni.

Abaţia Toussaint, magnific renovată, adăposteşte statuile sculptorului David d’Angers (în apropiere de castel şi de biblioteca Toussaint).

Abaţia Saint-Nicolas, astăzi casa pensionarilor (pe strada Ambroise-Pare), a fost fondată de Folques Nerra în urma unui jurământ făcut în timpul unei furtuni când se întorcea dintr-un pelerinaj făcut la Ierusalim, Sfântul Nicolae fiind considerat ocrotitorul marinarilor şi navigatorilor. Biserca şi abaţia Sfântul Nicolae a fost construită între anii 1010-1022.

Cel mai vechi monument religios din Angers se află în spatele Poştei Centrale şi este Biserica Colegiu Saint-Martin (foto stanga-imagine cu vitralii din biserica), restaurată de Foulques Nerra în anul 1020. Ea a fost renovată în 2005 şi clădirea are acum destinaţie culturală, ea găzduieşte spectacole, concerte, conferinţe.

Un alt muzeu important situat în centrul oraşului, într-un hotel particular (vechea locuinţă Barrault, datată din secolul XV) este Muzeul de Arte Frumoase. Acesta a fost renovat şi extins recent (lucrarea a durat cinci ani), iar acum are o suprafaţă de expunere de 7000 m.p. şi cuprinde 350 opere: picturi, sculpturi, obiecte de artă şi diverse documente. Printre lucrările expuse aici se numără şi cele ale pictorului Jules-Eugene Lenepveu născut în 1819 în oraşul Angers şi care este celebru pentru vastele sale compoziţii istorice: plafonul operei din Paris, a teatrului din Angers, a prefecturii din Grenoble şi altele.

La Muzeul de Istorie Naturală există o expoziţie permanentă despre flora şi fauna zonei Anjou în sala de paleontologie, precum şi o sală consacrată speciilor dispărute.

Oraşul Angers surprinde vizitatorii prin multitudinea de parcuri, grădini şi splendide fântâni arteziene. Cele mai importante sunt: Grădina Plantelor, care adăpoşteşte arbori exotici şi este amenajată în stil englezesc.

Parcul Saint Nicolas (foto dreapta), situat în apropierea centrului universitar Belle Beille, este unul dintre cele mai extinse (130 ha). Parcul s-a format în jurul lacului Saint Nicolas. Aici se pot întâlni, în ţarcuri special amenajate : lame, căprioare, canguri pitici si multe alte animale interesante.

Parcul Balzac (foto stanga) este situat pe malul râului Maine. Din toamnă şi până la începutul primăverii acest parc este parţial inundat de apele râului. Când acestea se retrag putem observa un peisaj format din canale propice pentru dezvoltarea unui spaţiu biotic.

Parcul de distracţii “Lac de Maine” (foto dreapta) are o suprafaţă de 200 ha de verdeaţă şi apă. Aici se pot face plimbări, se poate înnota, pescui, practica swin-golf şi multe altele.

Piaţa du Ralliement, este spaţiul cel mai propice pentru iubitorii de cumpărături. Situată în “inima” Angers-ului, reprezintă centrul comercial şi festiv al oraşului. În centrul unui ansamblu de alei pietonale, se află Galeriile La Fayette, FNAC etc., dar şi terase şi cafenele.

Oraşul surprinde vizitatorii şi prin numărul mare şi frumuseţea fântânilor arteziene, în oraş existând la ora actuală 25 de fântâni. Dacă majoritatea acestora sunt construite mai recent, adica 1970, ltele stau mărturie despre rolul pe care l-au avut în alimentarea cu apă potabilă a locuitorilor oraşului. Aşa este cazul fântânii Pied-Boulet (foto stanga) de pe strada Baudriere, cea mai veche (menţionată încă din secolul al XIII-lea). Ea a fost transformată dintr-un vechi puţ de ducele d’Anjou în 1416.

Alte trei fântâni care datează din secolul al XVIII-lea mai pot fi văzute şi astăzi: fântâna Saint-Nicolas (pe bulevardul Clemenceau), fântâna Vignes pe magistrala Hotel-Dieu şi fântâna frumoasa din împrejmuirea Capucins.

În partea sud-estică a Angers-ului se află oraşul Trélazé, cunoscut de localnici drept « periferia albastră »  – nume datorat exploatărilor de ardezie, care a fost utilizată mult timp la construcţia caselor, dar mai ales a acoperişurilor caselor, nu numai în Franţa ci şi peste hotare. Deşi ardezia se mai exploatează foarte puţin în zilele noastre, toate vechile cariere au fost incluse într-un traseu turistic care cuprinde Valea Loirei, Muzeul de Ardezie (foto dreapta – ardezie) fiind un important obiectiv. Acesta a fost deschis în 1982 într-o casă construită în stilul secolului al XVIII-lea. Cei interesaţi de prelucrarea manuală a ardeziei, cum se făcea la începutul secolului al-XX-lea, pot să viziteze muzeul într-o zi de duminică când au loc astfel de reprezentaţii.