Elvetia – asezare, istorie, cadru natural, clima


steag elvetiaElvetia (foto stanga) este o republica federala alcatuita din 26 de cantoane autonome. Se afla in Europa de Vest, unde la nord se invecineaza cu Germania, la sud cu Italia si Austria, la est cu Liechtenstein, iar la vest cu Franta. Capitala sa este Berna.

Intinzandu-se pe o suprafata de 41.285 km², Elvetia este impartita intre Muntii Alpi, Platoul Elvetian si Muntii Jura. Nu are iesire la mare.

Denumirea în limba română provine din cea latinească, de Helvetia, asociat termenului neolatin de Confederatio Helvetica.

Toponimul Schwyz este atestat din 972, în germana înaltă veche Suittes, termen legat de suedan „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul.

Datorita adoptarii Constitutiei Federale Elvetiene din 1848, Elvetia este acum un stat in forma sa actuala.

Cele mai vechi urme de existență a hominizilor în Elveția actuală datează de circa 150.000 de ani. Cele mai vechi așezări agrare de aici, găsite la Gächlingen, au fost datate în preajma anului 5300 î.e.n, iar cele mai vechi triburi cunoscute din zonă fac parte din culturile Hallstatt și La Tène, ultima denumită după situl arheologic din La Tène, în partea de nord a Lacului Neuchâtel.

În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția (foto dreapta) și a impus o nouă constituție de stat unitar. În 1815, Congresul de la Viena a restabilitelvetia-1135-l complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării.

Femeile au primit drept de vot la început la nivel de canton în 1959, și apoi la nivel federal în 1971 și, în ciuda opoziției, în ultimul canton Appenzell Innerrhoden. După votul universal la nivel federal, femeile au căpătat rapid importanță în viața politică, prima femeie care a devenit membră a executivului Consiliului Federal fiind Elisabeth Kopp, în perioada 1984–1989, iar prima femeie președinte a fost Ruth Dreifuss în 1999.

În 2002, Elveția a devenit membru cu drepturi depline al ONU, lăsând Vaticanul să rămână ultimul stat cu largă recunoaștere care nu este membru ONU. Deasemenea, statul este membru fondator al EFTA, Dar nu este membră a Zonei Economice Europene.

schengenLa 5 iunie 2005, alegătorii elvețieni au acceptat cu o majoritate de 55% să adere la tratatul Schengen (foto stanga), rezultat privit de comentatorii europeni ca un semn de susținere din partea Elveției, o țară tradițional considerată ca fiind independentă și reticentă față de aderarea la organizații supranaționale.

Cadrul natural al Elvetiei este diversificat. Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Cea mai putin populata este zana muntoasa.

Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de 4.000 m sau depășesc această altitudine.  Cel mai inalt este Monte Rosa cu 4634 m, apoi il urmeaza Matterhorn cu 4478 m.

Alpii sunt un lanț muntos înalt, care treaversează partea central-sudică a țării, formând circa 60% din suprafața ei totală. Printre văile înalte dinAlpii-Elvetieni-Aletch-Gletcher Alpii Elvețieni (foto dreapta) se găsesc mulți ghețari, totalizând o suprafață de 1.063 kilometri pătrați. Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg către cele patru puncte cardinale și parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografică cuprinde mai multe dintre cele mai mari lacuri din Europa de Vest și Centrală, între care se numără lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore. Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Lacurile și ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării.

Partea nordică a țării, mai dens populată, cu circa 30% din suprafața totală a țării, mai este numită și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial împădurite, parțial acoperite cu pășuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri.

Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut, aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni.

Fohn este un fenomen meteorlogic, care poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase.

graubundenZone alpine mari, cum ar fi Graubünden (foto stanga) rămân mai uscate decât cele subalpine și, cum ar fi în valea principală a cantonului Valais, sunt condiții favorabile pentru creșterea viței de vie.

Precipitațiile tind să fie moderat răspândite pe toată durata anului, cu un maxim nu foarte mare pe timp de vară. Toamna este cel mai uscat anotimp, iarna cad mai puține precipitații decât vara, și totuși vremea în Elveția nu este foarte stabilă și poate varia de la an la an fără perioade stricte și previzibile.

Condițiile climatice, geologice și topografice ale regiunilor alpine dau naștere unui ecosistem foarte fragil și deosebit de sensibil la schimbări climatice.

 

Harta Elvetiei

harta elvetiei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s