Johann Wolfgang Goethe

Voi continua sa discut de Germania, prin prezentarea celor mai celebre nume, care au marcat istoria acesteia tarii. Am inceput cu Adolf  Hitler si Eva Braun si voi continua cu Johann Wolfgang von GoetheJohannes BrahmsLudwig van Beethoven, Frații Grimm.

Goethe tanarJohann Wolfgang Goethe (foto stanga) s-a nascut pe 28 august 1749 in  Frankfurt am Main si a murit pe data de 22 martie 1832 in Weimar. A fost un poet german, remarcabil ganditor si om de stiinta, una dintre cele mai importante personalitati ale culturii universale.

Relația lui Goethe cu părinții nu a fost fără conflicte. Din anul 1756 pînă 1758 a frecventat o școală publică. Un rol esențial în educație religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. A studiat desenul,muzica (pianul și violoncelul), scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza).

Goethe a inceput sa să iubească literatura de timpuriu, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă de circa 2000 de volume al tatălui sau. Fascinat era și de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși.

În anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani.

La îndemnul tatălui, în toamna anului 1765, Goethe începe să studieze dreptul la Universitatea din Leipzig de care nu prea era încântat, dar pe care termină în anul 1768. Participa la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului Adam Oeser, care era directorul Universității din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii, Neue Lieder(„Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie întitulată Die Laune des Verliebten („Capriciul îndrăgostitului”).

Tanarul Goethe vizita spectacole de teatru, sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are si prima dezamagire in dragoste, în iubirea 6757_media_itemneîmpărtășită de Anna Katharina Schönkopf.  După doi ani, se despart de comun acord. Acest eveniment l-a inclus în comedia Die Mitschuldigen(„Vinovații”) (foto dreapta), scrisă la întoarcerea lui acasă. Un an și jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia și cercetarea sufletului.

Tanarul poet se transferă în anul 1770 la Universitatea din Strasbourg unde își continuă studiile juridice. Aici în Alsacia, care este și regiunea cu mult drag descrisă mai târziu, îl întâlnește pe filozoful Herder, teoreticianul mișcării Sturm und Drang („Furtună și Avânt”), care va avea un rol hotărâtor în dezvoltarea intelectuală ulterioară a tânărului Goethe. De la acesta va învǎța să perceapă lumea ca pe o imensă totalitate în care fizicul și spiritualitatea sunt indivizibile: Nu arborii genealogici și războaiele sunt importante, ci numai devenirea și existența popoarelor, vizibile în Vechiul Testament, Homer, mituri și povești.

Tot Herder a fost cel care i-a explicat limba originală a unor autori, cum ar fi Homer, Ossian și Shakespeare, autori care i-au dat un impuls decisiv în dezvoltarea sa ca poet.

Cu ocazia unei călării în Sessenheim, tînărul Goethe a ajuns într-o casă parohială ospitalieră unde s-a îndrăgostit de fiica pastorului, Friederike Brion. I-a dedicat numeroase poezii, care mai tarziu au fost numite Sesenheimer Lieder” (printre care Willkommen und AbschiedMailiedHeidenröslein).

La sfârșitul lunii august 1771 a primit la Frankfurt o licență de avocat. Dorea să devină activ în sensul progresiv al legilor umane. Deja în primul său proces, fiind mai certăreț, a primit o dojană, experiență după care și-a pierdut dorința de a mai exercita această profesiune.

Scrie un eseu asupra arhitecturii germane (Von deutschen Baukunst) și un studiu asupra dramelor lui Shakespeare.

piesa teatruÎn această perioadă, scrie drama intitulată Götz von Berlinchingen (foto stanga), prelucrare a unei povești scrise după o carte care descrie viața unui cavaler de jaf, Götz von Jagsthausen, din timpul războaielor țărănești germane. Va avea mare succes.

Din munca neplătită la o revistă literară, publicată de Schlosser și Merck, Goethe nu putea trăi și în luna mai 1772 s-a dus pentru terminarea studiului dedrept, ca practicant la judecătoria regală în Wetzlar.

Poetul se indragosteste de Kestner si o perioada au fost foarte uniti, pana intr-o zi, cand au o discutie aprinsa si totul se destrama. În aceeași noapte, Goethe a fugit la Frankfurt, unde se stabilește definitiv, dar fiind tot timpul în călătorii.

La o vizită în Koblenz la Sophie von La Roche, Goethe se îndrăgostește de fiica ei Maximiliane (care mai târziu se căsătorește cu Peter Anton Brentano), și așa reușește să o uite pe Lotte.

Piesa „Götz von Berlichingen”  este reprelucrata, la cererile insistente ale lui Merck. A avut un succes foarte mare, rezultând și în tipăriri false, ceea ce pe Goethe l-a făcut deodată celebru.

Primele versiuni ale lucrării sale Faust cuprinde „cântecele lui Gretchen”. În 1772 la Frankfurt, publică drama Prometheus, satira Götter, Helden 050521605-goetter-helden-und-wielandund Wieland („Zei, eroi și Wieland”) (foto dreapta).

În iarna anului 1774, Goethe face cunoștință cu Lili Schönemann, o tânără încântată, plină de viață, care era fiica unui bancher din Frankfurt. A fost  atat de incantat de aceasta tanara, incat i-a dedicat rolul principal in drama Stella  si în muza Hermann und Dorothea.

Goethe o întîlnește la Weimar pe Charlotte von Stein, o curteană a ducesei Anna Amalia. Cu toate că doamna Stein avea șapte copii și era cu șapte ani mai în vârsta ca Goethe, el se îndrăgostește de ea, iubire documentată în peste 1.700 de scrisori.

Geologia și mineralogia au devenit ocupații placute ale lui. În anii 1780, Goethe a început să se ocupe de biologie, anatomie și modul de formare aflorei și faunei.

Locuiește șase ani în casa de vară în parcul de lîngă Ilm, pe care ducele i-o dăruise. În aprilie 1782 ducele îi oferă o diplomă de nobil, pentru ca să nu mai trebuiască să stea deoparte la ocaziile oficiale.  In 1783 primește ordinul: Illuminatenorden („Ordinul Iluminaților”) sub numele „Abaris”.

Din producția literară a anilor petrecuți la Weimar sunt de menționat baladele Der Fischer  („Pescarul”)Erlkönig („Regele ielelor”), poemele Wanderers Nachtlied („Cântecul nocturn al drumețului”)Gesang der Geister über dem Wasser („Cântecul nălucilor deasupra apelor”) precum și drama Iphigenie auf Tauris („Ifigenia în Taurida”).

În septembrie 1786 Goethe (foto stanga) pleacă, fără să-i spună doamnei von Stein, în Italia. Călătorește la Regensburg, München, Mittenwald, Innsbruck, Goethe maturPasul Brenner, lacul Garda, Verona si Veneția.

Dupa doi ani petrecuti in Italia, poetul se reintoarce in Weimar. Publică versurile sale cele mai frumoase și facile, Römische Elegien („Elegii romane”), cu care provoacă chiar indignare. Scandalul va culmina cu căsătoria lui cu modesta Christiane Vulpius cu care în decembrie 1789 primește unicul fiu, din cinci, care supraviețuiește, August von Goethe.

La Congresul din Erfurt, 27 septembrie – 14 octombrie în anul 1808, Goethe, a fost decorat de catre Napoleon I cu Crucea Legiunii de Onoare, adaugand celebrul comentariu: Voilà un homme! („Iată, un om!”).

După o lungă boală, Christiane, soția lui Goethe moare în anul 1816, in urma careia poetul se retrage din conducerea teatrului.

În anul 1830, moare fiul său, August, în Roma. În același an încheiea lucrul la a doua parte din Faust.

La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: Mehr Licht! („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, Carl Vogel. Poetul a fost îngropat pe data de 26 martie la Mormântul Prinților în Weimar.

După moartea poetului, aprecierea lui a scăzut. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, sa încheiat cu crearea Imperiului German din anul1871.