Berna – capitala Elvetiei

bernaAsezat pe o peninsula a raului Aare, orasul Berna (foto stanga), dateaza din secolul al XII-lea, datorita intemeietorului Berchthold al V-lea si reprezinta capitala Elvetiei. Limba oficiala care se vorbeste aici este germana, dar exista si o minoritate francofona.

Când Berchtold al V-lea a murit fără moștenitor în 1218, Sfântul Împărat Romano-German Frederic II a decretat ca Berna să fie un oraș imperial liber.

La data de 6 martie 1798 capitala este ocupata si pierde majoritatea teritoriilor cucerite din cauza ca pierd o lupta imptriva francezilor, in timpul razboaielor napolitane. După plecarea francezilor în 1802, Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, prin urmare capitala Elveției.

Relieful de aici a luat nastere datorita ghetarilor in timpul ultimei glaciatii. Orasul se afla situat intre muntele Gurten cu o altitudine de 858 metri aflat în sudul orașului și muntele Bantiger cu o altitudine de 947 metri situat la est.

Capitala are o populație de 127.000 – 300.000 de mii de locuitori cu periferia. Este al patrulea oraș din Elveția după Zürich, Geneva și Basel.

Vechiul Observator astronomic din Berna constitue astăzi centrul istoric a Swisstopo a Elveției și este originea sistemului de coordonate elvețiangara (600 000/200 000), coordonatele internaționale fiind 46° 57′ nord, 7° 25′ est.

Transportul este foarte bine aspectat, astfel ca Gara din Berna (foto dreapta) reprezinta, unul dintre cele mai importante noduri feroviare din tara. Pe 14 linii principale circula trenuri regionale cat și internaționale, precum EuroCity, Cisalpino, TGV, Talgo, ICE und DB City Night Line abgefertigt, patru linii S-Bahn.

Capitala are trei linii de tramvaie și numeroase linii de autobuze care comunică cu toate cartierele orașului și cu localitătile din periferie. Trenurile conectează Berna cu restul Elveției și Europa.

Aeroportul Bern-Belp, care se afla la mai puțin de zece kilometri sud de centrul orașului în zona numită Belp ofera câteva zboruri în mai multe orașe europene, in special înspre Germania și Austria. Se poate ajunge la Gara Bern sau la Gara Belp cu autobuzul folosind autostrada A6.

funicularO atractie turistica deosebita o constituie cel mai scurt Funicular public din Europa (foto stanga), din Marzilibahn, lung de 106 metri, care face legătura între Bundeshaus Palatul Parlamentului, din centrul istoric al orașului și cartierul Marzili.

Pentru a face trecerea mai usoara spre cartierele de dincolo de rau, au fost construite poduri inalte. Primul a fost în 1843 Podul Nydegg cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 Podul Kirchenfeld cu 229 metri, în 1898 Podul Kornhaus cu 382 metri, în 1930 Podul Lorraine cu 178 metri, și pe urmă în 1962 Podul Monbijou cu o lungime de 337,5 metri.

După un incendiu în 1405, în care orașul a fost distrus în mare parte, a fost reconstruit din molasă. Culoarea verzuie a clădirilor din centrul orașului este tipică pentru Berna. Centrul medieval a fost înscris pe lista UNESCO a Patrimonului Cultural Mondial și include trotuarele acoperite (arcade) și fântâni decorate cu statui.

Turnul cu Ceas Zytglogge (foto dreapta) este construit din lemn intre 1218-1220. Dupa incendiul din 1405, in urma caruia turnul a fost complet distrus, turn cu ceasacesta a fost refacut din piatra,  fiind montat si un ceas. S-a defectat in scurt timp si avea sa ramana asa timp de peste un secol, pana cand un anume Caspar Brunner a proiectat si realizat un mecanism complicat, instalat in 1530. Sub ceas, pe parte dinspre rasarit, se gaseste si astazi un alt mecanism complicat, care este un ceas foarte exact, anunta cele 12 ore ale zilei, pozitia Soarelui in zodiac, ziua saptamanii, luna fazele lunii si ale soarelui, fiind o adevarata bijuterie tehnica, ce fascineaza si astazi.  in afara mecanismelor complicate ceasul mai are ceva deosebit si anume, cateva figurine mecanice: un cocos, cativa ursi, Chronos cu clepsidra sa si un bufon care danseaza, Toate acestea incep sa se miste cu doar patru minute inainte ca ceasul sa anunte noua ora. Turnul poate fi vizitat si puteti urca pana in varful acestuia, de unde privelistea este minunata.

Alte obiective turistice importante pe care le putem vizita in acest oras sunt:  Catedrală Gothică din Secolul XV, Primăria din același secol, o Groapă cu urși, care se află dincolo de podului NydeggBundeshaus, Palatul Parlamentului, care a fost construit între 1852 și 1902, Parcul Zoologic Dälhölzli, Grădina cu trandafiri Rosengarten, care a fost un cimitir înainte să fie transformată în parc în 1913 și nu in ultimul rand Piscina Marzili, situată direct în râul Aare.

Cel mai vechi muzeu din Elvetia reprezinta Muzeul de Arta din Berna, pe care il gasim in centru, pe strada Hodlerstrasse.

În Kirchenfeld, Helvetiaplatz se află Landesmuseum, Historische Museum, Muzeul alpin elvețian și Kunsthalle. Nu departe de aici se găsește Muzeul pentru comunicații și muzeul de istorie naturală cu Diorama.

In Muzeul Alpin Elvetian sunt prezentate toate aspectele vietii in munti, intr-o maniera inteligenta si noua. De la turism la excursii si viata celor care locuiesc in Alpi, fauna si flora, impactul industriei asupra muntilor Alpi, nimic nu a fost uitat. Muntii sunt prezentati in cadrul muzeului atat prin intermediul imaginilor, cat si prin cel al machetelor detaliate.

muzeu istorieLa Muzeul de Istorie din Berna (foto stanga) se gasesc expozitiile temporare, in timp ce la subsol o colectie tematica: „Dansul Mortii”. Deasemenea, mai intalnim si copii ale picturilor din 1516 – 1517 care decorau zidul manastirii dominicane din oras, astazi distruse. Este o insiruire de 24 de imagini pline de viata. Aici se gasesc si sculpturile originale aduse de la Munster, pe care le puteti examina in detaliu. In alta parte a vastului subsol al muzeului sunt reproduse interioare ale locuintelor din secolele XVII – XVIII, foarte realist si detaliat.

La primul etaj veti gasi o impresionanta macheta a orasului Berna, asa cum arata acesta in 1800 si tapiserii flamande medievale, precum Tapiseria celor o mie de flori, piesa de rezistenta a colectiei. Este ultima dintr-un set de opt tapiserii, realizate in 1466 la Bruxelles si furate de armatele din Berna in timpul razboielor din 1474 – 1474. Alte colectii impresionante sunt cea de monezi si medalii, precum si cea de arme, armuri, blazoane situchschmid_zentrum_paul_klee_3 stindarde. La etajele superioare au fost reproduse, mai multe scene din viata cotidiana, reconstruite cu migala si precizie, de la sali de clasa la magazine din diverse perioade, instrumente muzicale, mobilier si multe altele.

În afara orașului pe autostrada A6 se găsește din iunie 2005 centrul Zentrum Paul Klee (foto dreapta), care cuprinde în jur 4000 de lucrări apictorului Paul Klee. Spre nivelurile superioare veti gasi portretele de epoca infatisand 280 de tarani si mestesugari elvetieni, purtand vestmintele traditionale, realizate la sfarsitul secolului XVIII ca un album etnografic. Mezaninul este dedicat artei islamice, cu o bogata colectie de arme, ceramica si chiar un manechin purtand o uniforma de razboinic din Turkestan.

Anunțuri

Elvetia – politica, armata, economie, transport, religie, cultura.

Sistemul de guvernare la nivel federal este alcatuit din Legislativul Bicameral, Consiliul Federal, mai exact executivul si Curtea Federala, adica instanta judecatoreasca.

Parlamentul este compus din doua camere. Prima este Consiliul Statelor, ce reprezinta camera superioara si este alcatuita din 46 de reprezentanti, alesi prin sisteme de difera de la canton la canton. A doua este Consiliul National, format din 200 de membri alesi prin vot proportional, repartizati in functie de populatia fiecarui canton. Membrii ambelor camere au mandat de 4 ani.

genevaGeneva (foto stanga) este locul unde a apărut Mișcarea Crucii Roșii și unde s-au perfectat Convențiile de la Geneva și, din 2006, găzduiește Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite.

În afara sediului ONU, Confederația Elvețiană găzduiește mai multe agenții ONU, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății(OMS)Organizația Internațională a Muncii (OIM), Uniunea Internațională de Telecomunicații (ITU), Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați și circa 200 de alte organizații internaționale, inclusiv Organizația Mondială a Comerțului.

Federații și organizații sportive internaționale își au sediul în această țară, cum ar fi Federația Internațională de Baschet, la Geneva, UEFA (Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal), la Nyon, FIFA (Federația Internațională de Fotbal) și Federația Internațională de Hochei pe Gheață, la Zürich, Uniunea Ciclistă Internațională, la Aigle, și Comitetul Internațional Olimpic, la Lausanne.

Forțele Armate Elvețiene, incluzând Forțele Terestre și Forțele Aeriene, sunt formate din recruți în serviciu militar obligatoriu: soldații profesioniști constituie doar circa 5% din personalul armatei, tot restul fiind recruți între 20 și 34 de ani (în unele cazuri speciale până la 50 de ani). Pentru ca nu are iesire la mare, Elvetia nu are marina. Serviciul militar obligatoriu este prestat de toți bărbații cetățeni elvețieni. Ordinul de recrutare este la 19 ani. Femeile pot efectua stagiul militar voluntar.

Din punct de vedere economic Elvetia este stabila si prospera. In anul 2011 era cea mai bogata tara din lume pe cap de locuitor si a 19 economie innestle lume.

Cele mai mari companii elvețiene sunt Glencore,Gunvor, Nestlé (foto dreapta), Novartis, Hoffmann-La Roche, ABB, Mercuria Energy Group și Adecco. Tara are cea mai puternica economie din lume.

Cea mai productiva ramura este cea industriala.  Se produc substante chimice, bunuri sanitare si farmaceutice,  instrumente de măsurăștiințifice și de precizie, și instrumente muzicale.

Circa 3,8 milioane de oameni lucrează în Elveția; circa 25% din angajați făceau parte în 2004 dintr-un sindicat. Elveția are o piață a muncii mai flexibilă decât țările vecine, astfel ca rata șomajului este foarte scăzută. Taxarea totală este una dintre cele mai mici din țările dezvoltate.

Din punct de vedere al educatiei statul detine școli publice și școli private, dintre care cele mai multe sunt private internaționale. Vârsta minimă pentru școala primară este de șase ani pentru toate cantoanele, dar majoritatea cantoanelor oferă gratuit „școala copiilor”, începând cu vârsta de patru sau cinci ani.

facultateIn exista Elveția 12 universități, dintre care zece sunt întreținute la nivel cantonal și de regulă oferă o gamă largă de pregătiri în domenii non-tehnice. Prima universitate din Elveția a fost înființată în 1460 la Basel și are o tradiție de cercetare în domeniul chimiei și medicinei. Cea mai mare universitate din Elveția este Universitatea din Zürich (foto stanga) cu aproape 25.000 de studenți. Cele două intitute sponsorizate de guvernul federal sunt ETHZ din Zürich, înființată în 1855 și EPFL din Lausanne, înființată în 1969, anterior fiind un institut asociat Universității din Lausanne. Ambele au o reputație internațională excelentă.

Numeroși laurați ai Premiilor Nobel sunt elvețieni, cum ar fi celebrul fizician Albert Einstein, care a dezvoltat teoria relativității restrânse pe când lucra la Berna. Mai recent, Vladimir Prelog, Heinrich Rohrer,Richard Ernst, Edmond Fischer, Rolf Zinkernagel și Kurt Wüthrich au primit premii Nobel în domenii științifice.

Cel mai mare laborator din lume CERN (foto dreapta), se afla in Generva si se ocupa cu cercetarea fizicii particulelor.CERN

Un alt important centru de cercetări este Institutul Paul Scherrer. Printre invențiile notabile ale elvețienilor se numără acidul lisergic dietilamid(LSD), microscopul cu tunelare și velcroul. Unele tehnologii au permis explorarea unor noi lumi, cum ar fi balonul presurizat al lui Auguste Piccard și batiscaful, cu care Jacques Piccard a ajuns la cel mai adânc punct din oceanele lumii.

La 27 noiembrie 2008, miniștrii de interne și ai justiției din Uniunea Europeană au anunțat aderarea Elveției la zona de liberă circulație Schengen începând cu 12 decembrie 2008. Punctele de trecere a frontierei terestre rămân în funcțiune doar pentru transporturile de mărfuri, persoanele nemaifiind controlate, deși pașapoartele au continuat să fie verificate până la 29 martie 2009, pentru a verifica dacă provin dintr-o altă țară Schengen.

Energia electrică generată în Elveția provine în proporție de 56% din hidrocentrală și de 39% din centralele nucleare, ceea ce are ca efect faptul că rețeaua electrică nu generează aproape deloc CO2.

trenBiroul Federal Elvețian pentru Energie (SFOE) este organizația responsabilă pentru toate chestiunile legate de echilibrarea consumului și producției de energie, activând în cadrul Departamentului Federal pentru Mediu, Transport, Energie și Comunicații (DETEC). Agenția susține inițiativa Societatea de 2000 de wați, al cărui scop este reducerea consumului național de energie la mai puțin de jumătate până în anul 2050.

Cea mai densă rețea feroviară din Europa, având 5.063 km, transportă peste 350 de milioane de pasageri anual. Rețeaua este administrată în principal de către Căile Ferate Federale Elvețiene (foto stanga), cu excepția cantonului Graubünden, în care Căile Ferate Rețiene operează pe o rețea de 366 km de cale ferată cu ecartament îngust, care cuprinde mai multe linii incluse în Patrimoniul Mondial. Se efectuează lucrări de construcție a noilor tuneluri de bază în Alpi pentru a reduce durata călătoriei între nord și sud, în cadrul proiectului AlpTransit.

Rețeaua elvețiană de drumuri, gestionată în sistem public-privat, este finanțată prin taxe de drum și pe autovehicule. Achizitionarea unei vignete costa 40 de franci pe an, atat pentru autoturisme, cat si pentru vehiculele care transporta marfa. Rețeaua elvețiană de autostrăzi avea în 2000 o lungime totală de 1.638 km, la o suprafață a țării de 41.290 km², având astfel una dintre cele mai mari densități de autostrăzi din lume.

Aeroportul Zürich (foto dreapta) este cel mai mare nod de transport internațional al țării, cu 22,8 milioane de pasageri în 2010. Alte aeroporturi Zurich_airport_img_3324internaționale sunt Aeroportul Geneva cu 11,8 milioane de pasageri, EuroAirport Basel-Mulhouse-Freiburg aflat în Franța, Aeroportul Berna, Aeroportul Lugano, Aeroportul St. Gallen-Altenrhein și Aeroportul Sion.

Împreună cu Mexicul și cu Coreea de Sud formeagă Grupul de Integritate Ecologică. Țara este deosebit de activă în domeniul reciclării și reglementărilor împotriva poluării cu deșeuri, fiind una dintre principalele țări reciclatoare din lume, cu o proporție aflată între 66% și 96%, în funcție de zona țării, a materialelor reciclabile care sunt reciclate.

În multe locuri din Elveția, evacuarea deșeurilor casnice se plătește. Gunoiul, cu excepția deșeurilor periculoase, cum ar fi bateriile, se colectează doar dacă este pus în saci cu eticheta taxei ecologice, sau în saci oficiali cu suprataxa plătită la achiziționare. Aceasta dă un impuls financiar reciclării la maximum, întrucât depunerea deșeurilor pentru reciclare este gratuită. Aruncarea ilegală de deșeuri nu se tolerează, dar de regulă aplicarea legii se limitează la încălcările ei ce implică mari cantități de deșeuri la intersecții de drumuri sau în locuri publice. Amenzile pentru enplata taxei de deșeuri se înscriu între 200–500 de franci.

elvetiaElveția (foto stanga) are cel mai eficient sistem din lume pentru reciclarea ziarelor vechi și a deșeurilor din carton. Colecte publice organizate de voluntari cu logistică de transport feroviar cu costuri reduse au început să se organizeze încă din 1865 sub conducerea cunoscutului industriaș Hans Caspar Escher (Escher Wyss AG), care a construit prima fabrică modernă de hârtie din Elveția la Biberist.

Tara are patru limbi oficiale: germana (63,7% din totalul populației, cu rezidenții străini; 72,5% din rezidenții cetățeni elvețieni, în 2000) în nordul, estul și centrul țării; franceza (20,4%; 21,0%) în vest; italiana (6,5%; 4,3%) în sud.

În 2006, speranța de viață la naștere era de 79 de ani pentru bărbați și 84 de ani pentru femei. Aceste cifre sunt printre cele mai mari din lume.

Între două treimi și trei sferturi din populație locuiește în zone urbane. Elveția a trecut de la a fi o țară predominant rurală la una urbană în doar 70 de ani. Are o rețea densă de orașe, în care orașele mari, medii și mici se completează unele pe altele. Podisul este cel ami populat, cu circa 450 de locuitori pe km2 iar peisajul prezintă permanent semne ale prezenței umane. Ponderea celor mai mari zone metropolitane, Zürich, Geneva–Lausanne, Basel și Berna, tinde să crească.

Din punct de vedere religios, crestinismul predomina cel mai mult, împărțită între Biserica Catolică (38,8% din populație) și diferite culte protestante (30,9%).

O inițiativă din 1980 a cerut totala separare între biserică și stat, dar a fost respinsă de 78,9% din alegători.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Elveția:

  • Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (1983)
  • Mănăstirea benedictină Sf.Ioan din Val Müstair (1983)
  • Centrul vechi istoric din Berna (1983)
  • Cele trei cetăți din Bellinzona (2000)
  • Regiunea alpină „Jungfrau” (2001, 2007)
  • „Monte San Giorgio” lângă Lacul Lugano (2003)
  • Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007)

Munchen

munchenMünchen (foto stanga) este capitala landului Bavaria și al treilea oraș ca mărime din Germania, după Berlin și Hamburg, cu o populație de 1.353.186 locuitori (2010). Se află pe râul Isar. Numele orașului provine de la Mönch „călugăr, monah”.

München a jucat un rol important în perioada nazistă, fiind numit de Hitler „capitala mișcării naziste”. Dar a fost și orașul unde Trandafirul Alb „Die Weiße Rose”, un grup de studenți, a format o mișcare antinazistă din iunie 1942 până în februarie 1943. Au fost arestați pentru că au distribuit manifeste la Universitatea din München.

Orașul a fost lovit grav în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar în perioada postbelică a fost reconstruit după un plan meticulos.

Marienplatz (Piața Maria), numită după coloana cu statuia Fecioara Maria din centrul pieței, cu noua și vechea primărie, atrăgătoare prin turnurile lor, în turnul principal al primăriei noi fiind adăpostit mecanismul cu statuete și clopoței (Rathaus-Glockenspiel), un ceas ornat care mișcă figurine care reprezintă scene medievale și este acționat la anumite ore.

Biserica Sfantul Petru este cea mai veche din centru.

Catedrala Frauenkirche (foto dreapta) este cea mai faimoasă biserică din centrul orașului, prin spectaculoasa sa arhitectură medievală din sec. XV. ÎnălțimeaFrauenkirche de 99 metri a celor două turnuri a fost stabilită drept limită, începând din 2004, a înălțimii noilor clădiri ale orașului. O altă biserică impozantă este Theatinerkirche, situată în Odeonsplatz.

Capitala Bavariei are mai multe muzee de artă, printre care și Alte Pinakothek, Neue Pinakothek, și Pinakothek der Moderne cuprinse în cartierul muzeal Kunstareal. Deutsches Museum reprezinta un celebru muzeu al tehnicii.

Printre atracțiile turistice faimoase se numara si Grădina Englezească, un parc de mare dimensiuni din centrul orașului, conceput la începutul sec. XIX, devenit de câteva decenii faimos și pentru practicarea nudismului liber în partea cea mai centrală și circulată a parcului.

oktoberfest_606Probabil cea mai faimoasă atracție a cetății este Oktoberfest (foto stanga), o sărbătoare a berii lungă de două săptămâni de la sfâșitul lui septembrie și începutul lui octombrie în fiecare an, care are loc si in Romania. In anul 2013 festivalul de la noi va tine de pe 6 pana pe 15 septembrie.

Alte clădiri importante din München sunt Frauenkirche (Catedrala Doamnei Noastre) și OlympiaturmTurnul Olimpic, un turn impozant, ceva mai scund decât cel din Berlin, cu restaurant și cu antene de transmisiuni radio și TV, care se afla lângă stadionul și satul olimpic.

În satul olimpic a avut loc masacrul din München din timpul jocurilor olimpice de vară din 1972, când teroriști palestinieni din organizația „Septembrie Negru” au luat ostatici membri ai echipei olimpice a Israelului. O tentativă de salvare din partea poliției vest-germane, cu concursul unor membri marcanți ai guvernului federal, a eșuat și s-a soldat cu omorârea ostaticilor israelieni, a cinci din teroriști și a unuia dintre trăgătorii din poliția orașului.

Finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1974 a avut loc tot în München.

În München își au sediile compania de asigurări Allianz AG, cea mai mare din Europa, concernul constructor de automobile BMW și și concernul de mecanică, construcții de mașini și eletronică Siemens AG.

Orasul este un important centru universitar, cu o lungă listă de laureați ai Premiului Nobel de la Wilhelm Conrad Röntgen în 1901 până la Theodor Hänsch în 2005.

München a devenit centru spiritual încă din timpul împăratului Ludovic IV, când filosofi ca Michele di Cesena, Marsilio da Padova și William of universitatea-ludwig-maximilians_1191Ockham au găsit protecție la curtea imperială. Ambele universități ale metropolei bavareze, Universitatea Ludwig Maximilian (LMU) (foto dreapta) și Universitatea Tehnică (TUM) au primit titlul de universități de elită din partea unui comitet de selecție, alături de Universitatea Tehnică Karlsruhe.

Transportul public este dezvoltat, cuprinzand linii de metrou, tren suburban, tramvai și autobuz. Autoritatea locală a transportului în comun se numește Münchner Verkehrs- und Tarifverbund (MVV). Tot îm München se află și sediul central al ADAC, cel mare mare club automobilistic din Germania.

Aeroportul din München a fost numit după Franz Josef Strauss. Liniile subterane S1 și S8 fac legătura cu aeroportul.

Asigurarea cu apă potabilă a orașului, prin sisteme moderne de conducte s-a realizat relativ târziu în comparație cu celelalte orașe germane mari.

 

Orasul Koln din Germania

kolnKöln (foto stanga) este un oraș în landul Renania de Nord-Westfalia din Germania, pe locul patru ca mărime după Berlin, Hamburg și München. Din punct de vedere economic, cultural și istoric, reprezinta cel mai de seamă oraș din Renania, important nod de cale ferată, la intersecția văii Rinului cu principalele căi comerciale între zonele de vest și est ale Europei.

Se întinde pe o suprafață de 405,15 km², de o parte și de alta a Rinului. Această poziție îi conferă condiții climatice caracterizate printr-o ridicată umiditate și încălzire a atmosferei, în special vara, datorită curenți de aer reduși, la adăpost de vânturile din vest, și o iarnă blândă sub influență oceanică. Precipitațiile atmosferice anuale sunt în medie de 676 mm, relativ reduse. Fluviul Rin face parte din frumusețile orașului, dar pe de altă parte, datorită variațiilor frecvente ale debitului, el se revarsă nu rareori, provocând inundații. Cea mai gravă a fost cea din februarie 1784, iar ultimele in 1993 si 1995.

Sunt multe posibilități de a face o croazieră de plăcere pe Rin, de la o plimbare prin portului fluvial și până la o călătorie Köln – Düsseldorf. Este recomandabilă varianta care începe și se termină pe malul stâng al Rinului, aproape de podul Deutzer. Călătoria durează o oră.

Istoric, orașul Köln este predominant catolic (40% din locuitori), în rest sunt protestanți (20%), musulmani (10%, turci și curzi), alte religii (30%). Arhiepiscopatul din Köln există din anul 313, iar domul reprezintă un adevărat semn distinctiv al orașului. Domul din Köln a fost înscris în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Semnificația religiei în istoria Kölnului reiese și din stema orașului: cele trei coroane ale Sfinților Regi Magi și 11 lacrimi ale Sfintei Ursula și ale însoțitoarelor sale, care conform tradiției au suferit martiriul la Köln.

În afara domului, capodoperă a stilului gotic în arhitectură, Kölnul numără 12 biserici în stil romanic, importante atracții turistice: St. Severin, St. Maria Lyskirchen, Basilica St. Andreas, St. Aposteln, St. Gereon, St. Ursula, St. Pantaleon, St. Maria in Kapitol, Groß St. Martin, St. Georg, St. Kunibert și St. Cecilia.

Domul este situat în centrul istoric, lângă gara centrală. Este principala atracție a orașului și a fost construit timp de 632 de ani, începând din Cologne Cathedral51238, pe locul unei catedrale mai vechi datând din anul 870. Construcția măsoară 157 m înălțime, a fost la un moment dat cea mai mare clădire a evului mediu, iar astăzi este considerată cea mai mare construcție în stil gotic din lume și cel mai vizitat edificiu din Germania.

Metropola posedă cea mai mare catedrală gotică (foto dreapta) din lume, considerată totodată și capitala homosexualilor din Germania.

Orașul este și un loc de pelerinaj foarte cunoscut în Europa, adăpostind în domul construit în secolul al XIII-lea moaștele Celor Trei Crai de la Răsărit.

Un eveniment important în viața religioasă a orașului l-a constituit cea de a „XX-a Zi Internațională a Tineretului” din luna august 2005, la care au luat parte tineri din 196 de state. La ceremonia catolică finală din Marienfeld, oficiată de Papa Benedict al XVI-lea, au fost prezenți peste 1.000.000 de participanți.

Orașul Köln este o metropolă culturală cu multe muzee importante, galerii de artă, teatre, operă și săli de concerte.

Muzeul Romano-Germanic expune piese arheologice, de origine romană, descoperite în Köln și în împrejurimi. Aici poți admira cea mai mare colecție de obiecte din sticlă, provenind din acea perioadă.

muzeu ludwigMuzeul Ludwiga (foto stanga) a fost inaugurat în anul 1976 si cuprinde cea mai mare colecție de artă pop, existentă în afara Statelor Unite. La aceasta se adaugă o colecție de tablouri ale artiștilor avantgardiști ruși, din perioada 1906-1930 și o colecție, cu statut semi-permanent, de pictură și grafică, semnată Pablo Picasso, aceasta fiind a treia ca mărime pe plan mondial.

Pornind de la Dom, o rețea de străzi și alei pietonale, formează paradisul amatorilor de cumpărături, de toate felurile. Hohe Strasse, Breite Strasse, Opernpassage, Schildergasse etc., formează zona comercială cea mai importantă a Kölnului. Aici găsești magazine de firmă, oferte exclusiviste, dar și lanțuri de magazine universale, cum este Kaufhof.

Primaria veche construită între secolele XIV-XVII este cunoscută în întreaga lume pentru frumusețea și puritatea stilului arhitectural. Turnul primăriei, cu o înălțime de 61 m a fost ridicat din banii breslelor. În timpul lucrărilor de construcție au fost descoperite dovezi arheologice ce atestă prezența unui praetorium roman. Acestea pot fi văzute și astăzi.

Glockengasse 4711 este o marca renumita de parfum. Reteta apei de colonie a apartinut unui calugar, care pe data de 8 octombrie 1792 o da ca si cadou de nunta tânărul Wilhelm Mülhens. O mare contribuție la crearea acestei faime au avut-o soldații francezi, care, pe vremea războaielor napoleonice, trimiteau acasă flacoane cu “eau de Cologne”. Tot ei, numerotând toate clădirile orașului, începând de la Dom, au atribuit edificiului din strada Glockengasse, unde se producea apa de colonie, numărul 4711, care cu timpul a devenit marca acestui produs. Astăzi această clădire adăpostește un magazin de prezentare și un muzeu dedicat parfumului 4711.

muzeul ciocolateiMuzeul Ciocolatei (foto dreapta) a fost inaugurat la sfârșitul secolului al XX-lea, fiind unic în lume. Este dedicat istoriei de 3.000 de ani a ciocolatei și prezintă procesul de fabricație a acesteia, pornind de la plantațiile de cacao ale vechilor incași și ajungând la fabricile ultramoderne de astăzi. Situat pe malul stâng al Rinului, nu departe de orașul vechi, muzeul este adăpostit de o clădire futuristă, din sticlă și aluminiu.

Elementele cele mai importante ale economiei orașului sunt industria constructoare de automobile (Uzinele Ford), industria chimică, comerțul, prestațiunile de servicii (bănci, societăți de asigurare), turismul. Cunoscute sunt și Târgurile internaționale (Messen), dintre care sunt de menționat:

  • Anuga (produse alimentare)
  • Photokina (produse ale industriei fotografice)
  • Möbelmesse (mobilă)
  • ART Cologne (artă modernă)
  • IFMA (Expoziție de biciclete și motociclete)
  • Kind + Jugend (Expozitie internationala cu articole pentru copii)

CarnivalKoeln2006Sărbătorirea Carnavalului (foto dreapta) reprezintă unul din evenimentele cele importante din viața populației locale, denumit și al „Cincilea Anotimp”. Perioada Carnavalului începe în ziua de 11 noiembrie la orele 11:11 în Alter Markt („Piața Veche”) și durează până la Aschermittwoch („Miercurea cenușii”, începutul postului Paștelui). În acest timp au loc baluri costumate și festivități caracterizate printr-un humor gros și satire, în special la adresa personalităților politice. Punctul culminant îl constituie marea paradă de Rosenmontag („Lunea Trandafirilor” – lunea de dinaintea zilei de Aschermittwoch), cu care alegorice, muzică și costume originale.

Gara principala din Köln are legături în toate direcțiile.

La sud-est de oraș, în zona Porz, se află Aeroportul Internațional Köln/Bonn (foto dreapta). Este unul din aeroportcele mai puternice aeroporturi de transport de marfă germane (peste 650.000 tone în anul 2005) și cel mai important aeroport pentru companiile aeriene low-cost (9,4 milioane de pasageri în 2005). Din 1994 poartă denumirea de „Aeroportul Konrad Adenauer”. Oferă 139 destinații în 38 de țări, printre care și România.

Cele mai importante drumuri care deservesc orașul sunt autostrăzile A3 și A4, în partea de est, și autostrada A1, în partea de vest a orașului.

La sud de Köln se află autostrada A59, care face face legătura cu Aeroportul Köln/Bonn. O altă importantă autostradă este A57, care duce din centrul orașului Köln spre orașele Neuss și Krefeld.

Cei mai renumiți cetățeni ai orașului Köln au fost scriitorul Heinrich Böll, care a luat premiul Nobel pentru literatura in anul 1972, apoi politicianul Konrad Adenauer, ce a îndeplinit funcția de cancelar federal între anii 1949 și 1963 si nu in ultimul rand Max von Oppenheim, diplomat si arheolog.

Orașul Köln este „înfrățit” cu 23 orașe din lumea întreagă, printre care și cu Cluj-Napoca, începând din 1999.

Spania Centrala

Spania Centrala ocupa Messeta Spaniola si cuprinde mai multe provincii:

  1. Castillia Veche
  2. Castilia Noua
  3. Estremadura

1. Castillia Veche este o zona agricola, in care cele mai importante orase sunt:

  • Burgos, un vechi oras medieval si resedinta regilor Castiliei. Este cel mai mare centru al artei gotice din Spania. Catedrala din secolul al XII- lea este considerata cea mai frumoasa din lume.
  • Valldolit reprezinta un oras ridicat pe o fortareata. Aici a murit Cristofor Columb in 1506.
  • Segovia este un oras cucerit de romani, care pastreaza Marele Apeduct de peste 700 metri lungime. Tot aici intalnim si cea mai frumoasa Piata din Spania numita Sirenas, ce detine numeroase catedrale si monumente medievale.
  • Leon cuprinde vestigii medievale si romane.
  • Salamanca (foto dreapta) este o asezare celtica si cel mai vechi centru universitar al Spaniei, bogat in monumente istorice din evul mediu. Orașul se află pe cursul lui Tormes (247 km) la ca. 220 km nord-vest de Madrid. Regiunea înconjurătoare în curs de urbanizare, este aridă, practicându-se creșterea vitelor, fiind amplasată în apropiere de granița cu Portugalia.

2. In Castilia Noua, cel mai important centru turistic este Madrid, capitala Spaniei.  Este construit pe ruinele unui fort maur numit Magerit. Orașul a devenit capitală în 1561, în timpul domniei lui Filip al II-lea de Habsburg.

Puncte importante culturale și turistice includ faimosul Muzeu Prado (foto stanga), Muzeul Thyssen Bornemisza, Centrul de Artă Regina Sofia, unde se află Guernicalui Pablo Picasso, Casón del Buen Retiro, Palatul Regal, Templo de Debod, Monasterio de las Descalzas Reales, Puerta del Sol, Parque de Retiro, și Chueca, cartierul homosexualilor.

Madrid este cunoscut și pentru viața sa de noapte și discotecile sale. Pentru madrileni nu este ieșit din comun să danseze toată noaptea, iar apoi dimineața să meargă la muncă. Această viață de noapte numită la movida, a înflorit după moartea lui Franco.

Ca mijloc de transport,  metroul madrilen reprezinta una dintre cele mai extinse și mai rapid dezvoltate rețele de metrou din lume. Mai intalnim aici  Aeroportul Internațional Barajas (foto dreapta), principal pentru companiile de aviație Iberia și Spanair. Acesta și-a deschis porțile în 1928. În prezent are patru terminale și are o capacitate maximă de operare de o sută douăzeci de zboruri pe oră.

Mănăstirea și Escorialul din Madrid au fost înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

În centrul Madridului, în Plaza de Castilla, se află 4 zgârie-nori cu înălțimi cuprinse între 250 și 236 metri.

Alte orașe învecinate sunt populare pentru călătoriile de o zi din Madrid, incluzând Toledo, Segovia, Ávila, Aranjuez, Alcalá de Henares, mănăstirea și complexul de palate de la El Escorial, și Santa Cruz del Valle de los Caídos.

Toledo (foto stanga) este un oras muzeu de istorie si arta aflat in aer liber, declarat monument national. Se gaseste pe teritoriul unei cetati fortificate, in care se imbina cultura araba cu  cea hispanica.

Alcazarul din Toledo a fost renovat în secolele al XIX-lea și al XX-lea ca o academie militară. La izbucnirea Războiului Civil Spaniol în 1936, Alcazarul din Toledo a fost asediat de forțele Republicane, rezistând cu succes acestor atacuri.Orasul isi pastreaza traditia prelucrarii metalelor, la un nivel mult mai subtil in prezent.

Catedrala din Toledo este una dintre cele mai mari catedrale crestine din lume, considerata a fi una dintre cele mai marete structuri gotice de acest gen din intreaga Europa.

In Guadalajara se imbina cultura romana, araba si hispanica.

3. Estremadura se remarca prin orasele: Merida, cu cele mai multe vestigii romane si Trujilio, unde s-a nascut Francesco Pizzaro.

Bruxelles- capitala Belgiei

 

Bruxelles (foto stanga)  este capitala Belgiei, sediul guvernului și parlamentului federal, precum și a mai multor entități federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra și comunitățile franceză și flamandă. De asemenea este una din cele trei capitale ale Uniunii Europene alaturi de Luxemburg și Strasbourg, sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN), a Uniunii Europei Occidentale și a organizației EUROCONTROL.

Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand Bruocsella, ce înseamnă mlaștină (bruoc) și casă (sella), adică „casa din mlaștină”.

Fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în celelalte 18 comune ale regiunii capitalei.

Capitala (foto dreapta) este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele trei comunități lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii Bruxellului relaționează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de educație și cultură.

Regiunea a devenit un centru important a numeroase instituții internaționale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conține de asemenea sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a altor 1000 organizații internaționale și 2000 corporații internaționale. Bruxelles este al treilea oraș ca număr de conferințe internaționale organizate, devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume.  Prezența UE și a altor instituții internaționale face ca aici să se afle cei mai mulți ambasadori și jurnaliști din oricare capitală, devansând Washington D.C. Numeroase școli internaționale au fost înființate aici pentru a deservii această prezență.

Prima menționare a orașului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena (foto stanga) era navigabilă până la cetate.

Capitala s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.

În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.

Obiective turistice:

  • Piața Mare din Bruxelles (foto dreapta),
  • Statuia Menneken Pis,
  • Atomium este un monument renumit al atomului de fer, mărit de 150 de miliarde de ori. A fost construit cu prilejul Expoziției Mondiale din 1958.
  • Teatrul Regal al Monedei. Aici s-a proclamat independența Belgiei în 1830.
  • Parcul Jubileului, cuprinzând halele, muzeele, parcul propriu-zis și arcul de triumf; construit cu prilejul sărbătorii de cincizeci de ani de la independența Belgiei.
  • Catedrala Sfântul Mihail și Sfânta Gudura (foto stanga).
  • Basilica de la Koekelberg, a 5-a din lume ca mărime.
  • Cartierul Marolles, cartier popular în Bruxelles, unde se află renumitul talcioc din Bruxelles. Acesta și-a făcut renumele datorită Palatului Justiției.
  • Cartierul le Sablon sau de Zavel, cartierul anticarilor.
  • Bruparck (prescurtare de la «Parcul Bruxelles»): aici a avut loc Expo-ul din 1958; astăzi sit de distracții: parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante, cinematografe, complexul de produse bio, planetarium.
  • Parcul din Laeken: domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (reședința regală belgiană), Cripta regală , serele regale, turnul japonez și pavilionul chinezesc.
  • Statuia Europe ( Unity in Peace)

Economia este dominată de activitățile din domeniul serviciilor și a administrației publice. Rolul său de metropolă comercială fac din Bruxelles un mare centru de congrese. De multe ori aceste activități sunt legate de rolul de capitală a Belgiei și a Uniunii Europene:

  • instituții internaționale și europene inclusiv serviciile administrative care gravitează în jurul acestora;
  • ministere și instituții naționale, federale și regionale;
  • sedii sociale a majorității marilor companii belgiene;
  • sedii regionale și europene a multor societăți multinaționale;
  • numeroase societăți de consiliere, servicii juridice și grupuri de lobby belgiene și europene;
  • sectorul hotelier și de turism;
  • transport aerian, rutier, feroviar, fluvial;

Bruxelles-ul este bine deservit de o rețea feroviară densă. Este un important nod feroviar european, fiind deservit de numeroase trenuri internaționale:

  • Thalys asigură legături cu Paris, Amsterdam și Köln;
  • Eurostar (foto stanga jos) asigură legătura cu Londra;
  • ICE (foto centru jos) asigură legătura cu Frankfurt;
  • TGV (foto dreapta jos) asigură legătura cu marile orașe din sudul Franței;
  • trenuri Intercity asigură legătura cu Amsterdam, Zürich, Luxemburg și Strasbourg.

 

 

 

Capitala detine de asemenea două aeroporturi:

  • Aeroportul Internațional Bruxelles Zaventem (foto dreapta) situat în nordul orașului ce asigură legături cu majoritatea aeroporturilor importante europene și internaționale. Legătura cu orașul Bruxelles este asigurată de mai multe trenuri și autobuze pe oră.
  • Aeroportul Charleroi Bruxelles Sud (foto stanga) situat la 50 km în sudul orașului, specializat în companiile low-cost. Legătura cu orașul este asigurată de navete rutiere.

Bruxelles-ul este deservit de mai multe gări ale companiei naționale de transport SNCB/NMBS:

  • cele mai importante gări sunt situate pe joncțiunea Nord-Sud:
    • Bruxelles-Sud (Bruxelles-Midi sau Brussel-Zuid) – cea mai importantă gară belgiană, deservind majoritatea legăturilor internaționale;
    • Bruxelles-Central (Brussel-Centraal)
    • Bruxelles-Nord (Brussel-Noord)
  • joncțiunea Nord-Sud mai conțineși două gări mai mici deservite mai rar și doar în anumite perioade:
    • Bruxelles-Capela (Chapelle sau Kapellekerk)
    • Bruxelles-Congres
  • două gări în Cartierul European pentru legătura spre Namur și Luxemburg
    • Bruxelles-Schuman (Brussel-Schuman)
    • Bruxelles-Luxembourg (Brussel-Luxemburg)
  • pe lângă aceste gări, majoritatea comunelor din regiunea capitalei Bruxelles au cel puțin câte o gară.

Trenurile circulă cu o mare regularitate. În general, către orașele belgiene mai importante există trenuri din jumătate în jumătate de oră, iar la ore de vârf chiar din 20 în 20 de minute. Există un proiect de Rețea Expres Regională menită să răspundă problemelor de mobilitate actuale. Acest proiect presupune reabilitarea anumitor porțiuni de linie și crearea unor noi stații. Termenul de punere în funcțiune completă a RER-ului este anul 2016.

Bruxelles (foto dreapta) este foarte bine conectat la rețeaua belgiană de autostrăzi. Pentru deservirea regiunii există o rețea de trei axe periferice principale:

  • Ringul: autostrada care înconjură toată regiunea Bruxelles.
  • Centura mare: bulevarde ce unesc cele 19 comune.
  • Centura mică: Serie de tuneluri și șosele ce înconjoară complet centrul orașului, pe traseul vechilor fortificații medievale. Numeroase intersecții importante poartă încă numele porților de acces în oraș: Poarta Namur, Hal, Ninove, Anderlecht, Louvain, Schaerbeek.

Transportul urban este asigurat de o rețea densă de tramvaie de suprafață și subterane și de autobuze. Metroul este format din trei linii cu 69 de stații. Acesta deservește axa est vest și centrul orașului.

Sistemul de gestionare comun al biletelor permite utilizarea acelorași titluri de transport pe rețeaua orașului Bruxelles STIB/MIVB cât și pe legăturile feroviare în interiorul regiunii.

Din 2003 la Bruxelles funcționează un serviciu de partajare a automobilelor operat de către o companie germană Cambio împreună cu societatea de transport locală. Din 2006 la Bruxelles funcționează și un serviciu de împrumut de biciclete publice.

În Bruxelles există mai multe universități. Cele mai importante sunt Université Libre de Bruxelles (foto stanga), o universitate de limbă franceză cu aproximativ 20.000 de studenți repartizați în trei campusuri în oraș și două în afara acestuia,și Vrije Universiteit Brussel, o universitate de limbă neerlandeză cu aproximativ 10.000 studenți. Ambele uiversități sunt urmașele unei universități fondade în 1834, Universitatea Liberă din Bruxelles, care a fost divizată în 1970 odată cu atribuirea puterilor legislative asupra educației superioare către comunitățile franceze și flamande.

Alte instituții de studii superioare sunt Facultés Universitaires Saint Louis cu 2.000 studenți,Academia Militară regală, și două școli de artă fondate în 1982: Koninklijk Conservatorium de limbă neerlandeză și Conservatoire Royal de limbă franceză.

Datorită prezenței importante a instituțiilor europene în perioada postbelică, există numeroase școli internaționale și europene ce funcționează în paralel cu școlile din sistemele de învățământ belgiene francofon și flamand.

Scotia

Scoţia (foto steag stanga) este o ţară a Regatului Unit, cu capitala la Edinburgh, ocupă treimea nordică a Regatului Unit, având incluse şi 186 de insule.

Una dintre cele mai vizitate zone este cea a lacului Loch Ness, în care, conform legendei, trăieşte un monstru numit de către localnici Nessie .

O atracţie turistică este şi Highland Games (foto dreapta), care era o competiţie între clanurile scoţiene. Astăzi este o competiţie atletică. Printre probe există şi aceea originală numită „Toss Caber”, în care trebuie aruncat un trunchi de copac de 5 metri lungime.

Scoţia este de asemenea celebră pentru muzica la cimpoi şi dansurile locale.

Majoritatea industriei scoţiene este concentrată în puţinele oraşe mari din centrul ţării. Edinburgh (foto stanga) este centrul cultural şi capitala administrativă, şi este un centru financiar important în Europa. 

Castelul Edinburgh (foto dreapta) din Scoţia este o veche fortăreaţă ridicată pe rocă vulcanică care a servit drept baza militară în războiul contra Angliei. Printre atracţiile sale se numără Piatra Destinului, deasupra căreia monarhii scoţieni au fost încoronaţi timp de secole. În secolul al XIII-lea, Piatra a fost capturată de un rege englez invadator şi mulţi monarhi scoţieni au luptat pentru a o recâştiga.

Glasgow, printre cele mai mari oraşe ale Regatului Unit, este situat pe Râul Clyde şi este cel mai mare port şi centru de manufactură din Scoţia.

În recensămintele din 2001, populaţia tarii număra 5,062,011 de locuitori. Potrivit estimărilor din 2008, acest număr a crescut la 5,168,500, iar asta ar pune Scoţia pe locul 112 în topul celor mai mari ţări din lume ca populaţie, dacă ar fi un stat suveran.

Deşi Edinburgh este capitala Scoţiei, acesta nu este cel mai mare oraş. Cu o populaţie de peste 584,000 această onoare îi revine oraşului Glasgow. Ba chiar marele centru de extindere urbană Glasgow, cu o populaţie de aproape 1,2 milioane de locuitori, găzduieşte aproape o pătrime din populaţia Scoţiei. În zona cu cea mai mare densitate a populaţiei, numită Central Belt, se află principalele oraşe şi centre de interes public.

Oraşul Glasgow (foto stanga) se află în partea de vest a ţării, în timp ce Edinburgh şi Dundee se găsesc pe coasta de est. În afară de Central Belt, cel mai mare oraş din Scoţia este Aberdeen, care este pe coasta de est spre nord. Zonele de platou  sunt slab populate, chiar dacă oraşul Inverness a cunoscut o creştere rapidă în ultimii ani.

Info la zi foarte importanta!!!

Mii de pasageri au fost blocaţi marţi dimineaţa în Scoţia, în timp ce mai multe companii aeriene, între care British Airways, KLM, Aer Lingus şi Easyjet şi-au întrerupt zborurile dinspre şi înspre Scoţia din cauza norului de cenuşă provocat de erupţia vulcanului islandez Grimsvötn (foto dreapta), informează AFP.

Aeroporturile din Glasgow şi Edinburgh au fost afectate în cursul nopţii, iar traficul aerian pe cele din Aberdeen şi Inverness va fi şi el perturbat. În afară de Scoţia, aeroporturile din Marea Britanie au funcţionat normal, potrivit buletinului.

Londra – partea a II-a

Transportul este unul dintre cele patru domenii ale politicii, fiind administrat de primarul Londrei. Cu toate acestea, controlul financiar al primarului este limitat, iar el nu controlează reţeaua grea de cale ferată, cu toate că, în noiembrie 2007, el şi-a asumat responsabilitatea pentru Calea ferată de Nord a Londrei (foto stanga), precum şi pentru multe alte linii, pentru a forma London Overground. Reţeaua de transport public, administrată de Transportul pentru Londra (TfL), este una dintre cele mai extinse din lume, dar se confruntă cu probleme de congestie şi fiabilitate.Un program mare de investiţii de 7 miliarde de lire sterline (10 miliarde de euro) vizează îmbunătăţirea acestei situaţii.. Londra a fost apreciată ca oraşul cu cel mai bun transport public. Ciclismul este un mod din ce în ce mai popular pentru a te plimba în jurul Londrei.

Piesa centrală a transportului public este London Underground—denumit în mod obişnuit de localnici „Tube” (foto dreapta), care prezintă unsprezece linii interconectate. Este unul dintre cele mai vechi, cele mai lungi, precum şi cel mai vaste  sisteme de metrou din lume, datând din anul 1863.  Metroul londonez transportă peste trei milioane de călători pe zi şi peste 1 miliard de călători în fiecare an. Este cel mai lung sistem de metrou din lume, el rulând 244 mile pe sub străzile din Londra. Capitala britanică este primul oraş din lume cu cale ferată subterană, aceasta fiind deschisă în 1863. Metroul londonez are în componenţă 500 de trenuri şi traseul său conţine 275 staţii. Staţia de metrou cea mai aglomerată este Waterloo (foto stanga), care deserveşte aproximativ 46000 navetişti în timpul „avalanşei” de dimineaţă. De-a lungul sistemului de metrou, se găsesc 412 scări rulante şi 112 ascensoare care sunt în continuă mişcare datorită aglomerărilor din staţii. Underground deserveşte zona centrală şi cele mai multe suburbii la nord de Tamisa, în timp ce cele la sud sunt deservite de o reţea extinsă feroviară suburbană de suprafaţă, datorită terenului nefavorabil pentru realizarea liniilor de metrou subterane la sud de fluviu. Docklands Light Railway (foto dreapta) este un al doilea sistem de metrou, utilizând trenuri mai mici şi mai uşoare. Acest sistem a fost deschis în 1987, deservind estul Londrei şi Greenwich pe ambele părţi ale Tamisei. Căile ferate intercity, în general, nu traversează oraşul, ci sunt „împrăştiate” în paisprezece staţii terminus, în jurul centrul său istoric, excepţie facand ruta Thameslink exploatată de către First Capital Connect, care este de la Bedford la Brighton şi de la Luton la Sutton.

Londra dispune de trenurile de mare viteză Eurostar (foto stanga), care pornesc din gara St Pancras Internaţional, având legături directe cu Lille şi Paris în Franţa şi Bruxelles în Belgia. Durata unei călătorii către Paris şi Bruxelles este de 2h 15 min. şi, respectiv 1h 51 min.. Cu ajutorul serviciilor Eurostar, Londra devine ,,mai aproape’’ de Europa continentală decât de restul Marii Britanii, datorită magistralei High Speed 1 care realizează legătura feroviară cu Tunelul Canalului Mânecii. Începând din Iunie 2009, această linie permite traficul feroviar intern de mare viteză, de la Kent la Londra.

Reţeaua de autobuze  este una dintre cele mai mari din lume, care funcţionează 24 de ore pe zi, cu 8000 de autobuze, 700 de trasee pentru autobuze, precum şi peste 6 milioane de pasageri care folosesc acest mijloc de transport în fiecare zi lucrătoare a săptămânii. În 2003, venitul reţelei a fost estimat la peste 1,5 miliarde de euro pe an, mai mult decât la metrou. Un venit în jur de £ 850 milioane este încasat în fiecare an.  Londra are cea mai mare reţea accesibilă pentru scaunul cu rotile din lume şi, începând cu trimestrul al 3-lea din 2007, au devenit mai accesibile pentru audiere şi pasagerilor cu deficienţe de vedere şi semnal audio-vizual, inclusiv anunţuri au fost introduse. Autobuzele roşii cu etaj (foto dreapta) sunt recunoscute pe plan internaţional, şi sunt o marcă de transport din Londra, împreună cu taxiurile negre şi „Tube”.

Deşi majoritatea călătoriilor care implică centrul Londrei sunt efectuate cu transportul public, iar exteriorul orasului este dominat de către maşină, inelul interior, drumul Circular de Sud şi Nord , şi autostrada din exteriorul orbital încercuiesc oraşul şi sunt intersectate de o serie aglomerate de rute radial autostrăzi, dar foarte puţine pătrund în interiorul Londrei. M25 este cel mai lung inel-autostradă din lume de 121.5 mile (195,5 km) lungime. Un plan pentru o reţea de autostrăzi pe întreg teritoriul oraşului (Planul de Ringways) a fost pregătit în anii 1960, dar a fost în cea mai mare parte anulat la începutul anilor 1970. În 2003, o taxă de congestie a fost introdusă pentru a reduce volumul de trafic, în centrul oraşului. Cu câteva excepţii, şoferilor li se cere să plătească £ 8 pe zi, pentru a conduce într-o zonă definită, care cuprinde cea mai aglomerată zonă din centrul Londrei. Posesorii de automobile care sunt rezidenţi ai zonei definite pot cumpăra un abonament pe sezon cu preţ redus, care este reînnoit lunar şi este mai ieftin decât un tarif corespunzător pentru autobuz. Londra este faimoasă pentru congestionarea traficului ei, cu autostrada M25, fiind cea mai aglomerată din ţară.

Capitala este un nod major de transport aerian internaţional cu spaţiul aerian cel mai mare din lume pentru un oraş. Opt aeroporturi folosesc cuvintele „Aeroportul Londra” în numele lor, dar cel mai mult trafic trece prin unul dintre cele cinci mari aeroporturi. Aeroportul Londra Heathrow (foto stanga) este cel mai aglomerat aeroport din lume, pentru traficul internaţional, şi este principalul nod al transportatorului-fanion al ţării, British Airways. În martie 2008, a fost deschis terminalul al cincilea şi se ia în calcul deschiderea unui al şaselea terminal. Un tip de trafic similar, cu adaosul unor zboruri low-cost şi zboruri pe distanţe scurte, este manipulat la Aeroportul Londra Gatwick. Londra Stansted Airport, punctul principal de acces pentru Ryanair şi Aeroportul Londra Luton deservesc mai ales zborurile low-cost, pe distanţe scurte. London City Airport, aeroportul cel mai mic şi cel mai central, este axat pe călătorii de afaceri, cu un amestec de servicii regulate pe distanţe scurte şi trafic business. Aeroportul Londra Southend este în curs de dezvoltare pentru servicii noi în 2009, pentru extinderea traficului business şi a serviciilor de marfă. Au existat controverse despre extinderea capacităţii, cum ar fi construirea unei a treia piste la Aeroportul Heathrow şi construirea unui nou aeroport.

Londra este un centru internaţional al artelor, muzicii, muzeelor, şi multor altora.

Ea găzduieşte cinci orchestre simfonice: London Symphony Orchestra (foto dreapta), London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Philharmonia şi BBC Symphony Orchestra. Principalele săli de concerte simfonice sînt Royal Albert Hall, Barbican Centre, Royal Festival Hall şi Queen Elizabeth Hall. Royal Opera House din Covent Garden este casa Operei Regale şi a Baletului Regal.

În Londra şi-au început activitatea trupe rock celebre precum The Clash, Led Zeppelin, Sex Pistols, The Libertines, sau Pink Floyd (foto dreapta). Săli de concerte rock celebre sînt Brixton Academy, Astoria sau Hammersmith Apollo.

Regiunea găzduieşte carnavaluri şi parade celebre, cum ar fi Carnavalul din Notting Hill, sau paradele de Sfîntul Patrick (17 martie) sau Sfîntul Gheorghe (23 aprilie).

În capitala se găsesc peste 30 de teatre, majoritatea concentrate în West End. Cele mai multe sînt comerciale şi pun în scenă musical-uri şi alte piese populare. Teatre „ne-comerciale” sînt National Theatre, The Globe (reconstrucţie fidelă a vechiului teatru al lui Shakespeare), Old Vic şi Young Vic.

Colecţia naţională britanică de artă occidentală veche (dinainte de 1900) este găzduită de National Gallery. Tate Modern conţine colecţii de artă occidentală de după 1900, iar Tate Britain găzduieşte colecţia naţională de artă britanică. National Portrait Gallery are o colecţie de portrete de personalităţi britanice renumite din toate timpurile.

Londra găzduieşte nu mai puţin de 240 de muzee. Cele mai cunoscute sînt British Museum (foto dreapta)cu antichităţi din toată lumea, Victoria and Albert Museum, arte decorative şi aplicate, Imperial War Museum, precum şi Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul de Ştiinţă, ambele din Kensington, sau Muzeul Londrei.

Mass-media naţională britanică este concentrată  şi este deseori acuzată că acoperă mai bine Londra decît restul ţării. Aici sînt editate toate ziarele naţionale, care, pînă în anii 1970, îşi aveau sediile pe Fleet Street, rămasă celebră ca stradă a jurnaliştilor. Există trei ziare locale în Londra: Evening Standard (foto stanga), Metro şi Standard Lite, ultimele două distribuite gratuit în fiecare dimineaţă în staţiile de metrou şi cale ferată.

Orasul reprezinta una din cele patru mari capitale ale modei, alături de Paris, Milano şi New York. Supermagazine celebre ca Harrods, Selfridges sau Harvey Nichols, sînt prezente aici, alături de o mulţime de boutique-uri şi magazine ale designerilor de top.

Londra a fost dintotdeauna centrul vieţii religioase a Regatului Unit, în ciuda faptului că primatul Bisericii naţionale, Biserica Anglicană, îşi are sediul la Canterbury. Cei doi episcopi anglicani ai Londrei sînt Episcopul Londrei, a cărui scaun este impozanta Catedrală Sf. Paul, şi Episcopul de Southwark, sub a cărui ascultare se află credincioşii de la sud de Tamisa. Evenimentele religioase importante au loc fie în Catedrala Sf. Paul, fie în Catedrala Westminster. Arhiepiscopul de Westminster este conducătorul catolicilor britanici. De asemenea, Londra este cel mai mare centru al Islamului în Regatul Unit; Moscheea Centrală din Londra este un obiectiv celebru la marginea parcului Regents Park. Templul hindus din Neasden este cel mai mare templu hindus din afara Indiei şi un exemplu remarcabil de clădire modernă construită în stil tradiţional. Peste două treimi din evreii din Marea Britanie locuiesc în Londra.

Cu o serie de universităţi, colegii şi şcoli, capitala are o populaţie de aproximativ 378.000 de studenţi, fiind un important centru de cercetare şi dezvoltare. Cele mai multe şcoli primare şi secundare din oras urmează acelaşi sistem de şcolarizare cuprinzător, ca restul din Anglia. Cu 125 000 de studenţi, Universitatea din Londra (foto stanga) este cea mai mare universitate cu contact de profesori care predau în Regatul Unit şi în Europa. Este alcătuită din 20 de colegii, precum şi mai multe instituţii mici, fiecare cu un grad ridicat de autonomie.

Londra a găzduit două Jocuri Olimpice, pe cele din 1908 şi pe cele din 1948. În iulie 2005 aceasta a fost aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2012, devenind astfel primul oraş care găzduieşte trei ediţii ale Jocurilor.

Tot aici se desfăşoară anual cel mai mare şi mai vechi turneu de tenis al tuturor timpurilor, Wimbledon (foto stanga). În istoria acestui turneu au rămas nume precum Rod Laver, Bjorn Borg, Boris Becker, Pete Sampras iar în zilele noastre istoria o scrie Roger Federer.

Unul din cele mai populare maratonuri ale lumii este Maratonul Londrei, care are loc în fiecare primăvară.

Cel mai popular sport în Londra, ca număr de spectatori, este fotbalul; două dintre cluburile de fotbal faimoase ale Angliei se găsesc în Londra: Arsenal FC (foto stanga) în Highbury şi Chelsea FC (foto dreapta) în Fulham.

Reykjavik-capitala Islandei

Reykjavík (foto stanga) este capitala Islandei, cel mai mare oraş din această ţară şi capitala cea mai nordică din lume, fiind aflată foarte aproape de cercul polar. Se află în sud-vestul ţării, în golful Faxaflói – o regiune cu multe peninsule, insule şi strâmtori.

Se crede că prima aşezare permanentă a unor populaţii scandinave în această zonă datează din anul 870 după Hristos. Legenda îi atribuie lui Ingólfur Arnarson alegerea acestui loc. Etimologia Reykjavík-ului se datorează multelor izvoare termale din jurul acestei regiuni, Reykjavík traducându-se prin „golful aburilor”.

Clima este una subpolară oceanică, iar oraşul se află la extremitatea nordică a zonei de climă temperată. Poziţia oraşului pe coastă îl expune.  Vânturile sunt foarte puternice iarna. Verile sunt răcoroase, temperatura fluctuând între 10–15 °C, depăşind uneori 20 °C. Reykjavík are parte de 213 zile cu precipitaţii măsurabile pe an. Perioadele de secetă sunt rare şi apar rareori în timpul verii. Primăvara tinde să fie cel mai însorit anotimp, în mod deosebit luna mai. Anual, în Reykjavík sunt aproximativ 1.300 de ore de vreme însorită, comparabil cu alte locuri din europa de nord şi nord-est. Cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în Reykjavík a fost de 26,2 °C, la 30 iulie 2008, iar cea mai scăzută temperatură a fost de -24,5 °C la 21 ianuarie 1918. Temperatura nu a scăzut sub -20 C° de la 30 ianuarie 1971.

Primarul este numit de consiliul local; de regulă, unul dintre consilieri este ales primar, dar aceasta nu este o regulă.

Funcţia de primar a fost introdusă în 1907, iar în 1908 s-au cerut candidaturi pentru acest post. Doi candidaţi au depus cereri, Páll Einarsson, şef al poliţiei şi primar al oraşului Hafnarfjörður, şi Knud Zimsem, consilier local în Reykjavík. Páll a fost numit la 7 mai şi a fost primar timp de şase ani. La acea vreme, primarul primea un salariu de 4500IKR pe an şi 1500IKR pentru cheltuieli.

Rata deţinerii de autovehicule în Islanda este una dintre cele mai mari din lume, cu aproximativ 522 de vehicule la mia de locuitori, deşi Reykjavík nu este afectat prea grav de problemele de trafic. Oraşul este brăzdat de şosele largi cu multe benzi ce leagă diversele cartiere şi suburbii şi locurile de parcare sunt abundente. Transportul public constă dintr-un sistem de autobuze (numite Strætó bs). Centura oraşului îl ocoleşte pe la margini şi îl leagă de restul Islandei.

Aeroportul Reykjavík (foto dreapta), al doilea aeroport din ţară după Aeroportul Internaţional Keflavík), se află în oraş, imediat la sud de centru. El este folosit mai ales pentru zboruri locale şi zboruri către Groenlanda şi Insulele Feroe. A fost construit de forţele de ocupaţie britanice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când se afla la margia unui Reykjavík mult mai mic.

Orasul detine două porturi maritime, cel vechi de lângă centrul oraşului fiind folosit mai ales pentru nave de pescuit şi de croazieră. Sundahöfn (foto stanga), un port mai nou, se află în estul oraşului şi este cel mai mare port de mărfuri din ţară.

Nu există sistem public de căi ferate în Islanda, din cauza terenului, doar locomotivele utilizate la construirea docurilor fiind expuse în oraş.

„Casa de Cultură” (foto dreapta) s-a deschis în 1909 şi are mai multe expoziţii importante. Iniţial fiind Muzeul Naţional şi de Istorie Naturală, în 2000 el a fost remodelat pentru a promova cultura islandeză. Multe dintre comorile naţionale ale Islandei sunt expuse aici, printre care Edda Poetică şi Sagas, în manuscris original. Sunt şi expoziţii temporare pe diverse subiecte.