Semnificatia Zilei Pacalelilor de 1 Aprilie

aprilieOriginea Zilei Pacalelilor are legatura cu inlocuirea calendarului Iulian cu cel Gregorian in anul 1582. Introducerea noului calendar a fost facuta pe data de 1 ianuarie.

In vechiul calendar, Anul Nou era sarbatorit pe data de 1 aprilie. Astfel, inlocuirea calendarului a iscat confuzii si initial, unii oamenii nu s-au putut adapta schimbarii. Ei inca mai sarbatoreau Anul Nou pe data de 1 aprilie in loc de 1 ianuarie. Acestia au fost numiti „April Fools”.

Ziua de 1 Aprilie (foto stanga) este sărbătorită în Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania şi Franţa, iar unii dintre ei au au dat şi porecle victimelor din această zi.
În Anglia, păcăliţii sunt automat „nătângi”, după englezestul „noddy”.

In Franta, o traditie de Ziua Pacalelilor include „poisson d’avril”(pestele lui aprilie). Aceasta consta in atasarea unui peste din hartie pe spatele unei persoane fara ca acesta sa stie. O mica glumita, astazi sotiile fiind cat mai diverse.

O poreclă şi mai ilară au scoţienii, unde victimele lui 1 Aprilie se numesc „april qowk” sau „april cuckoo”,  în traducere, „cuc de aprilie”, în timp ce Spiritul umorului s-a răspândit şi în ţările latine, numai că sărbătoarea se celebrează la date diferite. În Peru şi Columbia, Ziua Păcălelii are loc pe 28 decembrie şi poartă numele de „Ziua celor naivi” (Dia de los inocentes).
O altă ipoteză este legată de Noe, care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute pământ uscat după ce potopul s-a retras de pe uscat pe 1 aprilie.

În Marea Britanie, cei care rămâneau pe calendarul vechi erau numiţi „april fools” (prostănacii de aprilie), iar sărbătoarea a luat numele de „April fool’s Day”.
La noi, sărbătoarea se află sub semnul fertilităţii. Un obicei al sărbătorii era păstrat de bărbaţii care se deghizau în această zi şi se străduiau să le impresioneze pe fete. Potrivit credinţei, fetele care îşi aleg soţii în această zi vor avea parte de noroc şi fericire în viaţă.

Dacă nu ştiai, farsele de 1 aprilie nu se fac aşa, la orice oră, ci trebuie să respecţi un program strict. Tradiţia spune că păcălelile trebuie făcute pănă în ora 12.00, altfel aduc ghinion celui care păcăleşte. Nici căsătoria nu este de bun augur dacă se oficiază astăzi, însă doar în cazul bărbaţilor. Conform superstiţiei, aceştia se vor afla „sub papuc” toată viaţa, dacă aleg să îşi spună pirostriile în această zi.

pacaleli

Paul van Dyk

paulPaul van Dyk (foto stanga) reprezinta unul dintre cei mai renumiti DJ internationali. Pe numele sau adevarat Matthias Paul, artistul s-a nascut pe 16 decembrie 1971 in Eisenhuttenstadt, landul Brandenburg, Germania. Pasiune pentru muzica si-a descoperit-o ascultand radioul.

A vrut sa lanseze o muzica diferita, unica, fata de ce se asculta pe piata la momentul respectiv, astfel ca, in prima parte a anului 1990 Paul van Dyk mixa des în cluburile din Berlin, până când și-a lansat primul album, „45 RPM” în 1994.

Cel de-al doilea album intitulat „Seven Ways” l-a clasat in Top 100, iar single-ul „For An Angel”, i-a adus un succes extraordinar.

Prin lansarea celui de-al treilea albumului „Out There & Back” scos în anul 2000, l-a transformat in unul dintre cei mai consacrati DJ, dand muzicii sale un aer cu totul special si unic.

 

Albume

  • 1994: „45 RPM”
  • 1996: „Seven Ways”
  • 2000: „Out There and Back”
  • 2003: „Reflections”
  • 2003: „Global”
  • 2007: „In Between”
  • 2008: „Hands on In Between”

Premii

  • 1999 DJ Mag Music Maker
  • 1999 Best International DJ
  • 1999 Best international Award
  • 1999 man of the year by Mixmag
  • 1999 Leader of the Trance Nation
  • 2003 Best European DJ (Miami Winter Music Conference 2003)
  • 2003 second best trance track Paul Van Dyk – Nothing But You
  • 2004 America’s Favorite DJ
  • 2004 Best International DJ
  • 2004 Best Event
  • 2004 Best Music in a Commercial (Motorola)
  • 2004 Mexican Oscar for his soundtrack in the film “Zurdo”
  • 2004 Best Music Maker” by DJ magazine
  • 2004 big winner at the Dancestar Awards
  • 2005 WMC 2005 best track house progressive/trance: Nothing but You (Paul Van Dyk)
  • 2005 WMC 2005 best international dj
  • 2005 America’s Favorite DJ
  • 2005 best dj for Dance/Electronic Album for his original album Reflections
  • 2005 the International Dance Music Award (IDMA) for Best Euro DJ.
  • 2005 DJ Mag No 1 DJ
  • 2005 Best Producer Trance Awards
  • 2005 Best Global DJ Trance Awards
  • 2006 Best Global DJ (Miami Winter Music Conference 2006)
  • 2006 Best record label VANDIT>
  • 2006 Best Producer (Miami Winter Music Conference 2006)
  • 2006 Best Global DJ, Best NuNRG/Euro Track
  • 2006 DJ Mag No 1 DJ
  • 2006 Best Global DJ Trance Awards
  • 2006 Best Producer
  • 2006 Best Mix Compilation for The Politics of Dancing 2
  • 2006 Cross Of Merit From The City Of Berlin
  • 2006 Best HI NRG / Euro Track for „The Other Side” (Miami Winter Music Conference 2006)
  • 2006 B.Z.-Kulturpreis 2006
  • 2007 Best Ortofon European DJ (Miami Winter Music Conference 2007)
  • 2007 Best dj by trance awards
  • 2007 Best producer by trance awards
  • 2007 Best label vandit by trance awards
  • 2007 2nd Best Remixer by trance awards
  • 2007 3rd Best live act by trance awards
  • 2007 2nd best resident by trance awards
  • 2007 Best club night CREAM,ibiza by trance awards
  • 2007 Best album In Between by trance awards
  • 2007 3rd Best radio show vonyc by trance awards
  • 2007 5th Best website by trance awards
  • his regular 6 hour set at “Gatecrasher” was voted as the „second best club night ever”
  • Best international DJ by the ministry of sound
  • Best international DJ by Musik Berlin, Zürich, Amsterdam, Londres, Paris, Milan, New-York, Mexico, Singapore

Johannes Brahms

JohannesBrahmsJohannes Brahms (foto stanga) a fost un compozitor romantic german, ce s-a nascut pe 7 mai 1833 si a murit pe 3 aprilie 1897. Foarte multi l-au numit urmasul lui Beethoven. Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalți compozitori romantici. Prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven”.

Nascut la Hamburg, compozitorul a luat primele lectii de muzica de la tatal sau, care era contrabasist. Cel mai mult s-a remarcat la pian, iar acest lucru l-a ajutat la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. A mai invatat sa canta la violoncel, insa profesorul sau a retras acest instrument si astfel a trebuit sa renunte.

In anul 1853 merge intr-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi si il cunoaste pe marele compozitor german Robert Schumann.

Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată.

În 1862 se stabilește permanent la Viena și începe să se concentreze total asupra compoziției. Cu lucrări precum Un Recviem german, Brahms dobândește în final o reputație puternică și devine recunoscut încă din timpul vieții sale drept unul dintre marii compozitori.

Prima sa simfonie apare in anul 1876, dupa 10 ani de munca. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă 1877, 1883, 1885.

Lui Brahms i placea sa calatoreasca foarte mult, in special in Italia, in timpul primaverii  și de obicei se stabilea într-o așezare rurală plăcută în care putea compune în timpul verii. Îi plăcea în mod deosebit să petreacă timpul afară, unde simțea că putea gândi mai limpede.

În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms decide să renunțe la compus, isa mai tarziu se dovedeste că mai compus și în anii urmatori . A scris un număr de capodopere recunoscute, inclusiv cele două sonate pentru clarinet Op. 120 (1894) și cele Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge) Op. 121 (1896).

În timpul terminării melodiilor din cadrul Op. 121 Brahms cade lovit de cancer (sursele sunt incerte fie a fost vorba despre ficat sau pancreas). Condiția sa se înrăutățește treptat și la 3 aprilie 1897 moare. Este înmormântat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

 

Johann Wolfgang Goethe

Voi continua sa discut de Germania, prin prezentarea celor mai celebre nume, care au marcat istoria acesteia tarii. Am inceput cu Adolf  Hitler si Eva Braun si voi continua cu Johann Wolfgang von GoetheJohannes BrahmsLudwig van Beethoven, Frații Grimm.

Goethe tanarJohann Wolfgang Goethe (foto stanga) s-a nascut pe 28 august 1749 in  Frankfurt am Main si a murit pe data de 22 martie 1832 in Weimar. A fost un poet german, remarcabil ganditor si om de stiinta, una dintre cele mai importante personalitati ale culturii universale.

Relația lui Goethe cu părinții nu a fost fără conflicte. Din anul 1756 pînă 1758 a frecventat o școală publică. Un rol esențial în educație religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. A studiat desenul,muzica (pianul și violoncelul), scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza).

Goethe a inceput sa să iubească literatura de timpuriu, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă de circa 2000 de volume al tatălui sau. Fascinat era și de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși.

În anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani.

La îndemnul tatălui, în toamna anului 1765, Goethe începe să studieze dreptul la Universitatea din Leipzig de care nu prea era încântat, dar pe care termină în anul 1768. Participa la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului Adam Oeser, care era directorul Universității din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii, Neue Lieder(„Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie întitulată Die Laune des Verliebten („Capriciul îndrăgostitului”).

Tanarul Goethe vizita spectacole de teatru, sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are si prima dezamagire in dragoste, în iubirea 6757_media_itemneîmpărtășită de Anna Katharina Schönkopf.  După doi ani, se despart de comun acord. Acest eveniment l-a inclus în comedia Die Mitschuldigen(„Vinovații”) (foto dreapta), scrisă la întoarcerea lui acasă. Un an și jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia și cercetarea sufletului.

Tanarul poet se transferă în anul 1770 la Universitatea din Strasbourg unde își continuă studiile juridice. Aici în Alsacia, care este și regiunea cu mult drag descrisă mai târziu, îl întâlnește pe filozoful Herder, teoreticianul mișcării Sturm und Drang („Furtună și Avânt”), care va avea un rol hotărâtor în dezvoltarea intelectuală ulterioară a tânărului Goethe. De la acesta va învǎța să perceapă lumea ca pe o imensă totalitate în care fizicul și spiritualitatea sunt indivizibile: Nu arborii genealogici și războaiele sunt importante, ci numai devenirea și existența popoarelor, vizibile în Vechiul Testament, Homer, mituri și povești.

Tot Herder a fost cel care i-a explicat limba originală a unor autori, cum ar fi Homer, Ossian și Shakespeare, autori care i-au dat un impuls decisiv în dezvoltarea sa ca poet.

Cu ocazia unei călării în Sessenheim, tînărul Goethe a ajuns într-o casă parohială ospitalieră unde s-a îndrăgostit de fiica pastorului, Friederike Brion. I-a dedicat numeroase poezii, care mai tarziu au fost numite Sesenheimer Lieder” (printre care Willkommen und AbschiedMailiedHeidenröslein).

La sfârșitul lunii august 1771 a primit la Frankfurt o licență de avocat. Dorea să devină activ în sensul progresiv al legilor umane. Deja în primul său proces, fiind mai certăreț, a primit o dojană, experiență după care și-a pierdut dorința de a mai exercita această profesiune.

Scrie un eseu asupra arhitecturii germane (Von deutschen Baukunst) și un studiu asupra dramelor lui Shakespeare.

piesa teatruÎn această perioadă, scrie drama intitulată Götz von Berlinchingen (foto stanga), prelucrare a unei povești scrise după o carte care descrie viața unui cavaler de jaf, Götz von Jagsthausen, din timpul războaielor țărănești germane. Va avea mare succes.

Din munca neplătită la o revistă literară, publicată de Schlosser și Merck, Goethe nu putea trăi și în luna mai 1772 s-a dus pentru terminarea studiului dedrept, ca practicant la judecătoria regală în Wetzlar.

Poetul se indragosteste de Kestner si o perioada au fost foarte uniti, pana intr-o zi, cand au o discutie aprinsa si totul se destrama. În aceeași noapte, Goethe a fugit la Frankfurt, unde se stabilește definitiv, dar fiind tot timpul în călătorii.

La o vizită în Koblenz la Sophie von La Roche, Goethe se îndrăgostește de fiica ei Maximiliane (care mai târziu se căsătorește cu Peter Anton Brentano), și așa reușește să o uite pe Lotte.

Piesa „Götz von Berlichingen”  este reprelucrata, la cererile insistente ale lui Merck. A avut un succes foarte mare, rezultând și în tipăriri false, ceea ce pe Goethe l-a făcut deodată celebru.

Primele versiuni ale lucrării sale Faust cuprinde „cântecele lui Gretchen”. În 1772 la Frankfurt, publică drama Prometheus, satira Götter, Helden 050521605-goetter-helden-und-wielandund Wieland („Zei, eroi și Wieland”) (foto dreapta).

În iarna anului 1774, Goethe face cunoștință cu Lili Schönemann, o tânără încântată, plină de viață, care era fiica unui bancher din Frankfurt. A fost  atat de incantat de aceasta tanara, incat i-a dedicat rolul principal in drama Stella  si în muza Hermann und Dorothea.

Goethe o întîlnește la Weimar pe Charlotte von Stein, o curteană a ducesei Anna Amalia. Cu toate că doamna Stein avea șapte copii și era cu șapte ani mai în vârsta ca Goethe, el se îndrăgostește de ea, iubire documentată în peste 1.700 de scrisori.

Geologia și mineralogia au devenit ocupații placute ale lui. În anii 1780, Goethe a început să se ocupe de biologie, anatomie și modul de formare aflorei și faunei.

Locuiește șase ani în casa de vară în parcul de lîngă Ilm, pe care ducele i-o dăruise. În aprilie 1782 ducele îi oferă o diplomă de nobil, pentru ca să nu mai trebuiască să stea deoparte la ocaziile oficiale.  In 1783 primește ordinul: Illuminatenorden („Ordinul Iluminaților”) sub numele „Abaris”.

Din producția literară a anilor petrecuți la Weimar sunt de menționat baladele Der Fischer  („Pescarul”)Erlkönig („Regele ielelor”), poemele Wanderers Nachtlied („Cântecul nocturn al drumețului”)Gesang der Geister über dem Wasser („Cântecul nălucilor deasupra apelor”) precum și drama Iphigenie auf Tauris („Ifigenia în Taurida”).

În septembrie 1786 Goethe (foto stanga) pleacă, fără să-i spună doamnei von Stein, în Italia. Călătorește la Regensburg, München, Mittenwald, Innsbruck, Goethe maturPasul Brenner, lacul Garda, Verona si Veneția.

Dupa doi ani petrecuti in Italia, poetul se reintoarce in Weimar. Publică versurile sale cele mai frumoase și facile, Römische Elegien („Elegii romane”), cu care provoacă chiar indignare. Scandalul va culmina cu căsătoria lui cu modesta Christiane Vulpius cu care în decembrie 1789 primește unicul fiu, din cinci, care supraviețuiește, August von Goethe.

La Congresul din Erfurt, 27 septembrie – 14 octombrie în anul 1808, Goethe, a fost decorat de catre Napoleon I cu Crucea Legiunii de Onoare, adaugand celebrul comentariu: Voilà un homme! („Iată, un om!”).

După o lungă boală, Christiane, soția lui Goethe moare în anul 1816, in urma careia poetul se retrage din conducerea teatrului.

În anul 1830, moare fiul său, August, în Roma. În același an încheiea lucrul la a doua parte din Faust.

La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: Mehr Licht! („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, Carl Vogel. Poetul a fost îngropat pe data de 26 martie la Mormântul Prinților în Weimar.

După moartea poetului, aprecierea lui a scăzut. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, sa încheiat cu crearea Imperiului German din anul1871.

Adolf Hitler

Adolf Hitler (foto stanga) s-a nascut pe 20 aprilie 1889, in orasul Braunau, din Austria si a murit pe 30 aprilie 1945. A fost un om politic,  lider al Partidului Muncitoresc German Național Socialist NSDAP, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934, conducator absolut (Führer) al hitler MICGermaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste, a dus o politică de pregătire și de declanșare a celui de al Doilea Război Mondial, precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania. În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului.

Tatăl său, Alois Schicklgruber, era vameș și lucra la frontiera dintre Germania și Austria, aproape de Braunau. A treia soție a lui Alois a fost Klara Pölzl, o verișoară a lui Alois. Din aceasta căsătorie au rezultat șase copii, dintre care au murit patru și au supraviețuit numai Adolf și Paula.

După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar în armata germană (în Austria fusese considerat drept inapt pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de handicap fizic).

Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franța și Belgia, în regimentul bavarez Reserve, în calitate de furier al regimentului. A fost prezent la un număr de bătălii majore, între care prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme,Bătălia de la Arras și Bătălia de la Passchendaele. Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fierclasa a doua în 1914 și Crucea de Fier clasa întâi în 1918 – onoare ieșită din comun pentru un militar cu gradul de caporal. Întrucât comandanții regimentului au considerat că nu avea abilități de conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul de Unteroffizier (în traducere verbatim „subofițer”). Potrivit lui Weber, prima cruce de fier i-a fost conferită lui Hitler de Hugo Gutmann, ceea ce unii critici au pus pe seama împrejurării că Hitler ar fi avut contacte strânse cu unii ofițeri.

Sarcinile lui Hitler (foto dreapta) la sediul central al regimentului i-au permis răgazuri pentru desen și pictură. A avut contribuții grafice, de ilustrator, pentru ohitler gazetă militară. În 1916, Hitler a fost rănit în zona inghinală sau în coapsa stângă, în timpul bătăliei de pe Somme, dar s-a întors pe front în martie 1917. A primit Insigna plăgilor mai târziu în același an. Istoricul scriitor german Sebastian Haffner, referindu-se la experiența lui Hitler în linia întâi, sugerează că viitorul dictator a avut cel puțin cunoștințe militare rudimentare.

La 15 octombrie 1918, Hitler a fost internat într-un spital de campanie, temporar orbit de un atac cu iperită (gaz muștar). Psihologul englez David Lewis și Bernhard Horstmann sugerează ca orbirea ar fi putut fi fost rezultatul unei tulburări de conversie.

Hitler admirase de mult timp Germania și, în timpul primei conflagrații mondiale, a devenit un naționalist german. Cetățenia germană a obținut-o însă abia în 1932. A fost elogiat pentru vitejie pe front de comandantul său.

Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritatea rasei. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”.

hitler salutNegocierile dintre Hitler (foto stanga) și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcția de cancelar.

Ura față de evrei era obsesivă și vindicativă și i-a influențat întreaga filosofie politică.

Pretinsa superioritate rasială ariană a fost introdusă de Hitler în mod treptat, tocmai pentru a amăgi opinia publică internațională. La 15 septembrie 1935 au fost adoptate primele legi rasiale, cunoscute ca Legile de la Nürnberg. Aceste legi prevedeau că cetățenia germană putea fi deținută numai de persoanele de origine germană; de asemeni, au fost interzise căsătoriile mixte dintre evrei și etnicii germani precum și relațiile extraconjugale mixte. La 9 noiembrie 1938 au fost adoptate măsuri antisemite fizice prin programul generalizat în toată Germania. În „noaptea pogromului” (Kristallnacht) au fost distruse case, magazine evreiești și sinagogi; peste o sută de evrei au fost omorâți și circa 20.000 trimiși în lagăre de concentrare. Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins la Conferința de la Wannsee,hitler mort în cadrul căreia înalți funcționari de stat din partidul nazist și guvern au decis „Soluția finală în chestiunea evreiască”, la cererea expresă a lui Hitler.

Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al începutului sfârșitului lui Hitler (foto dreapta). Orbit de succesele înregistrate de „războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul Operațiunii Barbarossa, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de venirea iernii. Invazia a început la 22 iunie 1941. Hitler primește o nouă lovitură în luna decembrie a aceluiași an prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii. Înverșunarea sovieticilor, noroiul, apoi nămeții și frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei. Hitler a rămas convins că victoria finală era posibilă, ceea ce dovedește că-și pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la începutul războiului. În 1943, armata germană se afla în defensivă, pierzând inițiativa și, treptat, toate visurile lui Hitler s-au sfârșit, lăsând în urmă o Europă distrusă și cincizeci de milioane de victime.

La 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte grele în Berlin, când trupele sovietice se aflau la mică distanță de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis, mușcând o capsulă de cianură și împușcându-se.

eva braunTrupul lui și cel al Evei Braun (foto stanga), cu care se cununase în ziua precedentă și care s-a sinucis simultan au fost depuse în craterul unei bombe, stropite cu benzină de către Otto Günsche și alte ajutoare din Führerbunker și li s-a dat foc, când Armata Roșie se apropia și continuau bombardamentele. Înainte de a se sinucide, Hitler își otrăvise câinele pentru a testa otrava.

La 2 mai Helmuth Weidling a capitulat și a predat Berlinul necondiționat sovieticilor. Când au ajuns la cancelarie, forțele sovietice au găsit trupul lui Hitler și au efectuat o autopsie folosind amprente dentare pentru identificare. Rămășițele lui Hitler și ale Evei Braun au fost îngropate secret de SMERȘ (organizația rusă „Smert Șpionam”) la sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit Serviciului Federal Rus de Securitate, un fragment de craniu uman păstrat în arhivele sale și expus într-o expoziție din anul 2000 provine din rămășițele pământești ale lui Hitler. Totuși, autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de mai mulți istorici și cercetători.

În mai 1945 Germania era complet ruinată, și nicidecum o „Germanie mare” în stare să distrugă Rusia bolșevică sau să creeze o nouă ordine mondială bazată pe supremația așa-numitei rase „ariene”.

În baza unor cercetări intense a peste 300 de ore de film, specialiștii au ajuns la concluzia că Hitler suferea cel târziu din 1943 de boala Parkinson.paula hitler Până în acel moment dictatorul își folosea ambele mâini pentru a gesticula și a-și susține discursurile, însă din acel an Hitler era mai rezervat în gesticulația cu mâna stângă. Unele secvențe de peliculă, scăpate cenzurii, îl înfățișează pe Hitler cu mâna stângă tremurând ca la bolnavii de maladia Parkinson. Deși au fost făcute cercetări minuțioase, nu s-au descoperit nici în scrierile apropiaților, însă nici în scrierile sale atestarea îmbolnăvirii de această maladie. Recent s-a aflat că unul dintre medicii acelei perioade îi administra o substanță misterioasă, care, potrivit valetului său, îi dădea subit o vigoare neobișnuită încă înainte de a-i fi fost scos acul seringii din venă. Cercetările au dovedit că lui Hitler îi erau administrate amfetaminede către misteriosul doctor Morell, astfel încât în scurt timp a devenit dependent. Boala Parkinson nu afecteaza funcțiile cognitive sau gândirea. Amfetaminele se înrudesc funcțional cu levo-dopa, utilizată în tratarea bolii Parkinson. Când forțele aliate au început ofensiva împotriva Berlinului, Hitler s-a adăpostit într-unul dintre buncărele speciale împreună cu un grup demnitari și alți oameni de încredere. Unii cercetători presupun că Hitler ar fi suferit și un atac cerebral.

Paula Hitler (foto dreapta), ultimul membru viu al familiei lui Adolf  Hitler, a murit în 1960.

Munchen

munchenMünchen (foto stanga) este capitala landului Bavaria și al treilea oraș ca mărime din Germania, după Berlin și Hamburg, cu o populație de 1.353.186 locuitori (2010). Se află pe râul Isar. Numele orașului provine de la Mönch „călugăr, monah”.

München a jucat un rol important în perioada nazistă, fiind numit de Hitler „capitala mișcării naziste”. Dar a fost și orașul unde Trandafirul Alb „Die Weiße Rose”, un grup de studenți, a format o mișcare antinazistă din iunie 1942 până în februarie 1943. Au fost arestați pentru că au distribuit manifeste la Universitatea din München.

Orașul a fost lovit grav în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar în perioada postbelică a fost reconstruit după un plan meticulos.

Marienplatz (Piața Maria), numită după coloana cu statuia Fecioara Maria din centrul pieței, cu noua și vechea primărie, atrăgătoare prin turnurile lor, în turnul principal al primăriei noi fiind adăpostit mecanismul cu statuete și clopoței (Rathaus-Glockenspiel), un ceas ornat care mișcă figurine care reprezintă scene medievale și este acționat la anumite ore.

Biserica Sfantul Petru este cea mai veche din centru.

Catedrala Frauenkirche (foto dreapta) este cea mai faimoasă biserică din centrul orașului, prin spectaculoasa sa arhitectură medievală din sec. XV. ÎnălțimeaFrauenkirche de 99 metri a celor două turnuri a fost stabilită drept limită, începând din 2004, a înălțimii noilor clădiri ale orașului. O altă biserică impozantă este Theatinerkirche, situată în Odeonsplatz.

Capitala Bavariei are mai multe muzee de artă, printre care și Alte Pinakothek, Neue Pinakothek, și Pinakothek der Moderne cuprinse în cartierul muzeal Kunstareal. Deutsches Museum reprezinta un celebru muzeu al tehnicii.

Printre atracțiile turistice faimoase se numara si Grădina Englezească, un parc de mare dimensiuni din centrul orașului, conceput la începutul sec. XIX, devenit de câteva decenii faimos și pentru practicarea nudismului liber în partea cea mai centrală și circulată a parcului.

oktoberfest_606Probabil cea mai faimoasă atracție a cetății este Oktoberfest (foto stanga), o sărbătoare a berii lungă de două săptămâni de la sfâșitul lui septembrie și începutul lui octombrie în fiecare an, care are loc si in Romania. In anul 2013 festivalul de la noi va tine de pe 6 pana pe 15 septembrie.

Alte clădiri importante din München sunt Frauenkirche (Catedrala Doamnei Noastre) și OlympiaturmTurnul Olimpic, un turn impozant, ceva mai scund decât cel din Berlin, cu restaurant și cu antene de transmisiuni radio și TV, care se afla lângă stadionul și satul olimpic.

În satul olimpic a avut loc masacrul din München din timpul jocurilor olimpice de vară din 1972, când teroriști palestinieni din organizația „Septembrie Negru” au luat ostatici membri ai echipei olimpice a Israelului. O tentativă de salvare din partea poliției vest-germane, cu concursul unor membri marcanți ai guvernului federal, a eșuat și s-a soldat cu omorârea ostaticilor israelieni, a cinci din teroriști și a unuia dintre trăgătorii din poliția orașului.

Finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1974 a avut loc tot în München.

În München își au sediile compania de asigurări Allianz AG, cea mai mare din Europa, concernul constructor de automobile BMW și și concernul de mecanică, construcții de mașini și eletronică Siemens AG.

Orasul este un important centru universitar, cu o lungă listă de laureați ai Premiului Nobel de la Wilhelm Conrad Röntgen în 1901 până la Theodor Hänsch în 2005.

München a devenit centru spiritual încă din timpul împăratului Ludovic IV, când filosofi ca Michele di Cesena, Marsilio da Padova și William of universitatea-ludwig-maximilians_1191Ockham au găsit protecție la curtea imperială. Ambele universități ale metropolei bavareze, Universitatea Ludwig Maximilian (LMU) (foto dreapta) și Universitatea Tehnică (TUM) au primit titlul de universități de elită din partea unui comitet de selecție, alături de Universitatea Tehnică Karlsruhe.

Transportul public este dezvoltat, cuprinzand linii de metrou, tren suburban, tramvai și autobuz. Autoritatea locală a transportului în comun se numește Münchner Verkehrs- und Tarifverbund (MVV). Tot îm München se află și sediul central al ADAC, cel mare mare club automobilistic din Germania.

Aeroportul din München a fost numit după Franz Josef Strauss. Liniile subterane S1 și S8 fac legătura cu aeroportul.

Asigurarea cu apă potabilă a orașului, prin sisteme moderne de conducte s-a realizat relativ târziu în comparație cu celelalte orașe germane mari.

 

Germania- populatia si economia

 Populatia

La 1 noiembrie 2011 în Germania locuiau 81.859.000 locuitori. Ca și în multe state dezvoltate, natalitatea Germaniei este mai scǎzutǎ decât mortalitatea.

Pe medii, structura populatiei este dominata de mediul urban 86%, ceea ce inseamna un grad de urbanizare printre cele mai ridicate din Europa.

Economia

Nivelul si structura economiei situeaza Germania printre primele 7 tari ale lumii. Industria detine 49-69 %, cele mai productive fiind constructiile de masini, siderurgia, industria chimica si petrochimia.

Industria energetica se bazeaza pe resurse proprii, cum ar fi petrolul, gazele. Dispune de mari rezerve de huila, carbune brun. Rafinariile petroliere sunt localizate in orasele porturi: Hamburg, Bremen (foto stanga), Emden, Rostock.

Industria energiei electrice este legata atat de resursele de materie prima: carbune, gaze, cat si de marile consumatoare.

Industria metalurgiei feroase cu traditie in economia germaniei, a beneficiat de materie prima  locala, cum ar fi carbune, minereuri de fier. Cele mai mari unitati producatoare de otel si fonta se gasesc in regiunea litorala: Hamburg, Bremen.

Industria metalurgiei neferoase consta in cupru, aluminiu, zinc, plumb. Minereurile de cupru si de plumb se extrag din masivul Harz si masivul Turungiei si se prelucreaza la Eisleben, Hettstedt, Ilsenburg, Berlin, Freiberg.

Industria constructiilor de masini este o ramura industriala cu o structura complexa, care produce de la cele mai fine instrumente si utilaje pentru subramurile de varf: optica, electronica, pana la cele destinate industriei grele. Astfel optica este dezvoltata in centrele Dresda, Freiburg, Erfurt, iar electronica si electrotehnica la Berlin, Leipzig, Dresda, Stuttgart, Nurnberg, Munchen, Koln.

Un loc aparte il detine industria automobilelor prin firme de renume ca Volkswagen in Wolsburg, Opel in Hannovra si Emden, Ford (foto dreapta) in Koln, Mercedes in Stuttgart, apoi Munchen, Zwickau, Eisenach.

In constructia navelor s-au remarcat centrele Rostock, Wismar, Stralsund, Bremen, Hamburg. Se mai construiesc masini agricole, locomotive si vagoane.

Industria chimica se bazeaza pe resurse proprii si importate: carbuni, sare, gaze naturale, pirite, saruri de potasiu, petrol. S-a dezvoltat industria chimica de baza, ca acid sulfuric, acid clorhidric, produse sodice, dar si cea de sinteza, ca mase plastice, cauciuc sintetic. Se produc ingrasaminte chimice, produse farmaceutice, coloranti.

Principalele centre se afla la Hamburg, , Leuna cu ingrasaminte azotoase, benzina, la Schkopau pentru cauciuc sintetic, la Hannovra, Frankfurt (foto stanga) am Main, Wolfen cu produse farmaceutice, la Berlin pentru coloranti si la Leipzig si Guben cu fibre artificiale.

Industria textila, ca o ramura traditionala a industriei, prelucreaza bumbac si lana importate, fibre sintetice, in, canepa.

Industria alimentara este raspandita in teritoriu prin unitati de prelucrare a laptelui, carnii, zaharului, pestelui, de obtinere a berii.