Berna – capitala Elvetiei

bernaAsezat pe o peninsula a raului Aare, orasul Berna (foto stanga), dateaza din secolul al XII-lea, datorita intemeietorului Berchthold al V-lea si reprezinta capitala Elvetiei. Limba oficiala care se vorbeste aici este germana, dar exista si o minoritate francofona.

Când Berchtold al V-lea a murit fără moștenitor în 1218, Sfântul Împărat Romano-German Frederic II a decretat ca Berna să fie un oraș imperial liber.

La data de 6 martie 1798 capitala este ocupata si pierde majoritatea teritoriilor cucerite din cauza ca pierd o lupta imptriva francezilor, in timpul razboaielor napolitane. După plecarea francezilor în 1802, Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, prin urmare capitala Elveției.

Relieful de aici a luat nastere datorita ghetarilor in timpul ultimei glaciatii. Orasul se afla situat intre muntele Gurten cu o altitudine de 858 metri aflat în sudul orașului și muntele Bantiger cu o altitudine de 947 metri situat la est.

Capitala are o populație de 127.000 – 300.000 de mii de locuitori cu periferia. Este al patrulea oraș din Elveția după Zürich, Geneva și Basel.

Vechiul Observator astronomic din Berna constitue astăzi centrul istoric a Swisstopo a Elveției și este originea sistemului de coordonate elvețiangara (600 000/200 000), coordonatele internaționale fiind 46° 57′ nord, 7° 25′ est.

Transportul este foarte bine aspectat, astfel ca Gara din Berna (foto dreapta) reprezinta, unul dintre cele mai importante noduri feroviare din tara. Pe 14 linii principale circula trenuri regionale cat și internaționale, precum EuroCity, Cisalpino, TGV, Talgo, ICE und DB City Night Line abgefertigt, patru linii S-Bahn.

Capitala are trei linii de tramvaie și numeroase linii de autobuze care comunică cu toate cartierele orașului și cu localitătile din periferie. Trenurile conectează Berna cu restul Elveției și Europa.

Aeroportul Bern-Belp, care se afla la mai puțin de zece kilometri sud de centrul orașului în zona numită Belp ofera câteva zboruri în mai multe orașe europene, in special înspre Germania și Austria. Se poate ajunge la Gara Bern sau la Gara Belp cu autobuzul folosind autostrada A6.

funicularO atractie turistica deosebita o constituie cel mai scurt Funicular public din Europa (foto stanga), din Marzilibahn, lung de 106 metri, care face legătura între Bundeshaus Palatul Parlamentului, din centrul istoric al orașului și cartierul Marzili.

Pentru a face trecerea mai usoara spre cartierele de dincolo de rau, au fost construite poduri inalte. Primul a fost în 1843 Podul Nydegg cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 Podul Kirchenfeld cu 229 metri, în 1898 Podul Kornhaus cu 382 metri, în 1930 Podul Lorraine cu 178 metri, și pe urmă în 1962 Podul Monbijou cu o lungime de 337,5 metri.

După un incendiu în 1405, în care orașul a fost distrus în mare parte, a fost reconstruit din molasă. Culoarea verzuie a clădirilor din centrul orașului este tipică pentru Berna. Centrul medieval a fost înscris pe lista UNESCO a Patrimonului Cultural Mondial și include trotuarele acoperite (arcade) și fântâni decorate cu statui.

Turnul cu Ceas Zytglogge (foto dreapta) este construit din lemn intre 1218-1220. Dupa incendiul din 1405, in urma caruia turnul a fost complet distrus, turn cu ceasacesta a fost refacut din piatra,  fiind montat si un ceas. S-a defectat in scurt timp si avea sa ramana asa timp de peste un secol, pana cand un anume Caspar Brunner a proiectat si realizat un mecanism complicat, instalat in 1530. Sub ceas, pe parte dinspre rasarit, se gaseste si astazi un alt mecanism complicat, care este un ceas foarte exact, anunta cele 12 ore ale zilei, pozitia Soarelui in zodiac, ziua saptamanii, luna fazele lunii si ale soarelui, fiind o adevarata bijuterie tehnica, ce fascineaza si astazi.  in afara mecanismelor complicate ceasul mai are ceva deosebit si anume, cateva figurine mecanice: un cocos, cativa ursi, Chronos cu clepsidra sa si un bufon care danseaza, Toate acestea incep sa se miste cu doar patru minute inainte ca ceasul sa anunte noua ora. Turnul poate fi vizitat si puteti urca pana in varful acestuia, de unde privelistea este minunata.

Alte obiective turistice importante pe care le putem vizita in acest oras sunt:  Catedrală Gothică din Secolul XV, Primăria din același secol, o Groapă cu urși, care se află dincolo de podului NydeggBundeshaus, Palatul Parlamentului, care a fost construit între 1852 și 1902, Parcul Zoologic Dälhölzli, Grădina cu trandafiri Rosengarten, care a fost un cimitir înainte să fie transformată în parc în 1913 și nu in ultimul rand Piscina Marzili, situată direct în râul Aare.

Cel mai vechi muzeu din Elvetia reprezinta Muzeul de Arta din Berna, pe care il gasim in centru, pe strada Hodlerstrasse.

În Kirchenfeld, Helvetiaplatz se află Landesmuseum, Historische Museum, Muzeul alpin elvețian și Kunsthalle. Nu departe de aici se găsește Muzeul pentru comunicații și muzeul de istorie naturală cu Diorama.

In Muzeul Alpin Elvetian sunt prezentate toate aspectele vietii in munti, intr-o maniera inteligenta si noua. De la turism la excursii si viata celor care locuiesc in Alpi, fauna si flora, impactul industriei asupra muntilor Alpi, nimic nu a fost uitat. Muntii sunt prezentati in cadrul muzeului atat prin intermediul imaginilor, cat si prin cel al machetelor detaliate.

muzeu istorieLa Muzeul de Istorie din Berna (foto stanga) se gasesc expozitiile temporare, in timp ce la subsol o colectie tematica: „Dansul Mortii”. Deasemenea, mai intalnim si copii ale picturilor din 1516 – 1517 care decorau zidul manastirii dominicane din oras, astazi distruse. Este o insiruire de 24 de imagini pline de viata. Aici se gasesc si sculpturile originale aduse de la Munster, pe care le puteti examina in detaliu. In alta parte a vastului subsol al muzeului sunt reproduse interioare ale locuintelor din secolele XVII – XVIII, foarte realist si detaliat.

La primul etaj veti gasi o impresionanta macheta a orasului Berna, asa cum arata acesta in 1800 si tapiserii flamande medievale, precum Tapiseria celor o mie de flori, piesa de rezistenta a colectiei. Este ultima dintr-un set de opt tapiserii, realizate in 1466 la Bruxelles si furate de armatele din Berna in timpul razboielor din 1474 – 1474. Alte colectii impresionante sunt cea de monezi si medalii, precum si cea de arme, armuri, blazoane situchschmid_zentrum_paul_klee_3 stindarde. La etajele superioare au fost reproduse, mai multe scene din viata cotidiana, reconstruite cu migala si precizie, de la sali de clasa la magazine din diverse perioade, instrumente muzicale, mobilier si multe altele.

În afara orașului pe autostrada A6 se găsește din iunie 2005 centrul Zentrum Paul Klee (foto dreapta), care cuprinde în jur 4000 de lucrări apictorului Paul Klee. Spre nivelurile superioare veti gasi portretele de epoca infatisand 280 de tarani si mestesugari elvetieni, purtand vestmintele traditionale, realizate la sfarsitul secolului XVIII ca un album etnografic. Mezaninul este dedicat artei islamice, cu o bogata colectie de arme, ceramica si chiar un manechin purtand o uniforma de razboinic din Turkestan.

Anunțuri

Berlin- capitala Germaniei

Berlin (foto stanga) reprezinta capitala tarii si cel mai important oras din Germania, care a cunoscut importante schimbari de-a lungul timpului. In anul 1920, prin fuziunea unor comune s-a format marele Berlin.

Populatia numara peste 3,5 mil.loc. si are o densitate de 584 loc./kmp. Detine un nulceu central la Stadkreise, cu o densitate de peste 3.800 lo./kmp. si 8 districte cu 135 loc./kmp. si anume Bernau, Oranienburg, Nauen, Postdam, Zossen, konigs, Wusterhausen, Furdtenwalde, Strausberg.

Capitala formeaza unul dintre cele 16 landuri federale, având guvern de land propriu, numit „Senat”, prim-ministru (de land), constituție proprie și alte prerogative ale unui stat (land). Pozitia sa pe harta seamana cu o insula, deoarece este inconjurata complet de Landul Brandenburg. Este traversat de râurile Spree și Havel.

Primarul Berlinului este în același timp și prim-ministrul guvernului de land, care se mai numește si primar guvernator. La ora actuală primarul guvernator al Berlinului este Klaus Wowereit (foto dreapta), din partea Partidului Social Democrat al Germaniei (SPD).

Berlinul a fost capitala Germaniei între 1871 și 1945, și a redevenit capitala acestei țări în 1990, odată cu reunificarea Germaniei și a aderării fostei Republici Democrate Germane la Republica Federală Germania.

Între 1945 și 1990, drept consecință a celui de-al Doilea Război Mondial și a creării celor două sfere de influență în Europa, orașul Berlin a fost impartit în Berlinul de Vest și Berlinul de Est. Berlinul de Vest, în germană Westberlin, a fost denumit similar în majoritatea limbilor, în timp ce Berlinul de Est a fost cel mai adesea numit doar Berlin.

Reunificarea de facto a Berlinului s-a realizat prin presiunea oamenilor din ambele părți ale orașului, atât a celora din est cât și a celora din vest, în octombrie 1989, prin acțiunile de demolare a mult-urâtului zid al Berlinului. Reunificarea Germaniei s-a desăvârșit apoi și din punct de vedere legal, politic, administrativ, monetar și teritorial în diferite etape în decursul anului 1990, culminând cu 1 octombrie 1990, ziua semnării actului de reunificare a Germaniei numit Tratatul doi plus patru de către Cei Șase Semnatari, precum și cu 3 octombrie 1990, noua zi națională a Germaniei Reunite.

Zidul Berlinului (foto stanga- imagine de la revolutia din 9 noiembrie 1989), un simbol al Războiului Rece, a fost construit, inițial, pe 13 august 1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte a Cortinei de Fier a Zidul Berlinului, a fost cea mai cunoscută.

Concepută de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobată de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, perioadă în care Germania a fost divizată, în scopul de a opri consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest. Existența timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 – între 1962 și 1989.

Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot. Acesta a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al IX-lea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei est-germane, care au dus, în cele din urmă, la demonstrații de masă și căderea guvernului comunist. În momentul când a fost dat publicității, la 9 noiembrie 1989, un decret al oficialităților est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei, mase uriașe de est-berlinezi s-au apropiat de zid și, în cele din urmă, au traversat prin toate punctele de trecere, unindu-se, într-o atmosferă sărbătorească, cu mulțimea din Berlinul Occidental. După câteva săptămâni, Zidul a fost, în cele din urmă, distrus în totalitate, căderea acestei bariere fiind primul pas către reunificarea Germaniei, care a fost încheiată, în mod oficial, pe 3 octombrie 1990.

A mai rămas foarte puțin din fostul Zid al Berlinului, care a fost distrus aproape peste tot, cu excepția a trei locații: o secțiune de 80 m lângă Potsdamer Platz (foto dreapta), o secțiune mai lungă de-a lungul râului Spree, lângă Oberbaumbrücke, poreclită și Galeria din cartierul de est și o a treia bucată la nord de Bernauer Straße, transformată în monument. Chiar și bucățile lăsate în picioare nu mai seamănă cu vechiul Zid. Ele sunt foarte deteriorate de încă mulții amatori de suveniruri, iar pe partea răsăriteană sunt numeroase graffiti, ceea ce, în mod evident, nu ar fi fost cu putință atâta vreme cât exista paza înarmată a grănicerilor est-germani. Până în momentul reunificării, existau graffiti numai pe partea apuseană a Zidului. Bucăți din Zid, cu sau fără certificat de autenticitate, sunt vândute amatorilor de suveniruri prin diferite sisteme on line sau prin poștă. Au fost amatori din SUA și China care au dorit bucăți ale Zidului.

Cincisprezece ani după prăbușirea Zidului, un muzeu privat a reconstruit 200 m din fosta barieră, în apropiere de Checkpoint Charlie, deși pe o altă locație decât cea originală. Același muzeu a ridicat un monument, format din peste 1.000 de cruci, în memoria tuturor celor care au murit încercând să fugă din RDG. Memorialul a fost ridicat în octombrie 2004 și a fost demolat în iulie 2005.

Unele palate și parcuri din Berlin au fost înscrise în anul 1990 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, iar Museumsinsel sau „Insula Muzeelor”, abia în anul 1999.

Din punct de vedere economic si industrial, cele mai productive ramuri industriale sunt electrotehnica, electronica, optica, informatica, robotica si petrochimia.

Regizorul german Walther Ruttmann a lansat în 1927 filmul Berlin, simfonia unui mare oraș” (in video de jos sunt cateva secvente din film), situată ca gen între documentar și film experimental. Pelicula este structurată în cinci acte, dezvăluind o mare varietate de aspecte ale vieții cotidiene berlineze.

Valencia

Valencia (foto stanga) este capitala comunității autonome Valencia, din Spania. Este al treilea oraș spaniol ca mărime, și o arie industrială pe Coasta Azahar din Spania. Populația estimată a orașului propriu-zis este de 807.396 locuitori, conform estimărilor din 2006. Populația ariei urbane este de 1.012.000, conform estimărilor din 2000. Populația ariei metropolitane (aria urbană plus orașele-satelit) este de 1.807.396, conform estimărilor din 2006. Din 2007, primarul Valenciei este Rita Barberá Nolla.

Intalnim aici un climat mediteranean, cu veri calde și uscate, și ierni blânde.

„La Lonja de la Seda” („Bursa Mătăsii”) din Valencia a fost înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondialUNESCO.

Numele original în latină al orașului era „Valentia” si înseamna „vigoare”, „curaj”.

Capitala Spaniei răsăritene, se ridică pe un șes fertil, în apropiere de locul unde fluviul Turia se varsă în Marea Mediterană.

Valencia este principala piață de desfacere a produselor agricole pentru fermele înconjurătoare. Este sediul a numeroase întreprinderi și un important nod de comunicare. Metropola este dominată de industria textilă, de cea chimică și de cea a prelucrării metalelor. Șantierele navale și fabricile de bere asigură, la rândul lor, locuri de muncă pentru localnci. Valencia mai este și cel mai important port mediteranean al Spaniei, alături de Barcelona.

Estadio Mestalla (foto dreapta) este un stadion de fotbal în Valencia, unde își dispută meciurile de acasă Valencia Club de Fútbol. Cu o capacitate de 55.000 de locuri, este al cincilea ca mărime din Spania.

În viitorul apropiat Valencia se va muta pe Nou Mestalla, noul stadion al echipei cu o capacitate de 75.000 de locuri, localizat în Valencia, dar din cauza crizei financiare prin care trece Valencia FC nu se știe când noul stadion va fi gata.

Benidorm (foto stanga) este un oras din Valencia, Spania. Acesta este situat in regiunea Baja Marina, de-a lungul Marii Mediterane la 140 km de Valencia si 50 km de Alicante. Cuprinde una dintre cele mai importante destinatii turistice cunoscute in jurul Mediteranei din cauza plajelor sale si viata de noapte.

Astazi este adesea numit “Manhattan-ul Spaniei” sau “Beniyork”, datorita liniei orizontului compusa din numerosi “zgarie-nori”.

Statiunea este vizitata in special de belgieni, britanici si olandezi, astfel incat in unele parti ale orasului nu prea ai ocazia sa auzi vorbindu-se in spaniola.

Oceanografic (foto dreapta) este cel mai mare acvariu public din Europe. Expozitiile sunt grupate dupa habitat: mediterana, mlastini, zona temperata, trocice, arctic, antarctic, insule si Marea Rosie.

Delfinarium-ul are 24 milioane de litri de apa si o adancime de 10.5 metri.

Sunt expuse aici peste 45000 exemplare din peste 500 specii.

Orasul Benidorm are trei plaje principale – Llevante, Poniente si Mal Pas – fiecare premiate cu “steagul albastru”.

In statiune puteti vizita si trei parcuri tematice pentru intreaga familie – Terra Mitica, Aqualandia si Mundomar.

In fiecare an, in statiune are loc Festivalul International al Cantecului Benidorm, o competitie care i-a facut faimosi pe cantareti precum Julio Iglesias, Raphael sau Duo Dinamico.

Mijloace de transport in orasul Benidorm sunt de taxi si autobuzele.

Paris-„Orasul luminilor”

Paris (foto stanga) este capitala și cel mai mare oraș al Franței. Este traversat de fluviul Sena, care împarte orașul în două:  Malul Drept, în partea de nord și Malul Stâng, în partea de sud.

Capitala are o populație de 2.193.031 (2007) de locuitori, dar zona metropolitană are peste 12 milioane de locuitori-12.067.000 la recensământul din 2007. Parisul a fost cel mai mare oraș occidental, aproximativ 1000 de ani, înainte de secolul al XIX-lea, și cel mai mare în întreaga lume între secolele XVI-XIX.

Astăzi este unul dintre cele mai importante centre economice și culturale din lume, iar influența sa în politică, educație, divertisment, mass-media, modă, știință și arte contribuie la statutul sau ca unul dintre cele mai importante orașe din lume.Acesta găzduiește sediul mai multor organizații internaționale, cum ar fi: UNESCO (foto dreapta), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Camera Internațională de Comerț sau informalul Clubul Paris. Parisul este considerat ca fiind unul dintre cele mai verzi și mai locuibileorașe din Europa. De asemenea este unul dintre cele mai scumpe.

Paris și regiunea Paris, cu 552.1 miliarde € în 2009, produc mai mult de un sfert din produsul intern brut al Franței.Conform estimărilor pentru 2008, aglomerația de aici este cea mai mare din Europa, a doua din punct de vedere economic și a șasea ca mărime din lume. Regiunea are cea mai mare concentrație de studenți de învățământ superior din Uniunea Europeană, este primul în Europa în ceea ce privește capacitatea de cercetare și dezvoltare și alte cheltuieli și este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune orașe din lume pentru inovație. Cu aproximativ 17 milioane de turiști străini anual, Paris, este cel mai vizitat oraș din lume. Acesta și regiunea sa conțin 3.800 de monumente istorice și patru Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Nucleul istoric al Parisului este Île de la Cité (foto stanga), o insulă mică locuită în antichitate de tribul pariziilor,  care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice și de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Île Saint-Louis (foto dreapta), care este ocupată de case construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale orasului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei, în special pe malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți, faimoșii buchiniști, podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde ca Champs-Élysées, precum și numeroase alte clădiri și monumente celebre, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanității stabilit de UNESCO.

Turnul Eiffel (foto stanga), cel mai cunoscut simbol al Parisului, a fost construit în 1889 într-o perioadă de prosperitate cunoscută ca La Belle Époque.

Orasul este împărțit în douăzeci de arondismente, care sunt numerotate în spirală,  primul fiind în centrul orașului.

Până în 1964, departamentul 75 era „Seine” conținea orașul și suburbiile înconjurătoare. Schimbarea acestei organizări a dus la crearea a trei noi departamente care formează un inel în jurul Parisului, deseori numite la petite couronne (coronița): Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis și Val-de-Marne.

Bertrand Delanoë este primarul Parisului din 18 martie 2001.

Primari anteriori: Jacques Chirac, Jean Tiberi.

Parisul este situat in partea central-nordica a tarii, pe fluviul Sena , in aval de confluenta acestuia cu Marna. Suprafata sa este de 1450 de km patrati.

Înălțimea variază din cauza dealurilor în mai multe arondismente:

  • Montmartre – 130 metri peste nivelul mării
  • Belleville – 35 metri peste nivelul mării
  • Ménilmontant
  • Buttes-Chaumont
  • Passy
  • Chaillot
  • Montagne Ste-Genevieve
  • Butte-aux-Cailles
  • Montparnasse: dealul a fost nivelat în secolul al XVIII-lea.

Orasul detine  două aeroporturi: Orly, la sud de Paris, și Charles de Gaulle, la nord de Paris, situat în localitatea Roissy-en-France, unite de linia B a rețelei RER.

Are o rețea densă de metrou, numit Métro. Este străbătut de RER (Rețeaua Expresă Regională), ce face legătura între diferitele departamente din jur, și in zonele periferice de tramvai. În plus există o rețea de căi ferate: din cele 6 gări pariziene pleacă zilnic trenuri pentru navetiști, trenuri naționale și TGV-uri (Train à Grande Vitesse) numit Thalys sau Eurostar pentru Belgia, Olanda, Germania, respectiv Marea Britanie.

Capitala este și nodul principal al rețelei de autostrăzi și este înconjurat de o șosea largă circulară numită Boulevard Peripherique (foto dreapta). Intrările și ieșirile  sunt numite „Portes” (porți), fiindcă acestea corespund cu porțile orașului. Majoritatea acestora au parcări unde neriveranii sunt sfătuiți să-și lase mașinile. Traficul parizian este renumit pentru încetineală și pentru pericolul pentru integritatea caroseriei. Primăria a luat măsuri pentru fluidizarea traficului în comun: autobuze, taxi-uri, creând culoare speciale pentru acestea.

Una din modalitatile de a vizita cat mai multe muzee si obiective turisitice din Paris, la un pret cat mai mic este Paris Museum Pass, un bilet pre-platit ce asigura acces la peste 70 de obiective turistice si muzee.

Olanda

Olanda (foto steaga stanga), oficial Ţările de Jos este o monarhie constituţională, stat membru fondator al Beneluxului şi al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei şi Germaniei, incluzând alături de Regatul Ţărilor de Jos şi câteva colonii.

Capitala Ţărilor de Jos este Amsterdam. Este capitala oficială confor La Haga. Aici  se află sediul guvernului, reşedinţa regală, precum şi cea mai mare parte a ambasadelor.

Una dintre Ţările de Jos, Olanda (foto harta dreapta) nu are o istorie unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Carolingian, au trecut, în majoritate, în regatul francez şi, în acest fel, la Marele Imperiu Roman. Conţii Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant şi conţii Flandrei. În secolele XIV şi XV, Flandra, Olanda, Zeelandă, Gelderland şi Brabant au trecut sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate Ţările de Jos. Cu toate acestea, oraşele şi porturile olandeze erau slabe din punct de vedere economic faţă de prosperitatea comercială şi centrele industriale ale Flandrei şi Brabantului. Cu toate acestea, toţi erau parte a Ligii Hanseatice şi se bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertăţile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Ţările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economică.

Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a fost recunoscută independenţa Provinciilor Unite în tratatul de pace de la Westfalia. În 1648, Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda şi o parte din Limburg cu Maastricht. Luptându-se încă pentru independenţă şi implicaţi în lupta dintre Calvinism şi Protestantism, olandezii şi-au pus temelia imperiului lor comercial şi colonial. Compania Indiei de Est olandeze a fost înfiinţată în 1602 şi Compania Indiei de Vest olandeze, în 1621. Căderea Antwerpului sub regulile şi drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a oferit supremaţie porturilor olandeze, în special Amsterdamului. Comercianţii olandezi au negociat pe fiecare continent şi au acaparat piaţa schimbului. Provinciile unite şi-au deschis porţile pentru refugiaţii religioşi, în special evrei portughezi şi spanioli, dar şi hughenoţilor francezi, care au contribuit la prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.

Capitularea Germaniei din mai 1945 a fost urmată de imediata reîntoarcere a reginei şi a cabinetului. Olanda a devenit membrǎ a Naţiunilor Unite în 1945 şi în 1957 a intrat într-o alianţă cu Belgia şi Luxemburg, care a devenit în 1958 Uniunea Economică Benelux. Ţara a participat deasemenea la crearea organizaţiei ce a devenit mai târziu Uniunea Europeană şi în 1949 a intrat în brenda.

Olanda(foto stanga) este o monarhie constituţională din anul 1815, după ce între 1581 şi 1806 a fost o republică (ţara a fost ocupată de Franţa între 1806 şi 1815).

După 1980, Olanda este reprezentată de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numeşte membrii guvernului. Practic, o dată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliţie (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de regină.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleşi prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanţă mai mică. Reprezentanţii acesteia sunt aleşi indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal).

Cele mai importante industrii ale Olandei sunt sectoarele agroalimentar, chimic, cel al rafinării petrolului şi cel al maşinilor electrice şi electrocasnice (cea mai importantă companie din acest domeniu fiind Philips [arhivat]). Agricultura este mecanizată şi angajează 4% din populaţia activă.

Tara este un membru fondator al Uniunii Europene. Guldenul olandez a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, dar monedele şi bancnotele (foto dreapta) au intrat în circulaţie doar la 1 ianuarie 2002.

În anul 2009, Olanda a avut o creştere economică de 2,1%.

Olanda are o populaţie estimată la 16 491 852 mil loc. (8 martie 2009). Este a 11–a ţară ca populaţie din Europa şi a 68-a în lume. Între 1900 şi 1950 populaţia aproape s-a dublat, de la 5,1 mil loc la 11 mil. loc. Din 1950 populaţia a crescut de la 10 mil loc la 15,9 mil loc. Speranţa de viaţă este ridicată în Olanda – 82 de ani pentru fetele nou-născute şi 77 de ani pentru băieţii nou-născuţi.

In Olanda, chiar daca e Tara Lalelelor (foto stanga)  nu o sa le gasiti asa peste tot ci trebuie sa mergeti in locuri special amenajate. Noi am gasit aproape de Amsterdam parcul Keukenhof. Aproape e relativ, pentru ca fara masina nu poti sa ajungi acolo, sunt 80-100 km.

Olanda este o destinatie pentru toate gusturile, aceasta tara avand o varietate mare de atractii turistice, de la unele din cele mai frumoase muzee din lume, campuri pline de lalele, mori de vant (foto dreapta) de sute de ani, mici orase medievale pana la restaurante de cinci stele saurestaurante traditionale ale diferitelor etnii care traiesc aici.

Orice vacanta in Olanda trebuie sa includa si Amsterdam-ul (foto stanga), considerat a fi unul din cele mai coloarate orase din Europa, aici gasindu-se o multime de cladiri cu o arhitectura superba precum si piete de flori. Una din cele mai frumoase modalitati de a vedea orasul este mergand intr-o croaziera pe canalele ce strabat Amsterdam-ul in toate directiile.

Daca sunteti iubitoi al istoriei si a artelor, capitala gazduieste unele din cele mai faimoase si mai apreciate muzee din aceasta tara. Rijksmuseum (foto dreapta) este cel mai mare muzeu olandez, avand peste un milion de vizitatori in fiecare an atrasi de exponatele ce includ picturi, sculpturi si multe altele. Muzeul celebrului pictor olandez Vincent Van Gogh este un alt obiectiv turistic ce merita vizitat. Aici este expusa cea mai mare colectie de picturi ale sale precum si scrisori ale acestuia si opere de arta ale altor artisti contemporani cu Van Gogh.

Hortus (foto stanga) este una din cele mai vechi gradini botanice din Europa, aceasta fiind infiintata ca o gradina cu plante medicinale pentru a fi folosite de doctori acum peste 400 de ani. In prezent gradina botanica gazduieste peste sase mii de specii de plante, fiind o atractie ce nu trebuie ratata in timpul unui sejur in Olanda.

Keukenhof (foto dreapta) este un parc imens aflat in Lisse, la aproximativ 50 de km. de Amsterdam. Aici sunt plantate anual peste sapte milioane de flori, gradinile atragand peste 750 000 de vizitatori in fiecare an. Gradinile sunt presarate de banci unde va puteti odihni si exista chiar si locuri amenajate special pentru picnicuri. In 2009 gradinile vor putea fi vizitate doar in perioada 19 martie – 21 mai, programul de vizitare fiind intre orele 08:00 – 19:30.

Rotterdam (foto stanga) este un alt oras important din Olanda, acesta fiind de asemenea si cel mai mare port din Europa si al doilea ca marime din lume. Aici exista o varietate mare de atractii turistice precum festivalul de film, gradina zoologica, arhitectura cladirilor sau muzee. Cel mai apreciat muzeu din Rotterdam este Boijmans-van Beuningen. Aici sunt expuse lucrari ale unor pictori faimosi precum Titian, Tintoretto, Bosch, Bruegel, Van Eyck si Rembrandt.

Delft (foto dreapta) este un alt oras din Olanda ce merita vizitat. Aici puteti vizita atelierele artizanale unde inca se produc faimoasele portelanuri alb-albastre ce sunt produse folosind metodele traditionale.

Irlanda

Irlanda (foto steag stanga) este o ţară în Europa de Vest care ocupă aproximativ 80% din insula cu acelasi nume, cealaltă parte fiind ocupată de Irlanda de Nord, parte a Regatului Unit. Este cel mai vestic membru al Uniunii Europene, are o economie dezvoltată şi o populaţie de puţin mai mult de 4 milioane. Capitala Irlandei este la Dublin.

În antichidate Irlanda era locuită de triburi celtice. În secolul V se creştinează, în secolele VIII-IX luptă cu vikingii şi îi resping. În secolul X au regat, iar în secolul XVI sunt cuceriţi de englezi. Tot in acest secol  încercarea englezilor de a introduce forţat protestantismul radicalizează mişcarea de rezistenţă care se va sprijini pe catolicism. Cromwel reprimă sângeros o răscoală din 1641 si urmează două războaie antiengleze(1688,1798) care eşuează şi Irlanda este unită cu Anglia in 1801 în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei. În a doua jumătate a secolului XIX irlandezii emigrează în masă datorită foametei cât şi a stăpâniri străine. Mişcarea naţională antibritanică se intensifica. În 1916 irlandezii proclamă independenţa Irlandei dar sunt înfrânţii de armata engleză. Adunarea Constituată de la Dublin proclamă în 1914 independenţa Irlandei. În 1921 printr-un acord anglo-irlandez Irlanda devine dominion (cu excepţia Irlandei de Nord,Ulsterul). Se creaza statul Irlanda. În 1922 incepe un adevărat război civil care opune pe cei care refuză împărţirea insulei celor de la gurvernare. În 1937 aceasta se declară independentă şi suverană sub numele de Éire. Este adoptată o nouă Constituţie. În Al Doilea Război Mondial îşi declarea neutralitatea. În 1948 se proclamă Republica Irlanda şi iese din Commonwealth. În 1955 devine membră ONU, iar in  1973 al CEE. În 1985 între Londra şi Dublin se semnează un acord cu privire la Ulster. În 1993 încep discuţiile între britanici şi irlandezii în privinţa reunificării insulei în anumite condiţii.

Statul este o republică, cu un sistem parlamentar de guvernare. Preşedintele Irlandei (foto harta drapta), care este şeful statului, este ales pentru un termen de şapte ani şi poate fi reales numai o dată. Rolul acestuia este în general ceremonial, deşi are nişte puteri şi funcţii constituţionale şi este avizat de Consiliul Statului. Prim Ministru  este cunoscut ca Taoiseach şi este nominalizat de preşedinte după decizia parlamentului. În general, Taoiseach-ul este şeful partidului politic care câştigă cele mai multe locuri la alegerile naţionale. În ultimul timp, este normal pentru guvernele Irlandei să fie formate din coaliţii, nefiind un guvern format dintr-un singur partid din perioada 1987-1989.

Irlanda este împărţită în 26 de comitate. Fiecare dintre ele are un consiliu judeţean. În afară de cele 26 de comitate, patru oraşe principale sunt administrate individual şi au consiliul lor: Dublin (foto stanga), Cork, Limerick şi Waterford. În plus, comitatul Dublin este împărţit în trei consilii diferite: Dun Laoghaire-Rathdown, Fingal şi South Dublin, în afară de administraţia oraşului.

Insula Irlanda are o suprafaţă de 84.421 km², din care 70.273 km² aparţin Irlanda. Este complet înconjurată de Oceanul Atlantic, deşi porţiunea de apă între Irlanda şi Marea Britanie este cunoscută ca Marea Irlandeză.

Coasta de vest a tarii este compusă din dealuri şi munţi cu înălţime mică, cel mai înalt punct fiind Carrauntoohil la 1041 m (foto dreapta). În centrul ţării există în majoritate teren plat, favorabil pentru agricultură şi traversat de râuri ca şi Shannon şi de lacuri. Centrul ţării conţine şi zăcăminte majore de turbă, turba fiind printre cele mai importante resurse naturale a Irlandei.

Clima este influenţată de Curentul Atlanticului de Nord şi este destul de blândă. Verile nu sunt foarte calde, iar iernile sunt geroase foarte rar. Precipitaţia este foarte frecventă, mai ales în forma ploii. În părţi ale ţării, până la 275 de zile pe an sunt ploioase.

Oraşele principale sunt capitala Dublin pe coasta de est, Cork în sud, Galway şi Limerick pe coast de vest şi Waterford (foto stanga) pe coasta de sud-est.

Cea mai veche piatră cunoscută are aproximativ 1,7 miliarde de ani şi se găseşte pe insula Inishtrahull (foto dreapta) pe coasta Comitatului Donegal. În alte părţi din Donegal, oamenii de ştiinţă au descoperit pietre unde a început existenţa vieţii ca depozite glaciare, demonstrând că la începutul acestei perioade o parte din ceea ce avea să devină Irlanda a fost în strânsoarea unei ere glaciare. Cu toate acestea, datorită deplasărilor ulterioare, este aproape imposibil de înşirat aceste straturi de roci timpurii corect.

În urmă cu aproximativ 600 de milioane de ani, la sfârşitul erei precambriene suprafaţa irlandeză a fost împărţită în două, cu o jumătate în partea vestică a Oceanului Iapetus şi cealaltă în partea de est, ambele situându-se la o latitudine sudică de aproximativ de 80° aproape de cea actuală a Africii de Nord Vest.Evidenţele fosilelor descoperite la Bray Head în Comitatul Wicklow au arătat că Irlanda se afla sub nivelul mării la acea vreme.

Irlanda are o economie mică, modernă şi dependentă pe comerţ extern. Cu un PIB de aproximativ $40,000 pe cap de locuitor, este a treia cea mai bogată ţară din Europa şi a patra cea mai bogată din lume. Economia este caracterizată de o forţă de muncă foarte educată şi de o rată foarte înaltă de investiţie străină.

Creşterea economică a ajuns la o medie de 10% pe an între 1995 şi 2000, din cauza procesului Tigrului Celtic. Între 2002 şi 2004, creşterea medie pe an a fost în jur de 4-6%. Agricultura, care era pentru mult timp cel mai important sector economic, este acum eclipsat de industrie, care face 46% din PIB, Irlanda fiind la ora actuală printre cele mai industrializate economii din lume. 80% din exporturi sunt compuse de bunuri industriale deşi acest sector angajează doar 28% din forţa de muncă. Deşi exporturile rămân cea mai mare sursă a creşterii dinamice a economiei, Irlanda beneficiază de o creştere în consum şi de o renaştere a sectoarelor de construcţie şi investiţie în afaceri.

Populaţia Irlandei este de aproape 4 milioane de locuitori. Aici locuiesc în prezent (aprilie 2010) cu aproximaţie, 45.000-50.0000 de cetăţeni români. Este una dintre cele mai importante comunităţi de străini din această ţară.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Irlanda:

  • Ansamblul arheologic „Bend of the Boyne” (1993) (foto stanga jos)
  • „Skellig Michael” (1996) (foto drapta)


Scotia

Scoţia (foto steag stanga) este o ţară a Regatului Unit, cu capitala la Edinburgh, ocupă treimea nordică a Regatului Unit, având incluse şi 186 de insule.

Una dintre cele mai vizitate zone este cea a lacului Loch Ness, în care, conform legendei, trăieşte un monstru numit de către localnici Nessie .

O atracţie turistică este şi Highland Games (foto dreapta), care era o competiţie între clanurile scoţiene. Astăzi este o competiţie atletică. Printre probe există şi aceea originală numită „Toss Caber”, în care trebuie aruncat un trunchi de copac de 5 metri lungime.

Scoţia este de asemenea celebră pentru muzica la cimpoi şi dansurile locale.

Majoritatea industriei scoţiene este concentrată în puţinele oraşe mari din centrul ţării. Edinburgh (foto stanga) este centrul cultural şi capitala administrativă, şi este un centru financiar important în Europa. 

Castelul Edinburgh (foto dreapta) din Scoţia este o veche fortăreaţă ridicată pe rocă vulcanică care a servit drept baza militară în războiul contra Angliei. Printre atracţiile sale se numără Piatra Destinului, deasupra căreia monarhii scoţieni au fost încoronaţi timp de secole. În secolul al XIII-lea, Piatra a fost capturată de un rege englez invadator şi mulţi monarhi scoţieni au luptat pentru a o recâştiga.

Glasgow, printre cele mai mari oraşe ale Regatului Unit, este situat pe Râul Clyde şi este cel mai mare port şi centru de manufactură din Scoţia.

În recensămintele din 2001, populaţia tarii număra 5,062,011 de locuitori. Potrivit estimărilor din 2008, acest număr a crescut la 5,168,500, iar asta ar pune Scoţia pe locul 112 în topul celor mai mari ţări din lume ca populaţie, dacă ar fi un stat suveran.

Deşi Edinburgh este capitala Scoţiei, acesta nu este cel mai mare oraş. Cu o populaţie de peste 584,000 această onoare îi revine oraşului Glasgow. Ba chiar marele centru de extindere urbană Glasgow, cu o populaţie de aproape 1,2 milioane de locuitori, găzduieşte aproape o pătrime din populaţia Scoţiei. În zona cu cea mai mare densitate a populaţiei, numită Central Belt, se află principalele oraşe şi centre de interes public.

Oraşul Glasgow (foto stanga) se află în partea de vest a ţării, în timp ce Edinburgh şi Dundee se găsesc pe coasta de est. În afară de Central Belt, cel mai mare oraş din Scoţia este Aberdeen, care este pe coasta de est spre nord. Zonele de platou  sunt slab populate, chiar dacă oraşul Inverness a cunoscut o creştere rapidă în ultimii ani.

Info la zi foarte importanta!!!

Mii de pasageri au fost blocaţi marţi dimineaţa în Scoţia, în timp ce mai multe companii aeriene, între care British Airways, KLM, Aer Lingus şi Easyjet şi-au întrerupt zborurile dinspre şi înspre Scoţia din cauza norului de cenuşă provocat de erupţia vulcanului islandez Grimsvötn (foto dreapta), informează AFP.

Aeroporturile din Glasgow şi Edinburgh au fost afectate în cursul nopţii, iar traficul aerian pe cele din Aberdeen şi Inverness va fi şi el perturbat. În afară de Scoţia, aeroporturile din Marea Britanie au funcţionat normal, potrivit buletinului.

Londra

Londra (foto stanga)  este capitala Angliei şi a Regatului Unit. Este cel mai important centru politic, financiar (datorită City-ului), cultural şi artistic al Regatului Unit, şi unul din cele mai importante oraşe ale lumii.

Populaţia este de 7.421.229 locuitori (la 1 ianuarie 2005) în Londra Mare, cărora li se adaugă alte câteva milioane din zona metropolitană. Există o imensă diversitate de etnii, culturi şi religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite oraşe din Europa şi din lume. Aici locuiesc, permanent sau temporar, mulţi dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii.

În Londra se găsesc sediile a numeroase instituţii şi corporaţii de importanţă globală; multe clădiri importante: palate, muzee, teatre, săli de concerte, aeroporturi, staţii de cale ferată, numeroase ambasade şi consulate.

Westminster (foto dreapta) (Palatul şi Abaţia) şi Biserica Sf.Margareta din Londra au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Londra Mare acoperă o suprafaţă de 1579 km². Aceasta este port pe Tamisa, râu navigabil. Rîul a avut o influenţă majoră în dezvoltarea oraşului. Oraşul a fost fondat pe malul de nord, iar pînă în secolul al XVIII-lea nu a existat decît un singur pod, Podul Londrei, ceea ce a făcut ca oraşul să se dezvolte foarte mult la nord de rîu. Cîmpia Tamisei a fost un teren propice pentru expansiunea oraşului, cele cîteva coline  nu au fost piedici semnificative.

În secolele trecute Tamisa (foto stanga) era mult mai largă şi mai puţin adîncă. Pe întinderea oraşului însă a fost canalizată şi îndiguită, şi mulţi dintre afluenţii săi au fost complet canalizaţi şi curg acum subteran. Fluxul şi refluxul se fac simţite pe Tamisa. Este unul din motivele pentru care Londra este expusă inundaţiilor. Pentru a proteja oraşul, în anii 1970 s-a construit la Woolwich, în aval, un sistem de ecluze numit Thames Barrier.

Clima Londrei este temperată, cu veri calde dar rareori toride, şi ierni blînde. Vara, temperatura depăşeşte rareori 33 °C (recordul absolut fiind 37,9 °C, înregistrat în 2003). Iarna, căderile de zăpadă sînt rare, iar stratul de zăpadă nu depăşeşte în general 2 cm. În ciuda reputaţiei de oraş „ploios”, Londra primeşte anual circa 600 mm de precipitaţii, adică mai puţin decît, de exemplu, Roma sau Sydney. Datorită întinderii zonei construite, Londra este adeseori un microclimat, unde temperaturile sînt cu circa 5 °C mai ridicate decît în exterior, deoarece clădirile şi betonul reţin mai bine căldura.

La origini, capitala a fost o aşezare celtă. În 43 d.Hr. romanii au fondat oraşul Londinium, iar numele acestuia se pare că a dat şi numele nativ al oraşului, London, deşi unele date recente arată că London ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraş roman este asediat, prădat şi ars pînă la temelii de către răsculaţii celţi conduşi de regina Boadicea.

City of London („Cetatea Londrei”) (foto dreapta) este centrul istoric al oraşului, şi în acelaşi timp cel mai important cartier financiar al Regatului Unit. Este administrat de către Corporaţia Londrei, condusă de Lordul Primar al Londrei. City-ul deţine propriul corp de poliţie, separat de Poliţia Metropolitană. Populaţia permanentă a City-ului este de doar 7000 de locuitori, însă aici lucrează peste 300.000 de persoane. Calitatea de centru financiar a City-ului a început să se dilueze în ultimii ani, o dată cu inaugurarea în Docklands, în estul oraşului, a complexului Canary Wharf.

West End („Capătul de vest” – al vechiului oraş-foto stanga) este districtul comercial şi de divertisment al Londrei. Piaţa Trafalgar este cel mai important obiectiv. Oxford Street este una dintre cele mai cunoscute străzi pentru cumpărături, pe care se găsesc numeroase supermagazine celebre (Selfridges, John Lewis, Marks and Spencer). Altă stradă cunoscută este Tottenham Court Road, pentru magazine de electronice, calculatoare şi instrumente muzicale.

La sud de capătul estic al Oxford Street se găseşte Soho, cartierul boem al Londrei, înţesat de cafenele, pub-uri, cluburi şi sex shop-uri.

City-ul şi West End formează centrul Londrei („Central London”).

Estul oraşului a fost centrul industriei londoneze în secolul al XIX-lea. Bombardamentele germane din anii 1940, combinate, începînd din anii 1950, cu decăderea Portului londonez şi mutarea industriei în afara oraşului, au condus la abandonarea a numeroase clădiri şi terenuri, şi la un aspect al zonei în general dezolant. Organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 în estul Londrei va oferi ocazia regenerării şi creşterii atractivităţii zonei. Docklands, zona vechiului Port al Londrei, a fost un experiment reuşit de regenerare.

În vestul Londrei se găsesc cartiere rezidenţiale de lux, cum ar fi Notting Hill, Kensington, Chelsea, parcuri precum Richmond (cel mai mare din Londra), precum şi arene sportive ca Twickenham (foto dreapta), stadionul de acasă al echipei naţionale engleze de rugby. În White City se găseşte cartierul general al BBC, iar mult mai spre vest, în burgul Hillingdon, se află aeroportul Heathrow.

Sudul Londrei găzduieşte districte variate, precum Wimbledon, cu parcul şi arenele de tenis pe care se organizează Turneul de tenis de la Wimbledon (foto stanga), dar şi Brixton, Peckham şi Camberwell, unde locuiesc comunităţi importante de afro-americani care au emigrat în anii ’50-’70 din zona Caraibelor.

La extremitatea estică, pe malul Tamisei, se găseşte Greenwich, unde se află parcul cu acelaşi nume şi Observatorul Regal din Greenwich (foto dreapta), care marchează meridianul zero al lumii.

Nordul oraşului este o regiune mai deluroasă; multe din coline oferă vederi excelente ale oraşului. Suburbii celebre sînt Islington, gazdă a clubului de fotbal Arsenal FC, Highgate, Camden, Hampstead, Tottenham, Harringay.

Londra Mare este divizată în 32 „burguri”, plus City-ul. Burgurile răspund de majoritatea serviciilor comunale în zonele pe care le cuprind. City-ul nu este condus de un consiliu local obişnuit, ci de către Corporaţia Londrei.

Orasul este un motor uriaş al economiei lumii. Londra a produs 365 miliarde $ în 2004 (17% din PIB-ul Regatului Unit), iar întreaga zonă metropolitană londoneză a produs circa 20% din PIB-ul Regatului.

City-ul (foto stanga) este cel mai mare centru financiar al capitaliei, găzduind bănci, societăţi de valori mobiliare, firme de asigurare, avocatură sau contabilitate. Un al doilea district financiar se dezvoltă în Canary Wharf, la est de zona centrală; este mai mic decît City-ul, însă nu mai puţin prestigios, găzduind de exemplu sediul central al HSBC.

Mai mult de jumătate din firmele britanice din top 100 îşi au sediul central în centrul Londrei, şi mai mult de 70% în zona metropolitană londoneză. 31% din tranzacţiile monetare ale lumii au loc în Londra. Aici se vînd şi se cumpără mai mulţi dolari decît în New York şi mai mulţi euro decît în toate celelalte oraşe europene luate la un loc.

Turismul este una din industriile cele mai importante ale Regatului Unit. Peste 350 000 de persoane au lucrat în turism în 2003 doar în Londra.

Deşi portul Londrei este acum doar al treilea din Regatul Unit  şi nu primul din lume, cum era odată, totuşi este tranzitat de 50 milioane de tone de cargo pe an. Docurile se găsesc acum la Tilbury, în afara limitelor Londrei Mari.

Va urma…