Germania- conditii climatice, apele, vegetatia, solurile si fauna.

Conditii climatice

In vestul si nordul Germaniei (foto dreapta-  Orasul Munich din Germania) exista o clima temperat-oceanica, cu temperaturi de +1 grad C, in ianuarie. In sezonul cald temperaturile sunt mai moderate, ploile ajungand la 750 mm/an. Influenta oceanica se remarca si in numarul zilelor cu zapada care creste de la 10 zile in vest, la peste 30-40 zile in est.

In partea centrala a tarii, iarna, patrund mase reci continentale de tranzitie, iar vara caldura specifica acestora.

Temperaturiile medii anuale ale lunii ianuarie scad sub -3 grade C, iar vara urca frecvent la peste 20 grade C. Muntii si podisurile de aici primesc pana la 1500 mm precipitatii in timpul unui an, anotimpul cel mai umed fiind toamna.

In Germania de Sud, in Podisul Bavariei temperatura medie a lunii ianuarie este cuprinsa intre 1-3 grade C., iar in iulie intre 15-18 grade C. Cantitatea de precipitatii este de 3000 mm, din care o buna parte sunt sub forma de zapada. Vara predomina ploile de conventie.

Apele

Cele mai importante ape din Nord sunt: Oderul, Elba, Saale si Rhin. Sursa principala de alimentare o reprezinta ploile oceanice. Nivelul apelor cresc substantial in luna mai si un maxim secundar in ianuarie, ca urmare a ploilor oceanice.

In regiunea Germaniei Centrale reteaua de ape este aceiasi ca in nord, de aici izvorand si cea mai mare artera hidrografica Dunarea.

Rhinul (foto stanga) izvoraste din Alpii Elvetieni, trece in cursul superior intre Alpii Lepontini si Glarici si se varsa in lacul Boden. De aici pe granita dintre Elvetia si Germania strabate orasul Basel, apoi se indreapta spre nord prin Campia Alsaciei. Traverseaza in continuare Regiunea Sistos Rhenana, unde se intersecteaza cu raurile Neckar, Main, Lahn, Sieg. Se varsa in Marea Nordului.

 

Elba (foto dreapta), al doilea ca importanta, isi are izvoarele in Muntii Sudeti si se varsa printr-un estuar in MareaNordului. Pe malurile acestui mare golf se afla orasul Hamburg, metropola Germaniei de Nord.

Vegetatia, solurile si fauna

Dispunerea zonala a vegetatiei se datoreaza conditiilor climatice.

In nord, ca si in partea centrala, predomina speciile central-europene, iar mai spre sud cele din estul Europei. Acolo unde padurile de conifere formeaza palcuri, ele sunt asociate cu pasuni si fanete.

Spre sud domina padurea de amestec sub care s-au dezvoltat podzolurile, solurile brune, iar in luncile raurilor, pe depozitele fluviatile solurile aluviale si de poldere. Animalele se gasesc mai ales in rezervatii, cum ar fi cerb, elan, mistret.

In Germania de Sud vegetatia, solurile si animalele cunosc o etajare, dezvoltat fiind etajul coniferelor care urca la peste 2000 m. Mai jos se intalnesc paduri de amestec si paduri de foioase. Din etajul subalpin si alpin nu lipsesc jneapanul, ienuparul, merisorul si solurile acid-montane, de pajisti alpine. In lumea vietuitoarelor un loc aparte il ocupa marmota alpina (foto stanga).

Finlanda

Finlanda sau Republica Finlandei (foto dreapta) este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Naţiunilor Unite şi a zonei Euro. Are ieşire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic la vest şi Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de Finlanda de către Golful Finic. Capitala se afla la  Kelsinki.

Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a tarii, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială. Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona şi maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască şi malteză, nu fac parte din limbile indo-europene.

Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al III -lea pînă în 1809, aceasta a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 tara a devenit mare ducat, dependent de Suedia.

Finlanda (foto stanga) este democraţie parlamentară, condusă de preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul în Helsinki. Preşedintele Republicii este ales prin vot direct pentru o perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.

Eduskunta/Riksdag este parlamentul naţional finlandez unicameral compus din 200 de membri aleşi prin vot secret de către populaţia cu drept de vot în vârstă de peste 18 ani. Insulele Åland beneficiază de un reprezentant în cadrul Eduskunta.

Landsting este parlamentul regional din Insulele Åland. Administrează relaţiile insulelor şi stabileşte cadrul legislativ în cadrul Insulelor. Actele normative adoptate de Eduskunta sunt perfect valabile dar cele elaborate de Landstig nu sunt aplicate pe continent.

Presedintele este ales prin sufragiu direct pentru 6 ani şi poate beneficia doar de 2 mandate. Preşedintele finlandez numeşte guvernul.

Tara este formată din 6 provincii si anume: Finlanda de Sud, Finlanda de Vest, Finlanda de Est, Oulu, Laponia si Aland.

Finlanda reprezinta ţara celor 1.000 de lacuri (Lacul Oulu-foto dreapta) şi insule: 187.888 de lacuri şi 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate acoperit de puţine coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din nordul extrem al Laponiei. Substratul petrografic prezintă caracteristicile reliefului glaciar modelat de catre gheţari. Subsolul finlandez se află în prezent într-o continuă dezvoltare. Are o economie bine industrializată, în mare parte de piaţă liberă, cu un PIB pe capital asemănător celor din Regatul Unit, Franţa, Italia sau Germania. Ea este în prezent sediul social al Nokia (foto stanga sus si foto dreapta jos-Nokia 5310), lider mondial în telefonia mobilă.

Un colorit magnific al Finlandei îl are iarna (foto stanga jos). În părţile de sud ale ţării zăpada începe să cadă pe la sfârşitul lui noiembrie şi se topeşte prin aprilie. În nord  iarna este mai lungă cu aproximativ o lună. Cu venirea iernii, Finlanda se transformă într-o poveste de iarna. Nu degeaba finlandezii sunt consideraţi cei mai mari iubitori de schi. Despre ei se mai glumeşte cum că se nasc cu patinele sau schiurile în picioare. Intalnim o mulţime de pârtii de diferite categorii, pe toate gusturile, echipate modern şi iluminate pe timp de noapte. Pe la sfârşitul lui decembrie, sărbătorile de iarna sunt în toi, Crăciunul, Anul Nou. La peisajele fermecătoare, totul fiind acoperit de zăpadă, se adaugă şi minunatele tradiţii finlandeze. Totul este ornamentat şi înfrumuseţat încât ai crede că toată ţara s-a pregatit un an întreg pentru aceste sărbători. Printre alte tradiţii fiind şi focurile de sărbători. un alt ritual important ale sărbătorilor de iarnă mai sunt şi sauna de Crăciun şi totodată şi dăruirea cadourilor. Momentul aşteptat de toţi este vizita „Moşului Joulupukki”, care vine şi împarte cadouri copiilor. Este un Moş Crăciun finlandez (foto dreapta). El vine pe o sanie trasă de reni.

Sauna este o parte foarte importantă din viata finlandezilor, de aceea multe familii merg de câteva ori pe sâptămână. Are o semnificaţie deosebită datorită faptului că lasă toate relele în urmă şi în acest fel oamenii îşi pot începe sărbătoarea de Crăciun.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Finlanda:

  • Vechiul oraş Rauma (1991)
  • Cetatea Suomenlinna (1991)
  • Biserica din Petäjävesi (1994)
  • Fabrica veche de carton de la Verla (1996)
  • Situl funerar din epoca de bronz de la Sammallahdenmäki (1999)
  • Arhipelagul Kvarken (2000, 2006)
  • Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Finlandei) (2005)