Insulele Canare

Insulele Canare (foto stanga) se prezinta ca un arhipelag atlantic, format din sapte insule mari si altele mai mici de origine vulcanica, cu munti de peste 3700 metri. Aceste insule cuprind doua provincii: Santa Cruz de Tenerife, de care apartin Tenerife, La Gomera, El Hierro si La Palma, si Las Palmas de Grand Canaria Provincia de care apartin Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria. Ele se caracterizeaza prin peisaje fermecatoare si fenomene carstice precum pesteri si mari subterane.

Cea mai mare si mai inalta insula din Arhipelag este Tenerife (foto dreapta), cunoscuta ca insula Eternei Primaveri. Are 2034 km si 3718 m, cu o populatie de 655,656.

Produsul predominant în Tenerife e peştele proaspăt. Preferaţi sunt vieja (peştele-papagal), merluza (merlucius), abade, mero, cabrilla şi cherne (toate specii de biban de mare). Peştele e preparat într-un mod simplu, de exemplu la grătar sau prăjit, şi servit cu un sos de ulei, oţet şi ardei, nu foarte iute, sau cu mojo, alături de legume. Peştele sărat este de asemenea apreciat. Dintre legume, cele mai tipice, tradiţionale, sunt papas arrugadas; aceşti savuroşi cartofi fierţi în coajă, cu multă sare, până când apa s-a evaporat complet, trebuie serviţi cu mojo.

Mojo (foto stanga) reprezinta un sos picant ce se gaseste in diferite variante, mai mult sau mai puţin iuti, în funcţie de mâncarea pe care o însoţeşte. Cele două tipuri principale sunt mojo verde, în reţeta căruia intră pătrunjel şi coriandru, care îi dau o aromă răcoroasă, pătrunzătoare, şi mojo rojo, sosul roşu, mai iute, făcut din ardei iuţi. Brânza de capră la grătar este şi ea servită con mojo.

Localnicilor le plac tocăniţele săţioase, preparate din mai multe tipuri de carne (inclusiv de porc şi iepure), năut şi legume, iar adesea îngroşate cu gofio.

Gofio (foto stanga) este ingredientul nelipsit din preparatele bucătăriei populaţiei guanche, ce se foloseşte în continuare foarte mult. Este o făină integrală prăjită, de obicei din mazăre, dar poate şi din orz, grâu sau chiar năut. Este preparată ca un fel de mămăligă, ca o pastă amestecată cu legume, sub formă de pâine, prăjituri şi budinci.

Bananele famblate sunt ceva foarte obişnuit în staţiuni si sunt preparate in mai multe moduri.

Cea mai mică insulă este Roque del Oeste, care de fapt este numai o stâncă lingă insula Graciosa. Cea mai mică insulă locuită este Isla de los Lobos pe care trăieşte numai o singură familie.

Din punct de vedere administrativ, Insulele Canare apartin Spaniei, iar geografic Africii. Insula Fuerteventura este cea care se află cel mai aproape de Africa, la circa 100 km, in timp ce Tenerife se gaseste la aprox. 300 km.

Desi toate sunt de origine vulcanica sunt foarte diferite una fata de cealalta, de exemplu pe insula Tenerife domină munţii înalţi, iar pe insula Lanzarote domină munţii mai puţin stâncoşi şi mai puţin înalţi.

Pico del Teide cu 3718 m reprezinta cel mai inalt punct din Arhipelag si din Spania.Vârful muntelui este acoperit de zăpadă timp de mai multe săptămâni în timpul „iernii” în timp ce pe plajele de pe partea sudică turiştii se bucură de temperaturi de 25 – 28 grade C .

Insula Lanzarote (foto stanga) este cea mai secetoasa, Gran Canaria cea mai urbanizata, La Palma cea mai verde, El Hiero cea mai izolata, iar cea mai bogata în frumuseţi naturale este La Gomera.

Temperatura apei Oceanului Atlantic, nu este chiar caldă, dar intotdeauna este intre 20-23 grade C.

Populaţia totală a insulelor este în jur de 1.5 milioane, din care o treime trăieşte pe insula Gran Canaria. Băştinaşii de pe insule sunt prietenoşi în general, dar în locurile unde s-a dezvoltat turismul ei au devenit mai atenti si mai suspiciosi cu strainii.

Veniturile principale provin din turism, agricultură şi comerţ. Se cultivă in cantităţi însemnate: banane, roşii, tutun. Este foarte cunoscuta şi cultura de vinuri din Tenerife . Vinurile sunt băute în Europa de secole, mai ales acel vin dulce, bogat, îmbătător, făcut din struguri malvasia, folosiţi altădată la străvechiul vin tămâios de Madeira. În zilele noastre, în Tenerife se produc vinuri de toate felurile: seci sau dulci, roşii sau albe. Principala zonă de cultivare a viţei de vie se găseşte în jurul El Sauzal, la nord de Puerto de la Cruz. De asemenea, La Gomera produce vin de masă. Gustaţi neapărat vinul dulce, de desert, din Vallehermoso.

Locuitorii insulelor adoră sărbătorile locale care ţin de obicei minimum trei zile. Majoritatea festivităţilor sunt legate de religie şi in acest timp de la mic la mare se îmbracă in costumele locale tradiţionale şi se servesc mâncăruri tradiţionale.

Cea mai vestită sărbătoare este Carnavalul (foto dreapta), la care participa atat localnici cat şi turişti veniţi special pentru această ocazie, care ţine din februarie până în martie chiar o lună de zile, cu fel de fel de programe artistice, iar noaptea sunt organizate petreceri pe strada in costume de carnaval. Petrecerile de noapte încep oricum după ora 00.00 şi sunt mai aglomerate la sfârşituri de săptămână.

Harta Insulelor Canare

Monaco

Principatul Monaco (foto stanga- steag Monaco), cunoscut cu numele de Munegu în dialectul local, este a doua cea mai mică țară din lume, situată între Marea Mediterană și Franța, pe Riviera franceză sau Coasta de Azur. Constând mai ales din vechiul oraș Monaco și zonele construite ulterior, este și cea mai dens populată țară din lume. Suprafaţa sa este de numai 1,95 km². E de fapt un oraş cu statut de stat, adică regat. Monaco reprezinta al doilea mic stat independent ca mărime din lume, după Vatican. Se gaseste pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, aproape de frontiera cu Italia. Tara este înconjurat pe trei laturi de regiunea franceză Provence-Alpes-Côte d’Azur, iar relieful său constă într-o plajă lungă și dealuri abrupte care se înalță până la 63 m peste nivelul mării. Regatul este cunoscut pentru peisajul natural și clima însorită. Temperatura minimă medie este în ianuarie de 8 °C, iar în iulie 26 °C. Aici nu se practica agricultura si nici una din ramurile principale. Cea mai importanta economică este turismul, pe tot parcursul anului. Bani în bugetul statului vin şi din sectorul serviciilor, sectorul bancar şi sistemul de asigurări, precum şi din TVA şi impozitul pe consum. La fel ca şi în Franţa, în Monaco se plăteşte în Euro. Cu Franţa e de altfel unit şi în Uniunea economică şi Uniunea vamală. Principatul este membru al UE şi al OSCE. Limba oficială e franceza. În Monaco trăiesc peste 32 000 de locuitori, şi ca atare densitatea populaţiei este peste 16 000 de locuitori pe kilometru pătrat. Majoritatea locuitorilor sunt străini, mai ales francezi (50%) şi italieni (17%). În ceea ce priveşte apartenenţa religioasă, aproximativ 90% din poulaţie sunt de religie roamano-catolică. Regatul este împărțit în patru zone:

  • Monaco-Ville, orașul vechi ce este amplasat pe un teren stâncos ce se extinde în Marea Mediterană;
  • La Condamine, partea nord-vestică care include și zona portului, este subdivizată în trei regiuni:
  • Moneghetti, ce corespunde zonei portului;
  • Les Revoires, cuprinzând Grădinile exotice;
  • La Colle, situată la granița vestică;
  • Monte Carlo (foto centru sus), cuprinzând:
  • zona turistică și cazinoul aflate în centru;
  • Larvotto, plaja din estul principatului;
  • Saint Roman și Tenao, în nord-est;
  • Saint Michel, zona rezidențială;
  • Fontvieille, o zonă nou construită.

Monaco este o monarhie constituțională începând din 1911, cu puteri sporite conferite suveranului, apropiate de cele ale unei monarhii absolute. Actualul suveran este Prințul Albert al II-lea de Monaco.

Principatul a reușit să creeze afaceri prospere în domenii ce sunt prietenoase mediului, precum cosmetica naturistă.
Fiind un lider mondial în lux și bani, Monaco este una din cele mai scumpe locații de pe Pământ. Principatul este cunoscut și ca un rai al taxelor și mulți dintre rezidenții săi sunt milionari ai altor țări. Luxul și frumusețea sunt asociate cu Monaco precum și boutiqurile sale ce poartă nume celebre (Chanel, Prada, Armani, etc.), restaurante luxoase și familia regală, în special de la căsătoria dintre Prințul Rainier cu Grace Kelly, mai târziu Prințesa Grace de Monaco.
Rețeaua telefonică, Monaco Telecom, impune un monopol pe piață și este deținută în proporție de 49% de Cable and Wireless, 45% de stat și aduce și ea un mare profit statului. Standardele de viață sunt ridicate, în mare comparabile cu cele din zonele prospere ale marilor metropole franțuzești.
Lipsa impozitelor pentru persoanele fizice a dus la un număr considerabil de “refugiați ai impozitelor” veniți din Europa, care își câștigă majoritatea banilor din afara Principatului; celebrități precum piloții de Formula 1 atrag cea mai mare atenție însă aici se află și numeroși oameni de afaceri.
Monaco nu este membru al Uniunii Europene însă este strâns legat de aceasta prin acorduri cu Franța, așadar moneda a devenit cea din Franța, Euro. Până în 2002 Monaco își bătea propriile monede, francii monegaști.
Principalele exporturi ale Principatului sunt chimicale, farmaceutice, produse de înfrumusețare, ceramică, textile, mase plastice, instrumente medicinale și obiecte din metal.
Monaco (foto stanga) are 10 școli de stat, incluzând grădinițe și școli primare, un liceu care are profil teoretic și tehnic (Liceul Albert 1er, care se aseamănă celor din sudul Franței) și un liceu cu profil vocațional. Pe lângă acestea există și două școli private și o școală internațională, iar ca Scoala superioara intalnim Universitatea Internationala din Monaco.
Monaco nu are armată însă are pază de coastă cu 3 mici nave de patrulă fiecare dotate cu tunuri. Securitatea locală este asigurată de poliția ce este formată din 300-400 de femei și bărbați. Poliția din Monaco este cea mai numeroasă din lume având în vedere rezultatele pe cap de locuitor și pe suprafață. Siguranța națională este asigurată de Franța și Statele Unite ale Americii.

Harta principatului Monaco