Elvetia – asezare, istorie, cadru natural, clima

steag elvetiaElvetia (foto stanga) este o republica federala alcatuita din 26 de cantoane autonome. Se afla in Europa de Vest, unde la nord se invecineaza cu Germania, la sud cu Italia si Austria, la est cu Liechtenstein, iar la vest cu Franta. Capitala sa este Berna.

Intinzandu-se pe o suprafata de 41.285 km², Elvetia este impartita intre Muntii Alpi, Platoul Elvetian si Muntii Jura. Nu are iesire la mare.

Denumirea în limba română provine din cea latinească, de Helvetia, asociat termenului neolatin de Confederatio Helvetica.

Toponimul Schwyz este atestat din 972, în germana înaltă veche Suittes, termen legat de suedan „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul.

Datorita adoptarii Constitutiei Federale Elvetiene din 1848, Elvetia este acum un stat in forma sa actuala.

Cele mai vechi urme de existență a hominizilor în Elveția actuală datează de circa 150.000 de ani. Cele mai vechi așezări agrare de aici, găsite la Gächlingen, au fost datate în preajma anului 5300 î.e.n, iar cele mai vechi triburi cunoscute din zonă fac parte din culturile Hallstatt și La Tène, ultima denumită după situl arheologic din La Tène, în partea de nord a Lacului Neuchâtel.

În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția (foto dreapta) și a impus o nouă constituție de stat unitar. În 1815, Congresul de la Viena a restabilitelvetia-1135-l complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării.

Femeile au primit drept de vot la început la nivel de canton în 1959, și apoi la nivel federal în 1971 și, în ciuda opoziției, în ultimul canton Appenzell Innerrhoden. După votul universal la nivel federal, femeile au căpătat rapid importanță în viața politică, prima femeie care a devenit membră a executivului Consiliului Federal fiind Elisabeth Kopp, în perioada 1984–1989, iar prima femeie președinte a fost Ruth Dreifuss în 1999.

În 2002, Elveția a devenit membru cu drepturi depline al ONU, lăsând Vaticanul să rămână ultimul stat cu largă recunoaștere care nu este membru ONU. Deasemenea, statul este membru fondator al EFTA, Dar nu este membră a Zonei Economice Europene.

schengenLa 5 iunie 2005, alegătorii elvețieni au acceptat cu o majoritate de 55% să adere la tratatul Schengen (foto stanga), rezultat privit de comentatorii europeni ca un semn de susținere din partea Elveției, o țară tradițional considerată ca fiind independentă și reticentă față de aderarea la organizații supranaționale.

Cadrul natural al Elvetiei este diversificat. Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Cea mai putin populata este zana muntoasa.

Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de 4.000 m sau depășesc această altitudine.  Cel mai inalt este Monte Rosa cu 4634 m, apoi il urmeaza Matterhorn cu 4478 m.

Alpii sunt un lanț muntos înalt, care treaversează partea central-sudică a țării, formând circa 60% din suprafața ei totală. Printre văile înalte dinAlpii-Elvetieni-Aletch-Gletcher Alpii Elvețieni (foto dreapta) se găsesc mulți ghețari, totalizând o suprafață de 1.063 kilometri pătrați. Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg către cele patru puncte cardinale și parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografică cuprinde mai multe dintre cele mai mari lacuri din Europa de Vest și Centrală, între care se numără lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore. Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Lacurile și ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării.

Partea nordică a țării, mai dens populată, cu circa 30% din suprafața totală a țării, mai este numită și Țara de Mijloc. Ea are peisaje deluroase mai deschise, parțial împădurite, parțial acoperite cu pășuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri.

Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut, aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni.

Fohn este un fenomen meteorlogic, care poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase.

graubundenZone alpine mari, cum ar fi Graubünden (foto stanga) rămân mai uscate decât cele subalpine și, cum ar fi în valea principală a cantonului Valais, sunt condiții favorabile pentru creșterea viței de vie.

Precipitațiile tind să fie moderat răspândite pe toată durata anului, cu un maxim nu foarte mare pe timp de vară. Toamna este cel mai uscat anotimp, iarna cad mai puține precipitații decât vara, și totuși vremea în Elveția nu este foarte stabilă și poate varia de la an la an fără perioade stricte și previzibile.

Condițiile climatice, geologice și topografice ale regiunilor alpine dau naștere unui ecosistem foarte fragil și deosebit de sensibil la schimbări climatice.

 

Harta Elvetiei

harta elvetiei

Germania – cadrul natural

Germania (foto dreapta- steag Germania) este pozitionata intre tarile europene, la aceeasi latitudine. Cuprinde unitati si subunitati foarte vechi din punct de vedere genetic, dar si foarte noi, apoi unitati joase de campie aflate sub nivelul marii si unitatile alpine, care depasesc 2900 m.

De la nord la sud, se deosebesc aici urmatoarele trei regiuni fizico-geografice:

  • regiunea campiilor si colinelor din nord;
  • regiunea podisurilor si culmilor hercinice in partea centrala;
  • regiunea piemontana, colinara si alpina a Bavariei in sud.

Regiunea nordica a Germaniei se desfasoara intre litoralul Marii Nordului si al Marii Baltice in nord, regiunea hercinica in sud, granitele cu Polonoa si Olanda in est si vest.

Tot aici pe directia est-vest zona este traversata de culoare glaciare largi, modelate apoi, de reteaua de ape, printre care: Warthe, Elba (foto dreapta), Oder, Peene, Spree. Intalnim morene si vai, lacuri, turbarii, toate acestea apartinand fazelor glaciare si interglaciare Elster, fiind cea mai extinsa, apoi Saale si Vistula.

Alaturi de tarmul watt, un relief jos cu insule si stramtori si cel cu cordoane care au barat golfuri transformandu-le partial in lagune, cu dune, cu mici faleze si cu insule ca in regiunea estica a peninsulei Jutlanta din Danemarca apare, de data aceasta legat in cea mai mare parte de maree, tarmul cu estuare: Ems, Elba, Wesser.

Pe campii sunt situate coline si anume: Colinele Baltice, Colinele Flaming, Colinele Lausitz, aflate in sudul regiunii Berlin, Colinele Borde la vest de Magdeburg, Colinele Elm de 322 m, din sudul orasului Helmstedt.

Regiunea podisurilor si culmilor muntoase hercinice din partea centrala reprezinta un mozaic morfologic si petrografic, avand inaltimi ce trec de 1000 m in Muntii Padurea Neagra (foto stanga) cu 1495 m. Podisurile cu inaltimi intre 500-600 m sunt separate prin largi culoare de vale.

Masivul Sistos Rhenan se gaseste de o parte si de alta a Rhinului avand pe dreapta podisurile Taunus de 880 m, Westerwald de 657 m, Sauerland de 841 m, iar pe partea stanga Hunsruck de 816 m si Eifel de 746 m. Aceste podisuri si culmi joase sunt separate de catre culoare de vale numite grabene si depresiuni, prin care trec afluenti ai Rhinului, cum ar fi: Meuse, Mosselle, Sieg, Lahn.

In cadrul Podisului Franconiei intra: Colinele Neckar cu 300 m, Podisul Odenwald cu 626 m,

Masivul vulcanic Rhon cu 950 m, Jura Suaba cu 1015 m, Jura Franconiana.

Horstul Harz, avand varful Brocken de 1142 m este situat intre vaile Leine si Saale. In sudul sau intalnim Horstul Dun. Tot aici mai gasim : Padurea Teutoburgica de 336 m si Padurea Turingiei de 795 m, care sunt alcatuite din sisturi cristaline.

Zona piemontana si alpina a Bavariei cuprinde Podisul Bavariei, cu altitudini cuprinse intre 400-1000 m  si Alpii Bavariei (foto dreapta), a caror inaltimi trec de 2900 m, in varful Zugspitze.

Dunarea colecteaza aici un numar sporit de ape care traverseaza podisul de la sud catre nord.

 

Harta Germaniei

Finlanda

Finlanda sau Republica Finlandei (foto dreapta) este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Naţiunilor Unite şi a zonei Euro. Are ieşire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic la vest şi Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de Finlanda de către Golful Finic. Capitala se afla la  Kelsinki.

Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a tarii, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială. Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona şi maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască şi malteză, nu fac parte din limbile indo-europene.

Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al III -lea pînă în 1809, aceasta a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 tara a devenit mare ducat, dependent de Suedia.

Finlanda (foto stanga) este democraţie parlamentară, condusă de preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul în Helsinki. Preşedintele Republicii este ales prin vot direct pentru o perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.

Eduskunta/Riksdag este parlamentul naţional finlandez unicameral compus din 200 de membri aleşi prin vot secret de către populaţia cu drept de vot în vârstă de peste 18 ani. Insulele Åland beneficiază de un reprezentant în cadrul Eduskunta.

Landsting este parlamentul regional din Insulele Åland. Administrează relaţiile insulelor şi stabileşte cadrul legislativ în cadrul Insulelor. Actele normative adoptate de Eduskunta sunt perfect valabile dar cele elaborate de Landstig nu sunt aplicate pe continent.

Presedintele este ales prin sufragiu direct pentru 6 ani şi poate beneficia doar de 2 mandate. Preşedintele finlandez numeşte guvernul.

Tara este formată din 6 provincii si anume: Finlanda de Sud, Finlanda de Vest, Finlanda de Est, Oulu, Laponia si Aland.

Finlanda reprezinta ţara celor 1.000 de lacuri (Lacul Oulu-foto dreapta) şi insule: 187.888 de lacuri şi 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate acoperit de puţine coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din nordul extrem al Laponiei. Substratul petrografic prezintă caracteristicile reliefului glaciar modelat de catre gheţari. Subsolul finlandez se află în prezent într-o continuă dezvoltare. Are o economie bine industrializată, în mare parte de piaţă liberă, cu un PIB pe capital asemănător celor din Regatul Unit, Franţa, Italia sau Germania. Ea este în prezent sediul social al Nokia (foto stanga sus si foto dreapta jos-Nokia 5310), lider mondial în telefonia mobilă.

Un colorit magnific al Finlandei îl are iarna (foto stanga jos). În părţile de sud ale ţării zăpada începe să cadă pe la sfârşitul lui noiembrie şi se topeşte prin aprilie. În nord  iarna este mai lungă cu aproximativ o lună. Cu venirea iernii, Finlanda se transformă într-o poveste de iarna. Nu degeaba finlandezii sunt consideraţi cei mai mari iubitori de schi. Despre ei se mai glumeşte cum că se nasc cu patinele sau schiurile în picioare. Intalnim o mulţime de pârtii de diferite categorii, pe toate gusturile, echipate modern şi iluminate pe timp de noapte. Pe la sfârşitul lui decembrie, sărbătorile de iarna sunt în toi, Crăciunul, Anul Nou. La peisajele fermecătoare, totul fiind acoperit de zăpadă, se adaugă şi minunatele tradiţii finlandeze. Totul este ornamentat şi înfrumuseţat încât ai crede că toată ţara s-a pregatit un an întreg pentru aceste sărbători. Printre alte tradiţii fiind şi focurile de sărbători. un alt ritual important ale sărbătorilor de iarnă mai sunt şi sauna de Crăciun şi totodată şi dăruirea cadourilor. Momentul aşteptat de toţi este vizita „Moşului Joulupukki”, care vine şi împarte cadouri copiilor. Este un Moş Crăciun finlandez (foto dreapta). El vine pe o sanie trasă de reni.

Sauna este o parte foarte importantă din viata finlandezilor, de aceea multe familii merg de câteva ori pe sâptămână. Are o semnificaţie deosebită datorită faptului că lasă toate relele în urmă şi în acest fel oamenii îşi pot începe sărbătoarea de Crăciun.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Finlanda:

  • Vechiul oraş Rauma (1991)
  • Cetatea Suomenlinna (1991)
  • Biserica din Petäjävesi (1994)
  • Fabrica veche de carton de la Verla (1996)
  • Situl funerar din epoca de bronz de la Sammallahdenmäki (1999)
  • Arhipelagul Kvarken (2000, 2006)
  • Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Finlandei) (2005)