Lisabona- capitala Portugaliei

Lisabona reprezinta capitala Portugaliei si este asezata pe coasta de vest a tarii, la Oceanul Atlantic, unde raul Tejo se varsa in ocean.

Inima orașului este „Baixa” sau „Orașul de Jos”, zonă unde se află Castelul São Jorge și Catedrala Santa Maria Maior. Tot aici intalnim si  Elevador de Santa Justa „Liftul Santa Justa” proiectat de Raul Mesnier de Ponsard. Cartierul este pozitionat geometric, e monumental, elegant, aerisit si e plin de cafenele si restaurante placute si de magazine incantatoare.

Cel mai vechi cartier al orașului este Alfama (foto stanga), aproape de râul Tejo. Este alcatuit, in mare parte, dintr-un labirint de stradute inguste, cum se vad in multe dintre orasele europene ce-si urmaresc originile pana in Evul Mediu. Alfama a scapat in mare parte teafar dupa cutremurul din 1755. A fost clasificat Marele Cutremur din Lisabona, unul dintre cele mai distrugatoare din istorie. Seismologii estimeaza ca ar fi avut aproape 9 grade magnitudine. Epicentrul s-a aflat undeva in Oceanul Atlantic si a fost urmat de trei tsunami si de incendii care au distrus Lisabona in proportie de 85%. Alfama a rezistat pentru ca este construit pe un sol ceva mai ferm decat restul orasului.

In cartierul Bairro Alto se ajunge fie cu furnicarul, fie pe jos pe stradutele in panta, pe siruri de trepte, care sunt destul de numeroase. Odata ajuns sus, panorama este spectaculoasa pentru ca se vede tot orasul. Zona are cea mai animata viata de noapte din oras.

Alte monumente importante mai sunt Mănăstirea Jerónimos,  si  Turnul Belém, care se afla inscrise in lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO din anul 1983.

Belem este un cartier cu multe monumente cum ar fi Turnul Belem, manastirea Jeronimos, cu un centru cultural modern ce adaposteste o colectie de opere ale unor mari artisti contemporani Dali, Picasso, Magritte  si cu un Muzeu al Calestilor, ce cuprinde cea mai mare colectie de vehicule de aceste gen din lume. Deasemenea mai intalnim aici parcuri si gradini, insirate de-a lungul fluviului Tejo, bune pentru o plimbare relaxanta, dupa oboseala de a admira atatea capodopere.

Metroul (foto dreapta- statie de metrou reprezinta un mijloc de transport important, dar si o atractie culturala, datorita statiilor, care seamana cu o imensa galerie de arta contemporana.

Museu de Azulejo sau „Muzeul Faiantei” (foto stanga)  este dedicat artei specific portugheze si anume, cea a fabricarii placilor de faianta pictate numite azulejos, cu o traditie de peste cinci secole. Mestesugul a venit din Spania, unde a fost adus de catre arabi, la inceputul dominatiilor acestora, de peste sapte secole in Peninsula Iberica. Azulejos sunt un element caracteristic in arhitectura portugheza si impodobesc peretii a mii de cladiri, la interior si exterior, cu un decor realizat, atat cu motive florale si geometrice, cat si cu scene istorice sau mitologice mai complicate.

Muzeul Marinei detine peste 17000 de piese, ce simbolizeaza vremuri glorioase,  de pe timpul celor mai mari navigatori.

Parcul Natiunilor a fost ridicat pentru a gazdui Expozitia Universala din 1998. Acesta s-a dezvoltat din punct de vedere comercial, prin construirea Mallului Vasco da Gama, expozitional, datorita targurilor internationale organizate aici, cat si a hotelurilor si a salilor de conferinte. Deasemenea o crestere foarte buna s-a mai remarcat atat in planul rezidential, cat si in cel de agrement. Cea mai mare atractie de acolo o reprezinta Oceanariul (foto dreapta), cel mai mare acvariu din lume.

Fado este un gen muzical tipic lusitan, ce contine in mare parte, cantece nostalgice, avand ca tema dragostea sau dorul  interpretate vocal, cu acompaniament de chitara.

In Lisabona locuitorii se ocupa cu industria prelucrarii oțelului, textilă, chimică, ceramică, construcției de nave și cu pescuitul.

Din punct de vedere economic capitala este cel mai bogat oras din Portugalia, avand un PIB superior mediei europene. Portul este cel mai activ de pe coasta atlantica europeana, detinand trei canale pentru bărci turistice: Alcantara, Rocha Conde Obidos și Santa Apolónia.

Detine locul noua la nivel mondial ca oras, datorita organizarii de congrese internationale.

Zona este puternic industrializata, in special in apropierea raului Tejo. Cele mai importante industrii constau in rafinarii   petrolifere, industrie textilă, mecanică și siderurgică.

Din punct de veere cultural, Lisabona are o viata activa, fiind catalogata unul dintre cele mai mari centre europene.

Din 1994, de când a fost capitala europeană a culturii, orasul găzduiește o mulțime de evenimente internaționale ca: Expo 98, Tenis World Master 2001, Euro 2004, ce au avut un impact pozitiv asupra dezvoltării activităților și infrastructurii culturale.

Harta Lisabona

Castel Saumur

Castelul Saumur (foto dreapta) situat pe Valea Loarei, în departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: Ruta Istorică din Valea Regilor, a Federației Naționale de Rute Istorice, pe Ruta Regelui René, pe Ruta Plantageneților și în Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine.

Astăzi castelul aparține statului francez, fiind înscris pe lista Monumentelor Istorice din anul 1964.

În 1227 Ludovic al IX-lea, va mări fortul devenit între timp francez, apoi începând cu 1367, Ludovic I, duce de Anjou, fiul cel mic al lui Filip al VI-lea de Valois, va înlocui vechile turnuri rotunde cu cele octogonale (aceste două etape sunt vizibile și astăzi, baza turnurile octogonale fiind rotunde). Regele Rene I de Anjou, scriitor, om cultivat și constructor de de fortărețe (Tarascon) va îmbunătăți confortul ansamblului și va construi: turela pătrată de pe turnul nord-estic, va remodela capela, va redistribui apartamentele regale, va decora marea sală de către elevii lui Jan Van Eyck.

În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului Saumur, Philippe Duplessis-Mornay. Va construi în jurul castelului medieval defensive joase, bastioane și curtine, urmând un plan în forma de stea. Mareșalul, Urbain de Maillé-Brézé, guvernator al orașului Saumur din 1626 până în 1650, va restabili capela și va realiza bastioanele din unghiurile nord-estic și sud-estic.

Mai puțin glorios, castelul a devenit închisoare în timpul regelui Ludovic al XIV-lea și Napoleon I al Franței, iar apoi cazemată.

Aspectul exterior sobru și impunător, zidurile crenelate, turnurile poligonale, contraforturile masive și, nu în ultimul rând, poziția sa dominatoare ne spun multe despre menirea mai puțin reconfortantă a castelului. Impresiile lăsate de aspectul extern, sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în Muzeul Artelor Decorative. Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei.

Comorile din colecția Muzeului de Arte au o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxellesilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare și de evenimente istorice, momente biblice și peisaje idilice. Pânze rare din secolul al XVII-lea, aparținând școlii lui Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris,Chantilly,Vincennes, Saint-Cloud), cu puternice influențe orientale, stau alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur.

Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice.

Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate Muzeului Calului. Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor.

Castelul a fost imortalizat în manuscrisul Très Riches Heures du duc de Berry (foto stanga), corespunzând lunii septembrie, când se culeg strugurii, la poalele castelului. Pictura apartine fraților Limbourg: Paul, Hermann și Jean.

Au folosit o varietate de culori minerale sau culori care proveneau din plante sau elemente chimice. De aceea, lucrarea este renumită și astăzi pentru culorile unice pe care le oferă, cum sunt vert de flambe (verdele obținut din amestecarea de flori pisate amestecate cu o serie de elemente chimice) sau azur d’outreme. Se presupune că au folosit pensule foarte fine și lentile. Detaliile fine pe care desenele le oferă este caracteristica generală a operei fraților Limbourg. Există evident și intervenții ulterioare asupra lucrării, realizate de către Jean Colombe, artist francez din secolul al XVI-lea. Cea mai importantă este cea surprinsă asupra lunii Noiembrie.

Castelul Gien

Castel Gien (foto stanga) este situat intr-un mic orasel cu acelasi nume, din departamentul Poire, la 80 de km distanta de Orleans.

In apropiere de Gien intalnim un pod de piatra, construit in secolul XVI, care a reusit sa reziste bombardamentelor din 1940. Faleza si orasul au trebuit reconstruite dupa razboi.

La terenurile castelului au poposit de-a lungul veacurilor Ioana d’Arc , Charles al VII-lea si Francois I.
Mosia Gien i-a apartinut lui Louis al XI-lea, care i-a daruit-o fiicei sale,Anne de Beaujeau, regenta a Frantei intre anii 1483 si 1491, cat timp Charles al VIII-lea era inca minor. Aceasta a construit castelul  intre anii 1494 si 1500, inspirandu-se din aspectul castelului Plessis-Lesteau, ce ii apartinea tatalui sau.
Castelul este astazi vizitat pentru aspectul sau exterior, fatadele prezentand un amestec interesant de caramida rosie, caramida alba si piatra, dar mai ales pentru muzeul de vanatoare din interior. Musee de la chasee adaposteste o colectie impresionanta de arme si trofee de vanatoare, dar si multe picturi si tapiserii ce prezinta scene de vanatoare. Alaturi de arme si tapiserii sunt expuse desene, gravuri, picturi, obiecte de ceramica. Poti admira de la arme de silex pana la tunuri cu teava lunga, si alte arme de foc cu care se putea trage de pe cal, apoi pusti cu doua tevi si altele de acest fel. Colectiile detin de asemenea arme frumos incrustate cu ornamente de fildes, de sidef, de baga, adevarate opere de arta.
Fatadele dand spre curtea interioara, mai putin sobre, sunt ornamentate cu trei turnulete octogonale din piatra si caramida inchizand elegante scari in spirale, incununate cu camere patrate, ele insele flancate de mici turnuri rotunde in interiorul carora se afla alte scari, foarte stramte.
La etajul intai, o sala impresionanta este rezervata unor picturi si studii de François Desportes (1661-1743). Sunt peste 75 de opere ale acestui artist, considerat cel mai mare pictor animalier (foto dreapta) din Franta tuturor timpurilor. Pictorul a fost unul dintre artistii preferati ai lui Ludovic al XIV-lea, l-a insotit la partidele de vanatoare, a pictat atat vanatul cat si cainii preferati ai regelui: Blanche, Ponne, Zette. De asemenea a executat mai multe scene ca decor in apartamentele regale si princiare. In apropierea picturilor lui Desportes sunt doua panze mari ale succesorului sau, J.B. Ondri (1686-1755), printre care celebra sa „Vanatoare de lupi”.
In 1972 muzeul a primit exceptionala colectie a lui Claude Hettier de Boislambert presedintele de onoare al Comitetului International al Vanatorii.
O alta sala expune peste 5000 de nasturi de la tunici de vanatoare, fiecare obiect fiind o adevarata opera de arta. Cel mai renumit este cornul de vanatoare, 50 din astfel de instrumente fiind expuse pe fondul unor imagini reprezentand cate o vanatoare din timpul lui Ludovic al XIV-lea si apoi altele, pana in zilele noastre.

Castelul Amboise

Castelul Amboise „Château d’Amboise” (foto stanga) este situat in orașul Amboise, la confluența râurilor Loara si Masse. Platoul înalt care domină centrul Văii Loarei era un însemnat loc strategic încă din perioada galo-romană. Astăzi castelul este proprietatea orașului și este clasat Monument Istoric din anul 1845.

Povestea castelului începe în secolul al XI-lea, când Foulques Nerra, conte de Anjou, a reconstruit fortăreața în stâncă ce fusese ridicată în imediata vecinătate a Loarei, ca punct strategic. Începând din secolul al XI-lea, trei fortărețe ridicate pe fluviu, lânga insula Saint Jean (foto dreapta), au fost în stăpânirea puternicilor conți de Amboise, până la confiscarea lor de către Ludovic al VII-lea. Vecinătatea insulei a facilitat construirea unui pod cu mare importanța economică și militară. În secolul al XV-lea, Ludovic al XI-lea a făcut din Amboise reședința soției sale Charlotte de Savoie, care l-a născut aici pe viitorul Carol al VIII-lea în anul 1470. Acesta a copilărit în acest loc împreună cu sora sa, Anne de Beaujeu. La 13 ani a urcat pe tron și în 1492 a decis construirea unui nou și măreț castel.

Carol al VIII-lea a murit în 1498, la vârsta de 28 de ani, fără a se bucura pe deplin de rezultatele eforturilor sale. L-a urmat vărul său Ludovic al XII-lea, dar apogeul istoric al castelului va fi atins sub Francisc I (foto stanga), vărul și totodata ginerele lui Ludovic al XII-lea. În 1515 acesta l-a invitat aici pe Leonardo da Vinci (foto dreapta). Artistul avea pe atunci 64 de ani. El și-a trăit ultimii ani și a și fost ingropat aici.

La începutul secolului al XVII-lea, castelul a devenit proprietatea lui Gaston d’Orleans, fratele regelui Ludovic al XIII lea. Ulterior, castelul a cărei măreție a început să pălească și-a schimbat foarte des proprietarii în funcție de capriciile Coroanei.Din păcate mulți dintre noii proprietari nu au dispus de mijloacele materiale necesare pentru a-l întreține, el devenind treptat o ruină. Ca urmare, în 1848, statul a readus castelul în proprietatea sa și l-a transformat în închisoare, aici fiind închis până în 1852, Abd El Kader.

În 1873, castelul a fost din nou restituit familiei d’Orleans (Gaston D’Orleans – foto stanga) care l-a transformat în azil de bătrâni. Apoi, la începutul secolului al XX-lea, Ruprich-Robert și urmașii săi au restaurat Amboise, redându-i a doua tinerețe. În zilele noastre castelul are aceeași măreție ca în perioada sa de glorie din secolele XV-XVI cu toate că el nu mai reprezintă decât o cincime din ceea ce era o dată. Acum, fosta fortăreață este proprietate de stat, căruia i-a fost oferit de contele de Paris, fiind gazda unor spectacole în stil renascentist, organizate periodic de oficialitățile locale.

În curtea sa, cândva înconjurată de construcții și în care aveau loc mari serbări(în timpul lor era acoperită cu o pânză și decorată cu sute de tapițerii), se ajunge pe o rampă înclinată, destinată călăreților și caretelor. Castelul s-a mărit puțin câte puțin din vest spre est, începând cu donjonul în formă de trapez, situat în extremitatea unui pinten stâncos. O cortina nord-sud precedată de un șanț a oprit altedăți această zonă fortificată.

  • Din donjon – în secolul al XV-lea sinonim cu castelul – a rămas astăzi o frumoasă capelă gotică. La început aceasta a fost inclusă în locuința regală construită de Ludovic al XI-lea, apoi locuită de Carol al VIII-lea și Anne de Bretagne.Peste linia fortificată a donjonului, în curtea inferioară se ridica altădată, colegiul Saint-Florentin care a fost biserică până în secolul al XV-lea. Din toate aceste construcții, cele mai multe au dispărut, demolate piatră cu piatră între anii 1805-1806 sub conducerea lui Roger Ducos: locuințele regale ale donjonului, încaperea Sept-Venus, colegiul Saint-Florentin, clădirea construită pentru a adăposti camera regelui Henric al II-lea.
  • În apartamentele regale, mobilierul este gotic; pe perete o tapiserie de Oudenaarde. În Salle des États a locuit exilatul algerian.
  • Turnul Cavalerilor Tour des Chevaliers„, numit și „Tour de Minimes” (foto dreapta) (ordin monahal), cu diametrul de 21 m, are o impresionantă scară elicoidală, care permite urcarea călare până la terasa care oferă o larga perspectivă peste fluviu și Tours. De aici se poate vedea „balconul conjuraților” și ușa scundă de piatră care i-a fost fatală lui Carol al VIII-lea: monarhul s-a lovit cu capul de pragul de sus și a decedat la câteva ore după aceea. Pe scară s-a mai întamplat un accident.Venind în viteză Carol Quintul, în lungul ei au fost înșirați ostași cu torțe aprinse pentru a-i lumina calea, iar o tapiserie a luat foc și împăratul era să fie asfixiat.
  • Turnul Hurtault, din flancul sudic, are 24m diametru și pereți groși de 4.3m .
  • Capela La Chapelle Saint Hubert” (foto stanga) este o mică bijuterie arhitectonică în care se intră după ce se revine în curtea castelului. Arhitectura modernă care împodobește fațada capelei a fost proiectată în secolul al XIX-lea. Distrugerea locuinței regale explică degradarea rapidă a buiandrugului care se găsește deasupra ușii: piatra sa deschisă la culoare n-a fost aleasă pentru a fi expusă tuturor intemperiilor. Decorația interioară, în stil gotic flamboaiant, este bogată; vitraliile distruse de bombe în 1940 au fost înlocuite cu unele executate de Max Ingrand, care ilustrează viața Sf. Ludovic.
  • Deasupra castelului se întinde un parc bine îngrijitJardin de Naples (foto dreapta) , proiectat în spiritul grădinilor italiene. Acesta este situat în locul grădinii realizată de Dom Pacello da Mercogliano la sfârșitul secolului al XV-lea.

Micul conac de la Clos Lucé

La 500 m de castel, urcând prin rue Victor Hugo, alăturată acestuia, se ajunge la reședința Clos Luce (foto stanga), în care Leonardo da Vinci a trăit în ultimii săi trei ani și a murit în 1519. El a fost nu numai un mare pictor, ci și un mare arhitect și inventator, care a considerat ca „experimentul este părintele certitudinii”.

Gioconda „La Gioconda” sau Mona Lisa  (foto dreapta) este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puține alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracția principală pentru orice vizitator.

În elegantul conac, astăzi muzeu, sunt expuse machetele invențiilor sale, 40 la numar, executate de IBM, pe baza schițelor originale, cu materiale din epoca, special pentru muzeu, între care: aeroplanul (foto stanga), parașuta, tancul. Printre alte încaperi se vizitează și camera în care a murit artistul în 1519. Clădirea, din cărămidă aparentă este înconjurată de o gradină. Este fascinant să ne imaginăm serile în care tânărul Francisc I mergea, printr-o galerie subterană, la Clos Lucé, pentru a se sfătui cu ilustrul său maestru, primul inginer al epocii moderne.