Semnificatia Zilei Pacalelilor de 1 Aprilie

aprilieOriginea Zilei Pacalelilor are legatura cu inlocuirea calendarului Iulian cu cel Gregorian in anul 1582. Introducerea noului calendar a fost facuta pe data de 1 ianuarie.

In vechiul calendar, Anul Nou era sarbatorit pe data de 1 aprilie. Astfel, inlocuirea calendarului a iscat confuzii si initial, unii oamenii nu s-au putut adapta schimbarii. Ei inca mai sarbatoreau Anul Nou pe data de 1 aprilie in loc de 1 ianuarie. Acestia au fost numiti „April Fools”.

Ziua de 1 Aprilie (foto stanga) este sărbătorită în Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania şi Franţa, iar unii dintre ei au au dat şi porecle victimelor din această zi.
În Anglia, păcăliţii sunt automat „nătângi”, după englezestul „noddy”.

In Franta, o traditie de Ziua Pacalelilor include „poisson d’avril”(pestele lui aprilie). Aceasta consta in atasarea unui peste din hartie pe spatele unei persoane fara ca acesta sa stie. O mica glumita, astazi sotiile fiind cat mai diverse.

O poreclă şi mai ilară au scoţienii, unde victimele lui 1 Aprilie se numesc „april qowk” sau „april cuckoo”,  în traducere, „cuc de aprilie”, în timp ce Spiritul umorului s-a răspândit şi în ţările latine, numai că sărbătoarea se celebrează la date diferite. În Peru şi Columbia, Ziua Păcălelii are loc pe 28 decembrie şi poartă numele de „Ziua celor naivi” (Dia de los inocentes).
O altă ipoteză este legată de Noe, care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute pământ uscat după ce potopul s-a retras de pe uscat pe 1 aprilie.

În Marea Britanie, cei care rămâneau pe calendarul vechi erau numiţi „april fools” (prostănacii de aprilie), iar sărbătoarea a luat numele de „April fool’s Day”.
La noi, sărbătoarea se află sub semnul fertilităţii. Un obicei al sărbătorii era păstrat de bărbaţii care se deghizau în această zi şi se străduiau să le impresioneze pe fete. Potrivit credinţei, fetele care îşi aleg soţii în această zi vor avea parte de noroc şi fericire în viaţă.

Dacă nu ştiai, farsele de 1 aprilie nu se fac aşa, la orice oră, ci trebuie să respecţi un program strict. Tradiţia spune că păcălelile trebuie făcute pănă în ora 12.00, altfel aduc ghinion celui care păcăleşte. Nici căsătoria nu este de bun augur dacă se oficiază astăzi, însă doar în cazul bărbaţilor. Conform superstiţiei, aceştia se vor afla „sub papuc” toată viaţa, dacă aleg să îşi spună pirostriile în această zi.

pacaleli

Anunțuri

Jean-Jacques Rousseau

imagesJean-Jacques Rousseau (foto stanga), care s-a nascut pe 28 iunie 1712 si a murit pe 2 iulie 1778 a fost un filozof francez de origine geneveza, scriitor si compozitor. Alaturi de Voltaire si Diderot au influentat prin principii de drept si constiinta sociala, acestea fiind promovate mai tarziu de Revolutia Franceza din 1789.

In anul 1728 paraseste Geneva si o intalneste pe doamna de Warens, care îi va fi mulți ani protectoare, iubită și substitut de mamă.

In 1743 devine secretarul ambasadorului Franței în Republica Veneția.

Thérèse Levasseur lucra ca menajera intr-un hotel din Paris in momentul cand s-a cunoscut cu scriitorul. Intalnirea a avut loc in anul 1745., iar peste cateva luni avea sa-i devina sotie pana la moartea sa. Au avut impreuna cinci copii, pe care i-au dat la orfelinat. Primul s-a nascut in anul 1746.

Cu ajutorul lui Diderot, in anul 1749 incepe sa contribuie laEncyclopédie”,iar in 1750 castiga Premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos.

Opera „Ghicitorul satului” a fost scrisa in anul 1752.

In 1759 Enciclopedia” este formal interzisă. Relațiile lui Rousseau cu ceilalți enciclopediști se deteriorează.

Julie sau Noua Heloise, un roman epistolar, a fost publicat in anul 1761 si a avut un succes impresionant.

1762 apar două dintre cele mai importante cărți ale lui Rousseau: Despre contractul social și Emile, un roman pedagogic. Scrie un proiect pentru o Constituție a insulei Corsica. În urma criticilor vehemente la adresa celor două carți, care au culminat cu interzicerea lor în Franța și la Geneva, Rousseau e nevoit să fugă.

In 1766 Rousseau  ajunge în Anglia, la invitația lui David Hume si tot in acea perioada incepe sa dea semne de instabilitate mentala. Are impresia că Hume este parte a unei conspirații care vizează uciderea lui.

In 1767 se intoarce în Franța, sub un nume fals. Oficial, nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe lângă images (1)Rege.

Odata stabilit in Paris, in anul 1771, Rousseau (foto dreapta) începe să organizeze lecturi private ale Confesiunilor”Scandalizată, Madam d’Epinay intervine, cu succes, la poliție, ca lecturile respective să fie interzise.

In 1772 scrie Considerații despre guvernarea” Poloniei.

1776  starea sănătății lui se înrăutățește continuu, iar relațiile cu prietenii sunt afectate. Începe să scrie texte obsesive, prin care îi acuză pe alții și se justifică pe sine: Rousseau, judecător al lui Jean-Jacques și Revenile – plimbăreț singuratic.

Pe data de 2 iulie 1778 filozoful moare la Ermenonville, pe domeniul marchizului de Giradin, care îl invitase să stea la el. Este înmormântat pe o insulă artificială de pe lacul domeniului. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc și astăzi.

Operele sale

Studii, lucrări de sinteză – filozofice, sociale, literare și de artă

  • Discurs asupra științelor și artelor – (1750) – (Premiul Academiei din Dijon)
  • Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni – (1755)
  • Scrisoare către D’Alembert asupra spectacolelor – (1758)
  • Contractul social – (1762)
  • Considerațiuni asupra orânduirii din Polonia – (1772)
  • Scrisoare despre muzica franceză

Romane

  • Émile sau despre educație (roman pedagogic) – (1762)
  • Iulia sau noua Heloiză (roman epistolar) – (1761)

Opere – libret și muzică

  • Muzele galante – (1745)
  • Ghicitorul satului – (1752)

Pagini confesive

  • Rousseau, judecător al lui Jean Jacques – (1776)
  • Jean-Jacques Rousseau, traducere și prefață Pericle Martinescu, Confesiuni , București, Editura pentru literatură, 1969, 3 vol.
  • Visările unui hoinar singuratic – postum – (1782)

Zonele viticole si vinurile frantuzesti

Franta reprezinta de peste 100 de ani, cel mai mare producator de vinuri din lume. Detin o varietate mare de sortimente si preturi adecvate.

Vinurile din Alsacia sunt produse sub numele de Alsace (foto stanga), iar strugurele este obtinut din mai multe zone ca: Sylvaner, Riesling, Gewurztraminer, Tokay, Pinot sau altele. Regiunile viticole mai mici nu au denumiri proprii si atunci numele satului sau a cramei unde este produs vinul apare pe eticheta.

Regiunea Bordeaux (foto dreapta-vinurile regiunii Bordeaux), alaturi de Burgundia si Champagne sunt cele mai cunoscute trei regiuni viticole ale Frantei, datorita deschiderii la mare.

Zona viticola se intinde cam 100 km patrati si  este cuprinsa in jurul portului si orasului cu acelasi nume, dar si de-alungul estuarului raului Gironde si a raurilor Garonne si Dordogne.

Mai toate vinurile de top beneficiaza de denumiri mai specifice precum: Medoc, Graves sau Saint Emilion sau chiar denumiri mai locale precum Pauillac si Saint-Estephe. Zonele viticole cele mai bune au dreptul de a vinde vinuri numite grand cru, iar cele de calitate foarte buna sub numele de  cru bourgeois.

Centrul regiunii viticole Burgundia (foto stanga) este orasul istoric Beaune, unde vanzarile de toamna de vinuri din cladirea istorica Hospices, reprezinta unul din punctele principale ale anului viticol.

Cele mai bune vinuri din aceasta zona sunt cele rosii, care pot fi pastrate in mare parte si 20 sau 30 de ani.

O zona destul de mare din jurul Beaujeau produce un vin rosu cunoscut ca Beaujolais, cel mai cunoscut vin frantuzesc. Nu se patreaza pentru multi ani, dar in ultimii 50 de ani a fost promovat ca un vin primeur, un vin tanar care se bea la cateva saptamani dupa maturare. Se spune ca succesul vinului Beaujolais Nouveau, lansat pe piata in fiecare an, in a treia joi a lunii noiembrie, se bazeaza mai mult pe marketing decat pe calitate.

Aflata in aproprierea oraselor Reims si Epernay, Regiunea Champagne reprezinta cea mai nordica regiune viticola a Frantei. Spre deosebire de vinuri, sampaniile sunt amestecate pentru a produce sampanii non vintage, adica amestecuri din ani diferiti si sampanii vintage, adica cele obtinute din aceiasi recolta. Calitatea produsului final depinde de calitatea strugurilor si de talentul celor care au facut amestecurile. Sampaniile sunt astfel clasificate si promovate dupa producator si mai putin dupa denimirea de origine controlata.

Printre cele mai bune sampanii se numara Krug, precum si Mumm (foto dreapta), Bollinger, Heidsieck, Moet si Taittinger. Gustul select si puritatea se datoreaza solului calcaros si a conditiilor de crestere din regiunea Champagne.

Desi oamenii cred ca exista numai sampanie alba, trebuie sa stiti ca este si sampanie rosie. Modul corect de a desface o sticla de sapmanie este sa aplecati putin sticla si sa impingeti usor dopul spre exterior.

Regiunea Cognac/Charentes este o zona viticola importanta. Vinul produs aici este folosit in special pentru a fi distilat in Cognac (foto stanga-Coniac Hennessy) sau alte bauturi spirtoase sau pentru producerea unui vin aperitiv delicios numit Pineau de Charentes. Se produce si vin alb, dar in cantitati mai reduse sub numele de Vin de Pays, si sunt cateva crame care produc vin rose si chiar rosu.

Cotes du Rhone este zona viticola ce se intinde peste 200 km pe Valea Rhonului de la sud de Lyon pana la Camargue. Aici intalnim zone mai mici precum Cote Rotie, Hermitage sau Chateauneuf du Pape, insa majoritatea sunt vandute sub denumirea de Cotes du Rhone sau Cotes du Rhone VillagesVinul este de tip mediteranean si este obtinut in general, din amestecul a mai multor sortimente de struguri din Franta, cele mai importante fiind Viogneir, Syrah si Grenache

Vinurile Jura provin din sudul regiunii Franche-Comte. Sunt obtinute dintr-un amestec a mai multor tipuri de struguri si la fel ca in Alsacia, tipul de strugure este trecuta pe eticheta.

Regiunea Languedoc, ce acopera campia mediterana la vest de Rhon, produce mult vin sub denumirea de Vin de Pays

Datorita regiunii si a zilelor lungi insorite de vara, strugurii se coc repede si bine, cea ce rezulta ca vinurile Languedoc au un gust puternic si o cantitate de alcool ridicata.

Anjou Rose (foto dreapta) este un vin rose bun pentru orice ocazie, iar Muscadet si Gros Plant sunt vinuri albe seci care merg foarte bine cu fructele de mare.

Pe Valea Loarei se obtine vin gris, un sortiment de vin alb extras din struguri negri.

Provence este o zona viticola cunoscuta pentru vinurile rose, precum Cotes de Provence si Coteaux d’Aix. Se obtin si vinuri rosii, ca cele bogate de Var, dar si vin gris din zona Camargue. Cel mai renumit vin alb de aici este Bandol, apreciat inca din evul mediu.

Castelul Talcy

Castelul Talcy (foto stanga) „Château de Talcy” este situat în localitatea Talcy, în regiunea Beauce, pe malul drept al Loarei, la 26 km de Blois. În secolul al XIII-lea, Talcy a fost o seniorie și un bogat domeniu agricol.

Fundatia castelului dateaza din secolul – XV – , initial nefiind un castel pentru persoane regale. In 1520, Bernard Salviati obtine autorizatia de fortificare a castelului, aparand astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului patrat. Restul castelului se inspira din Blois, cu galeria sa cu stalpi octogonali, sustinand patru arcade cu bolti tesite, un etaj luminat de ferestre mici si doua ziduri grele, triunghiulare, la nivelul acoperisului.

Actualul castel cuprinde un maiestuos turn-portic, umbrit de turela din unghiul de nord-vest și de o aripă din vest, cu care s-a unit pentru a merge mai departe cu galeria acoperită și delimitând curtea de onoare interioară care este decorată cu arcade. Ea adăpostește un puț acoperit cu un dom din ardezie, ce constituie o marcă emblematică a edificiului. Aripa estică cuprinde un parter și două etaje. La parter găsim bucătăria, o anticameră și camera stil Carol IX, iar la etaj saloane și apartamente deservite de culoare. Camerele locuibile sunt dotate cu șeminee monumentale și bogat mobilate în stilul secolului al XVIII-lea.

Domeniul cuprinde o pădurice care a fost readaptată în 1996 de către peisagistul Joelle Weill, un hambar cu presă datând din 1808 și un porumbar. O moară de vânt a fost atașată domeniului, care a fost dărâmată în 1956 și reconstruită în 1976.

Castelul Sully-sur-Loire

Castelul Sully-sur-Loire „Château de Sully-sur-Loire”  (foto dreapta) este situat la porţile „Văii Regilor” pe Valea Loarei, în inima unui vast parc, în comuna Sully-sur-Loire, departamentul Loiret. Este un castel construit în stilul Renaşterii, dar care este totodată şi un superb exemplu de fortăreaţă medievală. Proprietate a departamentului Loiret, în anul1962 a fost clasat Monument Istoric.

Situat pe malul stâng al Loarei, castelul-fortăreață este menționat în 1102, atunci când controla un pod peste Loara, pod dispărut în secolul al XIV-lea. De-a lungul secolelor a aparținut la trei familii: primii seniori de Sully, familia Trémoille și familia Béthune.

În 1218 regele Filip al II-lea (al șaptelea rege al dinastiei Capețiene), fiul moștenitor al lui Ludovic al VII-lea, hotărăște construirea unui turn-donjon.

În 1395, Guy VI Trémoille, supranumit „le Vaillant”, lansează construcția actualului castel, ale cărui planuri au fost concepute de arhitectul regal al actualului Muzeu Luvru și Vincennes, Raymond du Temple. Achiziționat în 1602 de către Maximilien de Béthune, marele Sully, primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuințările sale, edificând în același timp și parcul.

Pe aici au trecut, în 1429 și 1430, Ioana d’Arc, în stăruința de a-l determina pe Carol al VII-lea să se încoroneze la Reims, și peste secole, François Marie Arouet (viitorul Voltaire avea atunci 22 ani), refugiat din Paris în 1716, ale cărui piese de teatru au fost jucate atunci în sala mare de la etajul întâi.

Interiorul ascunde sali mari, in centrul carora se gaseste cate un semineu impozant din marmura. Pe pereti sunt expuse tapiserii si picturi din epoca medievala.

In camera ducelui de Sully se gaseste inca o parte din mobilierul original, iar sala de mese e foarte frumos decorata, pe un perete putandu-se admira o reprezentare a Arborelui vietii.
Nu trebuie ratata nici sarpanta donjonului, veche de 600 de ani , care uimeste si azi prin grandoare. Probabil mesterii care au construit-o au fost platiti in aur.

Castelul e inchis lunea,  pe 25 decembrie si toata luna ianuarie, dar in restul timpului il puteti vizita  de la 10:00 la 12:00 sau de la 14:00 la 17:00.