Zurich

Zurich_2412372bOrasul Zurich (foto stanga) are o suprafață de 91.88 km patrati, din care 4.1 km ² este compus din lacul cu acelasi om. Localitatea veche se întinde pe ambele maluri ale râului Limmat. Malurile Limmat ocupa cea mai mare parte a zonei.

Din punct de vedere climatic, in aceasta regiune predomina un climat umed continental sau oceanic, cu patru anotimpuri diferite. Precipitatiile sunt frecvente, datorita vanturilor care bad dinspre vest.

Cele mai populate zone sunt cele din jurul Limmat. Exista zone vaste de padure ca Adlisberg, Zürichberg, Käferberg, Hönggerberg și Uetliberg. Parcuri mari sunt de asemenea situate de-a lungul lacului. Terenurile agricole sunt situate în apropiere de Affoltern și Seebach. Din suprafața totală a municipiului Zürich (în 1996, fără lac), 45,4% sunt asezari, industrie și comerț, 15,5% sunt transporturi, 26,5% sunt păduri, 11%: este agricultura și 1,2% este apă.

Zurich reprezinta cel mai mare oras din Elvetia, din punct de vedere demografic, numarand astfel 1.758.961 de locuitori.

Din punct de vedere economic, regiunea este un centru financiar global foarte importat, Greater Zürich Area fiind centrul economic din Elveția și casa unui număr mare de companii internationale. Industria de servicii cuprinde aproape patru cincimi din muncitori. Alte industrii importante sunt industria usoara, de mașini și industria textilă și turism.

Cele mai multe bănci elvețiene au sediul în Zürich și există numeroase bănci străine în zona Greater Zürich.

Bursa de Valori, a fost înființată în 1877 și este în prezent al patrulea cel mai important din lume.

Mai este deasemenea si un mare centru comercial, deoarece gasiti aici cele mai importante 50 de companii din tara cu sediul social in Zurich, printre care: UBS, Credit Suisse, Swiss Re și Zurich Financial Services.

Zürich este sediul federației internaționale de fotbal, FIFA (foto centru jos).

Zurich are foarte multe obiective turistice frumoase, care merita vizitate. Zunfthaus zur Meisen este o casa superba in stil baroc aflata pe partea nordica a Münsterhof-ului, ce detine o colectie de ceramica din secolul XVIII a Muzeului National Elvetian.

Cel mai nordic varf din lantul muntos Albis se numeste Uetliberg si are 871 m inaltime.

Regensberg semnifica cel mai bine pastrat oras medieval din tara si il gasiti pe coasta estica a dealurilor Lägern. a fost fondat in jurul anului 1245 de baronii de Regensberg. Turnul rotund, de 21 m inaltime al castelului din secolele XVI – XVII si un sant de evacuare a apei de 57 metrii adancime in partea superioara dateaza din vremea constructiei sale. Biserica, construita in secolul XIII, a fost reconstruita in 1506. Printre batranele case ale burghezilor restaurate cu grija se gaseste casa „Rote Rose”, pe jumatate construita din lemn in 1540, cu notabilul Muzeu Rose al pictorului Lotte Günthard.

Muzeul Rietberg se gaseste intr-o cladire neoclasica construita dupa modelul Villa Albani din Roma. Acesta a fost ridicat in anul 1857 si se spune ca este o copie identica a romanei Villei Albani.

Exponatele din afara culturii non-europene includ sculptura indiana, imagini cu temple si sculpturi de bronz din Tibet, decoratiuni gravate chinezesti, obiecte budiste, ceramica si jad, precum si sculpturi, masti si statuete din bronz ale triburilor africane si artizanate din Pacific, Orientul Apropiat si America de Nord.

Muzeul National de Istorie Elvetian (foto dreapta) se afla intr-o cladire asemanatoare cu un castel si cuprinde artifacte ce dateaza din Epoca de Piata pana inmuzeu prezent.

Principalele atractii ale muzeului sunt Globul celestial al lui Jost Bürg (1594), devenit un simbol european, racle religioase din secolele XII si XVI si roti antice, considerate printre cele mai vechi din lume. Alt punct de interese major este Armurierul, unde se gasesc arme si armuri elvetiene folosite in lupta intre anii 800 si 1800.

Galeria de Arta se situaza in Heimplatz si contine o importanta colectie de imagini si sculpturi din antichitate pana in prezent. In dreapta intrarii poate fi vazuta o portiune destul de mare dintr-o sculptura din bronz,  „Poarta Infernului” de Auguste Rodin (1880 – 1917).

De asemenea, mai sunt de vazut si picturile impresionistilor francezi, precum Manet, Monet si Cézanne, artistilor avangardisti internationali ai secolului XX precum Klee, Mondrian, Picasso, Chirico, Matisse, Chagall, si multe exponate intr-o colectie dadaista.
Departamentul de sculptura moderna detine obiecte inca din vremea lui Rodin, cu opere de Moore, Picasso, Barloch, Maillot, Rodin, Segal, Caler si Tinguely. Colectia grafica are aproximativ 80.000 de desene si imprimari de J. H. Füssli, S. Gessner, F. Hodler, F. Hegi, L. Corinth, A. Dürer, Raffael si Rembrandt, P. Klee, F. Glarner, C. Amiet, M. Klinger si miscarea concreta din Zurich.

Bahnhofstrasse este o strada lunga de 1200 metri care se extinde de la statia principala catre lac. Sectiune de mijloc a strazii a fost construita in 1857 dupa umplerea unui vechi sant, Fröschengraben; partea inferioara, catre lac, a fost construita incepand din 1877, iar partea superioara catre statie in 1885.

cioco 3Asezata langa vechea piata istorica Münsterhof, Biserica Fraumünster dateaza din 853. Cea mai frumosa parte a cladirii reprezinta turnul inalt si albastru.  Printre caracteristici arhitectonice marcante ale bisericii se numara corul in stil Romanesque si imensa si elaborata orga, insa principala atractie o reprezinta cinci vitralii minunate realizate de Marc Chagall in 1970.

Konditorei Sprüngli (foto stanga) este cea mai importanta marca de ciocolata din Elvetia, ce a fost impartita aproximativ acum un secol  in fabricile de ciocolata Lindt si Sprüngli. Firma mai detine si sapte magazine.

Spania de Sud

Spania de Sud se caracterizeaza prin peisaje contrastante de la campie joasa a Gudalquivirului, la peste 2500 metri cu peisaje alpine si glaciare.. Regiunea cuprinde Andaluzia si Granada, ambele alcatuind Spania Maura.

Cel mai importante centre turistice sunt Sevilla, Cordoba si Granada.

Fosta capitala a Andaluziei, Sevilla este situată în partea de sud-vest a peninsulei Iberice si reprezinta un oras antic cucerit de romani, vizigoti si mauri, apoi recucerit de hispanici.

Sevilla este al patrulea oraș ca mărime al Spaniei, cu o populație de 699.451 locuitori, în oraș și peste 1.458.731, în zona metropolitană. Este considerat centrul artistic, cultural, financiar, economic și social al sudului Spaniei.

Aici turistii pot vizita:

  • Catedrala Gotica (foto stanga sus) din secolul al XV-lea, care este si cea mai mare din Spania. Aici se gaseste mormantul lui Columb.
  • Piata Espania;
  • Giralda Minaretul Moscheei: Clopotul Catedralei si Turnul de Aur;
  • Palatele Alcazar;
  • Universitatea din Sevilla;
  • Cartierul Triana este unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale Seviliei.

Catedrala, Alcazarul și „Archivo de Indias” din Sevilia au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Printre punctele principale de atracție se mai află: cartierul Santa Cruz, Tribunalul Antic, biserica El Salvador, biserica della Maddalena, biserica Santa Ana, în cartierul Triana, Piața de Toros, cea de a doua incintă de coridă din lume, ca mărime, după cea din Mexic, Piața de America, palatul de las Dueñas, casa Pilatos și Alameda de Hercules „Grădinile lui Hercules”.

Acțiunea a 4 renumite opere se petrec în acest oraș:

  • „Don Giovanni” ( Mozart)
  • „Nunta lui Figaro” (Mozart)
  • „Bărbierul din Sevilla” (Rossini)
  • „Carmen” (Bizet)

Sevilla mai este renumita si pentru dansurile de flamenco.

Cordoba (foto dreapta) este un oras muzeu recunoscut pentru industria pielariei. A fost ridicat de mauri, devenind astfel capitala regatului maur, unde s-a construit si Marea Moschee. In secolul al XII-lea a fost recucerit de crestini, care au hotarat sa pastreze toate cladirile din perioada maura: Moscheea din secolul al X-lea, ce pastreaza o curte interioara in stil maur, in care aleile sunt strajuite de maslini si portocali. In centrul acestei Moschei se afla o catedrala in stil renascentist care dateaza de la inceputul secolului al XV-lea. este singura biserica moscheeie crestina din lume.

Palatul Alcazar sau Palatul regilor Crestini (foto stanga) ocupa unul din maurile raului, cladirea  musulmana fiind inlocuit de actualul Palat Episcopal construit in stil baroc.

Palatul Expozitiei a fost cladit in locul unei biserici, unde se pot admira fresce din secolul al XV-lea.

Cartierul Evreiesc strabatut de o retea de strazu inguste, care pastreaza stilul perioadei medievale si in care culoarea cladirilor este alba. Aici se gaseste o sinagoga.

Muzeul Arheologic se afla intr-un palat renascentis.

Medina Azahar (foto dreapta), unde se gaseste Palatul Medina se numea Orasul Viselor. este una dintre cele mai impresionante palate maure, cu o colectie de fantani de marmura cu amestec de plante medicinale. In Gradina Botanica intalnim Muzeul Etnobotanic.

Granada se află la poalele muntelui Sierra Nevada la o altitudine de 670 m față de nivelul mării în văile Darro și Genil. Orașul are aproximativ 241.000 de locuitori, majoritatea ocupați cu agricultura și turismul.

Reprezinta un alt centru turistic din Spania si este un oras preistoric colonizat de romani si mauri care i-au atribuit si actualele denumiri. Regiunea a fost cucerita de crestini in secolul al XV-lea. Ca obiective turistice intalnim Alhambra sau Castelul Rosu (foto stanga) construit din caramida rosie cu ziduri fortificate, ce cuprinde in centrul sau un palat inconjurat de un mic orasel. Cetatea a devenit resedinta regala in secolul al XV-lea, iar astazi este un muzeu, ce cuprinde cetatea, orasul si castelul. Orasul este locuit. Casa Regala este o grupare de palate si structuri din evul mediu, unde se gasesc: Palatul Musulman, Gradina Martirilor si o fosta manastire a carmelitelor. In Castel se afla un apartament ce se numeste Camera Leilor ce cuprinde unele dintre cele mai frumoase obiective de arta musulmana.

Palatul lui Carlos al V-lea, Noua Casa Regala a fost construit cu scopul de a intrece Palatul Musulman, jumatate in stil italian, jumatate in stil clasic. Din Vechiul Cartier Maur al orasului, azi au mai ramas doar portile de intrare, precum si o biserica ridicata in locul vechii moschei.

In Muzeul Arheologic sunt expuse descoperiri feniciene si vizigote.

Orașul mai este celebru și pentru numeroșii săi cântăreți de chitară.

În centru se află catedrala din timpul Renașterii. Lângă ea se află Capilla Real, terminată în 1521.  In interior se află mormânturile regilor catolici. Izabela și Ferdinand au fost înmormântați acolo în 1521. Ioana cea Nebună și Filip cel Frumos au fost de asemenea îngropați acolo.

Granada mai detine si un observator astronomic.

Castelul Talcy

Castelul Talcy (foto stanga) „Château de Talcy” este situat în localitatea Talcy, în regiunea Beauce, pe malul drept al Loarei, la 26 km de Blois. În secolul al XIII-lea, Talcy a fost o seniorie și un bogat domeniu agricol.

Fundatia castelului dateaza din secolul – XV – , initial nefiind un castel pentru persoane regale. In 1520, Bernard Salviati obtine autorizatia de fortificare a castelului, aparand astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului patrat. Restul castelului se inspira din Blois, cu galeria sa cu stalpi octogonali, sustinand patru arcade cu bolti tesite, un etaj luminat de ferestre mici si doua ziduri grele, triunghiulare, la nivelul acoperisului.

Actualul castel cuprinde un maiestuos turn-portic, umbrit de turela din unghiul de nord-vest și de o aripă din vest, cu care s-a unit pentru a merge mai departe cu galeria acoperită și delimitând curtea de onoare interioară care este decorată cu arcade. Ea adăpostește un puț acoperit cu un dom din ardezie, ce constituie o marcă emblematică a edificiului. Aripa estică cuprinde un parter și două etaje. La parter găsim bucătăria, o anticameră și camera stil Carol IX, iar la etaj saloane și apartamente deservite de culoare. Camerele locuibile sunt dotate cu șeminee monumentale și bogat mobilate în stilul secolului al XVIII-lea.

Domeniul cuprinde o pădurice care a fost readaptată în 1996 de către peisagistul Joelle Weill, un hambar cu presă datând din 1808 și un porumbar. O moară de vânt a fost atașată domeniului, care a fost dărâmată în 1956 și reconstruită în 1976.

Castelul Sully-sur-Loire

Castelul Sully-sur-Loire „Château de Sully-sur-Loire”  (foto dreapta) este situat la porţile „Văii Regilor” pe Valea Loarei, în inima unui vast parc, în comuna Sully-sur-Loire, departamentul Loiret. Este un castel construit în stilul Renaşterii, dar care este totodată şi un superb exemplu de fortăreaţă medievală. Proprietate a departamentului Loiret, în anul1962 a fost clasat Monument Istoric.

Situat pe malul stâng al Loarei, castelul-fortăreață este menționat în 1102, atunci când controla un pod peste Loara, pod dispărut în secolul al XIV-lea. De-a lungul secolelor a aparținut la trei familii: primii seniori de Sully, familia Trémoille și familia Béthune.

În 1218 regele Filip al II-lea (al șaptelea rege al dinastiei Capețiene), fiul moștenitor al lui Ludovic al VII-lea, hotărăște construirea unui turn-donjon.

În 1395, Guy VI Trémoille, supranumit „le Vaillant”, lansează construcția actualului castel, ale cărui planuri au fost concepute de arhitectul regal al actualului Muzeu Luvru și Vincennes, Raymond du Temple. Achiziționat în 1602 de către Maximilien de Béthune, marele Sully, primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuințările sale, edificând în același timp și parcul.

Pe aici au trecut, în 1429 și 1430, Ioana d’Arc, în stăruința de a-l determina pe Carol al VII-lea să se încoroneze la Reims, și peste secole, François Marie Arouet (viitorul Voltaire avea atunci 22 ani), refugiat din Paris în 1716, ale cărui piese de teatru au fost jucate atunci în sala mare de la etajul întâi.

Interiorul ascunde sali mari, in centrul carora se gaseste cate un semineu impozant din marmura. Pe pereti sunt expuse tapiserii si picturi din epoca medievala.

In camera ducelui de Sully se gaseste inca o parte din mobilierul original, iar sala de mese e foarte frumos decorata, pe un perete putandu-se admira o reprezentare a Arborelui vietii.
Nu trebuie ratata nici sarpanta donjonului, veche de 600 de ani , care uimeste si azi prin grandoare. Probabil mesterii care au construit-o au fost platiti in aur.

Castelul e inchis lunea,  pe 25 decembrie si toata luna ianuarie, dar in restul timpului il puteti vizita  de la 10:00 la 12:00 sau de la 14:00 la 17:00.

Castel Saumur

Castelul Saumur (foto dreapta) situat pe Valea Loarei, în departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: Ruta Istorică din Valea Regilor, a Federației Naționale de Rute Istorice, pe Ruta Regelui René, pe Ruta Plantageneților și în Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine.

Astăzi castelul aparține statului francez, fiind înscris pe lista Monumentelor Istorice din anul 1964.

În 1227 Ludovic al IX-lea, va mări fortul devenit între timp francez, apoi începând cu 1367, Ludovic I, duce de Anjou, fiul cel mic al lui Filip al VI-lea de Valois, va înlocui vechile turnuri rotunde cu cele octogonale (aceste două etape sunt vizibile și astăzi, baza turnurile octogonale fiind rotunde). Regele Rene I de Anjou, scriitor, om cultivat și constructor de de fortărețe (Tarascon) va îmbunătăți confortul ansamblului și va construi: turela pătrată de pe turnul nord-estic, va remodela capela, va redistribui apartamentele regale, va decora marea sală de către elevii lui Jan Van Eyck.

În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului Saumur, Philippe Duplessis-Mornay. Va construi în jurul castelului medieval defensive joase, bastioane și curtine, urmând un plan în forma de stea. Mareșalul, Urbain de Maillé-Brézé, guvernator al orașului Saumur din 1626 până în 1650, va restabili capela și va realiza bastioanele din unghiurile nord-estic și sud-estic.

Mai puțin glorios, castelul a devenit închisoare în timpul regelui Ludovic al XIV-lea și Napoleon I al Franței, iar apoi cazemată.

Aspectul exterior sobru și impunător, zidurile crenelate, turnurile poligonale, contraforturile masive și, nu în ultimul rând, poziția sa dominatoare ne spun multe despre menirea mai puțin reconfortantă a castelului. Impresiile lăsate de aspectul extern, sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în Muzeul Artelor Decorative. Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei.

Comorile din colecția Muzeului de Arte au o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxellesilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare și de evenimente istorice, momente biblice și peisaje idilice. Pânze rare din secolul al XVII-lea, aparținând școlii lui Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris,Chantilly,Vincennes, Saint-Cloud), cu puternice influențe orientale, stau alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur.

Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice.

Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate Muzeului Calului. Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor.

Castelul a fost imortalizat în manuscrisul Très Riches Heures du duc de Berry (foto stanga), corespunzând lunii septembrie, când se culeg strugurii, la poalele castelului. Pictura apartine fraților Limbourg: Paul, Hermann și Jean.

Au folosit o varietate de culori minerale sau culori care proveneau din plante sau elemente chimice. De aceea, lucrarea este renumită și astăzi pentru culorile unice pe care le oferă, cum sunt vert de flambe (verdele obținut din amestecarea de flori pisate amestecate cu o serie de elemente chimice) sau azur d’outreme. Se presupune că au folosit pensule foarte fine și lentile. Detaliile fine pe care desenele le oferă este caracteristica generală a operei fraților Limbourg. Există evident și intervenții ulterioare asupra lucrării, realizate de către Jean Colombe, artist francez din secolul al XVI-lea. Cea mai importantă este cea surprinsă asupra lunii Noiembrie.