Palatul Versailles

Palatul Versailles (foto stanga) este un castel regal construit la Versailles, în Franța. A fost reședința regilor Franței Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. Acesta se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franța, nu numai prin frumusețe, ci și prin prisma evenimentelor al căror teatru a fost. Devine reședință regală permanentă începând cu anul 1682, când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris, până în 1789, când familia regală a fost forțată să se întoarcă în capitală, cu excepția câtorva ani din timpul Regenței. Castelul Versailles reprezintă un simbol al monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea.

În acest castel, în Galeria Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles. În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franței.

Sala oglinzilor (foto dreapta) are 73 m lungime, 10,5 latime, 13 înaltime si este acoperita cu o bolta bogat decorata cu picturi. Ferestrelor de pe o latura le corespund oglinzi pe peretele opus. Din aceasta sala ce va deveni celebra prin semnarea unor acte oficiale de mare importanta pentru Franta si restul lumii (28 iunie 1919, Tratatul de la Versailles care a consfiintit sfârsitul Primului Razboi Mondial) se ajungea la cabinetul si dormitorul regelui.

Cei care asteptau sa fie primiti de suveran faceau anticamera în sala denumita „ochiul de bou”, nume provenit de la fereastra încaperii, de forma ovala, ce dadea spre o mica curte. Pe caminul din aceasta camera se afla – se mai afla si astazi – bustul regelui, opera a sculptorului Coysevox.

In vremea lui Ludovic al XIV-lea, Palatul Versailles (Gradinile palatului-foto stanga) era cel mai mare si impunator palat regal din Europa. In aceasta epoca Palatul era deservit de 35.000 slujitori. Localitatea Versailles a fost sistematizata, odata cu ridicarea palatului, prin taierea de noi strazi, largi si simetrice, centrul fiind traversat de un larg bulevard (Avenue de Paris). Regele Soare atragea pe noii veniti care primeau terenuri foarte ieftin, daca respectau doua reguli: o taxa anuala (echivalent astazi cu circa 1 Euro/hectar) si construirea unei case in conformitate cu planul de sistematizare dar care sa nu depaseasca cota de nivel de la inaltimea Curtii de Marmura din fata palatului, pentru a nu stanjeni „perspectiva regala”. In jurul Curtii de Marmura se aflau apartamentele regale. Latura nordica gazduia apartamentele private ale regelui, care au suferit mai multe remodelari, sub supravegherea lui Charles Le Brun. Camerele din componenta apartamentelor au primit nume ale zeitatilor din mitologia greaca si romana. Iar pe latura sudica, apartamentele reginei. Fiecare incapere a fost bogat decorata de catre Charles Le Brun cu reliefuri de marmura colorata, piatra si lemn, picturi murale si mobiler cu intarsii din aur si argint. Spre exterior, pe latura nordica, erau situate saloanele oficiale, in care se desfasura viata de la Curtea regala. Fiecare salon purta numele unei zeitati din Olimp. In Salonul lui Apollo se afla sala tronului lui Ludovic al XIV-lea.

Fatada dinspre curte a fost modificata de Hardouin – Mansart, dar poarta înca amprentele arhitecturii de la începutul secolului al XVII-lea: combinatia de caramida cu piatra cioplita si acoperisurile ascutite.

Curtea (foto dreapta), în care se organizau reprezentatii teatrale face impresia unui interior datorita statuilor asezate în ea. Cu totul diferita este impresia produsa de fatada dinspre parc, careia Hardouin – Mansart i-a dat o forma noua, extinzând-o mult pe orizontala. Doar partea centrala, decrosata , întrerupe putin linia dreapta a fatadei. Nivelul ei inferior era executat din piatra, în bosaj , etajul întâi era divizat prin pilastri si porticuri scoase ritmic în relief, iar ultimul etaj, cu ferestrele lui mici, forma un atic , care era însa mai usor decât acela al cladirilor în stil baroc. Acoperisul foarte plat (în terase pe alocuri) îi mira pe privitori, care erau obisnuiti cu acoperisurile înclinate franceze.

Arcul de Triumf din Paris

Arcul de Triumf (foto dreapta) este un monument situat în Paris, în Place de l’Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées. Se află la intersecția mai multor bulevarde, cum ar fi Grande Armee, Wagram și, bineînțeles, Champs-Élysées.

Comandat de Napoleon Bonaparte în 1806, a fost înălțat în secolul XIX și terminat în 1836. Inspirat de arhitetura romană și înalt de cincizeci de metri, poartă patru statui, câte una pe fiecare stâlp:

  • Triumful din 1810
  • Rezistența
  • Pacea
  • La Marseillaise

Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai Imperiului. Numele celor care au murit în luptă sunt subliniate.

Arcul face parte acum din monumentele naționale franceze cu o mare însemnătate istorică. La picioarele sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul Război Mondial (foto stanga). Sistemul ce alimentează flacăra care îl comemorează a fost pentru prima dată folosit aici. Soldatul este sărbătorit pe fiecare 11 noiembrie, ziua armistițiului semnat între Franța și Germania în 1918.

Monumentul este atat de mare incat in cadrul festivitatilor dedicate incheierii Primului Razboi, un pilot a zburat cu biplanul pe sub el.

Trupul Imparatului Napoleon a fost trecut pe sub Arc in data de 15 Decembrie 1840 in drumul spre al doilea si ultimul sau loc de odihna vesnica, Domul Invalizilor. La inceputul anilor 60, monumentul devenise foarte inchis la culoare din cauza funinginei de carbuni si gazelor de esapament. De aceea intre anii 1965-1966 Arcul a fost curatat cu inalbitori.

Pentru cei ce se aventureaza sa intre cu masina in Paris este bine de stiut ca autovehicolele care intra pe sub Arcul de Triumf (foto dreapta) au prioritate fata de cele care-l inconjoara. Accesul pietonilor la Arc se face printr-un pasaj subteran. Monumentul este prevazut si cu un lift de la nivelul subteran pana la nivelul de observatie. Turisitii pot urca cele 284 de trepte sau pot folosi liftul si apoi sa urce inca 46 de trepte pana sus. De acolo poate fi admirata panorama catre cele 12 artere majore care pleaca din Place de l’Étoile.

Arcul de Triumf este unul dintre cele mai importante simboluri ale Frantei si de aceea vizitarea sa nu trebuie ratata sub nici o forma daca te afli in Paris. Privelistea este deosebita si multi chiar sustin ca este mai frumoasa decat cea din Turnul Eiffel.