Semnificatia Zilei Pacalelilor de 1 Aprilie

aprilieOriginea Zilei Pacalelilor are legatura cu inlocuirea calendarului Iulian cu cel Gregorian in anul 1582. Introducerea noului calendar a fost facuta pe data de 1 ianuarie.

In vechiul calendar, Anul Nou era sarbatorit pe data de 1 aprilie. Astfel, inlocuirea calendarului a iscat confuzii si initial, unii oamenii nu s-au putut adapta schimbarii. Ei inca mai sarbatoreau Anul Nou pe data de 1 aprilie in loc de 1 ianuarie. Acestia au fost numiti „April Fools”.

Ziua de 1 Aprilie (foto stanga) este sărbătorită în Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania şi Franţa, iar unii dintre ei au au dat şi porecle victimelor din această zi.
În Anglia, păcăliţii sunt automat „nătângi”, după englezestul „noddy”.

In Franta, o traditie de Ziua Pacalelilor include „poisson d’avril”(pestele lui aprilie). Aceasta consta in atasarea unui peste din hartie pe spatele unei persoane fara ca acesta sa stie. O mica glumita, astazi sotiile fiind cat mai diverse.

O poreclă şi mai ilară au scoţienii, unde victimele lui 1 Aprilie se numesc „april qowk” sau „april cuckoo”,  în traducere, „cuc de aprilie”, în timp ce Spiritul umorului s-a răspândit şi în ţările latine, numai că sărbătoarea se celebrează la date diferite. În Peru şi Columbia, Ziua Păcălelii are loc pe 28 decembrie şi poartă numele de „Ziua celor naivi” (Dia de los inocentes).
O altă ipoteză este legată de Noe, care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute pământ uscat după ce potopul s-a retras de pe uscat pe 1 aprilie.

În Marea Britanie, cei care rămâneau pe calendarul vechi erau numiţi „april fools” (prostănacii de aprilie), iar sărbătoarea a luat numele de „April fool’s Day”.
La noi, sărbătoarea se află sub semnul fertilităţii. Un obicei al sărbătorii era păstrat de bărbaţii care se deghizau în această zi şi se străduiau să le impresioneze pe fete. Potrivit credinţei, fetele care îşi aleg soţii în această zi vor avea parte de noroc şi fericire în viaţă.

Dacă nu ştiai, farsele de 1 aprilie nu se fac aşa, la orice oră, ci trebuie să respecţi un program strict. Tradiţia spune că păcălelile trebuie făcute pănă în ora 12.00, altfel aduc ghinion celui care păcăleşte. Nici căsătoria nu este de bun augur dacă se oficiază astăzi, însă doar în cazul bărbaţilor. Conform superstiţiei, aceştia se vor afla „sub papuc” toată viaţa, dacă aleg să îşi spună pirostriile în această zi.

pacaleli

Jean-Jacques Rousseau

imagesJean-Jacques Rousseau (foto stanga), care s-a nascut pe 28 iunie 1712 si a murit pe 2 iulie 1778 a fost un filozof francez de origine geneveza, scriitor si compozitor. Alaturi de Voltaire si Diderot au influentat prin principii de drept si constiinta sociala, acestea fiind promovate mai tarziu de Revolutia Franceza din 1789.

In anul 1728 paraseste Geneva si o intalneste pe doamna de Warens, care îi va fi mulți ani protectoare, iubită și substitut de mamă.

In 1743 devine secretarul ambasadorului Franței în Republica Veneția.

Thérèse Levasseur lucra ca menajera intr-un hotel din Paris in momentul cand s-a cunoscut cu scriitorul. Intalnirea a avut loc in anul 1745., iar peste cateva luni avea sa-i devina sotie pana la moartea sa. Au avut impreuna cinci copii, pe care i-au dat la orfelinat. Primul s-a nascut in anul 1746.

Cu ajutorul lui Diderot, in anul 1749 incepe sa contribuie laEncyclopédie”,iar in 1750 castiga Premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos.

Opera „Ghicitorul satului” a fost scrisa in anul 1752.

In 1759 Enciclopedia” este formal interzisă. Relațiile lui Rousseau cu ceilalți enciclopediști se deteriorează.

Julie sau Noua Heloise, un roman epistolar, a fost publicat in anul 1761 si a avut un succes impresionant.

1762 apar două dintre cele mai importante cărți ale lui Rousseau: Despre contractul social și Emile, un roman pedagogic. Scrie un proiect pentru o Constituție a insulei Corsica. În urma criticilor vehemente la adresa celor două carți, care au culminat cu interzicerea lor în Franța și la Geneva, Rousseau e nevoit să fugă.

In 1766 Rousseau  ajunge în Anglia, la invitația lui David Hume si tot in acea perioada incepe sa dea semne de instabilitate mentala. Are impresia că Hume este parte a unei conspirații care vizează uciderea lui.

In 1767 se intoarce în Franța, sub un nume fals. Oficial, nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe lângă images (1)Rege.

Odata stabilit in Paris, in anul 1771, Rousseau (foto dreapta) începe să organizeze lecturi private ale Confesiunilor”Scandalizată, Madam d’Epinay intervine, cu succes, la poliție, ca lecturile respective să fie interzise.

In 1772 scrie Considerații despre guvernarea” Poloniei.

1776  starea sănătății lui se înrăutățește continuu, iar relațiile cu prietenii sunt afectate. Începe să scrie texte obsesive, prin care îi acuză pe alții și se justifică pe sine: Rousseau, judecător al lui Jean-Jacques și Revenile – plimbăreț singuratic.

Pe data de 2 iulie 1778 filozoful moare la Ermenonville, pe domeniul marchizului de Giradin, care îl invitase să stea la el. Este înmormântat pe o insulă artificială de pe lacul domeniului. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc și astăzi.

Operele sale

Studii, lucrări de sinteză – filozofice, sociale, literare și de artă

  • Discurs asupra științelor și artelor – (1750) – (Premiul Academiei din Dijon)
  • Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni – (1755)
  • Scrisoare către D’Alembert asupra spectacolelor – (1758)
  • Contractul social – (1762)
  • Considerațiuni asupra orânduirii din Polonia – (1772)
  • Scrisoare despre muzica franceză

Romane

  • Émile sau despre educație (roman pedagogic) – (1762)
  • Iulia sau noua Heloiză (roman epistolar) – (1761)

Opere – libret și muzică

  • Muzele galante – (1745)
  • Ghicitorul satului – (1752)

Pagini confesive

  • Rousseau, judecător al lui Jean Jacques – (1776)
  • Jean-Jacques Rousseau, traducere și prefață Pericle Martinescu, Confesiuni , București, Editura pentru literatură, 1969, 3 vol.
  • Visările unui hoinar singuratic – postum – (1782)

Johannes Brahms

JohannesBrahmsJohannes Brahms (foto stanga) a fost un compozitor romantic german, ce s-a nascut pe 7 mai 1833 si a murit pe 3 aprilie 1897. Foarte multi l-au numit urmasul lui Beethoven. Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalți compozitori romantici. Prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven”.

Nascut la Hamburg, compozitorul a luat primele lectii de muzica de la tatal sau, care era contrabasist. Cel mai mult s-a remarcat la pian, iar acest lucru l-a ajutat la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. A mai invatat sa canta la violoncel, insa profesorul sau a retras acest instrument si astfel a trebuit sa renunte.

In anul 1853 merge intr-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi si il cunoaste pe marele compozitor german Robert Schumann.

Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată.

În 1862 se stabilește permanent la Viena și începe să se concentreze total asupra compoziției. Cu lucrări precum Un Recviem german, Brahms dobândește în final o reputație puternică și devine recunoscut încă din timpul vieții sale drept unul dintre marii compozitori.

Prima sa simfonie apare in anul 1876, dupa 10 ani de munca. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă 1877, 1883, 1885.

Lui Brahms i placea sa calatoreasca foarte mult, in special in Italia, in timpul primaverii  și de obicei se stabilea într-o așezare rurală plăcută în care putea compune în timpul verii. Îi plăcea în mod deosebit să petreacă timpul afară, unde simțea că putea gândi mai limpede.

În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms decide să renunțe la compus, isa mai tarziu se dovedeste că mai compus și în anii urmatori . A scris un număr de capodopere recunoscute, inclusiv cele două sonate pentru clarinet Op. 120 (1894) și cele Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge) Op. 121 (1896).

În timpul terminării melodiilor din cadrul Op. 121 Brahms cade lovit de cancer (sursele sunt incerte fie a fost vorba despre ficat sau pancreas). Condiția sa se înrăutățește treptat și la 3 aprilie 1897 moare. Este înmormântat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.