Berna – capitala Elvetiei

bernaAsezat pe o peninsula a raului Aare, orasul Berna (foto stanga), dateaza din secolul al XII-lea, datorita intemeietorului Berchthold al V-lea si reprezinta capitala Elvetiei. Limba oficiala care se vorbeste aici este germana, dar exista si o minoritate francofona.

Când Berchtold al V-lea a murit fără moștenitor în 1218, Sfântul Împărat Romano-German Frederic II a decretat ca Berna să fie un oraș imperial liber.

La data de 6 martie 1798 capitala este ocupata si pierde majoritatea teritoriilor cucerite din cauza ca pierd o lupta imptriva francezilor, in timpul razboaielor napolitane. După plecarea francezilor în 1802, Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, prin urmare capitala Elveției.

Relieful de aici a luat nastere datorita ghetarilor in timpul ultimei glaciatii. Orasul se afla situat intre muntele Gurten cu o altitudine de 858 metri aflat în sudul orașului și muntele Bantiger cu o altitudine de 947 metri situat la est.

Capitala are o populație de 127.000 – 300.000 de mii de locuitori cu periferia. Este al patrulea oraș din Elveția după Zürich, Geneva și Basel.

Vechiul Observator astronomic din Berna constitue astăzi centrul istoric a Swisstopo a Elveției și este originea sistemului de coordonate elvețiangara (600 000/200 000), coordonatele internaționale fiind 46° 57′ nord, 7° 25′ est.

Transportul este foarte bine aspectat, astfel ca Gara din Berna (foto dreapta) reprezinta, unul dintre cele mai importante noduri feroviare din tara. Pe 14 linii principale circula trenuri regionale cat și internaționale, precum EuroCity, Cisalpino, TGV, Talgo, ICE und DB City Night Line abgefertigt, patru linii S-Bahn.

Capitala are trei linii de tramvaie și numeroase linii de autobuze care comunică cu toate cartierele orașului și cu localitătile din periferie. Trenurile conectează Berna cu restul Elveției și Europa.

Aeroportul Bern-Belp, care se afla la mai puțin de zece kilometri sud de centrul orașului în zona numită Belp ofera câteva zboruri în mai multe orașe europene, in special înspre Germania și Austria. Se poate ajunge la Gara Bern sau la Gara Belp cu autobuzul folosind autostrada A6.

funicularO atractie turistica deosebita o constituie cel mai scurt Funicular public din Europa (foto stanga), din Marzilibahn, lung de 106 metri, care face legătura între Bundeshaus Palatul Parlamentului, din centrul istoric al orașului și cartierul Marzili.

Pentru a face trecerea mai usoara spre cartierele de dincolo de rau, au fost construite poduri inalte. Primul a fost în 1843 Podul Nydegg cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 Podul Kirchenfeld cu 229 metri, în 1898 Podul Kornhaus cu 382 metri, în 1930 Podul Lorraine cu 178 metri, și pe urmă în 1962 Podul Monbijou cu o lungime de 337,5 metri.

După un incendiu în 1405, în care orașul a fost distrus în mare parte, a fost reconstruit din molasă. Culoarea verzuie a clădirilor din centrul orașului este tipică pentru Berna. Centrul medieval a fost înscris pe lista UNESCO a Patrimonului Cultural Mondial și include trotuarele acoperite (arcade) și fântâni decorate cu statui.

Turnul cu Ceas Zytglogge (foto dreapta) este construit din lemn intre 1218-1220. Dupa incendiul din 1405, in urma caruia turnul a fost complet distrus, turn cu ceasacesta a fost refacut din piatra,  fiind montat si un ceas. S-a defectat in scurt timp si avea sa ramana asa timp de peste un secol, pana cand un anume Caspar Brunner a proiectat si realizat un mecanism complicat, instalat in 1530. Sub ceas, pe parte dinspre rasarit, se gaseste si astazi un alt mecanism complicat, care este un ceas foarte exact, anunta cele 12 ore ale zilei, pozitia Soarelui in zodiac, ziua saptamanii, luna fazele lunii si ale soarelui, fiind o adevarata bijuterie tehnica, ce fascineaza si astazi.  in afara mecanismelor complicate ceasul mai are ceva deosebit si anume, cateva figurine mecanice: un cocos, cativa ursi, Chronos cu clepsidra sa si un bufon care danseaza, Toate acestea incep sa se miste cu doar patru minute inainte ca ceasul sa anunte noua ora. Turnul poate fi vizitat si puteti urca pana in varful acestuia, de unde privelistea este minunata.

Alte obiective turistice importante pe care le putem vizita in acest oras sunt:  Catedrală Gothică din Secolul XV, Primăria din același secol, o Groapă cu urși, care se află dincolo de podului NydeggBundeshaus, Palatul Parlamentului, care a fost construit între 1852 și 1902, Parcul Zoologic Dälhölzli, Grădina cu trandafiri Rosengarten, care a fost un cimitir înainte să fie transformată în parc în 1913 și nu in ultimul rand Piscina Marzili, situată direct în râul Aare.

Cel mai vechi muzeu din Elvetia reprezinta Muzeul de Arta din Berna, pe care il gasim in centru, pe strada Hodlerstrasse.

În Kirchenfeld, Helvetiaplatz se află Landesmuseum, Historische Museum, Muzeul alpin elvețian și Kunsthalle. Nu departe de aici se găsește Muzeul pentru comunicații și muzeul de istorie naturală cu Diorama.

In Muzeul Alpin Elvetian sunt prezentate toate aspectele vietii in munti, intr-o maniera inteligenta si noua. De la turism la excursii si viata celor care locuiesc in Alpi, fauna si flora, impactul industriei asupra muntilor Alpi, nimic nu a fost uitat. Muntii sunt prezentati in cadrul muzeului atat prin intermediul imaginilor, cat si prin cel al machetelor detaliate.

muzeu istorieLa Muzeul de Istorie din Berna (foto stanga) se gasesc expozitiile temporare, in timp ce la subsol o colectie tematica: „Dansul Mortii”. Deasemenea, mai intalnim si copii ale picturilor din 1516 – 1517 care decorau zidul manastirii dominicane din oras, astazi distruse. Este o insiruire de 24 de imagini pline de viata. Aici se gasesc si sculpturile originale aduse de la Munster, pe care le puteti examina in detaliu. In alta parte a vastului subsol al muzeului sunt reproduse interioare ale locuintelor din secolele XVII – XVIII, foarte realist si detaliat.

La primul etaj veti gasi o impresionanta macheta a orasului Berna, asa cum arata acesta in 1800 si tapiserii flamande medievale, precum Tapiseria celor o mie de flori, piesa de rezistenta a colectiei. Este ultima dintr-un set de opt tapiserii, realizate in 1466 la Bruxelles si furate de armatele din Berna in timpul razboielor din 1474 – 1474. Alte colectii impresionante sunt cea de monezi si medalii, precum si cea de arme, armuri, blazoane situchschmid_zentrum_paul_klee_3 stindarde. La etajele superioare au fost reproduse, mai multe scene din viata cotidiana, reconstruite cu migala si precizie, de la sali de clasa la magazine din diverse perioade, instrumente muzicale, mobilier si multe altele.

În afara orașului pe autostrada A6 se găsește din iunie 2005 centrul Zentrum Paul Klee (foto dreapta), care cuprinde în jur 4000 de lucrări apictorului Paul Klee. Spre nivelurile superioare veti gasi portretele de epoca infatisand 280 de tarani si mestesugari elvetieni, purtand vestmintele traditionale, realizate la sfarsitul secolului XVIII ca un album etnografic. Mezaninul este dedicat artei islamice, cu o bogata colectie de arme, ceramica si chiar un manechin purtand o uniforma de razboinic din Turkestan.

Franta-partea a III-a

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată cu un număr mare de kilometri de cale ferată, autostrăzi și drumuri naționale și peste 400 de aeroporturi.
Rețeaua de cale ferată are peste 30.000 km cu ecartament standard de 1.435 mm din care peste 14.000 km sunt electrificați. Franța este renumită pentru sistemul de trenuri TGV (foto stanga) ce pot circula, pe linii dedicate, cu viteze comerciale de până la 320 km/h. Există conexiuni cu toți vecinii săi, (cu excepția Andorei care nu posedă sistem de cale ferată), inclusiv cu Regatul Unit prin intermediul Tunelului Canalului Mânecii. Numeroase orașe dispun de sisteme de trenuri suburbane (RER și Transilien în Paris) și metrou, unele dintre ele fiind de tip VAL automate. De asemenea în marile orașe tramvaiul a început să fie din ce în ce mai prezent, după ce, în anii 1960 majoritatea liniilor au fost deființate.

Rețeaua rutieră are peste 890.000 km drumuri publice, marea majoritate asfaltate, din care rețeaua de autostrăzi are peste 10.000 km, cele mai multe fiind cu taxă și unele sunt operate de companii private. De asemenea există o rețea bine dezvoltată de drumuri naționale, de peste 30.000 km, care leagă principalele orașe. Piața auto este dominată de producătorii interni cum ar fi Renault (foto dreapta) (27% din piața auto în 2003), Peugeot (20,1%) și Citroën (13.5%). De asemenea, cu 70% din mașinile nou vândute în 2004, utilizarea motoarelor de tip diesel devine alegerea preferată, înaintea benzinei sau a GPL-ului.

Din cele 478 aeroporturi franceze, 176 sunt aeroporturi cu piste pavate, cel mai mare fiind Aeroportul Internațional Charles de Gaulle în apropierea Parisului. Air France este compania națională, în curs de privatizare, parte a concernului Air France-KLM, care este cea de a treia companie mondială de transport aeronautic. Până în Secolul XIX transportul fluvial era foarte dezvoltat, existând în continuare peste 14.000 km de canale și cursuri de apă navigabile, din care peste 6.000 km sunt foarte dens navigate. Există numeroase porturi, Le Havre, Saint-Nazaire, Bordeaux și Marsilia fiind printre cele mai importante.

Tara avea o populație de 62.998.773 locuitori la data de 1 ianuarie 2006, din care 61.166.822 erau în Franța metropolitană, ceea ce corespunde la aproximativ 1% din populația mondială. Din 1801 s-a organizat, la intervale regulate câte un recensământ național general, din 2004 acesta devenind permanent.

Creșterea demografică este una dintre cele mai dinamice din Europa și este datorată unui nivel al natalității superior mediei europene și unui sold migrator pozitiv (aproximativ 100.000 persoane anual).

Limba franceză este singura limbă oficială din 1992, astfel că Franța este singura țară din Vestul Europei (cu excepția microstatelor) care are o singură limbă recunoscută oficial. Cu toate acestea, aici se vorbesc 77 limbi regionalecare nu au nici un statut oficial, dar în ultima vreme au început să fie predate în unele școli. Alte limbi străine, cum ar fi limba portugheză, limba italiană, limba arabă și altele, sunt vorbite de diferitele colectivități de imigranți.

Cultura franceză este bogată, diversificată și veche, și reflectă culturile sale regionale și influența numeroaselor valuri de imigrație de-a lungul timpului. Parisul, capitala sa, numit și Orașul Luminilor (foto stanga) (în franceză la Ville lumière), a fost de-a lungul timpului un important centru cultural, găzduind artiști de diverse origini, fiind actualmente orașul care adună cel mai mare număr de situri cu un caracter cultural din lume (muzee, palate, clădiri și altele). În plus, aceste situri sunt consacrate unei mari varietăți de teme.

Franța a dezvoltat o industrie cinematografică de calitate, una dintre puținele industrii cinematografice europene ce pot rezista mașinii hollywoodiene.

Cultura franceză este unul dintre principalele liante ale Organizației Internaționale a Francofoniei care reunește diversele țări care au afinități culturale și care au fost puternic influențate, de-a lungul timpului, de cultura franceză.

Cultura franceza este reprezentată de:

  • sculptură;
  • pictură;
  • arhitectură;
  • muzică;
  • literatură;
  • cinema;
  • bucătărie.

Din punct de vedere constituțional, provincia este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o separare reciprocă între Stat și Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate religiile, dar nu recunoaște niciuna, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din principiu, statul francez interzice recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest domeniu sunt oferite doar de instituții neoficiale.

În ciuda acestei scăderi a credincioșilor și în particular a catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă în Franța (foto dreapta-preoti greco-catolici) și își păstrează o influență importantă, în special în zonele predominant rurale ale țării. Chiar dacă statul este laic, catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători religioase catolice iar 90% din școlile private din Franța sunt școli catolice.