Berna – capitala Elvetiei

bernaAsezat pe o peninsula a raului Aare, orasul Berna (foto stanga), dateaza din secolul al XII-lea, datorita intemeietorului Berchthold al V-lea si reprezinta capitala Elvetiei. Limba oficiala care se vorbeste aici este germana, dar exista si o minoritate francofona.

Când Berchtold al V-lea a murit fără moștenitor în 1218, Sfântul Împărat Romano-German Frederic II a decretat ca Berna să fie un oraș imperial liber.

La data de 6 martie 1798 capitala este ocupata si pierde majoritatea teritoriilor cucerite din cauza ca pierd o lupta imptriva francezilor, in timpul razboaielor napolitane. După plecarea francezilor în 1802, Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, prin urmare capitala Elveției.

Relieful de aici a luat nastere datorita ghetarilor in timpul ultimei glaciatii. Orasul se afla situat intre muntele Gurten cu o altitudine de 858 metri aflat în sudul orașului și muntele Bantiger cu o altitudine de 947 metri situat la est.

Capitala are o populație de 127.000 – 300.000 de mii de locuitori cu periferia. Este al patrulea oraș din Elveția după Zürich, Geneva și Basel.

Vechiul Observator astronomic din Berna constitue astăzi centrul istoric a Swisstopo a Elveției și este originea sistemului de coordonate elvețiangara (600 000/200 000), coordonatele internaționale fiind 46° 57′ nord, 7° 25′ est.

Transportul este foarte bine aspectat, astfel ca Gara din Berna (foto dreapta) reprezinta, unul dintre cele mai importante noduri feroviare din tara. Pe 14 linii principale circula trenuri regionale cat și internaționale, precum EuroCity, Cisalpino, TGV, Talgo, ICE und DB City Night Line abgefertigt, patru linii S-Bahn.

Capitala are trei linii de tramvaie și numeroase linii de autobuze care comunică cu toate cartierele orașului și cu localitătile din periferie. Trenurile conectează Berna cu restul Elveției și Europa.

Aeroportul Bern-Belp, care se afla la mai puțin de zece kilometri sud de centrul orașului în zona numită Belp ofera câteva zboruri în mai multe orașe europene, in special înspre Germania și Austria. Se poate ajunge la Gara Bern sau la Gara Belp cu autobuzul folosind autostrada A6.

funicularO atractie turistica deosebita o constituie cel mai scurt Funicular public din Europa (foto stanga), din Marzilibahn, lung de 106 metri, care face legătura între Bundeshaus Palatul Parlamentului, din centrul istoric al orașului și cartierul Marzili.

Pentru a face trecerea mai usoara spre cartierele de dincolo de rau, au fost construite poduri inalte. Primul a fost în 1843 Podul Nydegg cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 Podul Kirchenfeld cu 229 metri, în 1898 Podul Kornhaus cu 382 metri, în 1930 Podul Lorraine cu 178 metri, și pe urmă în 1962 Podul Monbijou cu o lungime de 337,5 metri.

După un incendiu în 1405, în care orașul a fost distrus în mare parte, a fost reconstruit din molasă. Culoarea verzuie a clădirilor din centrul orașului este tipică pentru Berna. Centrul medieval a fost înscris pe lista UNESCO a Patrimonului Cultural Mondial și include trotuarele acoperite (arcade) și fântâni decorate cu statui.

Turnul cu Ceas Zytglogge (foto dreapta) este construit din lemn intre 1218-1220. Dupa incendiul din 1405, in urma caruia turnul a fost complet distrus, turn cu ceasacesta a fost refacut din piatra,  fiind montat si un ceas. S-a defectat in scurt timp si avea sa ramana asa timp de peste un secol, pana cand un anume Caspar Brunner a proiectat si realizat un mecanism complicat, instalat in 1530. Sub ceas, pe parte dinspre rasarit, se gaseste si astazi un alt mecanism complicat, care este un ceas foarte exact, anunta cele 12 ore ale zilei, pozitia Soarelui in zodiac, ziua saptamanii, luna fazele lunii si ale soarelui, fiind o adevarata bijuterie tehnica, ce fascineaza si astazi.  in afara mecanismelor complicate ceasul mai are ceva deosebit si anume, cateva figurine mecanice: un cocos, cativa ursi, Chronos cu clepsidra sa si un bufon care danseaza, Toate acestea incep sa se miste cu doar patru minute inainte ca ceasul sa anunte noua ora. Turnul poate fi vizitat si puteti urca pana in varful acestuia, de unde privelistea este minunata.

Alte obiective turistice importante pe care le putem vizita in acest oras sunt:  Catedrală Gothică din Secolul XV, Primăria din același secol, o Groapă cu urși, care se află dincolo de podului NydeggBundeshaus, Palatul Parlamentului, care a fost construit între 1852 și 1902, Parcul Zoologic Dälhölzli, Grădina cu trandafiri Rosengarten, care a fost un cimitir înainte să fie transformată în parc în 1913 și nu in ultimul rand Piscina Marzili, situată direct în râul Aare.

Cel mai vechi muzeu din Elvetia reprezinta Muzeul de Arta din Berna, pe care il gasim in centru, pe strada Hodlerstrasse.

În Kirchenfeld, Helvetiaplatz se află Landesmuseum, Historische Museum, Muzeul alpin elvețian și Kunsthalle. Nu departe de aici se găsește Muzeul pentru comunicații și muzeul de istorie naturală cu Diorama.

In Muzeul Alpin Elvetian sunt prezentate toate aspectele vietii in munti, intr-o maniera inteligenta si noua. De la turism la excursii si viata celor care locuiesc in Alpi, fauna si flora, impactul industriei asupra muntilor Alpi, nimic nu a fost uitat. Muntii sunt prezentati in cadrul muzeului atat prin intermediul imaginilor, cat si prin cel al machetelor detaliate.

muzeu istorieLa Muzeul de Istorie din Berna (foto stanga) se gasesc expozitiile temporare, in timp ce la subsol o colectie tematica: „Dansul Mortii”. Deasemenea, mai intalnim si copii ale picturilor din 1516 – 1517 care decorau zidul manastirii dominicane din oras, astazi distruse. Este o insiruire de 24 de imagini pline de viata. Aici se gasesc si sculpturile originale aduse de la Munster, pe care le puteti examina in detaliu. In alta parte a vastului subsol al muzeului sunt reproduse interioare ale locuintelor din secolele XVII – XVIII, foarte realist si detaliat.

La primul etaj veti gasi o impresionanta macheta a orasului Berna, asa cum arata acesta in 1800 si tapiserii flamande medievale, precum Tapiseria celor o mie de flori, piesa de rezistenta a colectiei. Este ultima dintr-un set de opt tapiserii, realizate in 1466 la Bruxelles si furate de armatele din Berna in timpul razboielor din 1474 – 1474. Alte colectii impresionante sunt cea de monezi si medalii, precum si cea de arme, armuri, blazoane situchschmid_zentrum_paul_klee_3 stindarde. La etajele superioare au fost reproduse, mai multe scene din viata cotidiana, reconstruite cu migala si precizie, de la sali de clasa la magazine din diverse perioade, instrumente muzicale, mobilier si multe altele.

În afara orașului pe autostrada A6 se găsește din iunie 2005 centrul Zentrum Paul Klee (foto dreapta), care cuprinde în jur 4000 de lucrări apictorului Paul Klee. Spre nivelurile superioare veti gasi portretele de epoca infatisand 280 de tarani si mestesugari elvetieni, purtand vestmintele traditionale, realizate la sfarsitul secolului XVIII ca un album etnografic. Mezaninul este dedicat artei islamice, cu o bogata colectie de arme, ceramica si chiar un manechin purtand o uniforma de razboinic din Turkestan.

Bruxelles- capitala Belgiei

 

Bruxelles (foto stanga)  este capitala Belgiei, sediul guvernului și parlamentului federal, precum și a mai multor entități federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra și comunitățile franceză și flamandă. De asemenea este una din cele trei capitale ale Uniunii Europene alaturi de Luxemburg și Strasbourg, sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN), a Uniunii Europei Occidentale și a organizației EUROCONTROL.

Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand Bruocsella, ce înseamnă mlaștină (bruoc) și casă (sella), adică „casa din mlaștină”.

Fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în celelalte 18 comune ale regiunii capitalei.

Capitala (foto dreapta) este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele trei comunități lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii Bruxellului relaționează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de educație și cultură.

Regiunea a devenit un centru important a numeroase instituții internaționale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conține de asemenea sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a altor 1000 organizații internaționale și 2000 corporații internaționale. Bruxelles este al treilea oraș ca număr de conferințe internaționale organizate, devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume.  Prezența UE și a altor instituții internaționale face ca aici să se afle cei mai mulți ambasadori și jurnaliști din oricare capitală, devansând Washington D.C. Numeroase școli internaționale au fost înființate aici pentru a deservii această prezență.

Prima menționare a orașului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena (foto stanga) era navigabilă până la cetate.

Capitala s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.

În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.

Obiective turistice:

  • Piața Mare din Bruxelles (foto dreapta),
  • Statuia Menneken Pis,
  • Atomium este un monument renumit al atomului de fer, mărit de 150 de miliarde de ori. A fost construit cu prilejul Expoziției Mondiale din 1958.
  • Teatrul Regal al Monedei. Aici s-a proclamat independența Belgiei în 1830.
  • Parcul Jubileului, cuprinzând halele, muzeele, parcul propriu-zis și arcul de triumf; construit cu prilejul sărbătorii de cincizeci de ani de la independența Belgiei.
  • Catedrala Sfântul Mihail și Sfânta Gudura (foto stanga).
  • Basilica de la Koekelberg, a 5-a din lume ca mărime.
  • Cartierul Marolles, cartier popular în Bruxelles, unde se află renumitul talcioc din Bruxelles. Acesta și-a făcut renumele datorită Palatului Justiției.
  • Cartierul le Sablon sau de Zavel, cartierul anticarilor.
  • Bruparck (prescurtare de la «Parcul Bruxelles»): aici a avut loc Expo-ul din 1958; astăzi sit de distracții: parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante, cinematografe, complexul de produse bio, planetarium.
  • Parcul din Laeken: domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (reședința regală belgiană), Cripta regală , serele regale, turnul japonez și pavilionul chinezesc.
  • Statuia Europe ( Unity in Peace)

Economia este dominată de activitățile din domeniul serviciilor și a administrației publice. Rolul său de metropolă comercială fac din Bruxelles un mare centru de congrese. De multe ori aceste activități sunt legate de rolul de capitală a Belgiei și a Uniunii Europene:

  • instituții internaționale și europene inclusiv serviciile administrative care gravitează în jurul acestora;
  • ministere și instituții naționale, federale și regionale;
  • sedii sociale a majorității marilor companii belgiene;
  • sedii regionale și europene a multor societăți multinaționale;
  • numeroase societăți de consiliere, servicii juridice și grupuri de lobby belgiene și europene;
  • sectorul hotelier și de turism;
  • transport aerian, rutier, feroviar, fluvial;

Bruxelles-ul este bine deservit de o rețea feroviară densă. Este un important nod feroviar european, fiind deservit de numeroase trenuri internaționale:

  • Thalys asigură legături cu Paris, Amsterdam și Köln;
  • Eurostar (foto stanga jos) asigură legătura cu Londra;
  • ICE (foto centru jos) asigură legătura cu Frankfurt;
  • TGV (foto dreapta jos) asigură legătura cu marile orașe din sudul Franței;
  • trenuri Intercity asigură legătura cu Amsterdam, Zürich, Luxemburg și Strasbourg.

 

 

 

Capitala detine de asemenea două aeroporturi:

  • Aeroportul Internațional Bruxelles Zaventem (foto dreapta) situat în nordul orașului ce asigură legături cu majoritatea aeroporturilor importante europene și internaționale. Legătura cu orașul Bruxelles este asigurată de mai multe trenuri și autobuze pe oră.
  • Aeroportul Charleroi Bruxelles Sud (foto stanga) situat la 50 km în sudul orașului, specializat în companiile low-cost. Legătura cu orașul este asigurată de navete rutiere.

Bruxelles-ul este deservit de mai multe gări ale companiei naționale de transport SNCB/NMBS:

  • cele mai importante gări sunt situate pe joncțiunea Nord-Sud:
    • Bruxelles-Sud (Bruxelles-Midi sau Brussel-Zuid) – cea mai importantă gară belgiană, deservind majoritatea legăturilor internaționale;
    • Bruxelles-Central (Brussel-Centraal)
    • Bruxelles-Nord (Brussel-Noord)
  • joncțiunea Nord-Sud mai conțineși două gări mai mici deservite mai rar și doar în anumite perioade:
    • Bruxelles-Capela (Chapelle sau Kapellekerk)
    • Bruxelles-Congres
  • două gări în Cartierul European pentru legătura spre Namur și Luxemburg
    • Bruxelles-Schuman (Brussel-Schuman)
    • Bruxelles-Luxembourg (Brussel-Luxemburg)
  • pe lângă aceste gări, majoritatea comunelor din regiunea capitalei Bruxelles au cel puțin câte o gară.

Trenurile circulă cu o mare regularitate. În general, către orașele belgiene mai importante există trenuri din jumătate în jumătate de oră, iar la ore de vârf chiar din 20 în 20 de minute. Există un proiect de Rețea Expres Regională menită să răspundă problemelor de mobilitate actuale. Acest proiect presupune reabilitarea anumitor porțiuni de linie și crearea unor noi stații. Termenul de punere în funcțiune completă a RER-ului este anul 2016.

Bruxelles (foto dreapta) este foarte bine conectat la rețeaua belgiană de autostrăzi. Pentru deservirea regiunii există o rețea de trei axe periferice principale:

  • Ringul: autostrada care înconjură toată regiunea Bruxelles.
  • Centura mare: bulevarde ce unesc cele 19 comune.
  • Centura mică: Serie de tuneluri și șosele ce înconjoară complet centrul orașului, pe traseul vechilor fortificații medievale. Numeroase intersecții importante poartă încă numele porților de acces în oraș: Poarta Namur, Hal, Ninove, Anderlecht, Louvain, Schaerbeek.

Transportul urban este asigurat de o rețea densă de tramvaie de suprafață și subterane și de autobuze. Metroul este format din trei linii cu 69 de stații. Acesta deservește axa est vest și centrul orașului.

Sistemul de gestionare comun al biletelor permite utilizarea acelorași titluri de transport pe rețeaua orașului Bruxelles STIB/MIVB cât și pe legăturile feroviare în interiorul regiunii.

Din 2003 la Bruxelles funcționează un serviciu de partajare a automobilelor operat de către o companie germană Cambio împreună cu societatea de transport locală. Din 2006 la Bruxelles funcționează și un serviciu de împrumut de biciclete publice.

În Bruxelles există mai multe universități. Cele mai importante sunt Université Libre de Bruxelles (foto stanga), o universitate de limbă franceză cu aproximativ 20.000 de studenți repartizați în trei campusuri în oraș și două în afara acestuia,și Vrije Universiteit Brussel, o universitate de limbă neerlandeză cu aproximativ 10.000 studenți. Ambele uiversități sunt urmașele unei universități fondade în 1834, Universitatea Liberă din Bruxelles, care a fost divizată în 1970 odată cu atribuirea puterilor legislative asupra educației superioare către comunitățile franceze și flamande.

Alte instituții de studii superioare sunt Facultés Universitaires Saint Louis cu 2.000 studenți,Academia Militară regală, și două școli de artă fondate în 1982: Koninklijk Conservatorium de limbă neerlandeză și Conservatoire Royal de limbă franceză.

Datorită prezenței importante a instituțiilor europene în perioada postbelică, există numeroase școli internaționale și europene ce funcționează în paralel cu școlile din sistemele de învățământ belgiene francofon și flamand.