Munchen

munchenMünchen (foto stanga) este capitala landului Bavaria și al treilea oraș ca mărime din Germania, după Berlin și Hamburg, cu o populație de 1.353.186 locuitori (2010). Se află pe râul Isar. Numele orașului provine de la Mönch „călugăr, monah”.

München a jucat un rol important în perioada nazistă, fiind numit de Hitler „capitala mișcării naziste”. Dar a fost și orașul unde Trandafirul Alb „Die Weiße Rose”, un grup de studenți, a format o mișcare antinazistă din iunie 1942 până în februarie 1943. Au fost arestați pentru că au distribuit manifeste la Universitatea din München.

Orașul a fost lovit grav în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar în perioada postbelică a fost reconstruit după un plan meticulos.

Marienplatz (Piața Maria), numită după coloana cu statuia Fecioara Maria din centrul pieței, cu noua și vechea primărie, atrăgătoare prin turnurile lor, în turnul principal al primăriei noi fiind adăpostit mecanismul cu statuete și clopoței (Rathaus-Glockenspiel), un ceas ornat care mișcă figurine care reprezintă scene medievale și este acționat la anumite ore.

Biserica Sfantul Petru este cea mai veche din centru.

Catedrala Frauenkirche (foto dreapta) este cea mai faimoasă biserică din centrul orașului, prin spectaculoasa sa arhitectură medievală din sec. XV. ÎnălțimeaFrauenkirche de 99 metri a celor două turnuri a fost stabilită drept limită, începând din 2004, a înălțimii noilor clădiri ale orașului. O altă biserică impozantă este Theatinerkirche, situată în Odeonsplatz.

Capitala Bavariei are mai multe muzee de artă, printre care și Alte Pinakothek, Neue Pinakothek, și Pinakothek der Moderne cuprinse în cartierul muzeal Kunstareal. Deutsches Museum reprezinta un celebru muzeu al tehnicii.

Printre atracțiile turistice faimoase se numara si Grădina Englezească, un parc de mare dimensiuni din centrul orașului, conceput la începutul sec. XIX, devenit de câteva decenii faimos și pentru practicarea nudismului liber în partea cea mai centrală și circulată a parcului.

oktoberfest_606Probabil cea mai faimoasă atracție a cetății este Oktoberfest (foto stanga), o sărbătoare a berii lungă de două săptămâni de la sfâșitul lui septembrie și începutul lui octombrie în fiecare an, care are loc si in Romania. In anul 2013 festivalul de la noi va tine de pe 6 pana pe 15 septembrie.

Alte clădiri importante din München sunt Frauenkirche (Catedrala Doamnei Noastre) și OlympiaturmTurnul Olimpic, un turn impozant, ceva mai scund decât cel din Berlin, cu restaurant și cu antene de transmisiuni radio și TV, care se afla lângă stadionul și satul olimpic.

În satul olimpic a avut loc masacrul din München din timpul jocurilor olimpice de vară din 1972, când teroriști palestinieni din organizația „Septembrie Negru” au luat ostatici membri ai echipei olimpice a Israelului. O tentativă de salvare din partea poliției vest-germane, cu concursul unor membri marcanți ai guvernului federal, a eșuat și s-a soldat cu omorârea ostaticilor israelieni, a cinci din teroriști și a unuia dintre trăgătorii din poliția orașului.

Finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1974 a avut loc tot în München.

În München își au sediile compania de asigurări Allianz AG, cea mai mare din Europa, concernul constructor de automobile BMW și și concernul de mecanică, construcții de mașini și eletronică Siemens AG.

Orasul este un important centru universitar, cu o lungă listă de laureați ai Premiului Nobel de la Wilhelm Conrad Röntgen în 1901 până la Theodor Hänsch în 2005.

München a devenit centru spiritual încă din timpul împăratului Ludovic IV, când filosofi ca Michele di Cesena, Marsilio da Padova și William of universitatea-ludwig-maximilians_1191Ockham au găsit protecție la curtea imperială. Ambele universități ale metropolei bavareze, Universitatea Ludwig Maximilian (LMU) (foto dreapta) și Universitatea Tehnică (TUM) au primit titlul de universități de elită din partea unui comitet de selecție, alături de Universitatea Tehnică Karlsruhe.

Transportul public este dezvoltat, cuprinzand linii de metrou, tren suburban, tramvai și autobuz. Autoritatea locală a transportului în comun se numește Münchner Verkehrs- und Tarifverbund (MVV). Tot îm München se află și sediul central al ADAC, cel mare mare club automobilistic din Germania.

Aeroportul din München a fost numit după Franz Josef Strauss. Liniile subterane S1 și S8 fac legătura cu aeroportul.

Asigurarea cu apă potabilă a orașului, prin sisteme moderne de conducte s-a realizat relativ târziu în comparație cu celelalte orașe germane mari.

 

Spania de Est

Spania de Est ce cuprinde Depresiunea Aragonului prezinta o mare diversitate peisagistica si un potential antropic ridicat.

Zaragoza (foto stanga) reprezinta al cincilea oraș spaniol ca mărime si este capitala comunității autonome Aragon. Este amplasată între Barcelona, Țara Bascilor, Munții Pirinei și partea centrală a Spaniei.

Denumirea de Zaragoza vine de la asezarea romana Caesaraugusta, nume dat în onoarea împăratului Iulius Caesar Augustus, cu varianta Zaragoza, folosită și azi.

Specificul regiunii îl dă faptul că aici există mărturii a patru culturi diferite în această urbe a diversității: Zaragoza romană, Zaragoza creștină, Zaragoza maură (arabă) și Zaragoza evreiască.

Din fiecare moment important al trecutului au rămas clădiri reprezentative. Astfel, din vechea urbe romană putem admira, chiar și azi, Foro, Murallas, Puerto Fluvial, Teatro Romano și Termas de Caesaraugusta. Unele dintre ele au fost descoperite recent, ceea ce face ca ele să fie înconjurate de tot felul de blocuri și case noi, ce intră în conflict cu stilul acestora.

Cele mai importante obiective turistice pe care le intalnim in acest oras sunt Palatul Maur si Catedrala in stil gotic.

În prezent, Zaragoza este împărțit în două de Ebru, cu multe poduri, precum Puente de piedra, Puente de hierro, Puente de la Almozara.

Catalonia este populata, ca si Tara Bascilor de cataloni. Acoperă o suprafață de 31.950 km² cu o populație de 7.5 milioane. De remarcat aici ar fi peisajul Muntilor Pirinei cu relief alpin si glaciar si cu varfuri de peste 300 metri.

Cel mai renumit oras, care este si capitala Cataloniei este Barcelona. Reprezinta, de asemenea al doilea cel mai mare oraș al Spaniei, după Madrid. Barcelona (foto dreapta) se află pe coasta Mediteranei, la 160 km sud de lanțul muntos Pirinei, care reprezintă granița cu Franța. Populația orașului este de aproximativ 1,6 milioane, iar a zonei metropolitane de aproximativ 3 milioane.

Aici s-au desfășurat Jocurile Olimpice de vară din 1992. În vara lui 2004 Forumul Internațional al Culturii s-a desfășurat în acest oraș.

Barcelona oferă o oportunitate unică pentru turiști, de a se plimba de la rămășițele romane spre cetatea medievală, și spre orașul modern cu bulevardele sale deschise și toate intersecțiile lăsate largi de colțurile clădirilor tăiate în mod unic. Centrul istoric al orașului este aproape plat, în timp ce orașul modern se întinde spre dealurile înconjurătoare, având străzi ce cresc în altitudine, ce aduc aminte de San Francisco.

Les Rambles (foto harta stanga) sunt o serie de bulevarde ce pleacă din centrul orașului spre frontul de apă, plin de oameni până noaptea târziu, cu florari, vânzători de păsări, artiști de stradă, cafenele și restaurante. Mergând în sus sau în jos pe Les Rambles poți vedea prestigioasa operă El Liceu, piața alimentară La Boqueria și Piața Plaça Reial, cu ale sale arcuri și palmieri, printre alte clădiri interesante.

La Rambla se termină în portul vechi, unde o statuie a lui Cristofor Columb indică spre mare. În apropiere se află Museu Marítim „Muzeul Maritim”,  care prezintă istoria vieții din Mediterană. Clădirea muzeului este fostul șantier naval, unde erau construite vasele ce navigau Mediterana. Vechiul port oferă felurite splendori, incluzând și cel mai mare Acvariu din zona mediterană.

Remarcabilă este moștenirea orașului de la arhitectul Antoni Gaudí, care a locuit și a lucrat la Barcelona, și care a lăsat lucrări faimoase ca Palau Güell „Parc Güell” și imensa, dar încă neterminata biserică Sagrada Família, care este în construcție din 1882, fiind finanțată din bani publici ca și catedralele din Evul Mediu. Se așteaptă să fie terminată până în 2020.

Vizite de artă includ muzeul Fundației Joan Miró, unde se găsesc mai multe picturi și sculpturi ale artistului, împreună cu lucrari si opere împrumutate de la alte muzee din lume. Există de asemenea un muzeu ce conține lucrări mai puțin cunoscute ale lui Pablo Picasso din tinerețea sa. Pentru cei interesați de artă, Muzeul Național de Artă al Cataloniei merită vizitat. Conține picturi pe pereți din biserici și capele romanice din Catalonia, care au fost transferate muzeului. De asemenea un alt muzeu ce merită văzut este Muzeul de Artă Contemporană (foto dreapta), nu doar pentru picturile și sculpturile sale, ci și pentru arhitectura sa, clădirea fiind proiectată de arhitectul american Richard Meier.

În districtele moderne ale orașului se află mai multe bulevarde pe care se află magazine ale unor companii internaționale de îmbrăcăminte, bijuterii, bunuri din piele și altele. Cel mai elegant bulevard este Passeig de Gràcia, unde se află două clădiri de ale lui Antoni Gaudím si anume Casa Milà (La Pedrera) și Casa Batlló.

Pentru vederi spectaculare ale orașului și liniei de coastă există două dealuri. Unul, dealul Montjuïc, este lângă port. Pe vârful său se află o veche fortăreață care mai demult supraveghea intrarea în port. În jurul dealului se află Stadionul Olimpic și Palatul Sportiv, realizate de arhitectul japonez Arata Isozaki, la fel ca și Grădinile Botanice. La marginea orașului se află dealul Tibidabo (foto stanga), cu mai mult de 500 metri înălțime, cu un parc de distracție în vârf.

În anul 2009, Barcelona a fost vizitată de 6,5 milioane de turiști.

 

Castelul Langeais

Castelul Langeais (foto stanga), construit de contele Foulques Nerra de Anjou, in secolul X se gaseste in Indre et Loire si a fost ridicat pentru a servi drept fortareata de aparare.

Dealungul timpului edificiul a fost reconstruit si reabilitat, deoarece a fost afectat complet din cauza asediilor si razboaielor din trecut. Cetatea actuala a fost ridicata de catre Ludovic al XI-lea.

In 1491 a avut loc casatoria dintre Carol al VIII-lea si Anne ducesa de Bretagne, care trebuia sa permita alipirea Bretaniei la regatul Frantei.

Donjonul, sub forma de ecareu, a fost construit la sfarsitul secolului al X-lea si este cel mai vechi din Franta. Au mai rezistat doar peretii de nord, est si cateva elemente ale peretilor de vest.

In anul 1886 castelul a fost preluat de Jacques Siegfried, iar in urma renovarii, fortareata si-a recapatat farmecul de odinioara devenind, unul dintre cele mai bune exemple de arhitectura medievala tarzie.

Castelele de pe Valea Loarei

În Valea Loarei (foto centru jos – Harta castelelor de pe Valea Loarei), există în jur de 50, 60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți.

Castelele de pe Valea Loarei sunt situate în regiunile Centre (Touraine, Blaisois, Orléanais, Berry) și Pays de la Loire (Anjou). Printre cele mai remarcabile și renumite sunt următoarele:

  • Castelul Amboise
  • Castelul Angers
  • Castelul Azay-le-Rideau
  • Castelul Bastie d’Urfe
  • Castelul Blois
  • Castelul Brissac
  • Castelul Chambord
  • Castelul Châteaudun
  • Castelul Cheverny
  • Castelul Chaumont-sur-Loire
  • Castelul Chenonceau
  • Castelul Chinon
  • Castelul Gien
  • Castelul Langeais
  • Castelul Loches
  • Castelul Meung-sur-Loire
  • Castelul Montsoreau
  • Castelul Saint-Brisson
  • Castelul Saint-Maurice
  • Castelul Saumur
  • Castelul Serrant
  • Castelul Sully-sur-Loire
  • Castelul Talcy
  • Castelul Ussé
  • Castelul Valençay
  • Castelul Villandry

Harta Castelelor de pe Valea Loarei

 

Franta-partea a III-a

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată cu un număr mare de kilometri de cale ferată, autostrăzi și drumuri naționale și peste 400 de aeroporturi.
Rețeaua de cale ferată are peste 30.000 km cu ecartament standard de 1.435 mm din care peste 14.000 km sunt electrificați. Franța este renumită pentru sistemul de trenuri TGV (foto stanga) ce pot circula, pe linii dedicate, cu viteze comerciale de până la 320 km/h. Există conexiuni cu toți vecinii săi, (cu excepția Andorei care nu posedă sistem de cale ferată), inclusiv cu Regatul Unit prin intermediul Tunelului Canalului Mânecii. Numeroase orașe dispun de sisteme de trenuri suburbane (RER și Transilien în Paris) și metrou, unele dintre ele fiind de tip VAL automate. De asemenea în marile orașe tramvaiul a început să fie din ce în ce mai prezent, după ce, în anii 1960 majoritatea liniilor au fost deființate.

Rețeaua rutieră are peste 890.000 km drumuri publice, marea majoritate asfaltate, din care rețeaua de autostrăzi are peste 10.000 km, cele mai multe fiind cu taxă și unele sunt operate de companii private. De asemenea există o rețea bine dezvoltată de drumuri naționale, de peste 30.000 km, care leagă principalele orașe. Piața auto este dominată de producătorii interni cum ar fi Renault (foto dreapta) (27% din piața auto în 2003), Peugeot (20,1%) și Citroën (13.5%). De asemenea, cu 70% din mașinile nou vândute în 2004, utilizarea motoarelor de tip diesel devine alegerea preferată, înaintea benzinei sau a GPL-ului.

Din cele 478 aeroporturi franceze, 176 sunt aeroporturi cu piste pavate, cel mai mare fiind Aeroportul Internațional Charles de Gaulle în apropierea Parisului. Air France este compania națională, în curs de privatizare, parte a concernului Air France-KLM, care este cea de a treia companie mondială de transport aeronautic. Până în Secolul XIX transportul fluvial era foarte dezvoltat, existând în continuare peste 14.000 km de canale și cursuri de apă navigabile, din care peste 6.000 km sunt foarte dens navigate. Există numeroase porturi, Le Havre, Saint-Nazaire, Bordeaux și Marsilia fiind printre cele mai importante.

Tara avea o populație de 62.998.773 locuitori la data de 1 ianuarie 2006, din care 61.166.822 erau în Franța metropolitană, ceea ce corespunde la aproximativ 1% din populația mondială. Din 1801 s-a organizat, la intervale regulate câte un recensământ național general, din 2004 acesta devenind permanent.

Creșterea demografică este una dintre cele mai dinamice din Europa și este datorată unui nivel al natalității superior mediei europene și unui sold migrator pozitiv (aproximativ 100.000 persoane anual).

Limba franceză este singura limbă oficială din 1992, astfel că Franța este singura țară din Vestul Europei (cu excepția microstatelor) care are o singură limbă recunoscută oficial. Cu toate acestea, aici se vorbesc 77 limbi regionalecare nu au nici un statut oficial, dar în ultima vreme au început să fie predate în unele școli. Alte limbi străine, cum ar fi limba portugheză, limba italiană, limba arabă și altele, sunt vorbite de diferitele colectivități de imigranți.

Cultura franceză este bogată, diversificată și veche, și reflectă culturile sale regionale și influența numeroaselor valuri de imigrație de-a lungul timpului. Parisul, capitala sa, numit și Orașul Luminilor (foto stanga) (în franceză la Ville lumière), a fost de-a lungul timpului un important centru cultural, găzduind artiști de diverse origini, fiind actualmente orașul care adună cel mai mare număr de situri cu un caracter cultural din lume (muzee, palate, clădiri și altele). În plus, aceste situri sunt consacrate unei mari varietăți de teme.

Franța a dezvoltat o industrie cinematografică de calitate, una dintre puținele industrii cinematografice europene ce pot rezista mașinii hollywoodiene.

Cultura franceză este unul dintre principalele liante ale Organizației Internaționale a Francofoniei care reunește diversele țări care au afinități culturale și care au fost puternic influențate, de-a lungul timpului, de cultura franceză.

Cultura franceza este reprezentată de:

  • sculptură;
  • pictură;
  • arhitectură;
  • muzică;
  • literatură;
  • cinema;
  • bucătărie.

Din punct de vedere constituțional, provincia este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o separare reciprocă între Stat și Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate religiile, dar nu recunoaște niciuna, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din principiu, statul francez interzice recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest domeniu sunt oferite doar de instituții neoficiale.

În ciuda acestei scăderi a credincioșilor și în particular a catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă în Franța (foto dreapta-preoti greco-catolici) și își păstrează o influență importantă, în special în zonele predominant rurale ale țării. Chiar dacă statul este laic, catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători religioase catolice iar 90% din școlile private din Franța sunt școli catolice.