Flandra-Belgia

Flandra (foto stanga) este o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia. Actualmente termenul generic se referă la două entități federale belgiene: Regiunea Flandra și Comunitatea Flamandă, ambele conduse de un singur guvern și parlament instituții aflate la Bruxelles.

Limba oficială a tuturor instituțiilor flamande este limba neerlandeză. Franceza se bucură de un statut special în 12 comune cu facilități situate la frontiera cu regiunea Valonia și în jurul Regiunii Capitalei.

Orasul este format din două regiuni geografice principale: câmpia Yser-ului și coasta Mării Nordlui (foto dreapta) în vest și câmpia din nord-est. Prima este alcatuita dintr-un relief nisipos și soluri aliviale, cu altitudini foarte joase. Mare parte din acest teritoriu a fost canalizat și au fost amenajate poldere protejate de diguri. Câmpia centrală începe în bazinul fulviului Schelde și cu o altitudine situată între 5 și 30 m în extremitatea sudică, la frontiera cu Valonia, și estică, la frontiera cu Olanda, relieful este mai pronunțat, fiind sub forma unor văi largi, cu altitudini ce depășesc 150m. În exclava Voeren, situată între frontiera olandeză și provincia Liège se atinge altitudinea maximă a regiunii, 288 m.

Climatul este temperat maritim, cu precipitații importante de-a lungul anului. Temperatura medie lunară variează între 3 °C în ianuarie și 18 °C în iulie, iar precipitațiile medii lunare variează între 65 mm în ianuarie și 78 mm în iulie.

PIB-ul total al Regiunii Flamande era de 165.847 milioane de Euro în 2004, iar PIB-ul la paritatea puterii de cumpărare era cu 23% deasupra mediei UE.

Flandra a fost una dintre primele regiuni Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Inițial dezvoltarea s-a bazat foarte mult pe industria textilă și alimentară. În anii 1840 a avut loc o criză a industriei textile iar regiunea a fost cuprinsă de foamete. După cel de al doilea război mondial Ghent (foto stanga Ghent-Gravensteen Castle) și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare. Ea a atras de asemenea numeroase investiții străine datorită forței de muncă bine instruite. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de receseie datorită crizelor petroliere. Declinului industriei metalurgice și politicile economice mai liberale din Flandra au făcut ca centrul economic al Belgiei să se deplaseze dinspre regiunea minieră și metalurgică Valonia spre nord fiind actualmente concentrat în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Gent.

Actualmente economia este orientată în principal spre sectorul serviciilor, diversele industrii implantate în regiune fiind însă principalul atuu. Aceasta este puternic orientată pe exporturi de bunuri cu valoare adăugată importantă. Principalele produse de import sunt: petrol și produse petroliere și chimice, textile, îmbrăcăminte și accesorii, utilaje industriale și alimente. Principalele produse de export sunt produse alimentare, textile, materiale plastice, produse petroliere și automobile. Principalii parteneri economici sunt Germania, Olanda, Franța, Regatul Unit, Italia și Statele Unite.

Una dintre particularitățile economiei Flandrei este dezvoltarea în Anvers a comerțului și a industriei de prelucrare a diamantelor (foto dreapta). Orașul are patru burse de diamante. Centrul mondial din Anvers joacă un rol important în stabilirea standardelor și a eticilor profesionale precum și în promovarea intereselor orașului ca centru al industriei diamantelor și în instruirea personalului. După cel de al doilea război mondial, comerțul a fost dominat de comunitatea evreiască hasidică de aici. În ultimele două decenii din ce în ce mai mulți comercianți de origine indiană sau armeniană au crescut în importanță.

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată, atât cea rutieră cât și cea feroviară și în special cea maritimă. Anvers (foto stanga) este al doilea port european după Rotterdam și este conectat la o rețea importantă de canale și văi navigabile.

Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Flandrei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux.

Populația regiunii era de 6.117.440la începutul anului 2007. Din locuitorii Regiunii capitalei, aproximativ 15% sunt considerați flamanzi. Anvers , Ghent, Bruges și Louvain (foto dreapta) sunt cele mai mari orașe din Flandra.

Aproximativ 75% din flamanzi sunt botezați în Biserica Romano-Catolică, dar mai puțin de 8% participă regulat la slujbe. Aproape jumătate din locuitori se declară agnostici sau atei, 47% se declară catolici iar islamul este a doua religie ca importanță cu doar 3,5% din populație.

Belgia

Regatul Belgiei, cunoscut ca Belgia (steag foto dreapta) este o tara in Europa de Vest. Reprezinta unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene si gazduieste majoritatea institutiilor acesteia precum si alte institutii internationale importante, inclusiv OTAN. Ea ocupa un teritoriu de 30.528 Km/2 si are o populatie de 10,5 milioane locuitori. Se invecineaza cu Tarile de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franta si Marea Nordului.

Tara este situata pe frontiera ce desparte Europa germanica de cea latina, iar cele doua mari regiuni marcheaza acest lucru. Regiunea de limba neerlandeza Flandra (foto stanga), aflata in jumatatea de nord a tarii, are 58% din populatie, iar regiunea de limba franceza Valonia (foto dreapta), asezata in partea de sud, are 32% din populatie. regiunea capitalei Bruxelles, oficial bilingva, se gaseste in Regiunea Flamanda si are 10% din populatie.

Numele ‘Belgia’ este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extremitatea nordică a Galiei, locuită inițial de către belgi, un amestec de popoare celtice și germanice. Aceștia sunt menționați de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: „Horum omnium fortissimi sunt Belgæ„.

Belgia este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară.

Șeful statului este Regele, actualmente Albert al II-lea (foto stanga), dar acesta are prerogative reduse. El numește prim ministrul, dar acesta trebuie să aibă sprijinul parlamentului. Prim ministrul este șeful guvernului federal, format dintr-un număr egal de miniștri neerlandofoni și francofoni. Sistemul juridic este bazat pe dreptul civil ce își are originile în Codul Napoleonian. Curtea de Casație este nivelul cel mai înalt al ierarhiei juridice, situată pe un nivel superior față de Curtea de Apel.

Parlamentul (Parlament Belgian-foto dreapta) federal este bicameral format din Senat și Camera Reprezentanților. Primul este format din 40 membri aleși, 21 reprezentanți ai comunităților și 10 membri cooptați. Membrii majori ai familiei regale care figurează în lista de succesiune la tron sunt senatori de drept. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanți aleși în 11 arondismente electorale, prin vot proporțional. Deoarece Belgia este una dintre puținele țări cu participare la vot obligatorie, detine si una dintre cele mai mari prezențe la vot.

Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia, agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a locuințelor, planificarea orașelor și regională, conservarea naturii și comerțul exterior. Regiunile supraveghează provinciile, comunele și companiile de utilități intercomunale.

Teritoriul Belgiei (foto stanga) are o întindere de 30.528 km² și se împarte din punct de vedere geografic în trei regiuni: câmpia litorală în nord-vest, platoul central și ținuturile muntoase ale Ardenilor din sud-est. Urmând exemplul Țărilor de Jos, în câmpia litorală au fust amenajate poldere ce au permis recuperarea unor teritorii din Marea Nordului, însă procentajul acestora este foarte mic. Platoul central este o vale fertilă iar ținutul muntos este o vale stâncoasă acoperită de păduri care se întind până în nordul Franței. Aici se găsește Signal de Botrange, cel mai înalt punct al țării, ridicându-se la 694 metri față de nivelul mării. Principale fluvii sunt Escaut și Meuse.

Climatul este temperat cu influențe maritime puternice, cu precipitații importante pe tot parcursul anului. Temperaturile medii lunare variază între 3 °C în ianuarie și 18 °C în iulie iar precipitațiile medii variază între 51 mm în februarie și 78 mm în iulie.

Economia tarii și infrastructura sunt puternic integrate cu cele a Europei de Vest. Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece țări în clasamentul comerțului internațional. Economia este caracterizată de o forță de muncă foarte productivă, un PIB ridicat și exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere și chimice, diamante brute, îmbrăcăminte și accesorii și textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oțel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.

Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiționale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană și politica de economie deschisă. În 1999, aceasa a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian (foto dreapta) definitiv în 2002. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux.

Regiuna a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră și metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial Ghent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere și a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al țării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Ghent (Bruxelles-foto stanga).

În intervalul 1990 – 2009, Belgia a primit Investiții străine directe de 830 de miliarde de dolari. În anul 2009, acestea, au fost de 33,7 miliarde dolari, față de 110 miliarde în anul 2008.

Va urma…