Castel Saumur

Castelul Saumur (foto dreapta) situat pe Valea Loarei, în departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: Ruta Istorică din Valea Regilor, a Federației Naționale de Rute Istorice, pe Ruta Regelui René, pe Ruta Plantageneților și în Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine.

Astăzi castelul aparține statului francez, fiind înscris pe lista Monumentelor Istorice din anul 1964.

În 1227 Ludovic al IX-lea, va mări fortul devenit între timp francez, apoi începând cu 1367, Ludovic I, duce de Anjou, fiul cel mic al lui Filip al VI-lea de Valois, va înlocui vechile turnuri rotunde cu cele octogonale (aceste două etape sunt vizibile și astăzi, baza turnurile octogonale fiind rotunde). Regele Rene I de Anjou, scriitor, om cultivat și constructor de de fortărețe (Tarascon) va îmbunătăți confortul ansamblului și va construi: turela pătrată de pe turnul nord-estic, va remodela capela, va redistribui apartamentele regale, va decora marea sală de către elevii lui Jan Van Eyck.

În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului Saumur, Philippe Duplessis-Mornay. Va construi în jurul castelului medieval defensive joase, bastioane și curtine, urmând un plan în forma de stea. Mareșalul, Urbain de Maillé-Brézé, guvernator al orașului Saumur din 1626 până în 1650, va restabili capela și va realiza bastioanele din unghiurile nord-estic și sud-estic.

Mai puțin glorios, castelul a devenit închisoare în timpul regelui Ludovic al XIV-lea și Napoleon I al Franței, iar apoi cazemată.

Aspectul exterior sobru și impunător, zidurile crenelate, turnurile poligonale, contraforturile masive și, nu în ultimul rând, poziția sa dominatoare ne spun multe despre menirea mai puțin reconfortantă a castelului. Impresiile lăsate de aspectul extern, sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în Muzeul Artelor Decorative. Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei.

Comorile din colecția Muzeului de Arte au o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxellesilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare și de evenimente istorice, momente biblice și peisaje idilice. Pânze rare din secolul al XVII-lea, aparținând școlii lui Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris,Chantilly,Vincennes, Saint-Cloud), cu puternice influențe orientale, stau alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur.

Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice.

Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate Muzeului Calului. Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor.

Castelul a fost imortalizat în manuscrisul Très Riches Heures du duc de Berry (foto stanga), corespunzând lunii septembrie, când se culeg strugurii, la poalele castelului. Pictura apartine fraților Limbourg: Paul, Hermann și Jean.

Au folosit o varietate de culori minerale sau culori care proveneau din plante sau elemente chimice. De aceea, lucrarea este renumită și astăzi pentru culorile unice pe care le oferă, cum sunt vert de flambe (verdele obținut din amestecarea de flori pisate amestecate cu o serie de elemente chimice) sau azur d’outreme. Se presupune că au folosit pensule foarte fine și lentile. Detaliile fine pe care desenele le oferă este caracteristica generală a operei fraților Limbourg. Există evident și intervenții ulterioare asupra lucrării, realizate de către Jean Colombe, artist francez din secolul al XVI-lea. Cea mai importantă este cea surprinsă asupra lunii Noiembrie.

Anunțuri

Castelul Gien

Castel Gien (foto stanga) este situat intr-un mic orasel cu acelasi nume, din departamentul Poire, la 80 de km distanta de Orleans.

In apropiere de Gien intalnim un pod de piatra, construit in secolul XVI, care a reusit sa reziste bombardamentelor din 1940. Faleza si orasul au trebuit reconstruite dupa razboi.

La terenurile castelului au poposit de-a lungul veacurilor Ioana d’Arc , Charles al VII-lea si Francois I.
Mosia Gien i-a apartinut lui Louis al XI-lea, care i-a daruit-o fiicei sale,Anne de Beaujeau, regenta a Frantei intre anii 1483 si 1491, cat timp Charles al VIII-lea era inca minor. Aceasta a construit castelul  intre anii 1494 si 1500, inspirandu-se din aspectul castelului Plessis-Lesteau, ce ii apartinea tatalui sau.
Castelul este astazi vizitat pentru aspectul sau exterior, fatadele prezentand un amestec interesant de caramida rosie, caramida alba si piatra, dar mai ales pentru muzeul de vanatoare din interior. Musee de la chasee adaposteste o colectie impresionanta de arme si trofee de vanatoare, dar si multe picturi si tapiserii ce prezinta scene de vanatoare. Alaturi de arme si tapiserii sunt expuse desene, gravuri, picturi, obiecte de ceramica. Poti admira de la arme de silex pana la tunuri cu teava lunga, si alte arme de foc cu care se putea trage de pe cal, apoi pusti cu doua tevi si altele de acest fel. Colectiile detin de asemenea arme frumos incrustate cu ornamente de fildes, de sidef, de baga, adevarate opere de arta.
Fatadele dand spre curtea interioara, mai putin sobre, sunt ornamentate cu trei turnulete octogonale din piatra si caramida inchizand elegante scari in spirale, incununate cu camere patrate, ele insele flancate de mici turnuri rotunde in interiorul carora se afla alte scari, foarte stramte.
La etajul intai, o sala impresionanta este rezervata unor picturi si studii de François Desportes (1661-1743). Sunt peste 75 de opere ale acestui artist, considerat cel mai mare pictor animalier (foto dreapta) din Franta tuturor timpurilor. Pictorul a fost unul dintre artistii preferati ai lui Ludovic al XIV-lea, l-a insotit la partidele de vanatoare, a pictat atat vanatul cat si cainii preferati ai regelui: Blanche, Ponne, Zette. De asemenea a executat mai multe scene ca decor in apartamentele regale si princiare. In apropierea picturilor lui Desportes sunt doua panze mari ale succesorului sau, J.B. Ondri (1686-1755), printre care celebra sa „Vanatoare de lupi”.
In 1972 muzeul a primit exceptionala colectie a lui Claude Hettier de Boislambert presedintele de onoare al Comitetului International al Vanatorii.
O alta sala expune peste 5000 de nasturi de la tunici de vanatoare, fiecare obiect fiind o adevarata opera de arta. Cel mai renumit este cornul de vanatoare, 50 din astfel de instrumente fiind expuse pe fondul unor imagini reprezentand cate o vanatoare din timpul lui Ludovic al XIV-lea si apoi altele, pana in zilele noastre.

Castelul Brissac

Castelul Brissac (foto stanga), Franta este una dintre cele mai fascinante locatii aflata pe Valea Loirei. Fortificatia, care are 204 camere si se intinde pe sapte etaje, se afla in posesia descendentilor ducelui de Brissac. Construit pe la anul 1500, castelul a fost vizitat la 1602 de regele Ludovic al XIII-lea. Acesta este locuit si in prezent de al 13 lea duce de Brissac si de familia sa, care pun la dispozitia celor interesati patru suite si un program turistic de neuitat. Vinul nobil din podrgoriile proprii, intinse pe 28 de hectare, fac deliciul vizitatorilor.

Mai este numit ‘Colosul de pe Valea Loirei’ si este recunoscut ca fiind un castel bantuit.

Renumele sinistru al cetatii e dat de faptul ca la un moment dat a avut loc aici o crima dubla. In 1477 stapanul castelului Jaques de Breze, conte de Brissac, si-a gasit intr-o seara sotia, pe Charlotte de Valois, fiica ilegitima a Regelui Charles al VII-lea, impreuna cu un alt barbat si i-a omorat pe amandoi. La scurt timp dupa asasinat Jacque de Breze a vandut castelul speriat de gemetele fantomelor celor doi. Fantoma Charlottei, cunoascuta drept Doamna Verde, continua sa bantuie fortareata.

Castelul (foto dreapta) a fost supus unor serioase lucrari de restaurare, dar in zilele noastre numai cele doua turnuri cu metereze, aflate in colturi, mai amintesc respectiva perioada. In 1502 (sau 1492 dupa unele surse) castelul si imprejurimile au fost cumparate de Réné de Cossé.

Edificiul este in mod vizibil influentat de Renasterea italiana, ca si alte castele de pe Valea Loirei. Fatadele orientale si nordice privesc spre micul oras Brissac si spre parcul Aubence din apropiere. Acoperisul de ardezie este perforat de cosuri inalte iar ferestrele au timpane (suprafetele de  deasupra) rotunde sau triunghiulare, frumos ornamentate.

Castelul a fost transformat acum in hotel, musafirii fiind invitati sa se convinga singuri de frumusetea locului si sa caute fantoma.

La Defense-Paris

La Défense (foto dreapta) lângă Paris, este primul cartier european de afaceri, din punct de vedere al pieței de birouri. Acesta este situat în Hauts-de-Seine, la vest de Neuilly-sur-Seine și în prelungirea axului istoric al Parisului care începe de la muzeul Luvru și continuă cu Avenue des Champs-Élysées, Arcul de Triumf, până la Pont de Neuilly și Grande Arche de la Défense.

Este în cea mai mare parte format din clădiri înalte, constând în principal din birouri (aproximativ 3 milioane de metri patrati). La Défense este, cu toate acestea, un cartier mixt: are 600.000 mp de locuințe și deschiderea mall-ului Quatre-Temps în 1981 l-a transformat într-un centru comercial important din regiunea Île-de-France. În 2007 districtul numără aproximativ 150.000 de angajați și 20.000 de locuitori.

Cartierul (foto stanga) se întinde în interiorul și în exteriorul unui bulevard circular cu sens unic. Are o suprafață de 160 de hectare și va fi împărțit, în 2010, în patru sectoare principale (Arche Nord, Arche Sud, Esplanade Nord și Esplanade Sud) pentru a înlocui actualele sectoare în număr de 12 (simplă numerotare). Acesta se desfasoara pe o esplanadă pietonală de 31 de hectare la un nivel mai ridicat față de solul natural. Spațiului public al esplanadei, în mare parte acoperit cu dale de beton, conține de asemenea grădini suspendate și fântâni. Peste 60 de opere artistice contemporane fac din La Défense un muzeu în aer liber.

La Défense nu este un centru de afaceri izolat ci se află într-o zonă largă de la vestul Parisului în care activitatea financiară este deosebit de puternică.

Amenajarea cartierului a fost încredințată de către statul francez instituției publice pentru amenajarea zonei La Défense (EPAD) în 1958. În 2010 această instituție va fuziona cu instituția publică pentru amenajarea zonei Seine-Arche (EPASA) în vederea unui plan coerent de amenajare de la Sena la Sena (bucla Senei în interiorul căreia se găsește și cartierul La Défense). Perimetrul de acțiune al noii entități va depăși cu mult teritoriul actualului cartier de afaceri și se va întinde pe comunele Puteaux, Courbevoie, Nanterre și La Garenne-Colombes.

Începând cu 2009, cartierul de afaceri (Arcul Defense-foto dreapta jos) este gestionat de către instituție publică de gestiune La Défense (EPGD), care menține spații publice, și este angajată în promovarea și animarea La Défense (misiune anterior încredințată EPAD).

Cu toate că La Défense este deseori prezentat ca fiind „la porțile Parisului”, Grande Arche este mai apropiat de Yvelines decât de Paris intramuros.

Locuitorii La Défense și cei care lucrează acolo sunt numiți „Défensiens”, dar putem spune, de asemenea și „Défensois”.