Laponia-Oulu-Insulele Aland

Laponia (foto) este localizată in nordul Europei şi se întinde pe teritoriul a doua state:  Suedia si Finlanda. Ea si-a pastrat limba, cultura si obiceiurile. Isi pastreaza traditia, dar are acces la informatii de ultima ora.

Provincia este o regiune etnică şi culturală în nordul Europei locuită îm mod tradiţional de laponi. Locuintele acestora sunt dispersate intre ele, pentru ca au crescatorii de reni.

Cuvântul „lapon” este astăzi considerat un termen învechit şi înjositor. Nu se ştie exact de unde provine. În limba suedeză, denumirea este asociata cu „zdrenţe”. Limba lor este înrudită cu limbile din Ural, finlandeza, maghiara şi limbile samoiedice.

Peisajul arctic a fost înscris în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Coasta vestică este constituită din fiorduri, văii adânci, munţi şi gheţari iar altitudinea maximă o atinge Muntele Kebnekaise (2111 m) în Suedia.

Mergând spre est relieful este caracterizat de o câmpie joasă cu multe mlaştini şi lacuri, cel mai important fiind Lacul Inari (foto dreapta) din Finlanda. Extremitatea estică este dominată de tundră.

Clima este subarctică iar vegetaţia saracă exceptând zona sudică acoperită de păduri dese.

În tradiţia populară se zice că Moş Crăciun îşi are reşedinţa în Laponia.

Oulu (foto) este o provincie din Finlanda ce are graniţă cu provinciile Laponia, Finlanda de Vest şi Finlanda de Est. Se învecinează de asemenea cu Golful Botnic.

Capitala provinciei este Oulu. Laponia este formată după reorganizarea din 1997 din provincia abolită Ostrobotnia.

Regiunea reprezinta cel mai important producator de hartie de ziar, promoveaza cel mai bine procesul de invatamant si este cel mai mare producator de spargatoare de gheata dupa Rusia.

Deasemenea intalnim aici foarte multe spatii verzi.

In privinta comercializarii alcoolului au reguli foarte stricte, consumul acestuia fiind permis intre anumite ore si in locuri speciale.

Tot aici intalnim si Lacul Oulu.

Insulele Åland (foto dreapta) sunt o provincie autonomă, demilitarizată şi unilinguală a Finlandei şi un grup de insule. Ele sunt situate la intrarea în Golful Botnic, centrate gravitaţional la aproximativ 40 de km de coasta Suediei, şi la 25 de km faţă de coasta Finlandei. Este vorba de fapt de un întreg arhipelag, egal depărtat de Stockholm şi de Turku, dar întins pe aproape o treime din această distanţă, ocupând mai tot accesul în Golf.

Capitala Insulelor este Mariehamn (foto stanga). Acestea au o suprafaţă totală de 6.784 km² şi sunt împreună cu Finlanda parte a zonei Euro şi a Comunităţii UE. Pe insule au fost număraţi la recensământul din 2003 26.257 de locuitori.

Numele „Aland” este faimos şi pentru că mai toate clasificările alfabetice profită de ortografia alternativă  (cu doi de a la început). Amatorii de rebus sau de scrabble o preferă, desigur. (Pentru limbile daneză, suedeză şi norvegiană „å” se poate „europeniza” şi „aa”)

Pe acest arhipelag a fost descris în anii 1960 un nou sindrom, Sindromul oftalmic al insulelor Aaland (SOIA) – Aaland Island Eye Disease (AIED).

Suedia

Conform unui recensământ din 2010, populaţia (foto stanga) totală a Suediei a fost estimată la 9.347.899 de locuitor. Pe baza unor statistici publicate de către agenţia guvernamentală Statistiska centralbyrån, pragul de nouă milioane a fost atins pentru prima dată în istoria ţării în august 2004. Densitatea populaţiei este de doar 20,6/km², şi există o diferenţă clară în favoarea sudului ţării. Aproximativ 85% din populaţie locuieşte în zone urbane. Capitala, Stockholm, are aproximativ 800.000 de locuitori (1,3 milioane cu tot cu aria urbană, 2 milioane cu aria metropolitană). Al doilea şi al treilea oraş ca mărime sunt Gothenburg şi respectiv, Malmö.

Suedeza este limba naţională (dar nu oficială) a Suediei, şi este vorbită de majoritatea populaţiei. Ea aparţine ramurei limbilor germanice de nord, fiind foarte asemănătoare cu daneza şi norvegiana, dar diferă din punct de vedere al pronunţiei şi al ortografiei. Norvegienii înţeleg suedeza cu un pic de dificultate, iar danezii mai greu decât norvegienii. În împrejurimile oraşului Malmö, care este foarte apropiat de către Copenhaga, capitala Danemarcei este înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populaţia înţelege ambele limbi cu uşurinţă fără a avea studii. Tot aici există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această ţară: finlandeza, meänkieli, sami, romani şi idiş. Deşi este vorbită de către majoritatea populaţiei, suedeza nu este limba oficială în Suedia. Pe data de 7 decembrie a anului 2005 parlamentul a supus acest lucru la vot, iar rezultatul a fost considerat o eroare deoarece au fost exprimate 147 de voturi din 145 posibile.

Majoritatea suedezilor, în special cei născuţi după cel de-Al Doilea Război Mondial înţeleg şi vorbesc engleza din cauza influenţei anglo-americane care s-a răspândit cu uşurinţă după război. În şcolile, depinzând de autorităţile locale, engleza este studiată din prima clasă până la terminarea şcolii primare. Studierea sa este continuată pentru încă cel puţin un an. Cea mai mare parte din elevi optează pentru două limbi străine, cea de-a doua fiind spaniola, germana, franceza sau italiana. Cunoaşterea limbii engleze este obligatorie pentru admiterea în universităţi, fiind un subiect obligatoriu în cadrul examenului naţional de admitere.

Economie bazată pe industrie şi servicii:

  • PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.
  • Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, şisturi bituminoase, cupru, zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.
  • Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ş.a.), constructoare de maşini (nave, avioane, automobile, material rulant ş.a.), energetică (peste 1000 de hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză şi hârtie, chimică şi petrochimică, textilă, alimentară.
  • Agricultură (foto dreapta) specializată în creşterea animalelor pentru lapte şi carne (bovine, ovine, porcine, păsări) şi producţia de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai cultivă cartofi, sfeclă de zahar, legume, plante furajere.
  • Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere şi chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.
  • Importă combustibili, maşini şi utilaje industriale, fructe, legume.
  • Comerţ extern cu Germania, Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franţa, Ţările de Jos, Finlanda.
  • Monedă (foto stanga) : coroană suedeză (SEK)|
  • Turism de amploare.
  • Pescuit maritim.
  • Flotă comercială maritimă.
  • Căi navigabile interne.
  • Căi ferate: 11.285 km.
  • Căi rutiere: 135.859 km.

La începutul secolului XX, Suedia era o ţară preponderent agrară si una dintre cele mai sărace naţiuni europene. Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere hidraulică), au permis o industrializare rapidă, care au transformat-o într-un modern stat al bunăstării.

Suedia este o ţară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie extractivă, siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcţiile navale au o mare dezvoltare (la Malmo si Goteborg). Cea mai importantă ramură industrială este construcţia de maşini (foto dreapta): autovehicule, motoare diesel, aeronave, ambarcaţiuni, echipamente electrice, cu centrele principale la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).

Tara ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producţia de cherestea şi locul 7 la plăci aglomerate şi fibrolemnoase.

Stockholmul (foto stanga) reprezintă un important centru industrial şi comercial al Suediei (industrie constructoare de maşini, electrotehnică, şantiere navale, industrie poligrafică, chimică, usoară, pielărie şi alimentară).

Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă tehnologie, precum telecomunicaţiile şi industria farmaceutică, orientate către export.

Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.

O specialitate culinară suedeză este kåldolmar (foto dreapta), asemănătoare cu sarmalele româneşti, din carne de porc şi frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană, sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-lea, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi (oraşul Tighina). Pentru prima oară au fost menţionate într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi de viţă, care au fost repede înlocuite cu foi de varză, acestea fiind mult mai uşor de găsit în Scandinavia.

În Suedia, majoritatea sărbătorilor se serbează în ajun, de exemplu, festivităţile de Crăciun au loc pe 24 decembrie, ziua de 25 decembrie fiind mult mai liniştită. Pe lângă sărbătorile creştine tradiţionale precum Crăciunul (Jul) şi Paşte (Påsk), sărbători importante sunt şi Sf. Lucia (13 decembrie) ca şi Valborg (30 aprilie). Tradiţiile creştine sunt împletite cu cele păgâne, de exemplu, cu ocazia Valborg, comemorarea principală nu este a sfântului proto-creştin, ci a primăverii de-abia începute, sărbătoarea fiind bazată pe aprinderea de focuri uriaşe în jurul cărora se strâng comunităţi întregi. Cea mai importantă sărbătoare rămâne solstiţiul de vară (Midsommer), serbată în prima sâmbătă după 20 iunie sub forma unor foarte mari serbări câmpeneşti în jurul unor stâlpi tradiţionali ornamentaţi (majstång). Alte sărbători civile importante sunt ziua regelui (care, pe durata domniei lui Carl XVI Gustaf coincide cu Valborg) şi 1 Mai, când partidele de stânga (SAP şi Vansterpartiet) şi sindicatele organizează parade, mitinguri şi festivităţi.

Sărbătoarea naţională, 6 iunie (foto stanga) (întronarea regelui Gustav Vasa în 1523) este puţin sărbătorită, fiind declarată zi liberă doar din 2005. Cu ocazia sărbătorilor naţionale, toate instituţiile arborează steagul, în afara acestor zile, foarte puţine instituţii fac acest lucru, cetăţenii fiind şi ei încurajaţi să facă la fel. O mare parte a cetăţenilor arborează steaguri în curţi şi la ferestrele apartamentelor tot timpul anului.

Suedia este o monarhie constituţionalã. Parlamentul este unicameral. Primul ministru şi parlamentul Riksdag cu 349 membri sunt aleşi pentru perioade de patru ani, prin vot direct şi reprezentare proporţionalã.

In articolul urmator voi publica despre cel mai important oras al Suediei, si anume Stockholm-capitala tarii.

Suedia

Suedia (foto steag stanga) sau Regatul Suediei este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a peninsulei Scandinave, la ţărmurile Mării Baltice (Golful Botnic). Cuprinde şi numeroase insule din Marea Baltică (Gotland, Öland). Are frontiera comună cu Norvegia la nord-vest (1619 km de lungime), Finlanda (586 km) la nord-est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sud-vest şi Marea Baltică la est. Are o suprafaţă de 449.964 km². Capitala tarii este Stockholm.

Suedia (foto harta dreapta) a rămas o ţară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să stea nealiniată în timpul Războiului Rece şi nu este astăzi membră a nici unei alianţe militare (deşi a participat la antrenamentele NATO). Aderarea la Uniunea Europeană a fost susţinută de partidele politice, şi referendumul privind aderarea a avut succes, trecând cu o majoritate de 52%, pe 13 noiembrie 1994. Suedia a aderat la 1 ianuarie 1995.

Pe durata Războiului Rece, ţările nealiniate, cu excepţia Irlandei, au considerat că nu e înţelept să adere la Uniunea Europeană, deoarece predecesorul Uniunii, Comunitatea Europeană, fusese asociată cu ţările membre NATO. După sfârşitul Războiului Rece, Suedia, Austria şi Finlanda au intrat în UE, dar Suedia fără să adopte şi moneda unică europeană. Aceasta în continuare a rămas nealiniată militar, cu toate că a participat la unele exerciţii NATO, pe lângă colaborarea ei cu alte ţări europene în domenii precum tehnologii militare şi industria de apărare. Printre altele, companiile suedeze exportă armament, care este folosit de armata americană în Irak. Suedia are de asemenea o lungă tradiţie de participare la operaţiuni militare internaţionale, cea mai recentă fiind în Afganistan, unde trupele suedeze se află sub comanda NATO, dar şi operaţiuni de menţinere a păcii sub protectorat ONU, cum ar fi în Kosovo, Bosnia şi Herţegovina, sau Cipru.

Relief predominant de platou şi de câmpie, cu următoarele particularităţi:

  • În vestul şi nord-vestul ţării se întind Alpii Scandinavi (foto stanga) care ating altitudinea maxima prin Vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m).
  • Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).

Spre est munţii sunt mărginiţi de un podiş, care coboară în trepte spre litoralul cu fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic. În partea sudică a ţării se întind câmpii care înconjoară o mică regiune deluroasă, podişul Smaland (alt. 377 m) şi câmpia vălurită Skania, cu soluri fertile şi peisaje asemanatoare Danemarcei învencinate. Există foarte multe lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică a ţării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) şi Mälaren (1140 km²). Zonele mlăştinoase acoperă peste 10% din suprafaţa ţării.

Hidrografia (foto dreapta) este reprezentată de numeroase râuri în general scurte (Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate şi un potenţial hidroenergetic ridicat (mai ales cele din Norrland) şi de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni. O parte din lacuri şi râuri sunt legate între ele prin canale navigabile, mai cunoscut fiind canalul Göta, care traversează partea de sud a Suediei şi face legătura între lacuri si râuri pe o distanţă de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm.

  • Fluvii şi râuri principale: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torne.
  • Lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan.

Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter continental, şi mai blândă în partea sudică, unde influenţa marină este puternică, iar precipitaţiile depăşesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul Golfului, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.

La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten şi în nordul län-ului Västerbotten), soarele nu apune în lunile iunie şi iulie. Mai la sud, în aceleaşi luni, deşi soarele se situează pentru câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune activităţi diurne fără iluminat adiţional (aşa-numitele nopţi albe). În Stockholm, în luna iunie, noaptea durează câteva ore.

Jumătate din suprafaţa ţării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puţin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică şi centrală a ţării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag şi stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetaţia de tundră montanaă. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale şi 753 de rezervaţii de stat şi alte rezervaţii care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată.

Suedia este bogată în păduri de conifere (foto stanga), în minereu de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu şi alte minereuri, dar nu are zăcăminte de petrol şi cărbune, dispune însă de energie hidroelectrică. Cele mai importante rezerve de fier se află în nordul îndepărtat şi sunt îndeosebi exportate. Întinsele păduri de conifere ale Suediei, într-o bună combinaţie cu foioasele, servesc la aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză, hârtie şi produse finite pe bază de lemn. Suedia este un important furnizor de hârtie şi produse lemnoase pe pieţele internaţionale. În 1997, exportul produselor industriei forestiere s-a ridicat la 91 miliarde coroane suedeze.

Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esential în dezvoltarea industrială a ţării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este furnizată de centralele hidroelectrice, aşezate pe râurile principale din nord. Petrolul importat asigura 40% din energia care se consumă, iar cocsul si cărbunele importate asigură 7%. Cele douasprezece reactoare nucleare ale Suediei asigură peste 15% din energia totală a ţării sau 50% din energia electrică. Restul energiei provine din combustibili biologici.

Va urma..