Valea Loarei

Valea Loarei (foto stanga), înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemnează partea situată între localitățile Sully-sur-Loire și Saint-Florent-le-Vieil. Constituie un loc excepțional datorită diversității biologice, dar și pentru bogăția istorică și culturală: parcuri, castele și orașe.

Această parte a fluviului traversează două regiuni și patru departamente, Loiret, Loir-et-Cher, Indre-et-Loire și Maine-et-Loire. Cunoscută și sub numele de „grădina Franței” sau „tărâm de basm al castelelor” este o regiune a superlativelor, unde se concentrează cele mai multe castele, din cea mai vizitată țară din lume. Singulară ca ambianță, în Europa și chiar în lume, cu un peisaj mirific, străbătută de ape limpezi, tărâm al artei și al istoriei, presărat cu nenumărate castele și monumente, atrage ca un magnet turiștii din lumea întreagă.

Constructia castelelor a început în secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers (foto dreapta). Pentru construcția lor, de-a lungul timpului, au fost chemați cei mai mari arhitecți, între care și Leonardo da Vinci. Valea Loarei a inspirat mulți eroi medievali și a sedus inima celor mai frumoase prințese ale timpului. Aici și-au desăvârșit cavalerii stilul, eleganța și curajul, acoperindu-și numele de onoare și glorie cu sabia în mână. Tot aici s-au urzit unele dintre cele mai mârșave intrigi și trădări, care au răzbit acolo unde vitejia și-a pierdut din strălucire.

Vizitatorul nu va vedea numai somptuase palate renascentiste, ci și cetăți, turnuri medievale, conace, fortărețe, castele ca din povești, ferme fortificate, biserici și mănăstiri, catedrale și citadele.

Aflându-se în calea a numeroase bătălii, unele dintre satele din regiune au fost fortificate înca din secolul XII î.e.n. Secolul al XII-lea a văzut apărând aici primele fortificații din piatră. Odată cu trecerea anilor, castelelor construite în Evul Mediu timpuriu li s-au adăugat elemente suplimentare în funcție de evoluția tehnicilor militare: poduri mobile care le izolau în caz de pericol, turnuri înalte, crenelate, pentru veghe și pentru a adăposti arcașii.

Din secolul al XII-lea, edificiile sumbre, solide, cu rol strict defensiv, au început să fie înfrumusețate cu ferestre largi și încăperi spațioase. Sofisticarea construcțiilor a crescut apoi odată ce perfecționarea artileriei, făcând ca fortărețele de până atunci să fie ineficiente în fața turnurilor. Prin urmare, castelele s-au transformat treptat în „stațiuni” pentru elita vremii și pentru curtea regală. În aceeași perioadă le-au fost adăugate parcuri vaste și elegante, à la française. Castelele păstrează semnele trecerii timpului, supraviețuind chiar și tăvălugului Revoluției franceze în timpul căreia multe au fost jefuite, deterioarate, transformate în barăci militare, închisori sau chiar ferme.

Frumusețea deosebită a acestei regiuni i-a determinat pe regii Franței să o aleagă ca locatie pentru numeroasele castele de agrement, majoritatea construite în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Epoca sa de aur coincide cu domnia lui Francisc I, care a angajat constructori renascentiști italieni pentru a-i amenaja domeniile, drept pentru care emblema sa, o salamandră, se regăsește în majoritatea castelelor de pe Loara.

Primii ani ai secolului XVI sunt marcați de construirea castelelor de pe Loara. Planurile acestora sunt încă impregnate de moștenirea castelelor-fortărețe. Începând însă cu 1515, sub influența de netăgăduit a lui François I, ia naștere un nou stil. Așadar, cu construcția castelelor de la Chenonceau (foto stanga) și Bury, se definesc caracteristicile pe care le vom regăsi ulterior la tot mai multe castele: Plan simetric și fațade organizate în jurul unui ax central. Toate castelele de pe Loara au o trăsătură comună: ele sunt construite de persoane foarte îndrăgostite de arta antică. Această admirație se traduce prin terasele cu balustradă de la Saint Germain, logiile și placările cu faianță de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau.

Valea Loarei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob și are arhitectura medievală cea mai interesantă. Deși castelele au devenit fastuoase palate-conac, ele și-au păstrat intact aspectul de fortificație.

Ce mai putem vizita in Paris-partea a II-a

Cabaretul Moulin Rouge 9foto dreapta) a fost construit in anul 1889 de catre Josep Oller, care la acea vreme detinea si Olympia, un alt local celebru din Paris. Localul  se afla in apropiere de Montmartre in cartierul rosu al Parisului numit Pigalle si este usor de localizat datorita celebrei mori de vant de culoare rosie pe care o are pe acoperis. Cabaretul este celebru datorita faptului ca este considerat locul in care a luat nastere forma moderna a dansului can-can. Astazi Moulin Rouge este un obiectiv turistic de seama si ofera dans si divertisment clientilor sai din intreaga lume. Decorul din interiorul cabaretului inca pastreaza mult din romantismul Frantei de la inceputul secolului XX.

Printre artistii celebri care au tinut reprezentatii in faimosul cabaret din Paris se numara: Elton John, Liza Minelli, Frank Sinatra, Josephine Baker sau Edit Piaf. Moulin Rouge a fost subiectul unor opere ale pictorului post-impresionist Toulouse-Lautrec. De asemenea au existat mai multe filme cu numele cabaretului printre care si cel din 2001 cu Ewan McGregor si Nicole Kidman care la fel ca adaptarea din 1952 a fost nominalizat pentru categoria cel mai bun film la Oscar-uri.

Principala atractie este french can-can-ul. Acest dans a existat cu mult inaintea cabaretului Moulin Rouge si era un dans al clasei muncitoare dar acesta a fost adaptat de catre curtezanele de la Moulin Rouge astfel incat sa incante clientela masculina a localului.

Muzeul Luvru (foto stanga) este cel mai vizitat muzeu de arta din lume, un monument plin de incarcatura istorica si un muzeu national al Frantei. Este un obiectiv turistic central din Paris fiind situat in arondismentul 1 al orasului. In cadrul Muzeului sunt expuse in jur de 35000 de obiecte de arta din mileniul 6 I.Ch. si pana in secolul al XIX-lea e.n.

Muzeul Louvre este gazduit de palatul Louvre care initial a fost conceput ca o fortareata in secolul al XII-lea sub domnia lui Filip al II-lea. Ruinele acestei fortarete inca mai pot fi vazute si in zilele noastre. Cladirea a continuat sa fie extinsa de multe ori de-a lungul secolelor pana a ajuns la forma actuala a Palatului Louvre. In anul 1674 resedinta regilor Frantei a fost mutata la Palatul Versailles si astfel Palatul Louvre a ramas principalul loc in care colectiile regale de arta au fost expuse. In timpul Revolutiei Franceze s-a decis ca Louvre-ul sa devina muzeu si sa gazduiasca cele mai pretioase capodopere ale poporului francez.

Cand s-a deschis, in data de 10 August 1793, Muzeul Louvre a prezentat o colectie de 537 de picturi, marea majoritate fiind opere confiscate de la biserica si de la monarhia franceza. In timpul lui Napoleon, Muzeul Louvre si-a marit foarte mult colectia si si-a schimbat si numele in Muzeul Napoleon. Dupa infrangerea lui Napoleon multe dintre operele confiscate de acesta au fost returnate proprietarilor lor de drept. Colectia muzeului a continuat insa sa se mareasca; in timpul celui de-al doilea Imperiu a castigat peste 20000 de piese. Numarul operelor de arta detinute de Muzeul Louvre a continuat sa creasca constant din daruri si donatii cu exceptia celor doua razboaie mondiale.

Din anul 2008 colectia Muzeului Louvre este impartita in opt categorii distincte: Egiptul Antic; Antichitati din Orientul Apropiat; Grecia, Etruscii si Imperiul Roman; Arta Islamica; Sculptura; Arta decorativa; Pictura; Printuri si Desene.

In prezent acesta gazduieste peste 380.000 obiecte si 35000 de opere de arta. Peste 60000 de metri patrati sunt dedicati exponatelor permanente. Dintre cei 15000 de vizitatori zilnici peste 65% sunt straini.

Colectia de tablouri numara peste 6000 de piese datand din secolul al XIII-lea si pana in 1848. La Muzeul Louvre poate fi gasita si capodopera lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa printre multe alte opere de arta de o valoare inestimabila

Gradinile Tuileries se gasesc in apropierea Palatului Louvre. Palatul Tuileries a fost ars si nu a mai fost reconstruit dar gradinile sale au fost reamenajate. Cand vremea este frumoasa sunt cu adevarat spectaculoase si merita vizitate.

In 1670, Ludovic al 14-lea, a dat ordin sa se construiasca Domul Invalizilor (foto dreapta), un spital militar capabil sa trateze soldatii francezi raniti in razboaiele din Europa. Numele domului este o prescurtare de la “Hôpital des invalides”. In anul 1676 cand a fost finalizata constructia Domului Invalizilor, in jurul domului erau 15 curti cea mai faimoasa fiind “Curtea de onoare”, unde erau tinute si paradele militare.
Ulterior, veteranii de razboi au cerut o capela, aceasta fiind construita in 1679 (Eglise Saint-Louis des Invalides)

Cenusa celui mai mare geniu militar francez Napoleon (1769-1821) se afla sub Domul Invalizilor ceea ce atrage multi turisti ai Parisului. Napoleon s-a nascut in Corsica pe 15 august 1769 intr-o familie modesta si a devenit imparatul Frantei pe 2 decembrie 1804 cucerind aproape toata Europa. El a fost infrant in 1815 de generalul englez Wellington la Waterloo in Belgia. Napoleon a murit pe 5 mai 1821 pe insula Sfanta Elena din Oceanul Atlantic, acolo unde a fost trimis in exil de englezi. Napoleon a ramas un personaj foarte popular iar regele Ludovic Filip a readus cenusa lui in 1840 in Franta.

Pe langa mormantul lui Napoleon (realizat din porfir finlandez rosu avand o baza din granit verde) in Domul Invalizilor se afla si mormintele membrilor familiei lui Napoleon (frati, copil), a catorva ofiteri care l-au servit precum si a multor eroi militari francezi.

Domul Invalizilor mai adaposteste si Muzeul Armelor (cel mai mare muzeu militar din lume), Biserica Domului (proiectata de Hardouin Mansart pentru Ludovic al XIV-lea) si Muzeul planoreliefurilor.

Constructia Podului Alexandru al III-lea (foto stanga) a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea si a durat aproape 3 ani. Structura a fost facuta intr-o fabrica, iar apoi transportata si asamblata cu ajutorul unei macarale imense. Este construit din otel si piatra in stilul Art Nouveau.

S-a dorit ca podul sa nu impiedice vederea spre bulevardul Champs Elysees si spre Domul Invalizilor. Rezultatul a fost acest pod lung de 107.5 de metri, lat de 40 de metri si inalt de 6 metri.

Podul este decorat cu felinare, ingeri si nimfe. La capetele podului sunt statui poleite cu aur asezate pe piloni de 17 metri inaltime. Fiecare ornament al podului a fost creat de artisti diferiti. Desi constructia podului a inceput in mai 1897, prima piatra fiind asezata de Tarul Nicolae al II-lea in octombrie 1896, acesta a fost inaugurat abia in anul 1900 la “Expozitia Universala”. Podul, care reprezinta simbolul prieteniei ruso-franceze, a fost numit dupa tatal Tarului Nicolae al II-lea, Tarul Alexandru al III-lea.