Ezitari

E-atâta nepăsare între noi…

Şi-atâtea lacrimi ce nu se împart la doi

Şi atâta teamă de eşec

Încât nu ştiu ce vreau să fac…

Să stau ? Să plec?

Şi-atâtea întrebări sunt în priviri

Nu ştim…trăim iubire? Amăgiri?

Şi atâta haos printre gânduri

Şi mult prea multe spaţii între rânduri.

Printre cuvinte sunt atâtea îndoieli

Şi-mi pare-un veac între acum şi ieri

Prea multă teamă pusă între aşteptări

Şi-atâta ezitare e între chemări

Atâtea neîmpliniri sunt printre vise

Şi-atâta linişte-i printre vorbe nespuse

Încât nici nu mai ştiu…nici tu nu şti

Ce ar trebui să faci…

Să pleci sau să ramâi.

Fluturi” Irina Binder

163 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu

De cate ori, iubito…

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.