Kristiansand

kristiansandKristiansand (foto stanga) reprezinta a cincia comuna dupa populatie cu 76 917 locuitori și cel mai mare oraș în regiunea geografic-statistică Sørlandet din Norvegia, cu o suprafata de 277 km². Orașul a fost instalat prin regele Christian IV, care a spus o frază renumită „aici orașul o să stea” în anul 1641.

Regiunea este o atractie turistica foarte importanta, principalele obiective fiind Fortareata Christiansholm, Turnul Catedralei sau Kristiansand Dyrepark (gradina zoologica si parc de distractii). Se poate ajunge aici fie cu trenul de la Stavanger, ce dureaza aproximativ 3 ore, luand trenul de la Olso sau cu autobuzele express.

Kristiansand mai semnifica si un important punct de legaura cu Danemarca. Strazile sunt foarte largi, fiind asezate perpendicular, ca intr-o forma geometrica.

Conceptul norvegian de idilic insumeaza insulite stancoase si case albe cu gradini luxuriante adapostite printre coastele stancoase. Astfel se poate caracteriza partea de sud a orasului.

In largul fiordului Kristiansand se afla Flekkeroy, Oksoy si alte insule mai mici, precum si farul Gronningen. In timpul verii toata zona prinde viata.

Aceasta structura urbana a fost gandita de Regele Christian al IV-lea, care a fondat orasul in 1641, atribuindu-i functii comerciale care erau menite sa asigure dezvoltarea si popularea mai intensa a regiunii. In ziua de azi, orasul joaca un rol important in cadrul industriei petroliere norvegiene, gazduind numeroase santiere navale. De asemenea, Kristiansand are si functii universitare, in oras functionand o Facultate de Jurnalism si Comunicare, un campus al Facultatii de Management si o filiala a Universitatii din Adger.

Christiansholm Festning este o fortareata din secolul al XVII-lea situata in zona golfului. Poate fi vizitata gratuit in perioada estivala, privelistea de pe zidul dinspre golf, fiind foarte frumoasa.

In zona centrala, se afla cea mai mare biserica din Norvegia, Catedrala din Kristiansand, care merita vizitata mai ales pentru privelistea din turn.

Tot in aceasta zona merita vazut Orasul Vechi sau Posebyen si principala strada pedestra, Markens gate, care concentreaza majoritatea magazinelor si restaurantelor.zoo

Cea mai mare atractie a orasului este reprezentata de Kristiansand Dyrepark, gradina zoologica si totodata parc de distractii (foto centru sus). Este o destinatie perfecta pentru familiile cu copii, intrucat contine nu numai gradina zoo cu lupi, lincsi, tigri, ci si un balci si un sat-fantezie numit Kardamomme By. Parcul se afla la 9 km est de oras dar puteti ajunge acolo autobuzul nr.1 sau cu autobuzele speciale marcate Dyreparkbussen.

Alta atractie sunt spectacolele cu piratul preferat al Norvegiei, Kaptein Sabeltann.

Piata de peste Fiskebrygga se afla la sud-vest de centrul orasului. Inca se mai vinde peste aici, insa sunt si cateva restaurante cu specific marin, iar pe timpul verii este un loc placut in care puteti savura o inghetata.

Hamburg- „Venetia Nordului”

Cu o suprafata de 750 km patrati, Hamburg (foto stanga) reprezinta centrul „regiunii metropolitane europene Hamburg” si un important port german. Face parte din cele 16 landuri federale. Are 1,8 milioane de locuitori si este al doilea oras ca numar de populatie din Germania si al saptelea din Uniunea Europeana.

Din punct de vedere geografic portul fluvial mareic se întinde cu precădere pe malul sudic al brațului nordic, vis-a-vis de cartierele Altona și St. Pauli. Ele sunt legate atat prin poduri, cat și prin tunelul vechi al Elbei și tunelurile noi. La nord și la sud de fluviu terenul este o luncă înaltă, din nisip și grohotiș, apărută în urma glaciațiunilor. Lunca joasă din nisip și mâl, din imediata apropiere a fluviului, este rezultatul a secole de inundații provocate de maree. Ambele maluri sunt însă acum îndiguite, vechi diguri amintesc încă de timpuri în care cartiere întregi stăteau sub apă. Cele două lacuri din centrul orașului se datorează unui baraj al râului Alster. Cel mai mare rau se numește Aussenalster, cel mic Binnenalster, iar ultimul este înconjurat de centrul istoric al orașului. În zona centrală a orașului afluenții, ca și Alsterul însuși, sunt parțial canalizați și mărginiți de multe locuri de parcare publice. Mulțimea de râulețe și canale sunt traversate de circa 2.500 de poduri, Hamburg fiind orașul cu cele mai multe poduri din Europa, mai multe ca Veneția (400), Amsterdam (1.200) și Londra împreuna. Se mai numeste si „Veneția nordului”.

Cel mai inalt deal este Hasselbrack si atinge 116,2 m, peste nivelul marii.

Hamburg este cel mai verde oras din Germania, doua treimi din suprafata sa fiind reprezentate de parcuri, zona verde, lacuri sau canale marginite de copaci.

Se pot vizita salile de bere si explora districtul St Pauli si multitudinea de parcuri diferite, cum ar fi Alster Lake din centrul orasului.

Portul Hamburg (foto centru jos) este cel mai mare port din Republica Federala Germania si cel de-al patrulea ca marime din Europa in materie de marfuri en-gros. De asemenea, este al doilea port din Europa, in materie de containere si unul dintre cele mai importante din lume. Primul container agregat cu raze X din Republica Federala a fost instalat in Hamburg in 1996. Pe vremuri Hamburg Harbour a reprezentat pentru multi oameni o poarta pentru o noua viata, pentru cei care doreau sa emigreze.

port

Biserica Sf. Michaelis (foto centru jos) simbolul culturii din Hamburg. Numita „Michel”, ea detine cel mai mare turn cu ceas din Republica Federala Germania. Ceasul are o circumferinta mai mare de 24 de metri. „Michel” este, de asemenea, cea mai importanta biserica in stil baroc din Germania de Nord si a treia biserica cu numele „Sf. Michaelis”. Primele doua biserici au fost distruse de foc in 1750 si 1906.

St. Michaelis Hamburg

Biserica Sfantul Petri (foto centru jos) cea mai veche biserica din centru, la numai 100 de metri distanta de lacasul de cult „Sf. Jakobi”.

sf petri

Biserica Sfantul Jakobi (foto centru jos) semnifica o constructie impresionanta in stil gotic tarziu, tipic pentru regiunile din jurul Marii Baltice.

Biserica Sfantul Jakobi

Hagenbecks Tierpark (foto centru jos) reprezinta prima gradina zoologica din lume cu carcase in aer liber. „Carl Hagenbecks Tierpark” este deschis tot timpul anului de la 9:00 si este vizitat anual de un milion de oameni.

zoo

Muzeul de Arheologie si Istorie Hamburg (foto centru jos) a fost infintatde catre senatorul August Helms, un comerciant si om de afaceri. In 1898 el a inaugurat mai intai un muzeu-club, cu intentia de a deschide primul muzeu arheologic din Hamburg. De atunci, cladirea s-a extins foarte mult. Dupa aniversarea a 100 de ani, muzeul prezinta o colectie serioasa sub un nou acoperis si dupa un nou concept, inca in constructie.

Muzeul de Arheologie si Istorie Hmburg

Muzeul de Arta (foto centru jos) detine un numar mare de capodopere ale artei: Meister Francke, Caspar David Friedrich, Philipp Otto Runge, Manet, Beckmann, Beuys si multe altele. Cea mai noua constructie a fost inaugurata in februarie 1997, iar in prezent „casa” sectiunii „Arta Contemporana”.

Muzeul de Arta

Muzeul de Istorie (foto centru jos) reprezinta casa care gazduieste istoria orasului. Aici puteti vedea exponate despre arta, stiinta, muzica, transport si comercializare.

Muzeul de Istorie

Planetariul (foto centru jos) este cel mai bine organizat si cel mai actualizat din Europa. Se gaseste in Parcul central din oras numit Stadtpark. Acesta prezinta o replica a cerului din timpul noptii pe cel mai mare dom din Europa, al carui diametru este de 21 de metri.

Planetarium-Hamburg-Innen_image_660

Piata de peste (foto centru jos) sau Fischmarkt in germana, semnifica principala atractie de pe malul marii Altona. Evenimentul este organizat o data pe saptamana si reuneste mii de persoane, astfel incat sambata seara sau duminica dimineata vei gasi aici un adevarat vacarm. Nu se vinde numai peste, ci si tone de banane si plante uriase in ghivece.

Piata de peste sau Fischmarkt

Speicherstadt (foto centru jos) reprezinta un loc magic construit la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aflat pe malul marii, pe un tarm inalt, ornat cu depozite care apartin unei epoci apuse, dar inca foarte mult in uz, are farmecul Venetiei sau Amsterdamului.

1500-Hamburg-Speicherstadt

Chilehaus (foto centru jos) este cea mai faimoasa cladire din Hamburg,  proiectata de arhitectul expresionist Fritz Hoger. Ea are forma unei corabii imense.

700_chilehaus-hamburg

Ce mai putem vizita in Paris-partea a IV-a

Centrul Național de Artă și Cultură Georges-Pompidou (foto dreapta), cunoscut mai ales sub denumirea de Centrul Cultural „Georges-Pompidou”, Centrul Pompidou sau Centrul Beaubourg, este o instituție policulturală situată în cartierul Beaubourg, în al 4-lea arondisment din Paris, pe malul drept al Senei, între cartierele Halelor și Marais.

Centrul deschis publicului din 1977, a apărut la cererea lui Georges Pompidou, președinte al Franței, de a se crea, în inima Parisului, o instituție culturală originală, în întregime dedicată creației moderne și contemporane, în care artele plastice se învecinează cu cărțile, designul, muzica, cinematograful.

În 2006, Centrul Pompidou primea 6,6 milioane de vizitatori pe an, ceea ce îl situa pe locul al treilea între cele mai vizitate instituții din Franța, după Luvru și Turnul Eiffel. Centrul Georges-Pompidou păstrează una dintre cele două mai mari colecții de artă modernă și contemporană din lume, alături de cea a Museum of Modern Art din New York. Adăpostește importante galerii de expoziții temporare, săli de spectacole și de cinema și prima bibliotecă de lectură publică din Europa.

Auguste Rodin (foto stanga) sau mai exact François-Auguste-René Rodin ce a trait intre 12 noiembrie 1840, Paris – 17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt, a fost un sculptor, grafician și pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Rodin a revoluționat limbajul sculpturii (foto dreapta), făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experiența directă. Prin atelierul lui au trecut mulți sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: „Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!”.

Astazi atelierul marelui artist a deveni un muzeu importan, numit Muzeu Rodin.

Muzeul Picasso (foto stanga) este localizat în Hotelul Salé de pe strada Thorigny, în cadrul districtului Marais din Paris. Casa care găzduiește impresionanta colecție a fost construită între anii 1656 – 1659 de către Pierre Aubert, care s-a îmbogǎțit colectând Taxa pe Sare (numele clǎdirii înseamnǎ „Hotelul Sǎrat”). Arhitectul este Jean Boullier, cunoscut mai ales sub numele de Jean de Bourges, a cărui operă este considerată una dintre cele mai frumoase case istorice ale districtului. Printre cei care au trăit în această casă se numără: Ambasadorul Veneției (1671), Mareșalul de Villeroi.

Clǎdirea a fost proprietatea statului pe timp de război. In 1815 a devenit școala în care a studiat Balzac. A fost apoi preluată de către stat în 1964 și transformată în monument istoric în 1968, fiind restaurată de cǎtre Bernard Vitry și Bernard Fonquernie, între anii 1974-1980. Picasso a spus odată: „Eu sunt cel mai mare colecționar Picasso din lume.” Până la moartea lui, survenită în 1973, reușise să strângă o impresionantă colecție a muncii sale de-a lungul întregii sale vieți. Muzeul Picasso include mai mult de 3000 de lucrări semnate Pablo Picasso (foto dreapta), incluzând schițe, ceramică și pictură. Această expoziție este completată de colecția lui Picasso însuși, ce include și unele lucrări ale lui Cézanne, Degas, Rousseau, Seurat, de Chirico și Matisse. Mai sunt incluse și niște statuete iberice executate în bronz și câteva exponate de artă primitivă. Unul dintre cele mai impresionante aspecte este faptul că muzeul prezintă un număr mare de picturi pe care Picasso le-a pictat după aniversarea a 70 ani. Sunt ṣi câteva încăperi cu prezentări tematice, dar în general, muzeul urmeazǎ axa cronologicǎ a întâmplărilor, expunând lucrările începând cu tinerețea lui și terminând cu bǎtrânețea sa. Alte exponate includ fotografii, manuscrise și bucăți din ziarele vremii.

 Montmartre (foto stanga) este o veche comună franceză, inițial aparținând de departamentul Seine. A fost anexată Parisului în 1860.

Colina pe care este situat Montmartre reprezintă cel mai înalt punct al Parisului avand 130 de metri. Accesul la varful său se face fie cu furnicularul, fie pe o scară de 222 de trepte. Totuși, cea mai înaltă stradă din Paris este la Rue du Télégraphe, situată în arondismentul 20. Colina Montmartre se află în nordul capitalei. Reprezintă unu din locurile cele mai frecventate de turiști.

Pentru a ajunge în acest loc cu metroul, se poate utiliza linia 2 – stațiile Anvers, Pigalle sau Blanche – sau linia 12 – stațiile Pigalle, Abbesses, Lamarck — Caulaincourt sau Jules Joffrin.

Place de la Concorde (foto dreapta) este una din cele mai mari piețe ale Parisului. Se gaseste în arondismentul 8, la capătul de est al bulevardului Champs-Élysées.

Piața a fost construită după planurile arhitectului Ange-Jacques Gabriel și a fost inaugurată la 20 iulie 1763.

Locuri de vizitat in Paris

Monumente si clădiri

  • Turnul Eiffel – simbolul Parisului.
  • Arc de Triomphe (foto dreapta) monument din centrul Place de l’Étoile, comemorând victoriile Franței și onorând pe cei care au murit în luptă.
  • Les Invalides – Muzeu și loc de veci pentru mulți soldați francezi și pentru Napoleon.
  • Conciergerie – închisoare foarte veche unde mulți membri ai regimului monarhic au stat înainte de moartea lor la revoluția franceză.
  • Palais Garnier – sediul Operei din Paris.
  • Catedrala Notre-Dame pe Ile de la Cité
  • Clădirea Samaritaine – galerii comerciale de la începutul secolului XX.
  • Sorbonne – universitate faimoasă, fondată în Evul Mediu.
  • Statuia Libertății – o versiune mai mică a statuii din portul din New York pe care Franța a dăruit-o Statelor Unite în 1886.
  • Pantheonul din Paris – biserică și mormânt al celor mai mari personalități ale Franței.
  • Sainte-Chapelle – capelă din secolul XIII.
  • Église de la Madeleine – biserică
  • Place des Vosges – piață din districtul Marais creată în timpul domniei lui Henric al IV-lea

 Muzee

  • Luvrul (foto stanga) – un muzeu enorm care găzduiește foarte multe opere de artă, inclusiv pictura Mona Lisa și statuia Venus din Milo.
  • Centrul Georges Pompidou, cunoscut și ca Beaubourg – o clădire neobișnuită care găzduiește muzeul de arte moderne și un centru cultural cu o mare bibliotecă publică. Lângă această clădire se află și atelierul Constantin Brâncuși.
  • Musée Rodin – o mare colecție de opere ale celui mai celebru sculptor francez.
  • Musée du Montparnasse în vechea reședință a artistului Marie Vassilieff de la Avenue de Maine nr. 21, detaliază istoria comunității artistice din Montparnasse.
  • Musée Cluny, cunoscut și ca Musée National du Moyen-Age, găzduiește o mare colecție de artă și obiecte din Evul Mediu, inclusiv ciclul de tapiserii Doamna cu licornul.
  • Musée Picasso

Cartiere, străzi și alte zone

  • Montmartre – zonă istorică pe o colină, unde se află și Basilique du Sacré-Cœur și care este faimoasă și pentru cafenelele și atelierele multor artiști importanți.
  • Champs-Élysées (foto dreapta) – faimoasă stradă din lume, un bulevard de obicei plin de turiști.
  • Rue de Rivoli – magazine elegante pentru turiști; mergand catre Place de la Bastille se poate vedea si Opera din Paris.
  • Place de la Concorde – piața din care pornește Champs-Élysées, cunoscută în trecut ca Place de la Revolution, locul obeliscului și al ghilotinei.
  • Place de la Bastille – actuală piață, este locul unde se afla Bastilia până la Revoluția Franceză.
  • Montparnasse – zonă istorică de pe malul stâng al Senei, faimoasă pentru ateliere, restaurante și cafenele; aici se afla si turnul Montparnasse de la al carui al 56-lea etaj (196m) se poate admira o superba priveliste a Parisului. Sau puteti urca pe terasa aflata la 210m de unde, in zilele senine, se poate privi la 40km departare. In apropiere este si Gara Montparnasse, important nod feroviar si de metrou.
  • Cimitirul Pere Lachaise – unul dintre cele mai populare obiective pariziene, conține mormintele multor francezi faimoși, cât și ale unor oameni faimoși din toată lumea, care au ajuns să trăiască în Franța (inclusiv români).
  • Cimetière de Montmartre
  • Cimetière de Montparnasse
  • Cimetière de Passy
  • Les Halles – zonă comercială care include și un nod important de metrou.
  • Le Marais – zonă șic de pe malul stâng al Senei cu două comunități numeroase, homosexuală și evreiască.
  • Cartierul latin – unde se gasesc Pantheonul si Sorbonne.

Viața de noapte

  • Le Lido – cabaret de pe Champs-Élysées faimos pentru spectacolele exotice și unde, ca soldat american în permisie cu niște prieteni, Elvis Presley a dat un concert ad hoc.
  • Bal du Moulin Rouge, Le Crazy Horse Saloon, Les Folies Bergère – cluburi de noapte faimoase.

In aglomerarea urbana a Parisului intalnim:

  • Disneyland Resort Paris – parc de distracții din estul orașului.
  • La Défense – complex major comercial, de birouri și teatre; tot aici este amplasat și Grande Arche.
  • Palatul de la Versailles – fostul palat regal în orașul Versailles din sud-estul Parisului (23 km). Cea mai mare atracție turistică a Franței.
  • Basilica Saint Denis – catedrală gotică foarte veche și loc de veci al multor monarhi francezi, aflată în nordul orașului.


Venetia- cel mai romantic oras plutitor

Veneţia (foto stanga) reprezintă una dintre cele mai renumite oraşe din Italia. Celebritatea se datorează poeţilor, care au descris-o ca fiind un oraş romantic.Elvenetia se evidenţiază prin vestitele gondole, castele şi nu în ultimul rând, prin cel mai mare eveniment numit”Carnavalul de la Veneţia”. Este principalul oraş al regiunii Veneto precum şi capitala provinciei cu acelaşi nume. Deasemenea reprezintă un loc cu o istorie bogată, presărat din plin cu legende (cea mai importantă dintre ele fiind de departe legenda aventurierului Giacomo Casanova cel ale cărui îndrăzneli amoroase aveau să inspire nenumaraţi îndrăgostiţi, de-a lungul secolelor). Datorită poziţiei propice, a legăturilor cu Bizanţul, Veneţia a cunoscut numeroase perioade de expansiune economică şi teritorială. În apogeul puterii sale, Veneţia controla mare parte din coasta Mării Adriatice, multe insule, inclusiv Creta, era principala putere militară şi printre cele mai puternice forţe comerciale din orientul apropiat. Teritoriul republicii în Italia se întindea pînă la fluviul Adda şi Lacul Garda. Din bogăţia culturală a Europei, doar câteva oraşe se disting şi atrag imaginaţia călătorului cum o face acest oraş. Fabuloasa încrengătură de canale şi castelele poleite creează o atmosferă magică într-un loc de o frumuseţe deosebită. Veneţia a fost astfel de secole. În perioada sa imperială, oraşul a cheltuit vaste rezerve de bani pentru a-şi îmbunătăţi arhitectura.   Este o moştenire pe care turiştii o culeg neîngrădiţi. Peste tot vei găsi artă de mare valoare – opere arhitectonice (case somptuase, palate şi biserici) care sunt răspândite în mod egal în toate zonele oraşului. Oraşul s-a păstrat până în zilele noastre, ca o bijuterie enormă, multicoloră, din marmură şi aur, aşezată delicat pe mătasea de culoare schimbătoare a apei, tărâm de visare şi pace, simbol al frumuseţii şi loc de pelerinaj al îndrăgostiţilor şi al iubitorilor de artă.
Veneţia nu este numai oraşul unei iubiri ideale, este oraşul dragostei care a ajuns la o anumită maturitate a gândirii. Sunt sigură că cei care au ajuns acolo ne pot da mai multe impresii despre locurile peste care au trecut atâţia ani.
Amplasată în laguna sărată a Mării Adriatice, pe aproape 5 km de pământ, Veneţia se întinde pe mai mult de 100 de insuliţe. Principala cale pe apă este Canalul Grande, care şerpuieşte din Piaţa San Marco spre marginea oraşului. De-a lungul Marelui Canal pot fi admirate unele dintre cele mai frumoase palate din Europa, ridicate de bogaţii negustori veneţieni.
Canalul Grande (foto dreapta) cuprinde trei mari poduri: Ponte degli Scalzi (Podul Carmeliţilor desculţi), costruit în anul 1934, a cărei denumire vine de la o biserică, din imediata apropiere, apoi Ponte Rialto, care este cel mai vechi, fiind construit de A. de Ponte între 1588 – 1592  şi Ponte dell` Academie (Podul Academiei), ce redă celebra zicală franceză “Il n` y a que le provizorat qui dure” numai ceea ce e provizoriu durează căci este o construcţie de lemn, menită să înlocuiască temporar un pod de fier mai vechi. Acest provizorat durează din 1932. Pe lângă Canal se mai remarcă aici şi alte atracţii ale oraşului, cum ar fi Piaţa Basilica San Marco, Podul Dogilor, Puntea Suspinelor, Ponte Rialto şi cartierele centrului istoric: Castello, Cannaregio, San Polo, Santa Cruce, Dorsoduro, cu multitudinea de comori arhitectonice, artistice şi culturale. Din succesiunea palatelor de pe Canalul Grande, ce încep de la gara Santa Lucia către San Marco, remarcăm o celebră construcţie în stil gotic veneţian şi anume: Ca’ d’Oro (Casa de Aur) (foto stanga). Ridicată în secolul XV de arhitectul Lombard Matteo, alături de arhitecţii veneţieni din familia Bon. Construcţia reprezintă una dintre cele mai celebre simboluri ale Veneţiei. Numele ei vine de la faţada altădată aurită. Cele mai multe monumente se găsesc în cartierul San Marco, centru istoric al oraşului, situat la capătul Canalului. Pe cealaltă parte a acestuia, se află cartierul San Polo, orientat în jurul bisericii cu acelaşi nume.
Cannaregio, aşezat în nord-estul oraşului, deţine pe lângă monumente, puncte comerciale, prăvălii, magazine de obiecte de lux şi altele.
Santa Croce este plasat pe partea cealaltă a canalului, cuprinzând palatele de pe mal şi, spre vest, o zonă industrială.
Dorsoduro reprezintă locul preferat de plimbare al veneţienilor şi principalul punct turistic. Acolo se găsesc Procuraturile şi sediile procuraturilor.
Alt punct de atracţie îl constituie Turnul Orologiului(foto dreapta), proiectat de arhitectul Coducei, în anul 1496 şi terminat de Massari în 1755. Aceasta arată ora, ziua, cursul planetelor şi al stelelor. Pe turn se găseşte un clopot ce bate la fiecare oră, de cinci secole. Îl bat două personaje de bronz, numite I Mori(maurii), datorită culorii închise pe care a căpătat-o bronzul dealungul veacurilor.
Între Palatul Dogilor şi Biblioteca Veche se întinde mica piaţă San Marino. Pe o coloană este reprezentat un leu chinezesc, iar pe cealaltă, Sfântul protector al oraşului.
Catedrala San Marco (foto stanga) este o clădire veche, construită în stil bizantin. Ea deţine piese mult mai vechi(colane, grupuri statuare), cu mozaicuri şi elemente decorative orientale, gotice, maure şi în stilul Renaşterii. Planul Catedralei este în formă de cruce greacă(cu braţele egale), fiind acoperită cu cinci cupole, iar faţada este o bijuterie de marmură, mozaicuri, sculpturi. Interiorul este îmbrăcat, de asemenea în mozaicuri cu fond de aur, datând din secolul XIII. Altarul Fecioarei Nicopeia, deţine icoana bizantină, făcătoare de minuni, a Fecioarei Maria, ce a fost adusă de la Constantinopol, tot în secolul al XIII – lea. Iconostasul este înconjurat de statui: fecioara, Sfântul Ioan şi cei 12 apostoli, opere în stil gotic veneţian ale lui Jacobello şi Pier Paolo Dalle Mesegne în secolul 1394. Cripta se întinde în subsolul corului şi al celor două capete laterale. Aici se găsesc osemintele Sfântului Marcu. Pe altar se situează o imensă capodoperă bizantică numită Pale d’Oro. Ea este împodobită cu peste 80 de emailuri, ilustrând scene biblice şi profane. În tezaurul catedralei sunt expuse piese de bijuterie bizantine şi veneţiene, datând din secolele XII-XIV. Baptisterul este împodobit cu mozaicuri din secolul XIII.
Construit în anul 1589, Podul Suspinelor (foto dreapta) este un alt punct turistic, ce dă cale liberă spre închisorile cartierului San Marco. El este împărţit în două culoare paralele, prin care erau duşi prizonierii.
San Polo biserică realizată în stil gotic, datând din secolul XV.
În Santa Croce, întâlnim Muzeul de arte Orientale, cu opere de artă, în stil japonez, apoi Galeria de Artă Modernă din Ca’pesaro, unde sunt expuse opere ale artiştilor secolului XX, trei biserici intitulate San Giacomo dell’Orio, San Nicolo’de Tolentino şi o mică piaţă Santa Maria mater Domini.
În cartierele Dorsoduro putem vizita Muzeul secolului XVIII veneţian, o clădire impunătoare situată pe Canalul Grande, înfiinţat de Baldassare Longheno în secolul XVII. Acolo sunt prezentate mobile, ceramică, sticlă de Murano şi tablouri.
Santa Maria della Misericordia este o biserică din cartierul Cannaregio, datând din secolul X şi reconstruită în secolul XIII.
În regiunea Castello, întâlnim cheiul Riva degli Schiavoni, lung de peste 500 m. El este mărginit de palate, în care găsim unul dintre marile hoteluri ale oraşului intitulat Hotelul Danieli, aflat în Palatul Dogilor.
Veneţia a fost o republică aristocratică, ce şi-a întins în evul mediu puterea peste o parte din Lombardia, Dalmaţia, Albania, o parte din Moreea, Macedonia şi a avut relaţii cu Bizanţul. Palatul Dogilor sau „Palazzo Ducale” (foto stanga), amplasat între lagună şi catedrala San Marco, a fost locul de unde se conducea Republica Veneţiană, aici erau sălile de consiliu, locul de judecată, sediul administraţiei supreme. Tot aici se afla locuinţa dogelui care conducea Republica Veneţiană sub supravegherea consiliului celor zece. Acest palat a fost rezultatul unor transformaări treptate, păstrând unitatea de stil gotic-veneţiană a vechilor faţade. Faţada care dă spre un canal mai mic include elemente arhitectonice renaşcentiste şi de această parte este şi renumită „Puntea suspinelor” care face legătura dintre Palatul Dogilor şi închisorile construite în secolul al XVII-lea.. Cea mai veche faţadă a palatului este construită în stil gotic cu porticul în arcade ogivale sau în arc frânt şi cu galeriile primului etaj, apoi o structură mai grea alcătuită din ziduri pline cu ferestre dispuse rărit. Rezultă un efect arhitectural aerian în spiritul arhitecturii bizantine, înnoind spiritul goticului. De asemenea, elementele sculpturale sunt deosebite, capitelurile dinspre chei înfăţişând lunile anului, zodiacul, virtuţile şi viciile. Curtea interioară este vastă şi prezintă o alternare impresionantă de scări, galerii şi bolţi. Una dintre scări, „Scara Gigantilor”, construită de Antonio Rizzo sub dogele Agostino Barbarigo, cu cele două statui ale balustradei, Marte şi Neptun, operele lui Sansovino, conducea la sălile destinate recepţiilor solemne. De asemenea, de mare efect decorativ este „Scara de aur”, al cărei nume provine de la stucaturile aurite proiectate pentru a asigura un caracter somptuos . În sălile palatului se află foarte multe tablouri, freşce sau picturi murale datorate unor nume celebre, precum Tizian, Tintoretto, Veronese, Tiepolo şi altor mari pictori veneţieni sau veniţi de pe alte meleaguri. Palatul Dogilor este considerat templul laic al Veneţiei, reprezentând o adevarată demonstraţie de putere, autoritate şi glorie.Mai putem remarca aici, existenţa unei biserici numită Santa Maria dei Miracoli, construită în 1481, pentru a păstra în ea o icoană făcătore de minuni, a Fecioarei. Faţada şi interiorul sunt ornamentate foarte frumos cu marmură colorată.

Dacă vizitaţi Veneţia, trebuie să ajungeţi pe insulele spectaculoase (foto dreapta) ale acesteia. Giudecca este o insulă aflată foarte aproape de oraş, numele ei, amintindu-ne, că în trecut, majoritatea locuitorilor erau evrei. Acolo întâlnim două biserici importante, datorită arhitecturilor lor şi a operelor de artă, pe care le deţin.
Pe Insula Murano se produce vestita sticlă de Murano, modelate după tehnici tradiţionale. Se pot cumpăra aici la preţuri convenabile: lămpi, vase, obiecte mărunte ornamentale. Un cadou frumos ce poate fi oferit până şi celor mai pretenţioase doamne, este şiragul de mărgele din sticlă multicoloră, bijuterie tradiţională de Murano.
În Museo dell Merleto, aflat pe Insuliţa Burano, întâlnim o colecţie impresionantă de dantele, specifică meşteşugarilor din acest loc.
Pe insula Torcello putem visita Catedrala Santa Maria Assunt, fondată în secolul XVII şi reconstruită în secolul XII şi biserica Santa Fosca aflată lângă catedrală.
Lido este o insulă de vacanţă, ce are o plajă de nisip, un casino, hoteluri şi numeroase amenajări turistice. Este celebră pentru că anual din 1932,la sfârşitul lunii august, are loc Festivalul Internaţional de Film. Timp de două săptămâni sunt proiectate pe ecranul Palatului Cinematografului şi la cinematograful Astra, cele mai noi creaţii ale cineaştilor din toată lumea. Una dintre cele mai mari distracţii ale turiştilor este aceea de a încerca să-şi vadă idolii lor, la intrarea sau la ieşirea din Palat. Biletele sunt inaccesibile, atât din cauza preţului, cât si din cauza faptului că se procură cu mult timp înaintea spectacolelor. Dintre vechile monumente ale insulei, cele mai interesante sunt biserica San Nicolo.
Mijlocul de transport, care circulă de la o insulă la alta este vaporetto (foto stanga).

Unul dintre cele mai mari hoteluri din Veneţia esteTorino, condus de cea mai veche familie veneţiană numită Moro. Ea s-a ocupat cu gestiunea hotelieră de generaţii întregi, iar astăzi vă invită să pătrundeţi în atmosfera shakesperiană. Edificiul principal este compus din 19 camere standard, din secolul XVI, prevăzut cu trei etaje.
Cel mai ridicat tip de cazare este Ca Minotto, ce se datorează celor mai exigenţi clienţi. Cele cinci camere superluxoase ocupă etajul 1(singurul de altfel) al unui Palat nobiliar, aflat imediat lângă hotel. Fastul şi rafinamentul care le caracterizează, în cele mai mici detalii, asigură persoanele iubitoare de confort maxim, o vacanţă de neuitat, în cel mai romantic oraş din lume.
Gondola (foto dreapta) este încă un simbol al Veneţiei. Cu forma sa asimetrică, cu cântecul gondolierului, cu pernele moi, gondola e visul şi reveria oricărui muritor. Alunecarea ei abia perceptibilă iţi induce sentimentul imponderabilităţii, al dematerializării, al ieşirii din timp şi spaţiu. Iniţial gondola era mijlocul de locomoţie al nobililor veneţieni. Datorită formei sale zvelte, ea se poate strecura pe cele mai înguste canale, poate ajunge la uşi pe care nici nu le vezi, dar poate ascunde şi trădări (inclusiv politice), declaraţii de dragoste şi tainice juraminte.
Cea mai renumită manifestaţie tradiţională, o reprezintă Carnavalul de la Veneţia (foto stanga), de pe 15 februarie, unde anual mii de turişti deghizaţi, vin să asiste la marea sărbătoare. Se spune că originea Carnavalului datează din 1094, caând dogele Veneţiei, Vitale Faliero, l-a menţionat pentru prima dată într-un document oficial. În realitate, carnavalul este prezent în mai multe tradiţii, ca de pildă în Saturnaliile latine, sau în miticele culturi dionisiace, prin care se sărbătorea trecerea de la iarnă la primăvară. Existau, aşadar, încă din timpuri străvechi, perioade ale anului în care se purtaumăşti şi prindeau viaţă reprezentări simbolice, când aparent totul era permis şi lumea trăia diferit, fiind cunoscută zicala „Semel in anno licet insanire” („o dată pe an este permis să înnebuneşti”). Veneţia, republică guvernată de o oligarhie închistată, a găsit de cuviinţă să dea straturilor sociale umile iluzia că, măcar pentru o scurtă perioadă a anului, sunt asemenea celor puternici şi le-a permis să-i ironizeze în public pe bogaţi, purtând pe chip o mască. Desigur, se poate intui că la mijloc era o excelenţă supapă de eliberare a tensiunilor sociale.
Oraş turistic prin excelenţă, Veneţia este un fel de pântece enorm în care intră anual 14 milioane de turişti plictisiţi şi ies 14 milioane de oameni fermecaţi şi total dependenţi de oraşul din lagună, care, ca o zeiţă capricioasă, cere ofrande: amintiri, nostalgii, poveşti spuse prietenilor la o halbă de bere, totul ca sa fie sigură că nu o uiţi. Aceasta se schimbă în continuu. Nici un alt loc nu are o geografie la fel de schimbătoare în cadrul căreia să descoperi piaţete liniştite şi canale părăsite şi chiar nemarcate pe hartă. Nici o plimbare pe aleile dosnice nu este la fel cu cea anterioară. Iubită sau detestată, oraşul veneţian  nu acceptă jumătăţi de măsură. In sunetul clopotelor ce ilustrează trecerea timpului, aceasta trăieşte, visează şi supravieţuieşte secolului, parcă tocmai pentru a ne arăta visătorilor, că ea nu se manifesta numai prin realitate, ci şi prin poezie şi visare.

Harta Venetiei

harta venetia