Franta-partea a II-a

Franța metropolitană (foto stanga) se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii și Marea Nordului și de la Munții Alpi și Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului, țara este denumită colocvial ca Hexagonul. Se învecinează cu: Belgia (620 de km), Luxemburg (73 de km), Germania (450 de km), Elveția (572 de km), Italia (515 km), Monaco (4,5 km), Andora (57 de km) și Spania (650 de km). Franța are frontiere cu Brazilia (700 de km), Surinam (520 de km)[6] și o frontieră nematerializată cu Antilele Olandeze (10,2 km) în Insula Sfântul Martin.

Tara posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul și vestul țării până la lanțurile muntoase din sud (Munții Pirinei) și sud-est (Munții Alpi), aceștia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc-4.810 de metri (foto dreapta). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munții Vosgi, precum și largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și Sena.

Suprafața totală este de 551.659 de km², Franța fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafață.

Din punct de vedere administrativ sttul se imparte in 26 de regiuni. 22 se găsesc în cadrul Franței metropolitane, în partea continentală plus Corsica, iar patru sunt regiuni de peste mări.

Pe lângă cele 26 de regiuni și 100 de departamente, Republica Franceză este alcătuită și din cinci colectivitați de peste mări, din care Noua Caledonie are un statut special, și trei teritorii speciale nelocuite. Colectivitățile și teritoriile de peste mare sunt părți ale Republicii, dar nu fac parte din UE. Teritoriile din Pacific continuă să folosească francul CFP, al cărui valoare este raportată la euro.

Franța mai are sub control un număr de insule nelocuite în Oceanul Indian și în Oceanul Pacific: Bassas da India, Clipperton, Europa, Glorioso, Juan de Nova, Tromelin (foto stanga).

Economia este o combinație de multe întreprinderi private, peste 2,5 milioane companii înregistrate și de importante, dar în scădere, intervenții ale guvernului care păstrează o influență puternică asupra anumitor sectoare economice fiind principalul acționar la numeroase societăți considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, construcții de aeronave, etc.). Totuși guvernul a început să își relaxeze controlul asupra anumitor sectoare și a început să vândă o parte din acțiunile sale la anumite companii cum ar fi France Télécom, Air France (foto dreapta), precum și numeroase societăți din domeniul asigurărilor, finanțelor și din industria apărării.

Tara este membră din G8, grupul celor mai industrializate națiuni, fiind considerată în 2005 ca cea de a șasea economie mondială după Statele Unite, Japonia, Germania, China și Regatul Unit si deasemenea, reprezinta una dintre cele 11 țări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie 1999, aceasta înlocuind complet Francul Francez la începutul anului 2002.
PIB-ul per locuitor în Franța este semnificativ mai mic decât cele din alte state din OECD, fiind comparabil cu cel al țărilor dezvoltate din UE, situat la aporximativ 30% din cel al Statelor Unite. Motivul este faptul că procentajul populației franceze în activitate este mai mic decât cel din alte țări, astfel încât PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic, în ciuda productivității ridicate. Dintre țările OECD Provincia franceza are unul dintre cele mai mici procente de populație lucrătoare cu vârtsta între 15 și 64 de ani, de doar 68.8% în 2004, față de 80% în Japonia, 78,9% în Regatul Unit, 77,2% în SUA și 71% în Germania. Acest fenomen se datorează șomajului relativ important: 9% din populația activă, posibilitatea facilă de a prelungii studiile și ajutoarele din partea guvernului, din ce în ce mai rare în ultima vreme, pentru ca angajații din anumite domenii să poată ieși la pensie mai repede.

Mulți economiști consideră că principala problemă a economiei franceze nu este productivitatea, ci lipsa reformelor economice care să permită unui procentaj mai important din populația activă să lucreze. Punctele de vedere de dreapta susțin că orele de muncă scurte și greutatea de reformare a pieței muncii sunt punctele slabe, iar punctele de vedere de stânga menționează lipsa politicilor guvernamentale de creare a justiției sociale. Încercări recente ale guvernului de a modifica piața de muncă pentru tineri pentru a combate șomajul s-au lovit în anul 2006 de o rezistență importantă manifestată prin proteste ample.

Parisul (foto stanga) și împrejurimile sunt destinațiile cele mai importante, urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur și stațiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinații.

Franța are o importantă industrie aerospațială reprezentată de concernul european Airbus și este singura putere europeană (în afară de Rusia) care are propria sa bază de lansare de rachete spațiale (Centre Spatial Guyanais). Ea este de asemenea cea mai independentă țară din punct de vedere engergetic dintre țările Europei de Vest datorită investițiilor importante în domeniul energie nucleare, lucru care face din aceasta, unul dintre cei mai mici producători de gaze cu efect de seră, dintre cele mai industrializate națiuni din lume. Peste 80% din nevoile de energie electrică ale țării sunt produse de centrale nuclearo-electrice (86,9% în 2005).

Procentajul mare de terenuri fertile, cumulate cu utilizarea tehnologiilor moderne și importantele subvenții europene (aproximativ 14 miliarde dolari) au făcut din Franța principalul producător și exportator agricol din Europa și al doilea exportator mondial de produse agro-alimentare după Statele Unite. Cu toate acestea, datorită înaltului nivel de tehnologizare, sectorul primar al industriei nu ocupă decât 4% din populația activă. Principalele produse de export sunt grâul, păsăret, produse lactate, carne de vită și porc precum și renumitele vinuri franțuzești (foto dreapta).