Targoviste

Palatul Justitiei

DSCF8757

Poarta Cetatii Targoviste

DSCF8756

Anunțuri

Spania de Sud

Spania de Sud se caracterizeaza prin peisaje contrastante de la campie joasa a Gudalquivirului, la peste 2500 metri cu peisaje alpine si glaciare.. Regiunea cuprinde Andaluzia si Granada, ambele alcatuind Spania Maura.

Cel mai importante centre turistice sunt Sevilla, Cordoba si Granada.

Fosta capitala a Andaluziei, Sevilla este situată în partea de sud-vest a peninsulei Iberice si reprezinta un oras antic cucerit de romani, vizigoti si mauri, apoi recucerit de hispanici.

Sevilla este al patrulea oraș ca mărime al Spaniei, cu o populație de 699.451 locuitori, în oraș și peste 1.458.731, în zona metropolitană. Este considerat centrul artistic, cultural, financiar, economic și social al sudului Spaniei.

Aici turistii pot vizita:

  • Catedrala Gotica (foto stanga sus) din secolul al XV-lea, care este si cea mai mare din Spania. Aici se gaseste mormantul lui Columb.
  • Piata Espania;
  • Giralda Minaretul Moscheei: Clopotul Catedralei si Turnul de Aur;
  • Palatele Alcazar;
  • Universitatea din Sevilla;
  • Cartierul Triana este unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale Seviliei.

Catedrala, Alcazarul și „Archivo de Indias” din Sevilia au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Printre punctele principale de atracție se mai află: cartierul Santa Cruz, Tribunalul Antic, biserica El Salvador, biserica della Maddalena, biserica Santa Ana, în cartierul Triana, Piața de Toros, cea de a doua incintă de coridă din lume, ca mărime, după cea din Mexic, Piața de America, palatul de las Dueñas, casa Pilatos și Alameda de Hercules „Grădinile lui Hercules”.

Acțiunea a 4 renumite opere se petrec în acest oraș:

  • „Don Giovanni” ( Mozart)
  • „Nunta lui Figaro” (Mozart)
  • „Bărbierul din Sevilla” (Rossini)
  • „Carmen” (Bizet)

Sevilla mai este renumita si pentru dansurile de flamenco.

Cordoba (foto dreapta) este un oras muzeu recunoscut pentru industria pielariei. A fost ridicat de mauri, devenind astfel capitala regatului maur, unde s-a construit si Marea Moschee. In secolul al XII-lea a fost recucerit de crestini, care au hotarat sa pastreze toate cladirile din perioada maura: Moscheea din secolul al X-lea, ce pastreaza o curte interioara in stil maur, in care aleile sunt strajuite de maslini si portocali. In centrul acestei Moschei se afla o catedrala in stil renascentist care dateaza de la inceputul secolului al XV-lea. este singura biserica moscheeie crestina din lume.

Palatul Alcazar sau Palatul regilor Crestini (foto stanga) ocupa unul din maurile raului, cladirea  musulmana fiind inlocuit de actualul Palat Episcopal construit in stil baroc.

Palatul Expozitiei a fost cladit in locul unei biserici, unde se pot admira fresce din secolul al XV-lea.

Cartierul Evreiesc strabatut de o retea de strazu inguste, care pastreaza stilul perioadei medievale si in care culoarea cladirilor este alba. Aici se gaseste o sinagoga.

Muzeul Arheologic se afla intr-un palat renascentis.

Medina Azahar (foto dreapta), unde se gaseste Palatul Medina se numea Orasul Viselor. este una dintre cele mai impresionante palate maure, cu o colectie de fantani de marmura cu amestec de plante medicinale. In Gradina Botanica intalnim Muzeul Etnobotanic.

Granada se află la poalele muntelui Sierra Nevada la o altitudine de 670 m față de nivelul mării în văile Darro și Genil. Orașul are aproximativ 241.000 de locuitori, majoritatea ocupați cu agricultura și turismul.

Reprezinta un alt centru turistic din Spania si este un oras preistoric colonizat de romani si mauri care i-au atribuit si actualele denumiri. Regiunea a fost cucerita de crestini in secolul al XV-lea. Ca obiective turistice intalnim Alhambra sau Castelul Rosu (foto stanga) construit din caramida rosie cu ziduri fortificate, ce cuprinde in centrul sau un palat inconjurat de un mic orasel. Cetatea a devenit resedinta regala in secolul al XV-lea, iar astazi este un muzeu, ce cuprinde cetatea, orasul si castelul. Orasul este locuit. Casa Regala este o grupare de palate si structuri din evul mediu, unde se gasesc: Palatul Musulman, Gradina Martirilor si o fosta manastire a carmelitelor. In Castel se afla un apartament ce se numeste Camera Leilor ce cuprinde unele dintre cele mai frumoase obiective de arta musulmana.

Palatul lui Carlos al V-lea, Noua Casa Regala a fost construit cu scopul de a intrece Palatul Musulman, jumatate in stil italian, jumatate in stil clasic. Din Vechiul Cartier Maur al orasului, azi au mai ramas doar portile de intrare, precum si o biserica ridicata in locul vechii moschei.

In Muzeul Arheologic sunt expuse descoperiri feniciene si vizigote.

Orașul mai este celebru și pentru numeroșii săi cântăreți de chitară.

În centru se află catedrala din timpul Renașterii. Lângă ea se află Capilla Real, terminată în 1521.  In interior se află mormânturile regilor catolici. Izabela și Ferdinand au fost înmormântați acolo în 1521. Ioana cea Nebună și Filip cel Frumos au fost de asemenea îngropați acolo.

Granada mai detine si un observator astronomic.

Valea Loarei

Valea Loarei (foto stanga), înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemnează partea situată între localitățile Sully-sur-Loire și Saint-Florent-le-Vieil. Constituie un loc excepțional datorită diversității biologice, dar și pentru bogăția istorică și culturală: parcuri, castele și orașe.

Această parte a fluviului traversează două regiuni și patru departamente, Loiret, Loir-et-Cher, Indre-et-Loire și Maine-et-Loire. Cunoscută și sub numele de „grădina Franței” sau „tărâm de basm al castelelor” este o regiune a superlativelor, unde se concentrează cele mai multe castele, din cea mai vizitată țară din lume. Singulară ca ambianță, în Europa și chiar în lume, cu un peisaj mirific, străbătută de ape limpezi, tărâm al artei și al istoriei, presărat cu nenumărate castele și monumente, atrage ca un magnet turiștii din lumea întreagă.

Constructia castelelor a început în secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers (foto dreapta). Pentru construcția lor, de-a lungul timpului, au fost chemați cei mai mari arhitecți, între care și Leonardo da Vinci. Valea Loarei a inspirat mulți eroi medievali și a sedus inima celor mai frumoase prințese ale timpului. Aici și-au desăvârșit cavalerii stilul, eleganța și curajul, acoperindu-și numele de onoare și glorie cu sabia în mână. Tot aici s-au urzit unele dintre cele mai mârșave intrigi și trădări, care au răzbit acolo unde vitejia și-a pierdut din strălucire.

Vizitatorul nu va vedea numai somptuase palate renascentiste, ci și cetăți, turnuri medievale, conace, fortărețe, castele ca din povești, ferme fortificate, biserici și mănăstiri, catedrale și citadele.

Aflându-se în calea a numeroase bătălii, unele dintre satele din regiune au fost fortificate înca din secolul XII î.e.n. Secolul al XII-lea a văzut apărând aici primele fortificații din piatră. Odată cu trecerea anilor, castelelor construite în Evul Mediu timpuriu li s-au adăugat elemente suplimentare în funcție de evoluția tehnicilor militare: poduri mobile care le izolau în caz de pericol, turnuri înalte, crenelate, pentru veghe și pentru a adăposti arcașii.

Din secolul al XII-lea, edificiile sumbre, solide, cu rol strict defensiv, au început să fie înfrumusețate cu ferestre largi și încăperi spațioase. Sofisticarea construcțiilor a crescut apoi odată ce perfecționarea artileriei, făcând ca fortărețele de până atunci să fie ineficiente în fața turnurilor. Prin urmare, castelele s-au transformat treptat în „stațiuni” pentru elita vremii și pentru curtea regală. În aceeași perioadă le-au fost adăugate parcuri vaste și elegante, à la française. Castelele păstrează semnele trecerii timpului, supraviețuind chiar și tăvălugului Revoluției franceze în timpul căreia multe au fost jefuite, deterioarate, transformate în barăci militare, închisori sau chiar ferme.

Frumusețea deosebită a acestei regiuni i-a determinat pe regii Franței să o aleagă ca locatie pentru numeroasele castele de agrement, majoritatea construite în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Epoca sa de aur coincide cu domnia lui Francisc I, care a angajat constructori renascentiști italieni pentru a-i amenaja domeniile, drept pentru care emblema sa, o salamandră, se regăsește în majoritatea castelelor de pe Loara.

Primii ani ai secolului XVI sunt marcați de construirea castelelor de pe Loara. Planurile acestora sunt încă impregnate de moștenirea castelelor-fortărețe. Începând însă cu 1515, sub influența de netăgăduit a lui François I, ia naștere un nou stil. Așadar, cu construcția castelelor de la Chenonceau (foto stanga) și Bury, se definesc caracteristicile pe care le vom regăsi ulterior la tot mai multe castele: Plan simetric și fațade organizate în jurul unui ax central. Toate castelele de pe Loara au o trăsătură comună: ele sunt construite de persoane foarte îndrăgostite de arta antică. Această admirație se traduce prin terasele cu balustradă de la Saint Germain, logiile și placările cu faianță de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau.

Valea Loarei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob și are arhitectura medievală cea mai interesantă. Deși castelele au devenit fastuoase palate-conac, ele și-au păstrat intact aspectul de fortificație.

Coasta de Azur – Nisa

Coasta de Azur sau Riviera Franceză (foto stanga) este regiunea de coastă a Franței la Marea Tireniană. Una dintre cele mai cunoscute zone de litoral din lume, aceasta se continuă în est cu Riviera Italiană prin Monaco.

Ea se întinde pe teritoriul departamentelor mediteraneene Alpes-Maritimes și Var, în apropierea departamentelor Alpes-de-Haute-Provence, Bouches-du-Rhône și Vaucluse. Este unul din cele mai exotice și mai căutate locuri.
Nisa (foto dreapta) este un oraș în sud-estul Franței, pe coasta Mării Mediterane, la poalele Alpilor Maritimi. Orașul are 360 mii de locuitori și este al 5-lea oras, ca mărime, din Franța.

Este un important centru turistic și stațiune balneară, fiind supranumită „Capitala Coastei de Azur” (Côte d’Azur). Printre principalele obiective turistice se numără Muzeul Matisse (foto stanga), Muzeul de Arte (situat în Palatul Koțebu), palatul-muzeu Massena (sec. XVIII-XIX), orașul vechi cu palatul-muzeu Lascaris (sec.XVII) și catedrala Saint Reparat (sec. XVII), grădina și ruinele castelului (sec. XI-XVII), ruinele orașului roman Cimenelum (inclusiv amfiteatrul roman din sec. I-II), mănăstirea franciscană din Cimiez (sec. XIII-XVII) cu un superb rozariu, grădina botanică Phoenix cu cea mai mare seră din Europa, teatrul de operă (sec. XIX), catedrala ortodoxă rusă (sec.XIX).

Nisa (Port Nisa-foto dreapta) este situată în regiunea Provența-Alpi-Coasta de Azur, și este centrul administrativ al departamentului Alpii Maritimi. Este deasemenea cel mai mare oraș din Franța ce nu este capitală regională. Capitala regională este orașul Marsilia, mult mai mare decât Nisa. La momentul actual, primăria orașului este deținută de Christian Estrosi, ales în anul 2008. El este membru al partidului Uniunea Populară, grup politic care-l susține pe Președintele Nicolas Sarkozy.

Din punct de vedere al educatie intalnim aici: Universitatea din Nisa, Institutul European de Inalte Studii Internationale, Conservatorul National din Nisa si Institutul Eurecom.

Institutul European de Înalte Studii Internaționale este o instituție de învățămînt postuniversitar, fondată de Comisia Europeană în orașul francez Nisa în anul 1964. Studiile se desfășoară în franceză, germană și engleză, studenții provenind din practic toate țările membre ale Consiliului Europei. Corpul didactic este de asemenea unul internațional. Directorul insitutului este politologul german Matthias Waechter.

Printre absolvenții Institutului European de Înalte Studii Internaționale se numără Igor Klipii, Ambasadorul Republicii Moldova în Lituania, Oleg Serebrian, Ambasadorul Republicii Moldova în Franța și Anatol Urecheanu, Ambasadorul Republicii Moldova în China.

Teatre și săli de spectacol:

  • Opera de Nice
  • Teatrul Național din Nisa
  • Teatrul Municipal „Francis Gag”
  • Teatrul „Lino Ventura”
  • Palatul Nikaia (una din cele mai mari săli polivalente din Europa)
  • Palatul Congreselor și Expozițiilor „Acropolis”

Palatul Nikaia– „Palais Nikaia (foto stanga) este o sală polivalentă, ce a fost data în exploatare la 4 aprilie 2001. Are 6 250 de locuri și este una din cele mai mari săli de concert din Europa. În plus, datorită conexiunii pe care o are cu stadionul Charles-Ehrmann și unei ingenioase soluții arhitecturale, scena Palatului Nikaia poate să se deschidă și spre cei 50 000 de spectatori din amfiteatrul stadionului.

Muzeele care le gasim in Nisa sunt: Muzeul de Arte Plastice din Nisa, Muzeul de Artă Naivă, Muzeul Matisse din Nisa, Muzeul Chagal din Nisa, Muzeul de artă modernă și contemporană, Palatul-muzeu Massena, Palatul-muzeu Lascaris si Muzeul de artă asiatică.

Originari din Nisa sunt: Jean-Dominique Cassini – astronom francez (foto dreapta), Henry Cavendish – fizician și chimist englez, Giuseppe Garibaldi – om politic italian, André Masséna – mareșal și om politic francez, Gustav-Adolf Mossa – pictor simbolist francez, Didier Van Cauwelaert – scriitor francez, laureat al Premiului Goncourt si Simone Veil – primul președinte al Parlamentului European.

Palatul Versailles

Palatul Versailles (foto stanga) este un castel regal construit la Versailles, în Franța. A fost reședința regilor Franței Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. Acesta se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franța, nu numai prin frumusețe, ci și prin prisma evenimentelor al căror teatru a fost. Devine reședință regală permanentă începând cu anul 1682, când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris, până în 1789, când familia regală a fost forțată să se întoarcă în capitală, cu excepția câtorva ani din timpul Regenței. Castelul Versailles reprezintă un simbol al monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea.

În acest castel, în Galeria Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles. În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franței.

Sala oglinzilor (foto dreapta) are 73 m lungime, 10,5 latime, 13 înaltime si este acoperita cu o bolta bogat decorata cu picturi. Ferestrelor de pe o latura le corespund oglinzi pe peretele opus. Din aceasta sala ce va deveni celebra prin semnarea unor acte oficiale de mare importanta pentru Franta si restul lumii (28 iunie 1919, Tratatul de la Versailles care a consfiintit sfârsitul Primului Razboi Mondial) se ajungea la cabinetul si dormitorul regelui.

Cei care asteptau sa fie primiti de suveran faceau anticamera în sala denumita „ochiul de bou”, nume provenit de la fereastra încaperii, de forma ovala, ce dadea spre o mica curte. Pe caminul din aceasta camera se afla – se mai afla si astazi – bustul regelui, opera a sculptorului Coysevox.

In vremea lui Ludovic al XIV-lea, Palatul Versailles (Gradinile palatului-foto stanga) era cel mai mare si impunator palat regal din Europa. In aceasta epoca Palatul era deservit de 35.000 slujitori. Localitatea Versailles a fost sistematizata, odata cu ridicarea palatului, prin taierea de noi strazi, largi si simetrice, centrul fiind traversat de un larg bulevard (Avenue de Paris). Regele Soare atragea pe noii veniti care primeau terenuri foarte ieftin, daca respectau doua reguli: o taxa anuala (echivalent astazi cu circa 1 Euro/hectar) si construirea unei case in conformitate cu planul de sistematizare dar care sa nu depaseasca cota de nivel de la inaltimea Curtii de Marmura din fata palatului, pentru a nu stanjeni „perspectiva regala”. In jurul Curtii de Marmura se aflau apartamentele regale. Latura nordica gazduia apartamentele private ale regelui, care au suferit mai multe remodelari, sub supravegherea lui Charles Le Brun. Camerele din componenta apartamentelor au primit nume ale zeitatilor din mitologia greaca si romana. Iar pe latura sudica, apartamentele reginei. Fiecare incapere a fost bogat decorata de catre Charles Le Brun cu reliefuri de marmura colorata, piatra si lemn, picturi murale si mobiler cu intarsii din aur si argint. Spre exterior, pe latura nordica, erau situate saloanele oficiale, in care se desfasura viata de la Curtea regala. Fiecare salon purta numele unei zeitati din Olimp. In Salonul lui Apollo se afla sala tronului lui Ludovic al XIV-lea.

Fatada dinspre curte a fost modificata de Hardouin – Mansart, dar poarta înca amprentele arhitecturii de la începutul secolului al XVII-lea: combinatia de caramida cu piatra cioplita si acoperisurile ascutite.

Curtea (foto dreapta), în care se organizau reprezentatii teatrale face impresia unui interior datorita statuilor asezate în ea. Cu totul diferita este impresia produsa de fatada dinspre parc, careia Hardouin – Mansart i-a dat o forma noua, extinzând-o mult pe orizontala. Doar partea centrala, decrosata , întrerupe putin linia dreapta a fatadei. Nivelul ei inferior era executat din piatra, în bosaj , etajul întâi era divizat prin pilastri si porticuri scoase ritmic în relief, iar ultimul etaj, cu ferestrele lui mici, forma un atic , care era însa mai usor decât acela al cladirilor în stil baroc. Acoperisul foarte plat (în terase pe alocuri) îi mira pe privitori, care erau obisnuiti cu acoperisurile înclinate franceze.

Ce mai putem vizita in Paris-partea a II-a

Cabaretul Moulin Rouge 9foto dreapta) a fost construit in anul 1889 de catre Josep Oller, care la acea vreme detinea si Olympia, un alt local celebru din Paris. Localul  se afla in apropiere de Montmartre in cartierul rosu al Parisului numit Pigalle si este usor de localizat datorita celebrei mori de vant de culoare rosie pe care o are pe acoperis. Cabaretul este celebru datorita faptului ca este considerat locul in care a luat nastere forma moderna a dansului can-can. Astazi Moulin Rouge este un obiectiv turistic de seama si ofera dans si divertisment clientilor sai din intreaga lume. Decorul din interiorul cabaretului inca pastreaza mult din romantismul Frantei de la inceputul secolului XX.

Printre artistii celebri care au tinut reprezentatii in faimosul cabaret din Paris se numara: Elton John, Liza Minelli, Frank Sinatra, Josephine Baker sau Edit Piaf. Moulin Rouge a fost subiectul unor opere ale pictorului post-impresionist Toulouse-Lautrec. De asemenea au existat mai multe filme cu numele cabaretului printre care si cel din 2001 cu Ewan McGregor si Nicole Kidman care la fel ca adaptarea din 1952 a fost nominalizat pentru categoria cel mai bun film la Oscar-uri.

Principala atractie este french can-can-ul. Acest dans a existat cu mult inaintea cabaretului Moulin Rouge si era un dans al clasei muncitoare dar acesta a fost adaptat de catre curtezanele de la Moulin Rouge astfel incat sa incante clientela masculina a localului.

Muzeul Luvru (foto stanga) este cel mai vizitat muzeu de arta din lume, un monument plin de incarcatura istorica si un muzeu national al Frantei. Este un obiectiv turistic central din Paris fiind situat in arondismentul 1 al orasului. In cadrul Muzeului sunt expuse in jur de 35000 de obiecte de arta din mileniul 6 I.Ch. si pana in secolul al XIX-lea e.n.

Muzeul Louvre este gazduit de palatul Louvre care initial a fost conceput ca o fortareata in secolul al XII-lea sub domnia lui Filip al II-lea. Ruinele acestei fortarete inca mai pot fi vazute si in zilele noastre. Cladirea a continuat sa fie extinsa de multe ori de-a lungul secolelor pana a ajuns la forma actuala a Palatului Louvre. In anul 1674 resedinta regilor Frantei a fost mutata la Palatul Versailles si astfel Palatul Louvre a ramas principalul loc in care colectiile regale de arta au fost expuse. In timpul Revolutiei Franceze s-a decis ca Louvre-ul sa devina muzeu si sa gazduiasca cele mai pretioase capodopere ale poporului francez.

Cand s-a deschis, in data de 10 August 1793, Muzeul Louvre a prezentat o colectie de 537 de picturi, marea majoritate fiind opere confiscate de la biserica si de la monarhia franceza. In timpul lui Napoleon, Muzeul Louvre si-a marit foarte mult colectia si si-a schimbat si numele in Muzeul Napoleon. Dupa infrangerea lui Napoleon multe dintre operele confiscate de acesta au fost returnate proprietarilor lor de drept. Colectia muzeului a continuat insa sa se mareasca; in timpul celui de-al doilea Imperiu a castigat peste 20000 de piese. Numarul operelor de arta detinute de Muzeul Louvre a continuat sa creasca constant din daruri si donatii cu exceptia celor doua razboaie mondiale.

Din anul 2008 colectia Muzeului Louvre este impartita in opt categorii distincte: Egiptul Antic; Antichitati din Orientul Apropiat; Grecia, Etruscii si Imperiul Roman; Arta Islamica; Sculptura; Arta decorativa; Pictura; Printuri si Desene.

In prezent acesta gazduieste peste 380.000 obiecte si 35000 de opere de arta. Peste 60000 de metri patrati sunt dedicati exponatelor permanente. Dintre cei 15000 de vizitatori zilnici peste 65% sunt straini.

Colectia de tablouri numara peste 6000 de piese datand din secolul al XIII-lea si pana in 1848. La Muzeul Louvre poate fi gasita si capodopera lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa printre multe alte opere de arta de o valoare inestimabila

Gradinile Tuileries se gasesc in apropierea Palatului Louvre. Palatul Tuileries a fost ars si nu a mai fost reconstruit dar gradinile sale au fost reamenajate. Cand vremea este frumoasa sunt cu adevarat spectaculoase si merita vizitate.

In 1670, Ludovic al 14-lea, a dat ordin sa se construiasca Domul Invalizilor (foto dreapta), un spital militar capabil sa trateze soldatii francezi raniti in razboaiele din Europa. Numele domului este o prescurtare de la “Hôpital des invalides”. In anul 1676 cand a fost finalizata constructia Domului Invalizilor, in jurul domului erau 15 curti cea mai faimoasa fiind “Curtea de onoare”, unde erau tinute si paradele militare.
Ulterior, veteranii de razboi au cerut o capela, aceasta fiind construita in 1679 (Eglise Saint-Louis des Invalides)

Cenusa celui mai mare geniu militar francez Napoleon (1769-1821) se afla sub Domul Invalizilor ceea ce atrage multi turisti ai Parisului. Napoleon s-a nascut in Corsica pe 15 august 1769 intr-o familie modesta si a devenit imparatul Frantei pe 2 decembrie 1804 cucerind aproape toata Europa. El a fost infrant in 1815 de generalul englez Wellington la Waterloo in Belgia. Napoleon a murit pe 5 mai 1821 pe insula Sfanta Elena din Oceanul Atlantic, acolo unde a fost trimis in exil de englezi. Napoleon a ramas un personaj foarte popular iar regele Ludovic Filip a readus cenusa lui in 1840 in Franta.

Pe langa mormantul lui Napoleon (realizat din porfir finlandez rosu avand o baza din granit verde) in Domul Invalizilor se afla si mormintele membrilor familiei lui Napoleon (frati, copil), a catorva ofiteri care l-au servit precum si a multor eroi militari francezi.

Domul Invalizilor mai adaposteste si Muzeul Armelor (cel mai mare muzeu militar din lume), Biserica Domului (proiectata de Hardouin Mansart pentru Ludovic al XIV-lea) si Muzeul planoreliefurilor.

Constructia Podului Alexandru al III-lea (foto stanga) a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea si a durat aproape 3 ani. Structura a fost facuta intr-o fabrica, iar apoi transportata si asamblata cu ajutorul unei macarale imense. Este construit din otel si piatra in stilul Art Nouveau.

S-a dorit ca podul sa nu impiedice vederea spre bulevardul Champs Elysees si spre Domul Invalizilor. Rezultatul a fost acest pod lung de 107.5 de metri, lat de 40 de metri si inalt de 6 metri.

Podul este decorat cu felinare, ingeri si nimfe. La capetele podului sunt statui poleite cu aur asezate pe piloni de 17 metri inaltime. Fiecare ornament al podului a fost creat de artisti diferiti. Desi constructia podului a inceput in mai 1897, prima piatra fiind asezata de Tarul Nicolae al II-lea in octombrie 1896, acesta a fost inaugurat abia in anul 1900 la “Expozitia Universala”. Podul, care reprezinta simbolul prieteniei ruso-franceze, a fost numit dupa tatal Tarului Nicolae al II-lea, Tarul Alexandru al III-lea.

Haga-Olanda

Haga este sediul guvernului a Ţărilor de Jos. Este situată în partea de vest a provinciei Olanda de Sud (Zuid-Holland), a cărei reşedinţă este.

Haga este sediul de facto al guvernului olandez, dar nu este capitala Olandei, rol desemnat prin constituţie comunei Amsterdam. Haga este sediul camerelor superioare (Eerste Kamer) şi inferioare (Tweede Kamer) a parlamentului olandez (foto stanga)(Staten-Generaal). Regina Beatrix a Olandei are reşedinţa şi biroul de lucru la Haga, iar toate ambasadele statelor străine sunt situate aici. De asemenea tot aici  sunt situate Curtea supremă (Hoge Raad der Nederlanden) şi Consiliul de Stat (Raad van State).

În istoria comunei (satului) Haga, sectorul judiciar a jucat întotdeauna un rol important. După ce, în secolul al XIV-lea, laici au fost transferate curţile supreme de justiţie ale provinciilor Zeeland şi Olanda, importanţa satului a început să crească. La sfârşitul secolului al XVI-lea, aici s-a mutat curtea regală, după ce Mauriciu de Nassau şi-a ales Haga drept reşedinţă. Exemplul curţii a fost urmat apoi de guvernul din Delft. În secolul al XVII-lea, pe când Olanda întemeia fără încetare noi colonii, ţara a fost condusă cu o mână de fier.

Între anii 1584 şi 1795, la Haga s-au ţinut dezbaterile reprezentanţilor provinciilor olandeze, ceea ce a constituit începutul parlamentului de astăzi. Haga nu deţinea, mai înainte, statut de oraş (de unde porecla de „cel mai mare sat din Europa”), nefiind din acest motiv înconjurată de ziduri de apărare. Haga a devenit oraş în 1795,pentru scurt timp, din 1798 existând din punct de vedere administrativ numai comune.

Haga (foto dreapta) n-a avut timp să clădească ziduri de oraş. Chei ale „oraşului” au fost făcute la repezeală de un argintar, fiind folosite de numai două ori. Ele au dispărut în cursul celui de-al Doilea Război Mondial.[2]

Conferinţele de Pace din anii 1899 şi 1907, încheiate cu Acordul de la Haga privind reglementarea războaielor pe uscat, au conferit aşezării o importanţă internaţională. Moştenirea materială lăsată de aceste evenimente o reprezintă Palatul Păcii, construit în stil neogotic între anii 1907 şi 1913, mulţumită contribuţiilor şi donaţiilor din lumea întreagă. Din anul 1922, această clădire este sediul Curţii Internaţionale de Justiţie. Acest organism judiciar, format din 15 judecători, şi-a reînnoit activitatea după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, devenind instanţa supremă de justiţie a ONU.

Haga este divizată din punct de vedere administrativ în opt districte (stadsdelen). Spre deosebire de Amsterdam şi Rotterdam, acestea nu au rol politic, neavând un consiliu separat. Districtele sunt:

  • Escamp
  • Haagse Hout
  • Laak
  • Leidschenveen-Ypenburg]
  • Loosduinen
  • Centrum
  • Scheveningen
  • Segbroek

Comuna joacă un rol important în politica internaţională. Aici îşi au sediul peste 150 organizaţii internaţionale. Principalele instituţii sunt:

  • Eurojust, corpul procuorilor statelor membre ale Uniunii Europene
  • Europol, Biroul de poliţie european
  • Curtea Internaţională de Justiţie
  • Curtea Penală Internaţională
  • Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie
  • Curtea Permanentă de arbitraj.

Perioada de glorie a satului Haga a fost cuprinsă între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Din aceea perioadă datează numeroase biserici (cum ar fi Nieuwe Kerk) şi rezidenţe, printre care se numără Palatul Huis ten Bosch (reşedinţa regală) şi Mauritshuis. Tot în aceea vreme, satul a devenit un centru important al portretisticii şi al peisagisticii, precum şi al tipografiei, al gravurii, al sculpturii şi al meşteşugului aurarilor. Aceste tradiţii artistice au fost continuate în secolul al XIX-lea de aşa numita Şcoală de la Haga, în care au fost activi pictori de seamă, precum Isaac Israẽls şi Anton Mauve, precum şi de Haagsche Kunstkring, un mediu artistic al neoimpresioniştilor şi al simboliştilor.

Două dintre principalele monumente ale comunei se ridică unul lângă altul :Muzeul Mauritshuis (foto stanga) şi clădirea parlamentului, Binnenhof

  • Escher Museum, un muzeu consacrat lui Maurits Cornelis Escher: Madurodam, Mauritshuis.