Monaco

Principatul Monaco (foto stanga- steag Monaco), cunoscut cu numele de Munegu în dialectul local, este a doua cea mai mică țară din lume, situată între Marea Mediterană și Franța, pe Riviera franceză sau Coasta de Azur. Constând mai ales din vechiul oraș Monaco și zonele construite ulterior, este și cea mai dens populată țară din lume. Suprafaţa sa este de numai 1,95 km². E de fapt un oraş cu statut de stat, adică regat. Monaco reprezinta al doilea mic stat independent ca mărime din lume, după Vatican. Se gaseste pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, aproape de frontiera cu Italia. Tara este înconjurat pe trei laturi de regiunea franceză Provence-Alpes-Côte d’Azur, iar relieful său constă într-o plajă lungă și dealuri abrupte care se înalță până la 63 m peste nivelul mării. Regatul este cunoscut pentru peisajul natural și clima însorită. Temperatura minimă medie este în ianuarie de 8 °C, iar în iulie 26 °C. Aici nu se practica agricultura si nici una din ramurile principale. Cea mai importanta economică este turismul, pe tot parcursul anului. Bani în bugetul statului vin şi din sectorul serviciilor, sectorul bancar şi sistemul de asigurări, precum şi din TVA şi impozitul pe consum. La fel ca şi în Franţa, în Monaco se plăteşte în Euro. Cu Franţa e de altfel unit şi în Uniunea economică şi Uniunea vamală. Principatul este membru al UE şi al OSCE. Limba oficială e franceza. În Monaco trăiesc peste 32 000 de locuitori, şi ca atare densitatea populaţiei este peste 16 000 de locuitori pe kilometru pătrat. Majoritatea locuitorilor sunt străini, mai ales francezi (50%) şi italieni (17%). În ceea ce priveşte apartenenţa religioasă, aproximativ 90% din poulaţie sunt de religie roamano-catolică. Regatul este împărțit în patru zone:

  • Monaco-Ville, orașul vechi ce este amplasat pe un teren stâncos ce se extinde în Marea Mediterană;
  • La Condamine, partea nord-vestică care include și zona portului, este subdivizată în trei regiuni:
  • Moneghetti, ce corespunde zonei portului;
  • Les Revoires, cuprinzând Grădinile exotice;
  • La Colle, situată la granița vestică;
  • Monte Carlo (foto centru sus), cuprinzând:
  • zona turistică și cazinoul aflate în centru;
  • Larvotto, plaja din estul principatului;
  • Saint Roman și Tenao, în nord-est;
  • Saint Michel, zona rezidențială;
  • Fontvieille, o zonă nou construită.

Monaco este o monarhie constituțională începând din 1911, cu puteri sporite conferite suveranului, apropiate de cele ale unei monarhii absolute. Actualul suveran este Prințul Albert al II-lea de Monaco.

Principatul a reușit să creeze afaceri prospere în domenii ce sunt prietenoase mediului, precum cosmetica naturistă.
Fiind un lider mondial în lux și bani, Monaco este una din cele mai scumpe locații de pe Pământ. Principatul este cunoscut și ca un rai al taxelor și mulți dintre rezidenții săi sunt milionari ai altor țări. Luxul și frumusețea sunt asociate cu Monaco precum și boutiqurile sale ce poartă nume celebre (Chanel, Prada, Armani, etc.), restaurante luxoase și familia regală, în special de la căsătoria dintre Prințul Rainier cu Grace Kelly, mai târziu Prințesa Grace de Monaco.
Rețeaua telefonică, Monaco Telecom, impune un monopol pe piață și este deținută în proporție de 49% de Cable and Wireless, 45% de stat și aduce și ea un mare profit statului. Standardele de viață sunt ridicate, în mare comparabile cu cele din zonele prospere ale marilor metropole franțuzești.
Lipsa impozitelor pentru persoanele fizice a dus la un număr considerabil de “refugiați ai impozitelor” veniți din Europa, care își câștigă majoritatea banilor din afara Principatului; celebrități precum piloții de Formula 1 atrag cea mai mare atenție însă aici se află și numeroși oameni de afaceri.
Monaco nu este membru al Uniunii Europene însă este strâns legat de aceasta prin acorduri cu Franța, așadar moneda a devenit cea din Franța, Euro. Până în 2002 Monaco își bătea propriile monede, francii monegaști.
Principalele exporturi ale Principatului sunt chimicale, farmaceutice, produse de înfrumusețare, ceramică, textile, mase plastice, instrumente medicinale și obiecte din metal.
Monaco (foto stanga) are 10 școli de stat, incluzând grădinițe și școli primare, un liceu care are profil teoretic și tehnic (Liceul Albert 1er, care se aseamănă celor din sudul Franței) și un liceu cu profil vocațional. Pe lângă acestea există și două școli private și o școală internațională, iar ca Scoala superioara intalnim Universitatea Internationala din Monaco.
Monaco nu are armată însă are pază de coastă cu 3 mici nave de patrulă fiecare dotate cu tunuri. Securitatea locală este asigurată de poliția ce este formată din 300-400 de femei și bărbați. Poliția din Monaco este cea mai numeroasă din lume având în vedere rezultatele pe cap de locuitor și pe suprafață. Siguranța națională este asigurată de Franța și Statele Unite ale Americii.

Harta principatului Monaco

Suedia

Conform unui recensământ din 2010, populaţia (foto stanga) totală a Suediei a fost estimată la 9.347.899 de locuitor. Pe baza unor statistici publicate de către agenţia guvernamentală Statistiska centralbyrån, pragul de nouă milioane a fost atins pentru prima dată în istoria ţării în august 2004. Densitatea populaţiei este de doar 20,6/km², şi există o diferenţă clară în favoarea sudului ţării. Aproximativ 85% din populaţie locuieşte în zone urbane. Capitala, Stockholm, are aproximativ 800.000 de locuitori (1,3 milioane cu tot cu aria urbană, 2 milioane cu aria metropolitană). Al doilea şi al treilea oraş ca mărime sunt Gothenburg şi respectiv, Malmö.

Suedeza este limba naţională (dar nu oficială) a Suediei, şi este vorbită de majoritatea populaţiei. Ea aparţine ramurei limbilor germanice de nord, fiind foarte asemănătoare cu daneza şi norvegiana, dar diferă din punct de vedere al pronunţiei şi al ortografiei. Norvegienii înţeleg suedeza cu un pic de dificultate, iar danezii mai greu decât norvegienii. În împrejurimile oraşului Malmö, care este foarte apropiat de către Copenhaga, capitala Danemarcei este înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populaţia înţelege ambele limbi cu uşurinţă fără a avea studii. Tot aici există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această ţară: finlandeza, meänkieli, sami, romani şi idiş. Deşi este vorbită de către majoritatea populaţiei, suedeza nu este limba oficială în Suedia. Pe data de 7 decembrie a anului 2005 parlamentul a supus acest lucru la vot, iar rezultatul a fost considerat o eroare deoarece au fost exprimate 147 de voturi din 145 posibile.

Majoritatea suedezilor, în special cei născuţi după cel de-Al Doilea Război Mondial înţeleg şi vorbesc engleza din cauza influenţei anglo-americane care s-a răspândit cu uşurinţă după război. În şcolile, depinzând de autorităţile locale, engleza este studiată din prima clasă până la terminarea şcolii primare. Studierea sa este continuată pentru încă cel puţin un an. Cea mai mare parte din elevi optează pentru două limbi străine, cea de-a doua fiind spaniola, germana, franceza sau italiana. Cunoaşterea limbii engleze este obligatorie pentru admiterea în universităţi, fiind un subiect obligatoriu în cadrul examenului naţional de admitere.

Economie bazată pe industrie şi servicii:

  • PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.
  • Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, şisturi bituminoase, cupru, zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.
  • Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ş.a.), constructoare de maşini (nave, avioane, automobile, material rulant ş.a.), energetică (peste 1000 de hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză şi hârtie, chimică şi petrochimică, textilă, alimentară.
  • Agricultură (foto dreapta) specializată în creşterea animalelor pentru lapte şi carne (bovine, ovine, porcine, păsări) şi producţia de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai cultivă cartofi, sfeclă de zahar, legume, plante furajere.
  • Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere şi chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.
  • Importă combustibili, maşini şi utilaje industriale, fructe, legume.
  • Comerţ extern cu Germania, Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franţa, Ţările de Jos, Finlanda.
  • Monedă (foto stanga) : coroană suedeză (SEK)|
  • Turism de amploare.
  • Pescuit maritim.
  • Flotă comercială maritimă.
  • Căi navigabile interne.
  • Căi ferate: 11.285 km.
  • Căi rutiere: 135.859 km.

La începutul secolului XX, Suedia era o ţară preponderent agrară si una dintre cele mai sărace naţiuni europene. Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere hidraulică), au permis o industrializare rapidă, care au transformat-o într-un modern stat al bunăstării.

Suedia este o ţară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie extractivă, siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcţiile navale au o mare dezvoltare (la Malmo si Goteborg). Cea mai importantă ramură industrială este construcţia de maşini (foto dreapta): autovehicule, motoare diesel, aeronave, ambarcaţiuni, echipamente electrice, cu centrele principale la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).

Tara ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producţia de cherestea şi locul 7 la plăci aglomerate şi fibrolemnoase.

Stockholmul (foto stanga) reprezintă un important centru industrial şi comercial al Suediei (industrie constructoare de maşini, electrotehnică, şantiere navale, industrie poligrafică, chimică, usoară, pielărie şi alimentară).

Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă tehnologie, precum telecomunicaţiile şi industria farmaceutică, orientate către export.

Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.

O specialitate culinară suedeză este kåldolmar (foto dreapta), asemănătoare cu sarmalele româneşti, din carne de porc şi frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană, sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-lea, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi (oraşul Tighina). Pentru prima oară au fost menţionate într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi de viţă, care au fost repede înlocuite cu foi de varză, acestea fiind mult mai uşor de găsit în Scandinavia.

În Suedia, majoritatea sărbătorilor se serbează în ajun, de exemplu, festivităţile de Crăciun au loc pe 24 decembrie, ziua de 25 decembrie fiind mult mai liniştită. Pe lângă sărbătorile creştine tradiţionale precum Crăciunul (Jul) şi Paşte (Påsk), sărbători importante sunt şi Sf. Lucia (13 decembrie) ca şi Valborg (30 aprilie). Tradiţiile creştine sunt împletite cu cele păgâne, de exemplu, cu ocazia Valborg, comemorarea principală nu este a sfântului proto-creştin, ci a primăverii de-abia începute, sărbătoarea fiind bazată pe aprinderea de focuri uriaşe în jurul cărora se strâng comunităţi întregi. Cea mai importantă sărbătoare rămâne solstiţiul de vară (Midsommer), serbată în prima sâmbătă după 20 iunie sub forma unor foarte mari serbări câmpeneşti în jurul unor stâlpi tradiţionali ornamentaţi (majstång). Alte sărbători civile importante sunt ziua regelui (care, pe durata domniei lui Carl XVI Gustaf coincide cu Valborg) şi 1 Mai, când partidele de stânga (SAP şi Vansterpartiet) şi sindicatele organizează parade, mitinguri şi festivităţi.

Sărbătoarea naţională, 6 iunie (foto stanga) (întronarea regelui Gustav Vasa în 1523) este puţin sărbătorită, fiind declarată zi liberă doar din 2005. Cu ocazia sărbătorilor naţionale, toate instituţiile arborează steagul, în afara acestor zile, foarte puţine instituţii fac acest lucru, cetăţenii fiind şi ei încurajaţi să facă la fel. O mare parte a cetăţenilor arborează steaguri în curţi şi la ferestrele apartamentelor tot timpul anului.

Suedia este o monarhie constituţionalã. Parlamentul este unicameral. Primul ministru şi parlamentul Riksdag cu 349 membri sunt aleşi pentru perioade de patru ani, prin vot direct şi reprezentare proporţionalã.

In articolul urmator voi publica despre cel mai important oras al Suediei, si anume Stockholm-capitala tarii.