LA MULTI ANI ROMANIA!!!

LA MULTI ANI ROMANIA!!!

steagul-romaniei-tricolor-drapel-rosu-galben-si-albastru-copy

Anunțuri

Trezirea

pereche_porumbei_albi-1366x768

Sursa foto romania-europeana.eu

Trecem grabiti prin viata, 

Fara sa dam sufletului nostru importanta.

Uitam sa radem, sa iubim,

Din cauza greutatilor ce le simtim,

Care ne coplesesc si ne doboara

Lasand in urma o inima goala.

Un gand, o clipa, un ceas,

Este tot ce ne-a ramas

Sa ne trezim la realitate, 

Inimii noastre sa-i oferim libertate, 

Sa vrem sa facem o schimbare,

Vietii sa-i adaugam mai multa savoare.

Sa tinem cont de cel de langa noi,

Ca este un om la fel ca si noi.

Sa ne bucuram de tot ce-i frumos,

Sa traim cat mai sanatos.

Sa facem tot ce simtim,

Dar cel mai important- sa ne pretuim.

 

Simy Mihaela

Robert Schumann

robert sRobert Schumann (foto stanga) a fost unul dintre cei mai mari compozitori romantici si pianisti germani, din prima jumatate a secolului al XIX- lea. S-a nascut pe 8 iunie 1810 si a  murit pe 29 iulie 1856. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei.

La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a și contribuit la un volum editat de către tatăl său cu titlul „Portrete ale bărbaților celebri”. Aflat încă în școală la Zwickau, citea, în afară de Friedrich Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, pe Lord Byron și autorii greci de tragedii.

În 1828 părăsește școala și după un turneu, unde îl întâlnește pe Heinrich Heine la Munchen, merge la Leipzig pentru a studia dreptul.

De Paște în 1830 îl ascultă pe Paganini la Frankfurt. În iulie în același an scrie mamei sale, „Întreaga mea viață a fost o luptă între Poezie și Proză, sau numește-o Muzică și Drept”. Până la Crăciun se află încă o dată la Leipzig, luând lecții de pian cu vechiul său maestru, Friedrich Wieck.

Moartea fratelui său Iulius precum și cea a cumnatei Rosalie în 1833 par a-l fi indus pe Schumann într-o profundă melancolie.

La 3 aprilie 1834 publica primul numar din lucrarea Die neue Zeitschrift für Musik. In vara aceluiasi an se logodeste cu Ernestine von Fricken, o Luckhardt_-_Johannes_Brahms_(ÖNB_10362903)fata de 18 ani. Ea era fiica adoptivă a unui om bogat din Boemia, ale cărui variații pe o anumită temă au stat la baza propriilor Studii simfonice ale lui Schumann. Schumann sfârșește logodna, din motive rămase până astăzi obscure.

Pe 3 octombrie 1835 Schumann l-a întâlnit pe Mendelssohn la casa lui Wieck din Leipzig, iar aprecierea sa față de marele său contemporan este arătată cu aceeași libertate generoasă care l-a remarcat în toate relațiile sale față de ceilalți muzicieni și care mai târziu i-a permis să recunoască geniul lui Brahms (foto dreapta) încă din perioada când acesta se afla în obscuritate.

În 1836 cunoștința dintre Schumann și Clara Wieck, deja cunoscută drept pianist, se dezvoltă în dragoste, iar la un an Schumann cere consimțământul tatălui Clarei pentru mariaj, însă este refuzat.

Intre anii 1840 si 1849, compozitiile cele mai importante din aceasta perioada au fost cele din Liederkreis de J. von Eichendorff (op. 39)Frauenliebe und Leben de Chamisso (op. 42), Dichterliebe de Heine (op. 48) și Myrthen, o colecție de melodii, inclusiv poeme de Goethe, Rückert, Heine, Byron, Burns și Moore. Piesele Belsatzar (op. 57) și Die beiden Grenadiere (op. 49), ambele la scrierile lui Heine, reliefează cel mai bine talentul de compozitor de balade, deși balada dramatică este mai puțin înrudită lui decât lirica introspectă.

robert-schumann-portraitÎntre 1850 – 1854 textele operelor lui Schumann (foto stanga) sunt extrem de variate. În 1850 devine succesorul lui Ferdinand Hiller ca director muzical la Düsseldorf; între 1851-1853 vizitează Elveția și Belgia, precum și Leipzig. În ianuarie 1854, Schumann merge la Hannover, unde audiază o interpretare a operei sale Das Paradies und die Peri”

La 27 februarie 1854 se aruncă în Rin. Este salvat de niște luntrași, dar odată adus la mal se confirmă nebunia sa. Deși biografii timpurii concluzionau că acest comportament al lui Schumann era datorat sifilisului, cercetări ulterioare au arătat improbabilitatea acestei ipoteze. Mai mult, multe dintre simptomele pe care le manifesta, inclusiv crize de activitate maniacă susținută alternând cu perioade de depresie profundă, indică spre dereglări polare. Este transportat la un azil privat în Endenich, în apropiere de Bonn, Germania, unde va rămâne până la moartea sa, la 29 iulie 1856. Este înmormântat la Bonn, iar în1880 pe mormântul său este amplasată o statuie realizată de sculptorul Adolf Donndorf.