Austria – relief, clima, economie si energie

Din punct de vedere georgrafic, Austria este formata din Alpii Rasariteni, ce ocupa 62% din suprafata totala, Dealurile Subalpine si Subcarpatice, care 5418_SCALED_800x600alcatuiesc 12%, zonele colinare din jurul Campiei Panonice, ce formeaza 12% din suprafata tarii. O zona muntoasa, mult mai mica decat cea alpina se gaseste la nord si este denumita „platoul de granit austriac”. O intalnim in Podisul Boemiei si cuprinde  10% din teritoriul statului. Porțiunea austriacă adepresiunii Vienei reprezintă 4%. Cea mai inalta culme muntoasa este Gorbglockner (foto dreapta), ce se afla la o altitudine de 3797 de metri, in Masivul Hohe Tauern.

Clima este temperat-rece si predomina vanturile de vest umede. Temperaturile pe timp de iarna oscileaza intre – 10 si 0 grade, pe timp de vara sunt relativ ridicate, ajungand pana la temperaturii medii de 25 de grade, iar maxima ajunge pana la 39,7 grade.

Din punct de vedere economic Austria se afla pe locul 12 in lume dupa PIB pe cap de locuitor, avand o economie de piata sociala bine dezvoltata si un nivel de trai ridicat. Până în anii 1980, multe din companiile industriale de aici fuseseră naționalizate. Mai recent, însă, privatizarea a redus prezența statului în economie la un nivel comparabil cu alte economii europene. Mișcările sindicale sunt deosebit de puternice și au o mare influență asupra politicii muncii. Turismul internațional este cea mai importantă parte a economiei naționale.

Germania este principalul partener comercial istoric al Austriei, astfel că țara este vulnerabilă la schimbările rapide din economia germana.

Moneda Euro si a fost introdusa la 1 ianuarie 1999, monedele și bancnotele intrand în circulație la 1 ianuarie 2002. In trecut, statul folosise silingul austriac din decembrie 1924. Șilingul a fost scos temporar în urma Anschlussului în 1938 și a fost reintrodus după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în noiembrie 1945.

2012Austria5euro1A2Austria are una dintre cele mai bogate game de monede de colecție din zona euro, cu valori nominale de la 10 la 100 de euro. O monedă excepțională de 100.000 de euro a fost emisă în 2004. Acestea sunt o veche tradiție națională. Spre deosebire de emisiunile normale, ele nu pot fi folosite pentru plăți în toată zona euro. De exemplu, o monedă comemorativă austriacă de 5 euro (foto stanga) nu poate fi utilizata în alte țări.

n 1972, guvernul a demarat construcția unei centrale termonucleare la Zwentendorf pe Dunăre, în urma unui vot unanim în parlament. În 1978, la un referendum, aproximativ 50,5% din cetățeni au votat împotriva energiei nucleare, și 49,5% pentru, iar parlamentul a adoptat apoi în unanimitate o lege prin care se interzicea utilizarea energiei nucleare pentru producerea de electricitate.

Austria produce majoritatea energiei sale prin hidrocentrale. impreună cu alte surse de energie regenerabilă, cum ar fi cea eoliană, solară și cu centralele cu biomasă, cantitatea de energie produsă din surse regenerabile se ridică la 62,89%, din energia utilizată în total in intreaga tara, restul fiind produsă prin termocentrale cu gaz și petrol.

Islanda

Islanda (steag foto stanga) este o ţară din Europa de Nord, care cuprinde insula Islanda şi insuliţele sale periferice pe partea nordică a Oceanului Atlantic între restul Europei şi Groenlanda. Este cea mai mică ţară nordică după populaţie şi penultima după suprafaţă. Are aproximativ 313.000 de locuitori şi 103.000 km² de suprafaţă. Capitala şi cel mai mare oraş al acesteia este Reykjavík.

Islanda a fost colonizată în secolole IX şi Secolul X de scandinavi, celţi, irlandezi şi scoţieni.

Íslendingabók (Libellus Islandorum sau Cartea Islandezilor), scrisă în 1122-1133 pretinde că norvegianul Ingólfur Arnarsona fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoţite de servitori şi sclavi, o parte din ei fiind Celţi sau Picţi din Scoţia şi Irlanda (cunoscuţi de către nordici şi drept Oamenii din Vest – Norse). Conform anumitor scrieri literare, Călugării Irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de aşezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nici o dovadă arheologică. Erik cel Roşu, sau Eirikur Þorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, şi a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima aşezare în Groenlanda, în jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America în cele din urmă, în jurul anului 1000. Cu toate că se spune că a fost deviat de la ruta stabilită, mult mai probabil este că era în căutarea teritoriului indicat (descoperit) de Bjarni Herjólfsson cu câţiva ani mai devreme. Se consideră că el a întemeiat o colonie la L’Anse aux Meadows în Newfoundland, care a supravieţuit doar timp de un an. Alte două tentative de colonizare întreprinse de către fratele său s-au finalizat cu eşec.

Islandezii sunt foarte mândri de parlamentul lor, care este, de altfel, primul din lume. Acest parlament, pe care l-au numit Althing, a fost înfiinţat în anul 930.

Islanda a rămas independentă timp de 300 de ani, după care a intrat succesiv sub suzeranitatea Norvegiei, apoi a Danemarcei. Ea a redevenit independentă în 1944, după ce Regatul Islandei, în uniune personală cu Danemarca, a devenit republică.

Teritoriul ţării reprezintă un podiş de bazalt (foto dreapta) (alt. 640-760 m), din care se ridică circa 100 de conuri vulcanice, dintre care multe sunt active, aproximativ 130: Hekla, Laki, Vatnajökull 2000 m, gheţarul cu cel mai mare volum de gheaţă din Europa, 900 m pătură groasă, Hofsjökull cu 1765 m, Mýrdalsjökull 1450 m. ai intalnim aici gheizere şi izvoare fierbinţi, gheţari masivi. Câmpiile ocupă zonele restrânse de litoral. Râuri: Blanda, Jökulsá, Skjálfandafljót, Þjórsá, Hvítá. Lacuri glaciare (foto stanga): Þingvellir, Thoris. Clima maritimă blândă. Vegetatie de tundră, plantaţii de conifere. Fauna: diverse specii de păsări, peşti, balene.

Politica Islandei este una executată de un sistem parlamentar al unei republici practicând o democraţie reprezentativă cu partide multiple, având puterea divizată (ca în majoritatea republicilor moderne) în trei entităţi, puterea executivă, puterea legislativă şi puterea juridică.

Puterea executivă este exercitată de un prim-ministru, care este liderul guvernului într-un sistem politic multi-partid. Puterea legislativă este exercitată primordial de către parlamentul Islandei, Althing, respectiv în parte de către guvern. În timp ce puterea legislativă este parţial împărţită în republica insulară, puterea juridică este total independentă de executiv şi legislativ.

Principalele ramuri industriale sunt: pescuitul (foto dreapta) locul 1 pe glob la cantitatea de peşte pescuită/loc. şi prelucrarea peştelui, industria metalurgică, pentru neferoase, industria energetică bazată pe resurse naturale: hidrocentrale, centrale geotermice. Produce: nave, ciment, conserve, ulei de balenă, confecţii, echipamente electrice, îngrăşăminte şi produse alimentare.

Aproape 20% din forţa de muncă este ocupată în domeniul pescuitului sau al procesării peştelui. Pescadoarele folosesc plase foarte mari pentru a pescui peştele de pe fundul oceanului. Bărcile cu motor, mai mici, folosesc deseori undiţe lungi pentru pescuit. Unele au firul lung de până la 16 km, având circa 20.000 de cârlige. Principalele specii de peşte pescuite sunt codul şi heringul.  Mici fabrici de procesare se găsesc de-a lungul coastei, iar în Reykjavik şi Siglufjörður există refrigeratoare mari. Majoritatea peştelui este uscat, sărat sau îngheţat pentru a fi exportat. O parte din peştele proaspăt este pus la gheaţă şi trimis în Marea Britanie şi Germania.

Alte industrii produc: ciment, confecţii, echipamente electrice, îngraşăminte şi produse alimentare. Aproape o treime din lucrătorii industriali sunt femei. Guvernul islandez îşi dezvoltă industria cu ajutorul celorlalte ţări. În 1968, o companie americană a construit o fabrică de diatomită (un mineral folosit în filtrele industriale). O fabrică de aluminiu construită de suedezi a intrat în producţie la începutul anilor 1970.

Islanda are afaceri prospere şi în domeniul editorial. Detine patru ziare: cel mai mare, Morgunbladid (foto stanga), a fost fondat în 1913.

Ramuri principale sunt creşterea animalelor pentru carne şi lapte, legumicultura în sere si vânatul.

Aproximativ 15% din populaţie sunt fermieri. Islanda are cam 5.300 de ferme împraştiate în regiunile de câmpie. Majoritatea cresc oi (pentru lână, carne şi piei) şi vite (pentru produse din lapte). Cresc de asemenea mici cai islandezi. Principala recoltă este fânul, pe care fermierii îl folosesc pentru a hrăni animalele. Ei pot strânge două sau trei recolte de fân, datorită ploilor abundente şi zilelor lungi din timpul verii. Acestia mai cultivă şi rădăcinoase, ca guliile şi cartofii. Din 1930, fermierii şi-au construit sere lângă izvoarele termale. Apele termale încalzesc serele, şi astfel ei pot cultiva roşii şi alte legume, flori, viţă de vie şi chiar banane.

Exportă peşte şi produse din peşte, carne, produse lactate, piei, lână, aluminiu.

Importă maşini, echipamente şi utilaje industriale, combustibili, produse alimentare. Comerţ exterior cu: Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA, Danemarca, Olanda, Japonia ş.a.

Islanda are foarte puţine resurse naturale, şi doar 1% din suprafaţa sa poate fi cultivată. Dar apele teritoariale sunt bogate în peşte. Islanda depinde foarte mult de vânzările de peşte şi de produse din peşte pentru a importa aparatură electrocasnică, fructe şi legume, echipamente industriale şi materii prime. Partenerii săi comerciali sunt: Danemarca, Germania, Marea Britanie, Norvegia, Suedia şi Statele Unite ale Americii. Insula a devenit membră EFTA (European Free Trade Association) în 1970.

În Islanda nu există căi ferate. Se circulă mai mult cu autobuze (foto dreapta), automobile şi avioane. Există aici 12.500 km de căi rutiere şi, în medie, o maşină la două persoane. Exceptând străzile principale din oraşe, drumurile sunt acoperite cu pietriş. Circulaţia auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului. Starea generală a drumurilor şi infrastructurii este foarte bună. Limitele de viteză admise: 50 km/h în interiorul localităţilor şi 90 km/h, în afara localităţilor. Icelandair, compania aeriană naţională, asigură zboruri regulate europene şi transatlantice. Există două aeroporturi internaţionale, la Reykjavik şi Keflavik.

Principalele porturi islandeze sunt: Akranes (foto stanga), Akureyri, Hafnarfjörður, Keflavik, Reykjavik şi Siglufjörður.

Majoritatea gospodăriilor din Islanda dispun de un telefon, un televizor şi, cel puţin, un radio. Comunicaţiile cu restul lumii se realizează prin cablu telegrafic şi prin radiotelefonie.

Turismul este o parte importantă a economiei islandeze, generând circa o treime din PIB. Cei mai mulţi turişti provin din Marea Britanie şi Germania, dar şi din ţările scandinave şi S.U.A. Turiştii sunt atraşi de atracţiile naturale ale Islandei (gheţari, gheizere, ape geotermale), dar şi de activităţile care sunt puse la dispoziţia turiştilor : petreceri tematice, excursii asistate pe gheţari sau în zonele sălbatice din interiorul ţării, precum şi de diferitele festivaluri, cum ar fi „zilele nopţilor albe” (în luna iulie), când soarele nu apune deloc, sau zilele nopţilor arctice, când soarele nu răsare deloc (în luna februarie). Printr-un sistem foarte bine pus la punct, Islanda atrage anual un număr de turişti de două ori mai mare decât propria populaţie.

  • Rata populaţiei urbane: 92%
  • Durata medie de viaţă: 81 ani
  • Natalitatea: 15,3‰ (anul 2000)

Deşi Islanda este o ţară micǎ, a produs câţiva artişti de renume internaţional, cei mai cunoscuţi fiind Björk şi Sigur Rós.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO este înscris  Parcul naţional „Thingvellir” (foto dreapta) din anul 2004.

Pe insula trăiesc 3.000 de români, iar majoritatea lucrează în sectorul contrucţiilor şi în industria hotelieră. România nu are reprezentanţă diplomatică în acestă ţară, motiv pentru care românii din Islanda îşi pot exercita dreptul de vot în Copenhaga, capitala Danemarcei.