Paris-„Orasul luminilor”

Paris (foto stanga) este capitala și cel mai mare oraș al Franței. Este traversat de fluviul Sena, care împarte orașul în două:  Malul Drept, în partea de nord și Malul Stâng, în partea de sud.

Capitala are o populație de 2.193.031 (2007) de locuitori, dar zona metropolitană are peste 12 milioane de locuitori-12.067.000 la recensământul din 2007. Parisul a fost cel mai mare oraș occidental, aproximativ 1000 de ani, înainte de secolul al XIX-lea, și cel mai mare în întreaga lume între secolele XVI-XIX.

Astăzi este unul dintre cele mai importante centre economice și culturale din lume, iar influența sa în politică, educație, divertisment, mass-media, modă, știință și arte contribuie la statutul sau ca unul dintre cele mai importante orașe din lume.Acesta găzduiește sediul mai multor organizații internaționale, cum ar fi: UNESCO (foto dreapta), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Camera Internațională de Comerț sau informalul Clubul Paris. Parisul este considerat ca fiind unul dintre cele mai verzi și mai locuibileorașe din Europa. De asemenea este unul dintre cele mai scumpe.

Paris și regiunea Paris, cu 552.1 miliarde € în 2009, produc mai mult de un sfert din produsul intern brut al Franței.Conform estimărilor pentru 2008, aglomerația de aici este cea mai mare din Europa, a doua din punct de vedere economic și a șasea ca mărime din lume. Regiunea are cea mai mare concentrație de studenți de învățământ superior din Uniunea Europeană, este primul în Europa în ceea ce privește capacitatea de cercetare și dezvoltare și alte cheltuieli și este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune orașe din lume pentru inovație. Cu aproximativ 17 milioane de turiști străini anual, Paris, este cel mai vizitat oraș din lume. Acesta și regiunea sa conțin 3.800 de monumente istorice și patru Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Nucleul istoric al Parisului este Île de la Cité (foto stanga), o insulă mică locuită în antichitate de tribul pariziilor,  care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice și de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Île Saint-Louis (foto dreapta), care este ocupată de case construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale orasului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei, în special pe malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți, faimoșii buchiniști, podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde ca Champs-Élysées, precum și numeroase alte clădiri și monumente celebre, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanității stabilit de UNESCO.

Turnul Eiffel (foto stanga), cel mai cunoscut simbol al Parisului, a fost construit în 1889 într-o perioadă de prosperitate cunoscută ca La Belle Époque.

Orasul este împărțit în douăzeci de arondismente, care sunt numerotate în spirală,  primul fiind în centrul orașului.

Până în 1964, departamentul 75 era „Seine” conținea orașul și suburbiile înconjurătoare. Schimbarea acestei organizări a dus la crearea a trei noi departamente care formează un inel în jurul Parisului, deseori numite la petite couronne (coronița): Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis și Val-de-Marne.

Bertrand Delanoë este primarul Parisului din 18 martie 2001.

Primari anteriori: Jacques Chirac, Jean Tiberi.

Parisul este situat in partea central-nordica a tarii, pe fluviul Sena , in aval de confluenta acestuia cu Marna. Suprafata sa este de 1450 de km patrati.

Înălțimea variază din cauza dealurilor în mai multe arondismente:

  • Montmartre – 130 metri peste nivelul mării
  • Belleville – 35 metri peste nivelul mării
  • Ménilmontant
  • Buttes-Chaumont
  • Passy
  • Chaillot
  • Montagne Ste-Genevieve
  • Butte-aux-Cailles
  • Montparnasse: dealul a fost nivelat în secolul al XVIII-lea.

Orasul detine  două aeroporturi: Orly, la sud de Paris, și Charles de Gaulle, la nord de Paris, situat în localitatea Roissy-en-France, unite de linia B a rețelei RER.

Are o rețea densă de metrou, numit Métro. Este străbătut de RER (Rețeaua Expresă Regională), ce face legătura între diferitele departamente din jur, și in zonele periferice de tramvai. În plus există o rețea de căi ferate: din cele 6 gări pariziene pleacă zilnic trenuri pentru navetiști, trenuri naționale și TGV-uri (Train à Grande Vitesse) numit Thalys sau Eurostar pentru Belgia, Olanda, Germania, respectiv Marea Britanie.

Capitala este și nodul principal al rețelei de autostrăzi și este înconjurat de o șosea largă circulară numită Boulevard Peripherique (foto dreapta). Intrările și ieșirile  sunt numite „Portes” (porți), fiindcă acestea corespund cu porțile orașului. Majoritatea acestora au parcări unde neriveranii sunt sfătuiți să-și lase mașinile. Traficul parizian este renumit pentru încetineală și pentru pericolul pentru integritatea caroseriei. Primăria a luat măsuri pentru fluidizarea traficului în comun: autobuze, taxi-uri, creând culoare speciale pentru acestea.

Una din modalitatile de a vizita cat mai multe muzee si obiective turisitice din Paris, la un pret cat mai mic este Paris Museum Pass, un bilet pre-platit ce asigura acces la peste 70 de obiective turistice si muzee.

Bruxelles- capitala Belgiei

 

Bruxelles (foto stanga)  este capitala Belgiei, sediul guvernului și parlamentului federal, precum și a mai multor entități federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra și comunitățile franceză și flamandă. De asemenea este una din cele trei capitale ale Uniunii Europene alaturi de Luxemburg și Strasbourg, sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN), a Uniunii Europei Occidentale și a organizației EUROCONTROL.

Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand Bruocsella, ce înseamnă mlaștină (bruoc) și casă (sella), adică „casa din mlaștină”.

Fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în celelalte 18 comune ale regiunii capitalei.

Capitala (foto dreapta) este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele trei comunități lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii Bruxellului relaționează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de educație și cultură.

Regiunea a devenit un centru important a numeroase instituții internaționale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conține de asemenea sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a altor 1000 organizații internaționale și 2000 corporații internaționale. Bruxelles este al treilea oraș ca număr de conferințe internaționale organizate, devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume.  Prezența UE și a altor instituții internaționale face ca aici să se afle cei mai mulți ambasadori și jurnaliști din oricare capitală, devansând Washington D.C. Numeroase școli internaționale au fost înființate aici pentru a deservii această prezență.

Prima menționare a orașului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena (foto stanga) era navigabilă până la cetate.

Capitala s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.

În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.

Obiective turistice:

  • Piața Mare din Bruxelles (foto dreapta),
  • Statuia Menneken Pis,
  • Atomium este un monument renumit al atomului de fer, mărit de 150 de miliarde de ori. A fost construit cu prilejul Expoziției Mondiale din 1958.
  • Teatrul Regal al Monedei. Aici s-a proclamat independența Belgiei în 1830.
  • Parcul Jubileului, cuprinzând halele, muzeele, parcul propriu-zis și arcul de triumf; construit cu prilejul sărbătorii de cincizeci de ani de la independența Belgiei.
  • Catedrala Sfântul Mihail și Sfânta Gudura (foto stanga).
  • Basilica de la Koekelberg, a 5-a din lume ca mărime.
  • Cartierul Marolles, cartier popular în Bruxelles, unde se află renumitul talcioc din Bruxelles. Acesta și-a făcut renumele datorită Palatului Justiției.
  • Cartierul le Sablon sau de Zavel, cartierul anticarilor.
  • Bruparck (prescurtare de la «Parcul Bruxelles»): aici a avut loc Expo-ul din 1958; astăzi sit de distracții: parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante, cinematografe, complexul de produse bio, planetarium.
  • Parcul din Laeken: domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (reședința regală belgiană), Cripta regală , serele regale, turnul japonez și pavilionul chinezesc.
  • Statuia Europe ( Unity in Peace)

Economia este dominată de activitățile din domeniul serviciilor și a administrației publice. Rolul său de metropolă comercială fac din Bruxelles un mare centru de congrese. De multe ori aceste activități sunt legate de rolul de capitală a Belgiei și a Uniunii Europene:

  • instituții internaționale și europene inclusiv serviciile administrative care gravitează în jurul acestora;
  • ministere și instituții naționale, federale și regionale;
  • sedii sociale a majorității marilor companii belgiene;
  • sedii regionale și europene a multor societăți multinaționale;
  • numeroase societăți de consiliere, servicii juridice și grupuri de lobby belgiene și europene;
  • sectorul hotelier și de turism;
  • transport aerian, rutier, feroviar, fluvial;

Bruxelles-ul este bine deservit de o rețea feroviară densă. Este un important nod feroviar european, fiind deservit de numeroase trenuri internaționale:

  • Thalys asigură legături cu Paris, Amsterdam și Köln;
  • Eurostar (foto stanga jos) asigură legătura cu Londra;
  • ICE (foto centru jos) asigură legătura cu Frankfurt;
  • TGV (foto dreapta jos) asigură legătura cu marile orașe din sudul Franței;
  • trenuri Intercity asigură legătura cu Amsterdam, Zürich, Luxemburg și Strasbourg.

 

 

 

Capitala detine de asemenea două aeroporturi:

  • Aeroportul Internațional Bruxelles Zaventem (foto dreapta) situat în nordul orașului ce asigură legături cu majoritatea aeroporturilor importante europene și internaționale. Legătura cu orașul Bruxelles este asigurată de mai multe trenuri și autobuze pe oră.
  • Aeroportul Charleroi Bruxelles Sud (foto stanga) situat la 50 km în sudul orașului, specializat în companiile low-cost. Legătura cu orașul este asigurată de navete rutiere.

Bruxelles-ul este deservit de mai multe gări ale companiei naționale de transport SNCB/NMBS:

  • cele mai importante gări sunt situate pe joncțiunea Nord-Sud:
    • Bruxelles-Sud (Bruxelles-Midi sau Brussel-Zuid) – cea mai importantă gară belgiană, deservind majoritatea legăturilor internaționale;
    • Bruxelles-Central (Brussel-Centraal)
    • Bruxelles-Nord (Brussel-Noord)
  • joncțiunea Nord-Sud mai conțineși două gări mai mici deservite mai rar și doar în anumite perioade:
    • Bruxelles-Capela (Chapelle sau Kapellekerk)
    • Bruxelles-Congres
  • două gări în Cartierul European pentru legătura spre Namur și Luxemburg
    • Bruxelles-Schuman (Brussel-Schuman)
    • Bruxelles-Luxembourg (Brussel-Luxemburg)
  • pe lângă aceste gări, majoritatea comunelor din regiunea capitalei Bruxelles au cel puțin câte o gară.

Trenurile circulă cu o mare regularitate. În general, către orașele belgiene mai importante există trenuri din jumătate în jumătate de oră, iar la ore de vârf chiar din 20 în 20 de minute. Există un proiect de Rețea Expres Regională menită să răspundă problemelor de mobilitate actuale. Acest proiect presupune reabilitarea anumitor porțiuni de linie și crearea unor noi stații. Termenul de punere în funcțiune completă a RER-ului este anul 2016.

Bruxelles (foto dreapta) este foarte bine conectat la rețeaua belgiană de autostrăzi. Pentru deservirea regiunii există o rețea de trei axe periferice principale:

  • Ringul: autostrada care înconjură toată regiunea Bruxelles.
  • Centura mare: bulevarde ce unesc cele 19 comune.
  • Centura mică: Serie de tuneluri și șosele ce înconjoară complet centrul orașului, pe traseul vechilor fortificații medievale. Numeroase intersecții importante poartă încă numele porților de acces în oraș: Poarta Namur, Hal, Ninove, Anderlecht, Louvain, Schaerbeek.

Transportul urban este asigurat de o rețea densă de tramvaie de suprafață și subterane și de autobuze. Metroul este format din trei linii cu 69 de stații. Acesta deservește axa est vest și centrul orașului.

Sistemul de gestionare comun al biletelor permite utilizarea acelorași titluri de transport pe rețeaua orașului Bruxelles STIB/MIVB cât și pe legăturile feroviare în interiorul regiunii.

Din 2003 la Bruxelles funcționează un serviciu de partajare a automobilelor operat de către o companie germană Cambio împreună cu societatea de transport locală. Din 2006 la Bruxelles funcționează și un serviciu de împrumut de biciclete publice.

În Bruxelles există mai multe universități. Cele mai importante sunt Université Libre de Bruxelles (foto stanga), o universitate de limbă franceză cu aproximativ 20.000 de studenți repartizați în trei campusuri în oraș și două în afara acestuia,și Vrije Universiteit Brussel, o universitate de limbă neerlandeză cu aproximativ 10.000 studenți. Ambele uiversități sunt urmașele unei universități fondade în 1834, Universitatea Liberă din Bruxelles, care a fost divizată în 1970 odată cu atribuirea puterilor legislative asupra educației superioare către comunitățile franceze și flamande.

Alte instituții de studii superioare sunt Facultés Universitaires Saint Louis cu 2.000 studenți,Academia Militară regală, și două școli de artă fondate în 1982: Koninklijk Conservatorium de limbă neerlandeză și Conservatoire Royal de limbă franceză.

Datorită prezenței importante a instituțiilor europene în perioada postbelică, există numeroase școli internaționale și europene ce funcționează în paralel cu școlile din sistemele de învățământ belgiene francofon și flamand.

Londra – partea a II-a

Transportul este unul dintre cele patru domenii ale politicii, fiind administrat de primarul Londrei. Cu toate acestea, controlul financiar al primarului este limitat, iar el nu controlează reţeaua grea de cale ferată, cu toate că, în noiembrie 2007, el şi-a asumat responsabilitatea pentru Calea ferată de Nord a Londrei (foto stanga), precum şi pentru multe alte linii, pentru a forma London Overground. Reţeaua de transport public, administrată de Transportul pentru Londra (TfL), este una dintre cele mai extinse din lume, dar se confruntă cu probleme de congestie şi fiabilitate.Un program mare de investiţii de 7 miliarde de lire sterline (10 miliarde de euro) vizează îmbunătăţirea acestei situaţii.. Londra a fost apreciată ca oraşul cu cel mai bun transport public. Ciclismul este un mod din ce în ce mai popular pentru a te plimba în jurul Londrei.

Piesa centrală a transportului public este London Underground—denumit în mod obişnuit de localnici „Tube” (foto dreapta), care prezintă unsprezece linii interconectate. Este unul dintre cele mai vechi, cele mai lungi, precum şi cel mai vaste  sisteme de metrou din lume, datând din anul 1863.  Metroul londonez transportă peste trei milioane de călători pe zi şi peste 1 miliard de călători în fiecare an. Este cel mai lung sistem de metrou din lume, el rulând 244 mile pe sub străzile din Londra. Capitala britanică este primul oraş din lume cu cale ferată subterană, aceasta fiind deschisă în 1863. Metroul londonez are în componenţă 500 de trenuri şi traseul său conţine 275 staţii. Staţia de metrou cea mai aglomerată este Waterloo (foto stanga), care deserveşte aproximativ 46000 navetişti în timpul „avalanşei” de dimineaţă. De-a lungul sistemului de metrou, se găsesc 412 scări rulante şi 112 ascensoare care sunt în continuă mişcare datorită aglomerărilor din staţii. Underground deserveşte zona centrală şi cele mai multe suburbii la nord de Tamisa, în timp ce cele la sud sunt deservite de o reţea extinsă feroviară suburbană de suprafaţă, datorită terenului nefavorabil pentru realizarea liniilor de metrou subterane la sud de fluviu. Docklands Light Railway (foto dreapta) este un al doilea sistem de metrou, utilizând trenuri mai mici şi mai uşoare. Acest sistem a fost deschis în 1987, deservind estul Londrei şi Greenwich pe ambele părţi ale Tamisei. Căile ferate intercity, în general, nu traversează oraşul, ci sunt „împrăştiate” în paisprezece staţii terminus, în jurul centrul său istoric, excepţie facand ruta Thameslink exploatată de către First Capital Connect, care este de la Bedford la Brighton şi de la Luton la Sutton.

Londra dispune de trenurile de mare viteză Eurostar (foto stanga), care pornesc din gara St Pancras Internaţional, având legături directe cu Lille şi Paris în Franţa şi Bruxelles în Belgia. Durata unei călătorii către Paris şi Bruxelles este de 2h 15 min. şi, respectiv 1h 51 min.. Cu ajutorul serviciilor Eurostar, Londra devine ,,mai aproape’’ de Europa continentală decât de restul Marii Britanii, datorită magistralei High Speed 1 care realizează legătura feroviară cu Tunelul Canalului Mânecii. Începând din Iunie 2009, această linie permite traficul feroviar intern de mare viteză, de la Kent la Londra.

Reţeaua de autobuze  este una dintre cele mai mari din lume, care funcţionează 24 de ore pe zi, cu 8000 de autobuze, 700 de trasee pentru autobuze, precum şi peste 6 milioane de pasageri care folosesc acest mijloc de transport în fiecare zi lucrătoare a săptămânii. În 2003, venitul reţelei a fost estimat la peste 1,5 miliarde de euro pe an, mai mult decât la metrou. Un venit în jur de £ 850 milioane este încasat în fiecare an.  Londra are cea mai mare reţea accesibilă pentru scaunul cu rotile din lume şi, începând cu trimestrul al 3-lea din 2007, au devenit mai accesibile pentru audiere şi pasagerilor cu deficienţe de vedere şi semnal audio-vizual, inclusiv anunţuri au fost introduse. Autobuzele roşii cu etaj (foto dreapta) sunt recunoscute pe plan internaţional, şi sunt o marcă de transport din Londra, împreună cu taxiurile negre şi „Tube”.

Deşi majoritatea călătoriilor care implică centrul Londrei sunt efectuate cu transportul public, iar exteriorul orasului este dominat de către maşină, inelul interior, drumul Circular de Sud şi Nord , şi autostrada din exteriorul orbital încercuiesc oraşul şi sunt intersectate de o serie aglomerate de rute radial autostrăzi, dar foarte puţine pătrund în interiorul Londrei. M25 este cel mai lung inel-autostradă din lume de 121.5 mile (195,5 km) lungime. Un plan pentru o reţea de autostrăzi pe întreg teritoriul oraşului (Planul de Ringways) a fost pregătit în anii 1960, dar a fost în cea mai mare parte anulat la începutul anilor 1970. În 2003, o taxă de congestie a fost introdusă pentru a reduce volumul de trafic, în centrul oraşului. Cu câteva excepţii, şoferilor li se cere să plătească £ 8 pe zi, pentru a conduce într-o zonă definită, care cuprinde cea mai aglomerată zonă din centrul Londrei. Posesorii de automobile care sunt rezidenţi ai zonei definite pot cumpăra un abonament pe sezon cu preţ redus, care este reînnoit lunar şi este mai ieftin decât un tarif corespunzător pentru autobuz. Londra este faimoasă pentru congestionarea traficului ei, cu autostrada M25, fiind cea mai aglomerată din ţară.

Capitala este un nod major de transport aerian internaţional cu spaţiul aerian cel mai mare din lume pentru un oraş. Opt aeroporturi folosesc cuvintele „Aeroportul Londra” în numele lor, dar cel mai mult trafic trece prin unul dintre cele cinci mari aeroporturi. Aeroportul Londra Heathrow (foto stanga) este cel mai aglomerat aeroport din lume, pentru traficul internaţional, şi este principalul nod al transportatorului-fanion al ţării, British Airways. În martie 2008, a fost deschis terminalul al cincilea şi se ia în calcul deschiderea unui al şaselea terminal. Un tip de trafic similar, cu adaosul unor zboruri low-cost şi zboruri pe distanţe scurte, este manipulat la Aeroportul Londra Gatwick. Londra Stansted Airport, punctul principal de acces pentru Ryanair şi Aeroportul Londra Luton deservesc mai ales zborurile low-cost, pe distanţe scurte. London City Airport, aeroportul cel mai mic şi cel mai central, este axat pe călătorii de afaceri, cu un amestec de servicii regulate pe distanţe scurte şi trafic business. Aeroportul Londra Southend este în curs de dezvoltare pentru servicii noi în 2009, pentru extinderea traficului business şi a serviciilor de marfă. Au existat controverse despre extinderea capacităţii, cum ar fi construirea unei a treia piste la Aeroportul Heathrow şi construirea unui nou aeroport.

Londra este un centru internaţional al artelor, muzicii, muzeelor, şi multor altora.

Ea găzduieşte cinci orchestre simfonice: London Symphony Orchestra (foto dreapta), London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Philharmonia şi BBC Symphony Orchestra. Principalele săli de concerte simfonice sînt Royal Albert Hall, Barbican Centre, Royal Festival Hall şi Queen Elizabeth Hall. Royal Opera House din Covent Garden este casa Operei Regale şi a Baletului Regal.

În Londra şi-au început activitatea trupe rock celebre precum The Clash, Led Zeppelin, Sex Pistols, The Libertines, sau Pink Floyd (foto dreapta). Săli de concerte rock celebre sînt Brixton Academy, Astoria sau Hammersmith Apollo.

Regiunea găzduieşte carnavaluri şi parade celebre, cum ar fi Carnavalul din Notting Hill, sau paradele de Sfîntul Patrick (17 martie) sau Sfîntul Gheorghe (23 aprilie).

În capitala se găsesc peste 30 de teatre, majoritatea concentrate în West End. Cele mai multe sînt comerciale şi pun în scenă musical-uri şi alte piese populare. Teatre „ne-comerciale” sînt National Theatre, The Globe (reconstrucţie fidelă a vechiului teatru al lui Shakespeare), Old Vic şi Young Vic.

Colecţia naţională britanică de artă occidentală veche (dinainte de 1900) este găzduită de National Gallery. Tate Modern conţine colecţii de artă occidentală de după 1900, iar Tate Britain găzduieşte colecţia naţională de artă britanică. National Portrait Gallery are o colecţie de portrete de personalităţi britanice renumite din toate timpurile.

Londra găzduieşte nu mai puţin de 240 de muzee. Cele mai cunoscute sînt British Museum (foto dreapta)cu antichităţi din toată lumea, Victoria and Albert Museum, arte decorative şi aplicate, Imperial War Museum, precum şi Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul de Ştiinţă, ambele din Kensington, sau Muzeul Londrei.

Mass-media naţională britanică este concentrată  şi este deseori acuzată că acoperă mai bine Londra decît restul ţării. Aici sînt editate toate ziarele naţionale, care, pînă în anii 1970, îşi aveau sediile pe Fleet Street, rămasă celebră ca stradă a jurnaliştilor. Există trei ziare locale în Londra: Evening Standard (foto stanga), Metro şi Standard Lite, ultimele două distribuite gratuit în fiecare dimineaţă în staţiile de metrou şi cale ferată.

Orasul reprezinta una din cele patru mari capitale ale modei, alături de Paris, Milano şi New York. Supermagazine celebre ca Harrods, Selfridges sau Harvey Nichols, sînt prezente aici, alături de o mulţime de boutique-uri şi magazine ale designerilor de top.

Londra a fost dintotdeauna centrul vieţii religioase a Regatului Unit, în ciuda faptului că primatul Bisericii naţionale, Biserica Anglicană, îşi are sediul la Canterbury. Cei doi episcopi anglicani ai Londrei sînt Episcopul Londrei, a cărui scaun este impozanta Catedrală Sf. Paul, şi Episcopul de Southwark, sub a cărui ascultare se află credincioşii de la sud de Tamisa. Evenimentele religioase importante au loc fie în Catedrala Sf. Paul, fie în Catedrala Westminster. Arhiepiscopul de Westminster este conducătorul catolicilor britanici. De asemenea, Londra este cel mai mare centru al Islamului în Regatul Unit; Moscheea Centrală din Londra este un obiectiv celebru la marginea parcului Regents Park. Templul hindus din Neasden este cel mai mare templu hindus din afara Indiei şi un exemplu remarcabil de clădire modernă construită în stil tradiţional. Peste două treimi din evreii din Marea Britanie locuiesc în Londra.

Cu o serie de universităţi, colegii şi şcoli, capitala are o populaţie de aproximativ 378.000 de studenţi, fiind un important centru de cercetare şi dezvoltare. Cele mai multe şcoli primare şi secundare din oras urmează acelaşi sistem de şcolarizare cuprinzător, ca restul din Anglia. Cu 125 000 de studenţi, Universitatea din Londra (foto stanga) este cea mai mare universitate cu contact de profesori care predau în Regatul Unit şi în Europa. Este alcătuită din 20 de colegii, precum şi mai multe instituţii mici, fiecare cu un grad ridicat de autonomie.

Londra a găzduit două Jocuri Olimpice, pe cele din 1908 şi pe cele din 1948. În iulie 2005 aceasta a fost aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2012, devenind astfel primul oraş care găzduieşte trei ediţii ale Jocurilor.

Tot aici se desfăşoară anual cel mai mare şi mai vechi turneu de tenis al tuturor timpurilor, Wimbledon (foto stanga). În istoria acestui turneu au rămas nume precum Rod Laver, Bjorn Borg, Boris Becker, Pete Sampras iar în zilele noastre istoria o scrie Roger Federer.

Unul din cele mai populare maratonuri ale lumii este Maratonul Londrei, care are loc în fiecare primăvară.

Cel mai popular sport în Londra, ca număr de spectatori, este fotbalul; două dintre cluburile de fotbal faimoase ale Angliei se găsesc în Londra: Arsenal FC (foto stanga) în Highbury şi Chelsea FC (foto dreapta) în Fulham.