Austria – relief, clima, economie si energie

Din punct de vedere georgrafic, Austria este formata din Alpii Rasariteni, ce ocupa 62% din suprafata totala, Dealurile Subalpine si Subcarpatice, care 5418_SCALED_800x600alcatuiesc 12%, zonele colinare din jurul Campiei Panonice, ce formeaza 12% din suprafata tarii. O zona muntoasa, mult mai mica decat cea alpina se gaseste la nord si este denumita „platoul de granit austriac”. O intalnim in Podisul Boemiei si cuprinde  10% din teritoriul statului. Porțiunea austriacă adepresiunii Vienei reprezintă 4%. Cea mai inalta culme muntoasa este Gorbglockner (foto dreapta), ce se afla la o altitudine de 3797 de metri, in Masivul Hohe Tauern.

Clima este temperat-rece si predomina vanturile de vest umede. Temperaturile pe timp de iarna oscileaza intre – 10 si 0 grade, pe timp de vara sunt relativ ridicate, ajungand pana la temperaturii medii de 25 de grade, iar maxima ajunge pana la 39,7 grade.

Din punct de vedere economic Austria se afla pe locul 12 in lume dupa PIB pe cap de locuitor, avand o economie de piata sociala bine dezvoltata si un nivel de trai ridicat. Până în anii 1980, multe din companiile industriale de aici fuseseră naționalizate. Mai recent, însă, privatizarea a redus prezența statului în economie la un nivel comparabil cu alte economii europene. Mișcările sindicale sunt deosebit de puternice și au o mare influență asupra politicii muncii. Turismul internațional este cea mai importantă parte a economiei naționale.

Germania este principalul partener comercial istoric al Austriei, astfel că țara este vulnerabilă la schimbările rapide din economia germana.

Moneda Euro si a fost introdusa la 1 ianuarie 1999, monedele și bancnotele intrand în circulație la 1 ianuarie 2002. In trecut, statul folosise silingul austriac din decembrie 1924. Șilingul a fost scos temporar în urma Anschlussului în 1938 și a fost reintrodus după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în noiembrie 1945.

2012Austria5euro1A2Austria are una dintre cele mai bogate game de monede de colecție din zona euro, cu valori nominale de la 10 la 100 de euro. O monedă excepțională de 100.000 de euro a fost emisă în 2004. Acestea sunt o veche tradiție națională. Spre deosebire de emisiunile normale, ele nu pot fi folosite pentru plăți în toată zona euro. De exemplu, o monedă comemorativă austriacă de 5 euro (foto stanga) nu poate fi utilizata în alte țări.

n 1972, guvernul a demarat construcția unei centrale termonucleare la Zwentendorf pe Dunăre, în urma unui vot unanim în parlament. În 1978, la un referendum, aproximativ 50,5% din cetățeni au votat împotriva energiei nucleare, și 49,5% pentru, iar parlamentul a adoptat apoi în unanimitate o lege prin care se interzicea utilizarea energiei nucleare pentru producerea de electricitate.

Austria produce majoritatea energiei sale prin hidrocentrale. impreună cu alte surse de energie regenerabilă, cum ar fi cea eoliană, solară și cu centralele cu biomasă, cantitatea de energie produsă din surse regenerabile se ridică la 62,89%, din energia utilizată în total in intreaga tara, restul fiind produsă prin termocentrale cu gaz și petrol.

Zurich

Zurich_2412372bOrasul Zurich (foto stanga) are o suprafață de 91.88 km patrati, din care 4.1 km ² este compus din lacul cu acelasi om. Localitatea veche se întinde pe ambele maluri ale râului Limmat. Malurile Limmat ocupa cea mai mare parte a zonei.

Din punct de vedere climatic, in aceasta regiune predomina un climat umed continental sau oceanic, cu patru anotimpuri diferite. Precipitatiile sunt frecvente, datorita vanturilor care bad dinspre vest.

Cele mai populate zone sunt cele din jurul Limmat. Exista zone vaste de padure ca Adlisberg, Zürichberg, Käferberg, Hönggerberg și Uetliberg. Parcuri mari sunt de asemenea situate de-a lungul lacului. Terenurile agricole sunt situate în apropiere de Affoltern și Seebach. Din suprafața totală a municipiului Zürich (în 1996, fără lac), 45,4% sunt asezari, industrie și comerț, 15,5% sunt transporturi, 26,5% sunt păduri, 11%: este agricultura și 1,2% este apă.

Zurich reprezinta cel mai mare oras din Elvetia, din punct de vedere demografic, numarand astfel 1.758.961 de locuitori.

Din punct de vedere economic, regiunea este un centru financiar global foarte importat, Greater Zürich Area fiind centrul economic din Elveția și casa unui număr mare de companii internationale. Industria de servicii cuprinde aproape patru cincimi din muncitori. Alte industrii importante sunt industria usoara, de mașini și industria textilă și turism.

Cele mai multe bănci elvețiene au sediul în Zürich și există numeroase bănci străine în zona Greater Zürich.

Bursa de Valori, a fost înființată în 1877 și este în prezent al patrulea cel mai important din lume.

Mai este deasemenea si un mare centru comercial, deoarece gasiti aici cele mai importante 50 de companii din tara cu sediul social in Zurich, printre care: UBS, Credit Suisse, Swiss Re și Zurich Financial Services.

Zürich este sediul federației internaționale de fotbal, FIFA (foto centru jos).

Zurich are foarte multe obiective turistice frumoase, care merita vizitate. Zunfthaus zur Meisen este o casa superba in stil baroc aflata pe partea nordica a Münsterhof-ului, ce detine o colectie de ceramica din secolul XVIII a Muzeului National Elvetian.

Cel mai nordic varf din lantul muntos Albis se numeste Uetliberg si are 871 m inaltime.

Regensberg semnifica cel mai bine pastrat oras medieval din tara si il gasiti pe coasta estica a dealurilor Lägern. a fost fondat in jurul anului 1245 de baronii de Regensberg. Turnul rotund, de 21 m inaltime al castelului din secolele XVI – XVII si un sant de evacuare a apei de 57 metrii adancime in partea superioara dateaza din vremea constructiei sale. Biserica, construita in secolul XIII, a fost reconstruita in 1506. Printre batranele case ale burghezilor restaurate cu grija se gaseste casa „Rote Rose”, pe jumatate construita din lemn in 1540, cu notabilul Muzeu Rose al pictorului Lotte Günthard.

Muzeul Rietberg se gaseste intr-o cladire neoclasica construita dupa modelul Villa Albani din Roma. Acesta a fost ridicat in anul 1857 si se spune ca este o copie identica a romanei Villei Albani.

Exponatele din afara culturii non-europene includ sculptura indiana, imagini cu temple si sculpturi de bronz din Tibet, decoratiuni gravate chinezesti, obiecte budiste, ceramica si jad, precum si sculpturi, masti si statuete din bronz ale triburilor africane si artizanate din Pacific, Orientul Apropiat si America de Nord.

Muzeul National de Istorie Elvetian (foto dreapta) se afla intr-o cladire asemanatoare cu un castel si cuprinde artifacte ce dateaza din Epoca de Piata pana inmuzeu prezent.

Principalele atractii ale muzeului sunt Globul celestial al lui Jost Bürg (1594), devenit un simbol european, racle religioase din secolele XII si XVI si roti antice, considerate printre cele mai vechi din lume. Alt punct de interese major este Armurierul, unde se gasesc arme si armuri elvetiene folosite in lupta intre anii 800 si 1800.

Galeria de Arta se situaza in Heimplatz si contine o importanta colectie de imagini si sculpturi din antichitate pana in prezent. In dreapta intrarii poate fi vazuta o portiune destul de mare dintr-o sculptura din bronz,  „Poarta Infernului” de Auguste Rodin (1880 – 1917).

De asemenea, mai sunt de vazut si picturile impresionistilor francezi, precum Manet, Monet si Cézanne, artistilor avangardisti internationali ai secolului XX precum Klee, Mondrian, Picasso, Chirico, Matisse, Chagall, si multe exponate intr-o colectie dadaista.
Departamentul de sculptura moderna detine obiecte inca din vremea lui Rodin, cu opere de Moore, Picasso, Barloch, Maillot, Rodin, Segal, Caler si Tinguely. Colectia grafica are aproximativ 80.000 de desene si imprimari de J. H. Füssli, S. Gessner, F. Hodler, F. Hegi, L. Corinth, A. Dürer, Raffael si Rembrandt, P. Klee, F. Glarner, C. Amiet, M. Klinger si miscarea concreta din Zurich.

Bahnhofstrasse este o strada lunga de 1200 metri care se extinde de la statia principala catre lac. Sectiune de mijloc a strazii a fost construita in 1857 dupa umplerea unui vechi sant, Fröschengraben; partea inferioara, catre lac, a fost construita incepand din 1877, iar partea superioara catre statie in 1885.

cioco 3Asezata langa vechea piata istorica Münsterhof, Biserica Fraumünster dateaza din 853. Cea mai frumosa parte a cladirii reprezinta turnul inalt si albastru.  Printre caracteristici arhitectonice marcante ale bisericii se numara corul in stil Romanesque si imensa si elaborata orga, insa principala atractie o reprezinta cinci vitralii minunate realizate de Marc Chagall in 1970.

Konditorei Sprüngli (foto stanga) este cea mai importanta marca de ciocolata din Elvetia, ce a fost impartita aproximativ acum un secol  in fabricile de ciocolata Lindt si Sprüngli. Firma mai detine si sapte magazine.

Franta-partea a II-a

Franța metropolitană (foto stanga) se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii și Marea Nordului și de la Munții Alpi și Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului, țara este denumită colocvial ca Hexagonul. Se învecinează cu: Belgia (620 de km), Luxemburg (73 de km), Germania (450 de km), Elveția (572 de km), Italia (515 km), Monaco (4,5 km), Andora (57 de km) și Spania (650 de km). Franța are frontiere cu Brazilia (700 de km), Surinam (520 de km)[6] și o frontieră nematerializată cu Antilele Olandeze (10,2 km) în Insula Sfântul Martin.

Tara posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul și vestul țării până la lanțurile muntoase din sud (Munții Pirinei) și sud-est (Munții Alpi), aceștia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc-4.810 de metri (foto dreapta). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munții Vosgi, precum și largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și Sena.

Suprafața totală este de 551.659 de km², Franța fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafață.

Din punct de vedere administrativ sttul se imparte in 26 de regiuni. 22 se găsesc în cadrul Franței metropolitane, în partea continentală plus Corsica, iar patru sunt regiuni de peste mări.

Pe lângă cele 26 de regiuni și 100 de departamente, Republica Franceză este alcătuită și din cinci colectivitați de peste mări, din care Noua Caledonie are un statut special, și trei teritorii speciale nelocuite. Colectivitățile și teritoriile de peste mare sunt părți ale Republicii, dar nu fac parte din UE. Teritoriile din Pacific continuă să folosească francul CFP, al cărui valoare este raportată la euro.

Franța mai are sub control un număr de insule nelocuite în Oceanul Indian și în Oceanul Pacific: Bassas da India, Clipperton, Europa, Glorioso, Juan de Nova, Tromelin (foto stanga).

Economia este o combinație de multe întreprinderi private, peste 2,5 milioane companii înregistrate și de importante, dar în scădere, intervenții ale guvernului care păstrează o influență puternică asupra anumitor sectoare economice fiind principalul acționar la numeroase societăți considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, construcții de aeronave, etc.). Totuși guvernul a început să își relaxeze controlul asupra anumitor sectoare și a început să vândă o parte din acțiunile sale la anumite companii cum ar fi France Télécom, Air France (foto dreapta), precum și numeroase societăți din domeniul asigurărilor, finanțelor și din industria apărării.

Tara este membră din G8, grupul celor mai industrializate națiuni, fiind considerată în 2005 ca cea de a șasea economie mondială după Statele Unite, Japonia, Germania, China și Regatul Unit si deasemenea, reprezinta una dintre cele 11 țări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie 1999, aceasta înlocuind complet Francul Francez la începutul anului 2002.
PIB-ul per locuitor în Franța este semnificativ mai mic decât cele din alte state din OECD, fiind comparabil cu cel al țărilor dezvoltate din UE, situat la aporximativ 30% din cel al Statelor Unite. Motivul este faptul că procentajul populației franceze în activitate este mai mic decât cel din alte țări, astfel încât PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic, în ciuda productivității ridicate. Dintre țările OECD Provincia franceza are unul dintre cele mai mici procente de populație lucrătoare cu vârtsta între 15 și 64 de ani, de doar 68.8% în 2004, față de 80% în Japonia, 78,9% în Regatul Unit, 77,2% în SUA și 71% în Germania. Acest fenomen se datorează șomajului relativ important: 9% din populația activă, posibilitatea facilă de a prelungii studiile și ajutoarele din partea guvernului, din ce în ce mai rare în ultima vreme, pentru ca angajații din anumite domenii să poată ieși la pensie mai repede.

Mulți economiști consideră că principala problemă a economiei franceze nu este productivitatea, ci lipsa reformelor economice care să permită unui procentaj mai important din populația activă să lucreze. Punctele de vedere de dreapta susțin că orele de muncă scurte și greutatea de reformare a pieței muncii sunt punctele slabe, iar punctele de vedere de stânga menționează lipsa politicilor guvernamentale de creare a justiției sociale. Încercări recente ale guvernului de a modifica piața de muncă pentru tineri pentru a combate șomajul s-au lovit în anul 2006 de o rezistență importantă manifestată prin proteste ample.

Parisul (foto stanga) și împrejurimile sunt destinațiile cele mai importante, urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur și stațiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinații.

Franța are o importantă industrie aerospațială reprezentată de concernul european Airbus și este singura putere europeană (în afară de Rusia) care are propria sa bază de lansare de rachete spațiale (Centre Spatial Guyanais). Ea este de asemenea cea mai independentă țară din punct de vedere engergetic dintre țările Europei de Vest datorită investițiilor importante în domeniul energie nucleare, lucru care face din aceasta, unul dintre cei mai mici producători de gaze cu efect de seră, dintre cele mai industrializate națiuni din lume. Peste 80% din nevoile de energie electrică ale țării sunt produse de centrale nuclearo-electrice (86,9% în 2005).

Procentajul mare de terenuri fertile, cumulate cu utilizarea tehnologiilor moderne și importantele subvenții europene (aproximativ 14 miliarde dolari) au făcut din Franța principalul producător și exportator agricol din Europa și al doilea exportator mondial de produse agro-alimentare după Statele Unite. Cu toate acestea, datorită înaltului nivel de tehnologizare, sectorul primar al industriei nu ocupă decât 4% din populația activă. Principalele produse de export sunt grâul, păsăret, produse lactate, carne de vită și porc precum și renumitele vinuri franțuzești (foto dreapta).

Flandra-Belgia

Flandra (foto stanga) este o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia. Actualmente termenul generic se referă la două entități federale belgiene: Regiunea Flandra și Comunitatea Flamandă, ambele conduse de un singur guvern și parlament instituții aflate la Bruxelles.

Limba oficială a tuturor instituțiilor flamande este limba neerlandeză. Franceza se bucură de un statut special în 12 comune cu facilități situate la frontiera cu regiunea Valonia și în jurul Regiunii Capitalei.

Orasul este format din două regiuni geografice principale: câmpia Yser-ului și coasta Mării Nordlui (foto dreapta) în vest și câmpia din nord-est. Prima este alcatuita dintr-un relief nisipos și soluri aliviale, cu altitudini foarte joase. Mare parte din acest teritoriu a fost canalizat și au fost amenajate poldere protejate de diguri. Câmpia centrală începe în bazinul fulviului Schelde și cu o altitudine situată între 5 și 30 m în extremitatea sudică, la frontiera cu Valonia, și estică, la frontiera cu Olanda, relieful este mai pronunțat, fiind sub forma unor văi largi, cu altitudini ce depășesc 150m. În exclava Voeren, situată între frontiera olandeză și provincia Liège se atinge altitudinea maximă a regiunii, 288 m.

Climatul este temperat maritim, cu precipitații importante de-a lungul anului. Temperatura medie lunară variează între 3 °C în ianuarie și 18 °C în iulie, iar precipitațiile medii lunare variează între 65 mm în ianuarie și 78 mm în iulie.

PIB-ul total al Regiunii Flamande era de 165.847 milioane de Euro în 2004, iar PIB-ul la paritatea puterii de cumpărare era cu 23% deasupra mediei UE.

Flandra a fost una dintre primele regiuni Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Inițial dezvoltarea s-a bazat foarte mult pe industria textilă și alimentară. În anii 1840 a avut loc o criză a industriei textile iar regiunea a fost cuprinsă de foamete. După cel de al doilea război mondial Ghent (foto stanga Ghent-Gravensteen Castle) și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare. Ea a atras de asemenea numeroase investiții străine datorită forței de muncă bine instruite. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de receseie datorită crizelor petroliere. Declinului industriei metalurgice și politicile economice mai liberale din Flandra au făcut ca centrul economic al Belgiei să se deplaseze dinspre regiunea minieră și metalurgică Valonia spre nord fiind actualmente concentrat în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Gent.

Actualmente economia este orientată în principal spre sectorul serviciilor, diversele industrii implantate în regiune fiind însă principalul atuu. Aceasta este puternic orientată pe exporturi de bunuri cu valoare adăugată importantă. Principalele produse de import sunt: petrol și produse petroliere și chimice, textile, îmbrăcăminte și accesorii, utilaje industriale și alimente. Principalele produse de export sunt produse alimentare, textile, materiale plastice, produse petroliere și automobile. Principalii parteneri economici sunt Germania, Olanda, Franța, Regatul Unit, Italia și Statele Unite.

Una dintre particularitățile economiei Flandrei este dezvoltarea în Anvers a comerțului și a industriei de prelucrare a diamantelor (foto dreapta). Orașul are patru burse de diamante. Centrul mondial din Anvers joacă un rol important în stabilirea standardelor și a eticilor profesionale precum și în promovarea intereselor orașului ca centru al industriei diamantelor și în instruirea personalului. După cel de al doilea război mondial, comerțul a fost dominat de comunitatea evreiască hasidică de aici. În ultimele două decenii din ce în ce mai mulți comercianți de origine indiană sau armeniană au crescut în importanță.

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată, atât cea rutieră cât și cea feroviară și în special cea maritimă. Anvers (foto stanga) este al doilea port european după Rotterdam și este conectat la o rețea importantă de canale și văi navigabile.

Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Flandrei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux.

Populația regiunii era de 6.117.440la începutul anului 2007. Din locuitorii Regiunii capitalei, aproximativ 15% sunt considerați flamanzi. Anvers , Ghent, Bruges și Louvain (foto dreapta) sunt cele mai mari orașe din Flandra.

Aproximativ 75% din flamanzi sunt botezați în Biserica Romano-Catolică, dar mai puțin de 8% participă regulat la slujbe. Aproape jumătate din locuitori se declară agnostici sau atei, 47% se declară catolici iar islamul este a doua religie ca importanță cu doar 3,5% din populație.

Belgia

Regatul Belgiei, cunoscut ca Belgia (steag foto dreapta) este o tara in Europa de Vest. Reprezinta unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene si gazduieste majoritatea institutiilor acesteia precum si alte institutii internationale importante, inclusiv OTAN. Ea ocupa un teritoriu de 30.528 Km/2 si are o populatie de 10,5 milioane locuitori. Se invecineaza cu Tarile de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franta si Marea Nordului.

Tara este situata pe frontiera ce desparte Europa germanica de cea latina, iar cele doua mari regiuni marcheaza acest lucru. Regiunea de limba neerlandeza Flandra (foto stanga), aflata in jumatatea de nord a tarii, are 58% din populatie, iar regiunea de limba franceza Valonia (foto dreapta), asezata in partea de sud, are 32% din populatie. regiunea capitalei Bruxelles, oficial bilingva, se gaseste in Regiunea Flamanda si are 10% din populatie.

Numele ‘Belgia’ este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extremitatea nordică a Galiei, locuită inițial de către belgi, un amestec de popoare celtice și germanice. Aceștia sunt menționați de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: „Horum omnium fortissimi sunt Belgæ„.

Belgia este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară.

Șeful statului este Regele, actualmente Albert al II-lea (foto stanga), dar acesta are prerogative reduse. El numește prim ministrul, dar acesta trebuie să aibă sprijinul parlamentului. Prim ministrul este șeful guvernului federal, format dintr-un număr egal de miniștri neerlandofoni și francofoni. Sistemul juridic este bazat pe dreptul civil ce își are originile în Codul Napoleonian. Curtea de Casație este nivelul cel mai înalt al ierarhiei juridice, situată pe un nivel superior față de Curtea de Apel.

Parlamentul (Parlament Belgian-foto dreapta) federal este bicameral format din Senat și Camera Reprezentanților. Primul este format din 40 membri aleși, 21 reprezentanți ai comunităților și 10 membri cooptați. Membrii majori ai familiei regale care figurează în lista de succesiune la tron sunt senatori de drept. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanți aleși în 11 arondismente electorale, prin vot proporțional. Deoarece Belgia este una dintre puținele țări cu participare la vot obligatorie, detine si una dintre cele mai mari prezențe la vot.

Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia, agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a locuințelor, planificarea orașelor și regională, conservarea naturii și comerțul exterior. Regiunile supraveghează provinciile, comunele și companiile de utilități intercomunale.

Teritoriul Belgiei (foto stanga) are o întindere de 30.528 km² și se împarte din punct de vedere geografic în trei regiuni: câmpia litorală în nord-vest, platoul central și ținuturile muntoase ale Ardenilor din sud-est. Urmând exemplul Țărilor de Jos, în câmpia litorală au fust amenajate poldere ce au permis recuperarea unor teritorii din Marea Nordului, însă procentajul acestora este foarte mic. Platoul central este o vale fertilă iar ținutul muntos este o vale stâncoasă acoperită de păduri care se întind până în nordul Franței. Aici se găsește Signal de Botrange, cel mai înalt punct al țării, ridicându-se la 694 metri față de nivelul mării. Principale fluvii sunt Escaut și Meuse.

Climatul este temperat cu influențe maritime puternice, cu precipitații importante pe tot parcursul anului. Temperaturile medii lunare variază între 3 °C în ianuarie și 18 °C în iulie iar precipitațiile medii variază între 51 mm în februarie și 78 mm în iulie.

Economia tarii și infrastructura sunt puternic integrate cu cele a Europei de Vest. Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece țări în clasamentul comerțului internațional. Economia este caracterizată de o forță de muncă foarte productivă, un PIB ridicat și exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere și chimice, diamante brute, îmbrăcăminte și accesorii și textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oțel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.

Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiționale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană și politica de economie deschisă. În 1999, aceasa a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian (foto dreapta) definitiv în 2002. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux.

Regiuna a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră și metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial Ghent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere și a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al țării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Ghent (Bruxelles-foto stanga).

În intervalul 1990 – 2009, Belgia a primit Investiții străine directe de 830 de miliarde de dolari. În anul 2009, acestea, au fost de 33,7 miliarde dolari, față de 110 miliarde în anul 2008.

Va urma…