Germania- conditii climatice, apele, vegetatia, solurile si fauna.

Conditii climatice

In vestul si nordul Germaniei (foto dreapta-  Orasul Munich din Germania) exista o clima temperat-oceanica, cu temperaturi de +1 grad C, in ianuarie. In sezonul cald temperaturile sunt mai moderate, ploile ajungand la 750 mm/an. Influenta oceanica se remarca si in numarul zilelor cu zapada care creste de la 10 zile in vest, la peste 30-40 zile in est.

In partea centrala a tarii, iarna, patrund mase reci continentale de tranzitie, iar vara caldura specifica acestora.

Temperaturiile medii anuale ale lunii ianuarie scad sub -3 grade C, iar vara urca frecvent la peste 20 grade C. Muntii si podisurile de aici primesc pana la 1500 mm precipitatii in timpul unui an, anotimpul cel mai umed fiind toamna.

In Germania de Sud, in Podisul Bavariei temperatura medie a lunii ianuarie este cuprinsa intre 1-3 grade C., iar in iulie intre 15-18 grade C. Cantitatea de precipitatii este de 3000 mm, din care o buna parte sunt sub forma de zapada. Vara predomina ploile de conventie.

Apele

Cele mai importante ape din Nord sunt: Oderul, Elba, Saale si Rhin. Sursa principala de alimentare o reprezinta ploile oceanice. Nivelul apelor cresc substantial in luna mai si un maxim secundar in ianuarie, ca urmare a ploilor oceanice.

In regiunea Germaniei Centrale reteaua de ape este aceiasi ca in nord, de aici izvorand si cea mai mare artera hidrografica Dunarea.

Rhinul (foto stanga) izvoraste din Alpii Elvetieni, trece in cursul superior intre Alpii Lepontini si Glarici si se varsa in lacul Boden. De aici pe granita dintre Elvetia si Germania strabate orasul Basel, apoi se indreapta spre nord prin Campia Alsaciei. Traverseaza in continuare Regiunea Sistos Rhenana, unde se intersecteaza cu raurile Neckar, Main, Lahn, Sieg. Se varsa in Marea Nordului.

 

Elba (foto dreapta), al doilea ca importanta, isi are izvoarele in Muntii Sudeti si se varsa printr-un estuar in MareaNordului. Pe malurile acestui mare golf se afla orasul Hamburg, metropola Germaniei de Nord.

Vegetatia, solurile si fauna

Dispunerea zonala a vegetatiei se datoreaza conditiilor climatice.

In nord, ca si in partea centrala, predomina speciile central-europene, iar mai spre sud cele din estul Europei. Acolo unde padurile de conifere formeaza palcuri, ele sunt asociate cu pasuni si fanete.

Spre sud domina padurea de amestec sub care s-au dezvoltat podzolurile, solurile brune, iar in luncile raurilor, pe depozitele fluviatile solurile aluviale si de poldere. Animalele se gasesc mai ales in rezervatii, cum ar fi cerb, elan, mistret.

In Germania de Sud vegetatia, solurile si animalele cunosc o etajare, dezvoltat fiind etajul coniferelor care urca la peste 2000 m. Mai jos se intalnesc paduri de amestec si paduri de foioase. Din etajul subalpin si alpin nu lipsesc jneapanul, ienuparul, merisorul si solurile acid-montane, de pajisti alpine. In lumea vietuitoarelor un loc aparte il ocupa marmota alpina (foto stanga).

Germania – cadrul natural

Germania (foto dreapta- steag Germania) este pozitionata intre tarile europene, la aceeasi latitudine. Cuprinde unitati si subunitati foarte vechi din punct de vedere genetic, dar si foarte noi, apoi unitati joase de campie aflate sub nivelul marii si unitatile alpine, care depasesc 2900 m.

De la nord la sud, se deosebesc aici urmatoarele trei regiuni fizico-geografice:

  • regiunea campiilor si colinelor din nord;
  • regiunea podisurilor si culmilor hercinice in partea centrala;
  • regiunea piemontana, colinara si alpina a Bavariei in sud.

Regiunea nordica a Germaniei se desfasoara intre litoralul Marii Nordului si al Marii Baltice in nord, regiunea hercinica in sud, granitele cu Polonoa si Olanda in est si vest.

Tot aici pe directia est-vest zona este traversata de culoare glaciare largi, modelate apoi, de reteaua de ape, printre care: Warthe, Elba (foto dreapta), Oder, Peene, Spree. Intalnim morene si vai, lacuri, turbarii, toate acestea apartinand fazelor glaciare si interglaciare Elster, fiind cea mai extinsa, apoi Saale si Vistula.

Alaturi de tarmul watt, un relief jos cu insule si stramtori si cel cu cordoane care au barat golfuri transformandu-le partial in lagune, cu dune, cu mici faleze si cu insule ca in regiunea estica a peninsulei Jutlanta din Danemarca apare, de data aceasta legat in cea mai mare parte de maree, tarmul cu estuare: Ems, Elba, Wesser.

Pe campii sunt situate coline si anume: Colinele Baltice, Colinele Flaming, Colinele Lausitz, aflate in sudul regiunii Berlin, Colinele Borde la vest de Magdeburg, Colinele Elm de 322 m, din sudul orasului Helmstedt.

Regiunea podisurilor si culmilor muntoase hercinice din partea centrala reprezinta un mozaic morfologic si petrografic, avand inaltimi ce trec de 1000 m in Muntii Padurea Neagra (foto stanga) cu 1495 m. Podisurile cu inaltimi intre 500-600 m sunt separate prin largi culoare de vale.

Masivul Sistos Rhenan se gaseste de o parte si de alta a Rhinului avand pe dreapta podisurile Taunus de 880 m, Westerwald de 657 m, Sauerland de 841 m, iar pe partea stanga Hunsruck de 816 m si Eifel de 746 m. Aceste podisuri si culmi joase sunt separate de catre culoare de vale numite grabene si depresiuni, prin care trec afluenti ai Rhinului, cum ar fi: Meuse, Mosselle, Sieg, Lahn.

In cadrul Podisului Franconiei intra: Colinele Neckar cu 300 m, Podisul Odenwald cu 626 m,

Masivul vulcanic Rhon cu 950 m, Jura Suaba cu 1015 m, Jura Franconiana.

Horstul Harz, avand varful Brocken de 1142 m este situat intre vaile Leine si Saale. In sudul sau intalnim Horstul Dun. Tot aici mai gasim : Padurea Teutoburgica de 336 m si Padurea Turingiei de 795 m, care sunt alcatuite din sisturi cristaline.

Zona piemontana si alpina a Bavariei cuprinde Podisul Bavariei, cu altitudini cuprinse intre 400-1000 m  si Alpii Bavariei (foto dreapta), a caror inaltimi trec de 2900 m, in varful Zugspitze.

Dunarea colecteaza aici un numar sporit de ape care traverseaza podisul de la sud catre nord.

 

Harta Germaniei