Voltaire

voltaire-quotes-being-rightPe numele sau adevarat François-Marie Arouet, Voltaire (foto stanga) s-a nascut pe 21 noiembrie 1694 la Paris si a murit pe 30 mai 1778, in acelasi loc. A fost un renumit scriitor si filozof al iluminismului francez.

In anul 1711 a inceput sa studieze Dreptul, la rugamintile tatalui sau, dar nu l-a finalizat, el fiind interesat mai mult de discutiile intelectualilor, scriitorilor si aristrocratilor, ce aveau loc in palatele sau cafenele din Paris.

Din cauza scrierilor sale critice foarte dure la adresa nobilimii franceze, in anul 1717 a fost inchis pentru unsprezece luni la Bastilia. Pentru a nu fi arestat pentru a doua oara in perioada 1726-1729 a stat in Anglia.

El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism.

Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice.

Cu ajutorul Madamei de Pompadour, Voltaire a fost numit istoriograf si acceptat in Academia Franceza.geneva_city03

În 1755 s-a stabilit lângă Geneva (foto dreapta), unde și-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca „Ințeleptul din Ferney”.

Scriitorul s-a remarcat prin scrieriile sale arogante, dar si prin toleranta sa, asa cum reiese si din afirmatia Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aș lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați.

Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Alaturi de Jean-Jacques Rousseau a fost un initiator al Revolutiei Franceze.

Operele sale

  • Edipe (1718)
  • Lettres philosophiques (1731)
  • Le siècle de Louis XIV (1751)
  • Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
  • Essai sur les moeurs (1756)
  • Candide (1759)
  • Histoire de l’Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
  • Traité sur la tolerance (1763)
  • Dictionnaire philosophique (1764)
  • Zaïre
  • Traité sur la tolérance

Boboteaza

boboteazaPe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătorește botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza (foto dreapta). Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.

Biblia vorbește despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergatorul lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și marturisească pacatele și să se pocăiască, spunandu-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

botezul domnuluiSfânta Evanghelie ne povestește că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan (Isus botezat de Ioan Botezatorul- foto stanga), care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”. Și, ieșind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiții în legatură cu această zi. De exemplu, în localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele.

În tradiția populară românească, Boboteaza este și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele râului. Acum se colinda, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curațire și de îndepartare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.

In memoriam Sergiu Nicolaescu 1930-2013

Astazi a plecat dintre noi un mare actor, dar nu in ultimul rand un mare regizor, care a lasat in urma ceva  foarte valoros: un tezaur cu peste 60 de filme. Dumnezeu sa-l odihneasca!!!

Sergiu Nicolaescu

https://www.youtube.com/watch?v=S-aNr1l-BDk

Arhanghelul Gavril

Numele Gabriel (Gavril sau Gavriil) semnifică în limba ebraică „Dumnezeu este puterea mea”.

Este menționat de patru ori în Biblie, niciodată însă ca „arhanghel”: de două ori în Daniel (8.16 și 9.21) și de două ori în Luca (1.19 și 1.26). După evanghelistul Luca, Gabriel ar fi anunțat atât nașterea lui Ioan Botezătorul, cât și a lui Isus. De fiecare dată apare ca un mesager care aduce vești importante.

Arhanghelul Gabriel este, alături de Arhanghelul Mihail, unul dintre cei mai importanți îngeri în cadrul tradiției iudeo-creștine și a celei islamice. Este cel de-al doilea în rang printre Arhangheli.

Profetul Mahomed afirmă că Gabriel (Jibrail), cel cu 140 de perechi de aripi, i-ar fi dictat Coranul, vers cu vers. În tradiția islamică, Gabriel este considerat a fi spiritul divin al adevărului. În tradiția ebraică Gabriel este îngerul pedepsei divine care s-a abătut asupra așezărilor Sodoma și Gomora.

Arhanghelul Mihail

Arhanghelul Mihail (foto dreapta)  este un arhanghel în învățăturile creștine, evreiești și islamice.

În ebraică, Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?” , care este interpretată în mod tradițional ca o întrebare retorică: „Cine este ca Dumnezeu?” (la care se așteaptă un răspuns negativ), pentru a sugera faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu. În acest fel, Mihail este reinterpretat ca un simbol de umilință în fața lui Dumnezeu.

În Biblia ebraică Mihail este menționat de trei ori în Cartea lui Daniel, o dată ca un „prinț mare, care se ridică pentru copiii poporului tău”. Ideea că Mihail a fost avocat al evreilor a devenit atât de răspândită că, în ciuda interdicției rabinice împotriva apelului la îngeri ca intermediari între Dumnezeu și poporul său, Mihail a ajuns să ocupe un anumit loc în liturgia evreiască.

În Noul Testament, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satana în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din cer îl învinge pe Satana. În Epistola lui Iuda se face referire la Mihail în mod special ca „arhanghel”. Sanctuare creștine pentru Mihail au apărut în secolul al patrulea, când a fost văzut pentru prima oara ca un înger vindecător, iar apoi de-a lungul timpului ca un protector și lider al armatei lui Dumnezeu, împotriva forțelor răului. Prin secolul al sașelea, devoțiuni pentru Arhanghelul Mihail au fost răspândite, atât în Bisericile de Est cât și în cele de Vest. În timp, învățăturile lui Mihail au început să varieze între confesiunile creștine.

După creștinarea Imperiului Roman, a fost considerat patron al Sfântului Imperiu Roman, iar apoi patron al Germaniei. În bisericile creștine de tradiție occidentală este sărbătorit pe 29 septembrie, iar în cele de tradiție orientală pe 8 noiembrie.