ATB

ATBATB (foto stanga) este un celebru Dj german, muzician si producator de muzica trance, dance, chill out. Pe numele sau adevarat André Tanneberger, acesta s-a nascut pe 26 februarie 1973 in Freiberg, Saxonia, Germania. Conform The DJ List germanul se afla pe primul loc, in topul celor mai buni Dj ai momentului.

Cariera sa a inceput la grupul de muzică dance Sequential One. A fost creierul grupului din 1993 până în 2002. În 1998, Tanneberger și-a început cariera solo sub numele ATB. Prima lui piesă a apărut sub numele de 9pm „Till I come” inclusă în albumul „Movin’ Melodies” (foto stanga sus) care s-a clasat pe primul loc în topurile din Marea Britanie în 1999. Cantecul conține un riff de chitară care a devenit foarte popular. Acest sunet de chitară, care l-a găsit din întâmplare, a devenit marca înregistrată a afișării sale timpurii. ATB continuă să evolueze și să se schimbe cu fiecare album. Stilul lui curent include mai multe voci și sunete variate, cu multe note de pian.

Lansează câteva discuri single în Marea Britanie, intitulate „Don’t Stop!” și „Killer” dar și în țara sa natală, Germania și în alte părți ale Europei, unde a lansat hit-uri ca și „I don’t wanna stop” și cover-ul „Olive’s” 1996 , hit-ul „You’re not alone”.

„Two Worlds” realizat în 2000, a fost al doilea lui album. Este alcătuit din două CD-uri bazate pe mai multe stiluri de muzică pentru stări diferite. Titlurile celor două CD-uri sunt : „The world of movement” și „The relaxing world’”. Acest album conține două melodii cântate alături de „Heather Nova”: „Love will find you” și „Feel you like a river”.dedicated

Al treilea album, „Dedicated” (foto dreapta) a fost realizat în 2002. Include două hit-uri „Hold you” și „You’re not alone”. În 2003 ATB lanseaza „Addicted to music”, care include de asemenea „I don’t wanna stop” și „Long way home”. În același an, ATB a realizat primul său DVD – „Addicted to Music (DVD)”. Conține toate video-urile, poze și documentare. Tot pe acest DVD se gasesc si hiturile  „Ecstasy” și „Marrakech”, care apar pe albumul „No silence” lansat in 2004.

În 2005, ATB a realizat Seven Years”, o compilație ce conține 20 de melodii, incluzând toate single-urile lui. Albumul include 6 noi melodii, printre care „Humanity” și în 2005 „Let you go” (prelucrare). Multe dintre recentele sale melodii o au ca solistă pe Robertei Carter Harison, membră a formației „Wild Strawberries”.

Următorul său album, „Trilogy”, a fost realizat pe 4 mai 2007.

Single-ul „Justify” a fost lansat pe compilația „The DJ 4 în the Mix”. Melodia „Renegade” a fost realizata pe 12 aprilie 2007. A treia melodie de pe album a fost „Feel Alive”, realizat în iulie același an.

Este căsătorit cu Anna Tanneberger, iar melodia „A dream about you” de pe albumul „Trilogy”, îi este dedicată.

A concertat în România de mai multe ori: pe data de 14 iulie 2007 la Arenele Romane pentru promovarea albumului „Triology”, pe 15 iulie 2011 ATB-Sunset-Beach-DJ-Session-2la clubul Kremlin din Bacău și pe 16 aprilie 2010 la clubul Kasho din Brașov.

Al optulea album, „Future Memories”, a fost realizat pe 5 mai 2009. Single-ul „What about us” a fost deja lansat și promovat. Tot in acelasi an, ATB figureaza pe locul 11 in top 100 cei mai buni DJ, primii clasati fiind Armin van Buuren (locul 1), Tiesto (locul 2) si David Guetta (locul 3).

Din 23 septembrie 2010, cea mai nouă melodie a lui ATB, „Could You Believe” a ajuns pe locul 7 în clasamentul US Billboard Dance/Club Play Songs.

Pe 8 martie 2011, DJ a anunțat numele noului sau album „Distant Earth”, iar pe 10 martie 2011 a precizat că acesta va fi lansat pe 29 aprilie 2011.

Pe 8 iunie 2012 ATB scoate compilatia “Sunset Beach DJ Session 2″ (foto stanga).

 

 

 

 

Ludwig van Beethoven

beethovenLudwig van Beethoven (foto stanga) a fost cel mai important compozitor german al muzicii clasice. S-a nascut pe 16 decembrie 1770 la Bonn si a murit pe 26 martie 1827 la Viena. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii. Dintre numeroasele opere nemuritoare se remarca:

  • 9 simfonii: a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial alUniunii Europene,
  • 5 concerte pentru pian si orchestra,
  • un concert pentru vioara si orchestra,
  • Missa Solemnis,
  • 32 de sonate pentru pian,
  • Sonata Kreutzer pentru vioara si pian,
  • 16  cvartete pentru coarde,
  • Opera Fidelio

Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe.

In 1787 face o calatorie la Viena, pentru a lua cateva lectii cu Mozart dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, din cauza înbolnăvirii și morții mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curții și cu orchestra teatrului din Bonn.

În noiembrie 1792, Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri. Acesta reușește să dobândească o independență, pe care și-a dorit-o cândva și Mozart.

În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Presburg (Bratislava). Apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate. Cu toate ascestea, el compune in continuare si anume: cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a „Eroica”, apoi sonata pentru pian op. 57 „Appassionata”, concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a (a „Destinului”) și a VI-a („Pastorala”).

Prin anul 1818, Beethoven (foto dreapta) devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau „caietele de 3-ludwig-van-beethoven-grangerconversații”, în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică, în 1819 compune „Variațiile-Diabelli” pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a „Missei Solemnis”, realizează ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde, în sfârșit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăși familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful.

Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

Din fragmente de partituri rămase de la Beethoven, Barry Cooper a reconstituit ceea ce el consideră a fi Simfonia a X-a, în Mi bemol major (E flat major), pe care compozitorul nu a mai apucat să o finalizeze. Nu se poate dovedi că toate aceste partituri au fost scrise în acest scop de Beethoven, dar există un consens între specialiști că el intenționa să mai compună o simfonie.

Robert Schumann

robert sRobert Schumann (foto stanga) a fost unul dintre cei mai mari compozitori romantici si pianisti germani, din prima jumatate a secolului al XIX- lea. S-a nascut pe 8 iunie 1810 si a  murit pe 29 iulie 1856. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei.

La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a și contribuit la un volum editat de către tatăl său cu titlul „Portrete ale bărbaților celebri”. Aflat încă în școală la Zwickau, citea, în afară de Friedrich Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, pe Lord Byron și autorii greci de tragedii.

În 1828 părăsește școala și după un turneu, unde îl întâlnește pe Heinrich Heine la Munchen, merge la Leipzig pentru a studia dreptul.

De Paște în 1830 îl ascultă pe Paganini la Frankfurt. În iulie în același an scrie mamei sale, „Întreaga mea viață a fost o luptă între Poezie și Proză, sau numește-o Muzică și Drept”. Până la Crăciun se află încă o dată la Leipzig, luând lecții de pian cu vechiul său maestru, Friedrich Wieck.

Moartea fratelui său Iulius precum și cea a cumnatei Rosalie în 1833 par a-l fi indus pe Schumann într-o profundă melancolie.

La 3 aprilie 1834 publica primul numar din lucrarea Die neue Zeitschrift für Musik. In vara aceluiasi an se logodeste cu Ernestine von Fricken, o Luckhardt_-_Johannes_Brahms_(ÖNB_10362903)fata de 18 ani. Ea era fiica adoptivă a unui om bogat din Boemia, ale cărui variații pe o anumită temă au stat la baza propriilor Studii simfonice ale lui Schumann. Schumann sfârșește logodna, din motive rămase până astăzi obscure.

Pe 3 octombrie 1835 Schumann l-a întâlnit pe Mendelssohn la casa lui Wieck din Leipzig, iar aprecierea sa față de marele său contemporan este arătată cu aceeași libertate generoasă care l-a remarcat în toate relațiile sale față de ceilalți muzicieni și care mai târziu i-a permis să recunoască geniul lui Brahms (foto dreapta) încă din perioada când acesta se afla în obscuritate.

În 1836 cunoștința dintre Schumann și Clara Wieck, deja cunoscută drept pianist, se dezvoltă în dragoste, iar la un an Schumann cere consimțământul tatălui Clarei pentru mariaj, însă este refuzat.

Intre anii 1840 si 1849, compozitiile cele mai importante din aceasta perioada au fost cele din Liederkreis de J. von Eichendorff (op. 39)Frauenliebe und Leben de Chamisso (op. 42), Dichterliebe de Heine (op. 48) și Myrthen, o colecție de melodii, inclusiv poeme de Goethe, Rückert, Heine, Byron, Burns și Moore. Piesele Belsatzar (op. 57) și Die beiden Grenadiere (op. 49), ambele la scrierile lui Heine, reliefează cel mai bine talentul de compozitor de balade, deși balada dramatică este mai puțin înrudită lui decât lirica introspectă.

robert-schumann-portraitÎntre 1850 – 1854 textele operelor lui Schumann (foto stanga) sunt extrem de variate. În 1850 devine succesorul lui Ferdinand Hiller ca director muzical la Düsseldorf; între 1851-1853 vizitează Elveția și Belgia, precum și Leipzig. În ianuarie 1854, Schumann merge la Hannover, unde audiază o interpretare a operei sale Das Paradies und die Peri”

La 27 februarie 1854 se aruncă în Rin. Este salvat de niște luntrași, dar odată adus la mal se confirmă nebunia sa. Deși biografii timpurii concluzionau că acest comportament al lui Schumann era datorat sifilisului, cercetări ulterioare au arătat improbabilitatea acestei ipoteze. Mai mult, multe dintre simptomele pe care le manifesta, inclusiv crize de activitate maniacă susținută alternând cu perioade de depresie profundă, indică spre dereglări polare. Este transportat la un azil privat în Endenich, în apropiere de Bonn, Germania, unde va rămâne până la moartea sa, la 29 iulie 1856. Este înmormântat la Bonn, iar în1880 pe mormântul său este amplasată o statuie realizată de sculptorul Adolf Donndorf.

Johannes Brahms

JohannesBrahmsJohannes Brahms (foto stanga) a fost un compozitor romantic german, ce s-a nascut pe 7 mai 1833 si a murit pe 3 aprilie 1897. Foarte multi l-au numit urmasul lui Beethoven. Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalți compozitori romantici. Prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven”.

Nascut la Hamburg, compozitorul a luat primele lectii de muzica de la tatal sau, care era contrabasist. Cel mai mult s-a remarcat la pian, iar acest lucru l-a ajutat la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. A mai invatat sa canta la violoncel, insa profesorul sau a retras acest instrument si astfel a trebuit sa renunte.

In anul 1853 merge intr-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi si il cunoaste pe marele compozitor german Robert Schumann.

Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată.

În 1862 se stabilește permanent la Viena și începe să se concentreze total asupra compoziției. Cu lucrări precum Un Recviem german, Brahms dobândește în final o reputație puternică și devine recunoscut încă din timpul vieții sale drept unul dintre marii compozitori.

Prima sa simfonie apare in anul 1876, dupa 10 ani de munca. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă 1877, 1883, 1885.

Lui Brahms i placea sa calatoreasca foarte mult, in special in Italia, in timpul primaverii  și de obicei se stabilea într-o așezare rurală plăcută în care putea compune în timpul verii. Îi plăcea în mod deosebit să petreacă timpul afară, unde simțea că putea gândi mai limpede.

În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms decide să renunțe la compus, isa mai tarziu se dovedeste că mai compus și în anii urmatori . A scris un număr de capodopere recunoscute, inclusiv cele două sonate pentru clarinet Op. 120 (1894) și cele Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge) Op. 121 (1896).

În timpul terminării melodiilor din cadrul Op. 121 Brahms cade lovit de cancer (sursele sunt incerte fie a fost vorba despre ficat sau pancreas). Condiția sa se înrăutățește treptat și la 3 aprilie 1897 moare. Este înmormântat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.