Zurich

Zurich_2412372bOrasul Zurich (foto stanga) are o suprafață de 91.88 km patrati, din care 4.1 km ² este compus din lacul cu acelasi om. Localitatea veche se întinde pe ambele maluri ale râului Limmat. Malurile Limmat ocupa cea mai mare parte a zonei.

Din punct de vedere climatic, in aceasta regiune predomina un climat umed continental sau oceanic, cu patru anotimpuri diferite. Precipitatiile sunt frecvente, datorita vanturilor care bad dinspre vest.

Cele mai populate zone sunt cele din jurul Limmat. Exista zone vaste de padure ca Adlisberg, Zürichberg, Käferberg, Hönggerberg și Uetliberg. Parcuri mari sunt de asemenea situate de-a lungul lacului. Terenurile agricole sunt situate în apropiere de Affoltern și Seebach. Din suprafața totală a municipiului Zürich (în 1996, fără lac), 45,4% sunt asezari, industrie și comerț, 15,5% sunt transporturi, 26,5% sunt păduri, 11%: este agricultura și 1,2% este apă.

Zurich reprezinta cel mai mare oras din Elvetia, din punct de vedere demografic, numarand astfel 1.758.961 de locuitori.

Din punct de vedere economic, regiunea este un centru financiar global foarte importat, Greater Zürich Area fiind centrul economic din Elveția și casa unui număr mare de companii internationale. Industria de servicii cuprinde aproape patru cincimi din muncitori. Alte industrii importante sunt industria usoara, de mașini și industria textilă și turism.

Cele mai multe bănci elvețiene au sediul în Zürich și există numeroase bănci străine în zona Greater Zürich.

Bursa de Valori, a fost înființată în 1877 și este în prezent al patrulea cel mai important din lume.

Mai este deasemenea si un mare centru comercial, deoarece gasiti aici cele mai importante 50 de companii din tara cu sediul social in Zurich, printre care: UBS, Credit Suisse, Swiss Re și Zurich Financial Services.

Zürich este sediul federației internaționale de fotbal, FIFA (foto centru jos).

Zurich are foarte multe obiective turistice frumoase, care merita vizitate. Zunfthaus zur Meisen este o casa superba in stil baroc aflata pe partea nordica a Münsterhof-ului, ce detine o colectie de ceramica din secolul XVIII a Muzeului National Elvetian.

Cel mai nordic varf din lantul muntos Albis se numeste Uetliberg si are 871 m inaltime.

Regensberg semnifica cel mai bine pastrat oras medieval din tara si il gasiti pe coasta estica a dealurilor Lägern. a fost fondat in jurul anului 1245 de baronii de Regensberg. Turnul rotund, de 21 m inaltime al castelului din secolele XVI – XVII si un sant de evacuare a apei de 57 metrii adancime in partea superioara dateaza din vremea constructiei sale. Biserica, construita in secolul XIII, a fost reconstruita in 1506. Printre batranele case ale burghezilor restaurate cu grija se gaseste casa „Rote Rose”, pe jumatate construita din lemn in 1540, cu notabilul Muzeu Rose al pictorului Lotte Günthard.

Muzeul Rietberg se gaseste intr-o cladire neoclasica construita dupa modelul Villa Albani din Roma. Acesta a fost ridicat in anul 1857 si se spune ca este o copie identica a romanei Villei Albani.

Exponatele din afara culturii non-europene includ sculptura indiana, imagini cu temple si sculpturi de bronz din Tibet, decoratiuni gravate chinezesti, obiecte budiste, ceramica si jad, precum si sculpturi, masti si statuete din bronz ale triburilor africane si artizanate din Pacific, Orientul Apropiat si America de Nord.

Muzeul National de Istorie Elvetian (foto dreapta) se afla intr-o cladire asemanatoare cu un castel si cuprinde artifacte ce dateaza din Epoca de Piata pana inmuzeu prezent.

Principalele atractii ale muzeului sunt Globul celestial al lui Jost Bürg (1594), devenit un simbol european, racle religioase din secolele XII si XVI si roti antice, considerate printre cele mai vechi din lume. Alt punct de interese major este Armurierul, unde se gasesc arme si armuri elvetiene folosite in lupta intre anii 800 si 1800.

Galeria de Arta se situaza in Heimplatz si contine o importanta colectie de imagini si sculpturi din antichitate pana in prezent. In dreapta intrarii poate fi vazuta o portiune destul de mare dintr-o sculptura din bronz,  „Poarta Infernului” de Auguste Rodin (1880 – 1917).

De asemenea, mai sunt de vazut si picturile impresionistilor francezi, precum Manet, Monet si Cézanne, artistilor avangardisti internationali ai secolului XX precum Klee, Mondrian, Picasso, Chirico, Matisse, Chagall, si multe exponate intr-o colectie dadaista.
Departamentul de sculptura moderna detine obiecte inca din vremea lui Rodin, cu opere de Moore, Picasso, Barloch, Maillot, Rodin, Segal, Caler si Tinguely. Colectia grafica are aproximativ 80.000 de desene si imprimari de J. H. Füssli, S. Gessner, F. Hodler, F. Hegi, L. Corinth, A. Dürer, Raffael si Rembrandt, P. Klee, F. Glarner, C. Amiet, M. Klinger si miscarea concreta din Zurich.

Bahnhofstrasse este o strada lunga de 1200 metri care se extinde de la statia principala catre lac. Sectiune de mijloc a strazii a fost construita in 1857 dupa umplerea unui vechi sant, Fröschengraben; partea inferioara, catre lac, a fost construita incepand din 1877, iar partea superioara catre statie in 1885.

cioco 3Asezata langa vechea piata istorica Münsterhof, Biserica Fraumünster dateaza din 853. Cea mai frumosa parte a cladirii reprezinta turnul inalt si albastru.  Printre caracteristici arhitectonice marcante ale bisericii se numara corul in stil Romanesque si imensa si elaborata orga, insa principala atractie o reprezinta cinci vitralii minunate realizate de Marc Chagall in 1970.

Konditorei Sprüngli (foto stanga) este cea mai importanta marca de ciocolata din Elvetia, ce a fost impartita aproximativ acum un secol  in fabricile de ciocolata Lindt si Sprüngli. Firma mai detine si sapte magazine.

Reclame

Franta-conditii fizico-geografice

Relieful Frantei (foto stanga) este dispus sub forma unor trepte cu largă extindere astfel: o regiune centrală înaltă Masivul Central Francez şi Alpii înconjuraţi spre Vest şi Sud de podişuri şi apoi, la periferie câmpii formând în acest fel un larg amfiteatru.
În ansamblu câmpiile, podişurile şi colinele ocupă peste 60% din suprafaţa ţării în timp ce munţii doar ceva mai mult de 30%. Regiunile joase ocupă nordul şi vestul ţări iar cele înalte sudul şi estul. Fiecare din acestea au caractere proprii strâns legat de roca pe care s-au format, de văile care le străbat mai largi, sau mai înguste, mai adâncite dacă este vorba de Alpi, de altitudinile proprii, de desfăşurarea culmilor.

Masivul Armorican (foto harta dreapta) se află situat în nord-vestul Frranţei în regiunile Normandiei, Bretagne, Vendée, Maine şi Anjou. Are altitudini ce nu depăşesc 450 m în  M-ts d’Aree şi  Noire înălţimi situate în extremitatea vestică a peninsulei Bretagne dar  trec uşor peste 400 m în Colinele Normandiei (Foret d’Ecouves, 417 m şi M-ts des Avaloirs 417 m). În regiunea Vendée înălţimile coboară sub 300 m (Puy Crapaud).

Cele mai joase regiuni în jur de 100-200 m sunt câmpiile (bazinele interioare):Chateaulin, Rennes, Laval.

Litoralul este domiant de podişuri (Leon, Trégorrois, Cornouaille, Vannetais) blocuri uşor ridicate deasupra nivelului mării, înclinate sau nu către aceasta, decupate de văi uşor adâncite doar unele cu un profil longitudinal în trepte.

Din punct de vedere climatic regiunea se află în domeniul oceanic, climat breton, caracterizat prin timp instabil cu succesiuni între vremea cu soare şi cea înnorată, cu temperaturi fără excese, precipitaţii abundente 3 zile din 5 (Brest) dar mai ales toamna şi iarna când cad sub formă de averse fine (Brest peste 800 mm). Iernile sunt moderate. Vegetaţia este alcătuită din pâlcuri de pădure de stejar rămase în urma defrişărilor, vegetaţie de lande şi importante culturi cerealiere, vitipomicole.

Masivul Central Francez (foto stanga) este situat în mijlocul ţării şi prezintă o mare varietate de forme de relief şi peisaje. Constituie un bastion hercinic intens şlefuit, compact, cu o altitudine medie de aproximativ 700 m. Este încadrat de regiuni coborâte, câmpii şi depresiuni (culoare).

Complexitatea peisajului regiunii este impusă în special de condiţiile climatice marcate de influenţe diferite. Astfel unităţile din vest, care primesc între 700 mm şi 1.000 mm precipitaţii favorizează prezenţa pădurilor de stejar deşi o parte din acestea au fost defrişate, locul lor fiind luat de păşuni, fâneţe, iar spre sud terenuri cultivabile (reg. Segala). Şi mai către sud, în podişurilor Causse  predomină o stepă pietroasă.

Masivul Central Francez constituie un castel de ape, un important centru de dispersie, ape care se îndreaptă fie spre Oceanul Atlantic fie spre Marea Mediterană.
Cel mai lung fluviu este Loire (foto dreapta) peste 1.000 km şi cu o suprafaţă bazinală de circa 120.000 kmp. Apoi mai sunt Dordogne, Garrone, Vienne, Creuse care îşi culeg afluenţii din vestul Masivului Central, Herault care se varsă în Marea Mediterană deci, spre sud şi o serie de afluenţi al Rhon-ului şi Saone cu obârşiile în culmile estice ale regiunii. Având apă tot timpul anului pe ele pot fi amenajate instalaţii hidroelectrice, pot fi navigabile sau pot fi legate prin canale cu alte râuri mărind potenţialul de valorificare al reţelei de ape. Majoritatea râurilor au un regim de alimentare pluvio-nival şi pluvial, cu ploi de primăvară şi iarnă.

În partea central-nordică la graniţa cu Belgia se află Masivul Ardeni. Are un aspect asimetric înclinând uşor spre Bazinul Parisului şi Câmpiile de Vest ale Belgiei. Este alcătuit din şisturi cristaline cenuşii şi violacee. Nu depăşeşte 600 m în altitudine (Vf Croix-Scaille, 504 m). Este traversat de la sud către nord, de râul Meuse şi principalul său afluent Sambre. Valea Meuse destul de adâncită, cu sectoare de defilee dau un farmec deosebit peisajului. La poalele sudice, în lungul văii Meuse s-a format un culoar depresionar între Sedan şi Charleville.

Podişul Ardeni are o climă continentală cu ierni reci, multă zăpadă şi veri călduroase. Încă se menţin suprafeţe împădurite, deşi pe alocuri pădurea se află într-un stadiu de degradare fiind înlocuită cu tufărişuri. Pe terenurile supraumectate se găsesc mlaştini (fagnes) şi turbării.

Masivele Maures şi Esterel sunt rămăşiţele unui vechi bloc hercinic scufundat, prins în cutările alpine. Sunt situate la marginea sudică a Alpilor vecine cu Marea Mediterană şi separaate de Alpi de către depresiuni alungite pe direcţia sud-vest nord-est începând de la Toulon şi continuate pe valea Ardenes până la Mediterană.

Un peisaj aparte îl introduc formaţiunile calcaroase, care, în general, capătă caracter de capuri, peninsule, creând un relief de mare atracţie mai ales în perimetrul Coastei de Azur (foto stanga). Nu lipsesc nici plajele dar acestea sunt înguste şi în general restrânse ca dimensiuni.

Regiunea este acoperită cu păduri de amestec, conifere, foioase, pin şi stejeret dar şi asociaţii de maquis pe terasele silicioase şi garriga desigur asociaţii adaptate la uscăciunea terenurilor calcaroase. Zona mediteraneeană este la domeniul măslinului sălbatic şi domesctic, a pomilor fructiferi, a viţei de vie, a culturilor irigate din care nu lipseşte orezul.

Regiunea etse caracterizată de un climat uscat, cu veri foarte călduroase şi secetoase (4 sau 5 lui însorite) şi ierni blânde (Nice 9ºC), cu influenţa apelor calde ale Mediteranei, cu rare geruri, vânturi violente şi ploi în averse

Munţii Alpi (foto dreapta) se găsesc în partea de est a Franţei şi se desfăşoară sub forma unui arc, circa 350 km cu convexitate spre vest.

Alpii francezi, ca de altfel întregul sistem alpin, au apărut, pe seama mişcărilor alpine, care au dat naştere unui amplu edificiu.

Altitudinea maximă în Alpii Franţei depăşeşte 4.000 m (4.807 m Mont Blanc). Sunt străbătuţi de văi puternic adâncite cum sunt Durance, Drộme, Isere, Rhộne. Eroziunea legată de îngheţ-dezgheţ ca şi cea torenţială şi glaciară au un rol important în fasonarea reliefului. Ea a generat şi continuă să genereze creste, abrupturi, mari conuri de dejecţie, chei adânci, văi şi circuri glaciare.

În masivele cristaline, în principal Mont-Blanc (foto stanga) se întâlnesc creste, vârfuri circuri piramidale, abrupturi marcând prezenţa uui amplu peisaj glaciar cu un periglaciar impunător, conuri de pietre, culoare de grohotiş etc.

Precipitaţiile anuale sunt cuprinse între 700 mm şi 2.000 mm chiar şi peste această valoare. Cele mai mari cantităţi sunt cunoscute în Alpii Savoiei şi Dauphine. Cu cât ne apropiem de regiunea Mediteraneană ploile capătă caracter torenţial producându-se între începutul şi sfârşitul iernii. De altfel în Alpii nordici se înregistrează mai mult de 150 de zile cu ploaie iar în sud sub 50 zile.

Alpii francezi primesc influenţe climatice diferite dinspre Atlantic, dinspre continent şi dinspre Mediterană.

Temperaturile în ianuarie coboară destul de mult sub –1ºC mai puţin în regiunea de lângă Marea Mediterană. Către nord se înregistrează cu mult peste 100 zile cu ger chiar şi în unele nopţi de vară şi sub 40 zile cu ger la Nice. În luna iulie temperaturile sunt cuprinse între 14-16ºC în Alpii Savoie şi peste 20ºC în sudul regiuni Provence.

 Rhônul (foto dreapta) are o lungime de peste 812 km din care circa 550 km pe teritoriul Franţei. În fiecare an transportă în mare aproape 22 milioane m3 de aluviuni. Izvorăşte din Alpii Elveţiei, traversează apoi lacul Leman, pentru ca la Lyon să primească râul Saône principalul său afluent. La sud de Lyon străbate defileul de la Viene şi apoi cel de la Tournon. După ce primeşte Isere, străpunge şi defileele de la Cruas şi Donzere. De aici către sud se deschide o întinsă câmpie aluvială terminată cu o deltă.