Germania- Axa Rheanana

Axa Rheanana reprezinta o regiune puternic urbanizata si industrializata a Germaniei.

Axa incepe de la Basel sau mai exact de la Mulhouse (foto stanga), trece prin campia Alsaciei separand hernicidele Vosgi si Padurea Neagra. Apoi, spre nord, separa muntii si podisurile apartinand regiunii Sistos-Rhenane dintre care mai importante sunt Odenwald, Hunsruck, Taunus, Eifel, Westerwald.

In partea inferioara, Rhinul strabate o parte a campiei nord-europene de pe teritoriul Olandei complexa din punct de vedere genetic cu altitudini sub 60 m.

Clima este temperat continentala cu frecvente invazii de mase boreale in regiunea Masivului Sistos-Rhenan, cu veri calduroase in alsacia si temperat-oceanic mai umed in campiile nordice. Precipitatiile variaza intre 500-750 mm, cu frecvente zile si nopti friguroase si geroase in sezonul rece.

Populatia ajunge la 4000-5000 loc./kmp concentrata in orase milionare ca Koln, Dusseldorf (foto dreapta), Essen. Predomina ramurile industriale cu mari cerinte ale fortei de munca in industria carbonifera, siderurgica si textila. O alta concentrare a populatiei se afla in regiunea olandeza Randstad-Holland, unde valorile densitatii depasesc 1200 loc./kmp.

In centre urbane ca Frankfurt, Wiesbaden, Mannheim, Heidelberg densitatea populatiei depaseste 180 loc./kmp.

Daca pentru centrele situate in bazinul Ruhr resursele de subsol au generat multiple activitati industriale, dezvoltarea celor situate in bazinul inferior al Rhinului este legata de traditie in activitatea comerciala si de navigatie, la care se adauga o subramura mai noua, petrochimia.

S-au dezvoltat deasemenea siderurgia in Duisburg si Dortmund (foto stanga), industria metalurgiei neferoase in Freiburg, industria constructiilor navale in Rotterdam si a automobilelor in Bochum.

Axa Rhin se remarca si printr-o agricultura variata unde se imbina cultura unor cereale in Campia Koln cu viticultura si pomicultura in regiunea Alsaciei, ca si pe culoarele Main, Neckar, cu legumicultura si cultura florilor in limitele polderelor olandeze impreuna cu cresterea animalelor cu peste 60% din valoarea productiei agricole in regiunea Rhin de pe teritoriul Olandei.

Spania- partea a II-a

Agricultura

Spaniolii au mai mult de un sfert din suprafata tarii cultivata cu cereale, fie sub forma monoculturilor neirigate ca in Castilia Veche, fie sub forma pomiculturii mediteraneene, unde cerealele se asociaza cu vita de vie (foto stanga) si maslinul. Acest tip de cultura se gaseste in aproape toata jumatatea estica a tarii.

In jumatatea sud-vestica, mai ales in Estremadura si estul Castiliei Vechi locuitorii se ocupa cu diverse culturi si cresterea animalelor.

Nordul si nord-vestul tarii este favorabil cresterii animalelor pentru lapte si pomiculturii. Muntii Pirinei raman in domeniul economiei montane.

Spania se afla pe locuri fruntase in Europa si in lume la mai multe produse agricole cum ar fi uleiul de masline, citricele, vinul , curmalele.

Tot aici intalnim un sistem autentic agrar numit Huerta „gradini celebre”, care inseamna o campie irigata cu apa provenita din regiunile muntoase limitrofe.

O preocupare importanta in economia agrigola o constituie cresterea animalelor. Economia pastorala traditionala in Sierre, bazata pe pasunat pentru ovine si caprine, a fost inlocuit cu cresterea de bovine (foto dreapta- lupta in corida cu taurii, sportul national al Spaniei) in regiunile joase de campie.

Extins si la fel de important este si pescuitul, mai ales la Oceanul Atlantic, dar si la Marea Mediterana, multe din porturi fiind specializate in pescuitul si prelucrarea anumitor specii.

Caile de comunicatie

Spania are cai de comunicatii feroviare, rutiere, fluviale si maritime. Exista o retea feroviara care traverseaza tara de la nord catre sud si de la est catre vest, inclusiv in Portugalia, unind astfel Mediterana cu Oceanul atlantic. Aceste magistrale trec in mare parte prin Madrid (foto stanga- gara Atocha, cea mai mare din Madrid), important nod de comunicatii. densitatea mai mare o inregistreaza caile rutiere. Chiar si Muntii Pirinei sunt traversati de doua magistrale feroviare de 1676 mm, intre san Sebastian si Biarritz in vest si barcelona si Perpignan in est.

Franta

Munţii Pirinei (foto stanga), o regiune muntoasă masivă, care trece de 3.000 m se desfăşoară pe circa 400 km de la est către vest. Prezintă un abrupt pronunţat spre nord, spre Câmpia Acvitaniei şi unul mai domol spre Sud, către Ebru.

Sunt fragmentaţi de văi puternic adâncite şi înşeuări, care permit comunicarea între Franţa şi Spania. Nenumărate sunt circurile glaciare şi crestele glaciare. Pirineii se împart în trei subunităţi: Occidentali, Centrali şi Orientali.

Pirineii Occidentali au caracterul unor culmi alungite care nu depăşesc 2.000 m  care, în pachete groase de calcar, sunt sculptate fie chei fie depresiuni. Au un climat oceanic, ploios, cu zăpezi trecătoare. Sunt acoperiţi cu păduri de stejar şi brad, dar şi pajişti şi fâneţe.

Pirineii Centrali depăşesc 2.500 m, sunt formaţi din şisturi cristaline, granite pe seama cărora au apărut vârfuri semeţe (Pic d’Aneto, 340 m , Pic du Midi 2877 m).

Gheţarii de platou, relieful glaciar şi cel fluviatil evident în întregul compartiment muntos şi mai ales în etajul alpin măresc frumuseţea acestuia. Li se alătură şi cele peste 600 de lacuri glaciare mici.

Pirineii Orientali se găsesc între înşeuarea Puymorens şi Marea Mediterană. Sunt formaţi din mai multe culmi (ex. Canigou, Carlitte) destul de şlefuite, separate prin bazine tectonice clar exprimate în peisaj.

Un climat mediteranean uscat şi cald, cu ploi violente, cu versanţi puternic ravenaţi, acoperiţi cu păduri, tufişuri iar la  poale şi în depresiuni terenuri irigate marchează nota peisajului.

Munţii Jura (foto dreapta) alături de Podişului Jura se găsesc la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. Nu depăşesc 1.800 m (Vf. Cret de la Neige, 1.723 m). Podişul Jura se ridică deasupra Câmpiei Saône cu circa 300-400 m, iar Munţii Jura din est depăşesc Colinele Elveţiei cu circa 1.000 m.

Se cunosc platouri etajate (Ornans la 400 m, Champagnole până la 800 m), culmi de anticlinal (mont), văi de sinclinal (val), văi care traversează flancurile de anticlinal sau  anticlinalele (cluse), depresiuni (combe) etc.

Platourile sunt tăiate de văi uscate, doline, peşteri, labirinte, prin care circulă ape subterane ce apar la zi sub formă de izvoare.

Sunt bine împăduriţi cu fag, stejar, brad alăturându-li-se păşuni şi fâneţe

Pe lângă relieful carstic este prezent şi relieful glaciar din care morenele au o  largă extindere în sudul Munţilor Jura.

Bazinul Parisului este delimitat de Masivul Central Francez în sud, Flandra şi masivul Ardeni în nord, Masivul Armorican în Vest şi Câmpia Saone, Munţii Vosgi în est.

Principalele râuri care traversează regiunea sunt: Loire, Seine, Meuse apoi Somme.

Seine (foto stanga) este un fluviu lung de 770 km ce  izvorăşte din nordul Masivului Central Francez (Podişul Langres) şi se varsă în Oceanul Atlantic tot printr-un estuar, înaintea portului Le Havre. Are un regim tipic oceanic, cu ploi de iarnă. Afluenţii mai importanţi sunt Oise, Marne, Yonne.

Suntem în prezenţa unui climat de tip parizian, adică un climat continental nuanţat sau mai exact un climat oceanic degradat. Se remarcă prin veri calde cu ploi şi ierni reci, cu ger şi zăpadă, din ce în ce mai severe către est. Temperaturile medii în luna iulie sunt cuprinse între 18ºC şi 20ºC iar în ianuarie între 0ºC şi 4ºC. Numărul zilelor cu ger este cuprins între 60 şi 80 iar precipitaţiile medii anuale între 500 şi peste 700 mm/an.

Vegetaţia spontană este alcătuită din lande în regiunea litorală şi păduri de foioase, în bună parte înlocuită prin terenuri arabile pe care se cultivă cereale, plante tehnice, dar şi păşuni, fâneţe.

Frecvente sunt plantaţiile de viţă-de-vie, pomi fructiferi.

Bazinul Acvitaniei, situat în sud-vestul Franţei constituie o regiune larg deschisă către ocean fiind delimitată de bariera Munţilor Pirinei în sud şi de Masivul Central Francez în est. Altitudinile sunt cuprinse între 400-600 m scăzând sub 100 m spre regiunea Landelor.