Germania- conditii climatice, apele, vegetatia, solurile si fauna.

Conditii climatice

In vestul si nordul Germaniei (foto dreapta-  Orasul Munich din Germania) exista o clima temperat-oceanica, cu temperaturi de +1 grad C, in ianuarie. In sezonul cald temperaturile sunt mai moderate, ploile ajungand la 750 mm/an. Influenta oceanica se remarca si in numarul zilelor cu zapada care creste de la 10 zile in vest, la peste 30-40 zile in est.

In partea centrala a tarii, iarna, patrund mase reci continentale de tranzitie, iar vara caldura specifica acestora.

Temperaturiile medii anuale ale lunii ianuarie scad sub -3 grade C, iar vara urca frecvent la peste 20 grade C. Muntii si podisurile de aici primesc pana la 1500 mm precipitatii in timpul unui an, anotimpul cel mai umed fiind toamna.

In Germania de Sud, in Podisul Bavariei temperatura medie a lunii ianuarie este cuprinsa intre 1-3 grade C., iar in iulie intre 15-18 grade C. Cantitatea de precipitatii este de 3000 mm, din care o buna parte sunt sub forma de zapada. Vara predomina ploile de conventie.

Apele

Cele mai importante ape din Nord sunt: Oderul, Elba, Saale si Rhin. Sursa principala de alimentare o reprezinta ploile oceanice. Nivelul apelor cresc substantial in luna mai si un maxim secundar in ianuarie, ca urmare a ploilor oceanice.

In regiunea Germaniei Centrale reteaua de ape este aceiasi ca in nord, de aici izvorand si cea mai mare artera hidrografica Dunarea.

Rhinul (foto stanga) izvoraste din Alpii Elvetieni, trece in cursul superior intre Alpii Lepontini si Glarici si se varsa in lacul Boden. De aici pe granita dintre Elvetia si Germania strabate orasul Basel, apoi se indreapta spre nord prin Campia Alsaciei. Traverseaza in continuare Regiunea Sistos Rhenana, unde se intersecteaza cu raurile Neckar, Main, Lahn, Sieg. Se varsa in Marea Nordului.

 

Elba (foto dreapta), al doilea ca importanta, isi are izvoarele in Muntii Sudeti si se varsa printr-un estuar in MareaNordului. Pe malurile acestui mare golf se afla orasul Hamburg, metropola Germaniei de Nord.

Vegetatia, solurile si fauna

Dispunerea zonala a vegetatiei se datoreaza conditiilor climatice.

In nord, ca si in partea centrala, predomina speciile central-europene, iar mai spre sud cele din estul Europei. Acolo unde padurile de conifere formeaza palcuri, ele sunt asociate cu pasuni si fanete.

Spre sud domina padurea de amestec sub care s-au dezvoltat podzolurile, solurile brune, iar in luncile raurilor, pe depozitele fluviatile solurile aluviale si de poldere. Animalele se gasesc mai ales in rezervatii, cum ar fi cerb, elan, mistret.

In Germania de Sud vegetatia, solurile si animalele cunosc o etajare, dezvoltat fiind etajul coniferelor care urca la peste 2000 m. Mai jos se intalnesc paduri de amestec si paduri de foioase. Din etajul subalpin si alpin nu lipsesc jneapanul, ienuparul, merisorul si solurile acid-montane, de pajisti alpine. In lumea vietuitoarelor un loc aparte il ocupa marmota alpina (foto stanga).

Castelul Cheverny

Castelul Cheverny (foto stanga) se gaseste in localitatea cu acelasi nume din departamentul Loir-et-Cher de pe valea Loirei. Reprezinta unul dintre cele mai elegante fortificatii din Franta. Edificiul, realizat in linii drepte, este alcatuit din doua pavilioane patrate, cu acoperisul presarat de lucarne. Detine deasemenea, o minunata Sala de Trofee in care sunt expuse mai multe capete de cerb si imaginile unor caini de vanatoare.

Proprietarii din Cheverny organizau cu regularitate partide de vanatoare, foarte apreciate de amatori. Spre deosebire de Blois sau Chambord, ale caror interioare sunt acum mai mult goale, Cheverny prezinta mobilierul si toate celelalte accesorii intacte, oglindind astfel epoca lui Ludovic al XIII-lea. Aceasta se datoreaza in mare masura si faptului ca o lunga perioada de timp castelul a apartinut aceleiasi familii, pana in 1564, cand, a trecut o scurta perioada in proprietatea Dianei de Poitiers.

In interior (foto dreapta- salonul mare) nu trebuie sa ratati micul salon, in care pare ca in orice moment vor veni cateva domnite cu rochii empire sa-si bea ceaiul si sa citeasca poezii.

Sala armelor (foto stanga) e strajuita din armuri, sabii si arbalete. Nu uitati insa sa ridicati privirea, pentru a va delecta cu imaginile oferite de tavanul alcatuit din barne de lemn pictate. Semineul impunator domina incaperea.

In 1315 pe locul castelului era numai o moara, care apartinea familiei Hurault, deja celebra in epoca. Membrii acesteia ajunsesera secretari de stat, ministri, cancelari sub diferiti suverani, atingand apogeul in timpul lui Ludovic al XII-lea si Henri al IV-lea.

In sala de mese paharele de cristal si argintaria sunt asezate la locul lor printre servete albe apretate.

Pe toata lungimea fatadei, la nivelul etajului, sunt fixate in nise, busturi ale unor imparati romani. Interiorul cu lambriuri superbe, tapiserii flamande si plafoane in caseta, este de o exceptionala frumusete.

In 1490, Jacques Hurault, intendentul lui Ludovic al XII-lea, a hotarat sa transforme moara in castel si a ridicat un edificiu inconjurat de santuri, poduri mobile, barbacane si alte sisteme de aparare.

In anul 1914 castelul a fost deschis publicului si cu toate ca si astazi este un muzeu o parte a palatului este inca locuit de catre familia marchizului.