Castelul Serrant

Castelul Serrant (foto stanga) este situat pe Valea Loarei, la 15 km vest de orașul Angers, în comuna Saint-Georges-sur-Loire, din departamentul Maine-et-Loire. Este construit pe fundațiile unei fortărețe medievale, fortificată din toate părțile de poduri mobile, doage și turnuri masive, proiectând silueta sa severă asupra câmpurilor din jur.

După secolul al XIV-lea, aceeași familie locuiește și administrează castelul: generațiile celor din familia de Brie se succedă, până într-o zi când unul din ei este cuprins de un nou curent venit tocmai din Italia. Charles de Brie este sedus în totalitate de Renaștere și de noile sale idei artistice, luând decizia să reconstruiască fortăreața medievală în totalitate. Din nefericire, din cauza serioaselor probleme financiare a trebuit să întrerupă lucrările. Doar turnul din nord, o jumătate din corpurile centrale cu locuințe și începutul aripii alăturate sunt ridicate de la bază.

Un secol mai târziu, în anul 1636 Guillaume de Bautru, consilier de stat ce a marcat curțile regilor Ludovic XIII și Ludovic XIV prin comportamentul său libertin, îl achiziționează și continuă lucrările după planul original: corpurile centrale sunt terminate, turnul din sud și cele două aripi sunt create. Ultima construcție care a făcut-o Bautru a fost capela, cu ajutorul lui Jules Hardouin Mansart, în memoria comandantului armatei franceze, marchizul Vaubrun, soțul lui Marguerite de Bautru.

În 1749, ultima descendentă a lui Guillaume de Bautru este văduvă și fără copii. Ea va vinde castelul lui François Jacques Walsh, fiul căpitanului corsar Philip Walsh, care îl reamenajează: creează un parc în stil englez, construiește cele două pavilioane și monumentala poartă pe care se regăsește blazonul acestora (o lebadă străpunsă de o săgeată).

În 1830 Valentine Walsh de Serrant se căsătorește cu Charles Bretagne Marie Joseph, ducele de Trémoïlle, familie în sânul căreia se găsește și astăzi castelul Serrant. Acesta se preocupă de restaurarea castelului, încredințându-i proiectul lui Lucien Magne: din această epocă datează anumite completări ca: balustrada ornată cu „pots à feu„, capitelurile ce împodobesc ferestrele de la etajul al doilea și blazonulfamiliei La Trémoïlle ce se găsește deasupra intrării principale.

Astăzi castelul este o reședință privată ce aparține prințului și prințesei de Merode, descendenți ai familiei Trémoïlle. Cu acest titlu, ei sunt garanți ai bunei-stări a castelului.

Castelul Serrant, prezintă o colecție extraordinară de mobilă, obiecte de artă, tablouri, tapiserii și sculpturi. Biblioteca (foto dreapta) adăpostește circa 12.000 de volume cu o valoare inestimabilă. Trebuie remarcate de asemenea scara interioara, sufrageria si plafoanele sculptate, armonizandu-se perfect cu pardoselile de lemn si de marmura, partial acoperite de covoare valoroase. In capela, pe langa monumentul marchizului de Vaubran se poate admira o sculptura policroma reprezentand o Pieta, tema nespus de indragita si larg raspandita in epoca.

Castel Saumur

Castelul Saumur (foto dreapta) situat pe Valea Loarei, în departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: Ruta Istorică din Valea Regilor, a Federației Naționale de Rute Istorice, pe Ruta Regelui René, pe Ruta Plantageneților și în Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine.

Astăzi castelul aparține statului francez, fiind înscris pe lista Monumentelor Istorice din anul 1964.

În 1227 Ludovic al IX-lea, va mări fortul devenit între timp francez, apoi începând cu 1367, Ludovic I, duce de Anjou, fiul cel mic al lui Filip al VI-lea de Valois, va înlocui vechile turnuri rotunde cu cele octogonale (aceste două etape sunt vizibile și astăzi, baza turnurile octogonale fiind rotunde). Regele Rene I de Anjou, scriitor, om cultivat și constructor de de fortărețe (Tarascon) va îmbunătăți confortul ansamblului și va construi: turela pătrată de pe turnul nord-estic, va remodela capela, va redistribui apartamentele regale, va decora marea sală de către elevii lui Jan Van Eyck.

În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului Saumur, Philippe Duplessis-Mornay. Va construi în jurul castelului medieval defensive joase, bastioane și curtine, urmând un plan în forma de stea. Mareșalul, Urbain de Maillé-Brézé, guvernator al orașului Saumur din 1626 până în 1650, va restabili capela și va realiza bastioanele din unghiurile nord-estic și sud-estic.

Mai puțin glorios, castelul a devenit închisoare în timpul regelui Ludovic al XIV-lea și Napoleon I al Franței, iar apoi cazemată.

Aspectul exterior sobru și impunător, zidurile crenelate, turnurile poligonale, contraforturile masive și, nu în ultimul rând, poziția sa dominatoare ne spun multe despre menirea mai puțin reconfortantă a castelului. Impresiile lăsate de aspectul extern, sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în Muzeul Artelor Decorative. Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei.

Comorile din colecția Muzeului de Arte au o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxellesilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare și de evenimente istorice, momente biblice și peisaje idilice. Pânze rare din secolul al XVII-lea, aparținând școlii lui Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris,Chantilly,Vincennes, Saint-Cloud), cu puternice influențe orientale, stau alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur.

Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice.

Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate Muzeului Calului. Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor.

Castelul a fost imortalizat în manuscrisul Très Riches Heures du duc de Berry (foto stanga), corespunzând lunii septembrie, când se culeg strugurii, la poalele castelului. Pictura apartine fraților Limbourg: Paul, Hermann și Jean.

Au folosit o varietate de culori minerale sau culori care proveneau din plante sau elemente chimice. De aceea, lucrarea este renumită și astăzi pentru culorile unice pe care le oferă, cum sunt vert de flambe (verdele obținut din amestecarea de flori pisate amestecate cu o serie de elemente chimice) sau azur d’outreme. Se presupune că au folosit pensule foarte fine și lentile. Detaliile fine pe care desenele le oferă este caracteristica generală a operei fraților Limbourg. Există evident și intervenții ulterioare asupra lucrării, realizate de către Jean Colombe, artist francez din secolul al XVI-lea. Cea mai importantă este cea surprinsă asupra lunii Noiembrie.

Ce mai putem vizita in Paris-partea a III-a

Pantheonul (foto stanga) este asezat pe muntele Ste-Geneviève, in apropiere de Universitatea Sorbonna si de Gradinile Luxembourg. Locul unde se afla monumentul a fost ales de regele Clovis si a fost construit pentru ca acesta sa fie inmormantat in el.

Constructia a inceput in anul 1757, dar datorita unor probleme financiare a fost terminat abia in anul 1791, in mijlocul Revolutiei Franceze. In acelasi an, ansamblul constitutiv al revolutiei a decis ca Pantheonul sa fie transformat dintr-o biserica intr-un templu pentru a gazdui ramasitele oamenilor importanti ai Frantei.

In 1806 cladirea a fost transformata din nou in biserica, dar din 1885 Pantheonul a devenit iarasi o cladire civila. Designul podelei are motive grecesti fiind lunga de 110 metri si lata de 85 de metri. Veranda, a fost inspirata din Pantheonul de la Roma. Cripta, acopera toata suprafata si gazduieste multe personalitati franceze precum: Victor Hugo, Voltaire, Jean Monnet, Marie si Pierre Curie si Emile Zola.

De asemenea, edificiul este locul unde astronomul Jean Bernard Léon Foucault a tinut cunoscutul sau experiment in 1851, demonstrand ca Pamantul se invarte in jurul axei sale. Pendula lui Foucault (foto dreapta) a fost mutata in acelasi an in Conservatorul Artelor si Meseriilor. De sub coloane puteti admira Parisul. Pantheonul poate fi vazut cel mai bine din Gradinile Luxembourg.

Cladirea care gazduieste Muzeul d’Orsay este o fosta gara, Gara d’Orsay, construita la timp pentru Expozitia Universala din anul 1900. Gara a fost punctul final al cailor ferate din sud-vestul Frantei pana in anul 1939, cand peroanele sale au devenit prea mici pentru noile trenuri ce intrasera in circulatie. A continuat sa fie folosita pentru trenuri regionale mai mici iar o parte din ea a devenit oficiu postal in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial

Guvernul Francez a decis in anul 1977 sa transforme gara in muzeu. Lucrarile de reamenajare au durat destul de mult si au presupus construirea a peste 20000 de metri patrati noi pe patru etaje. Muzeul d’Orsay (foto stanga) a fost inaugurat de presedintele Francois Mitterrand la data de 1 Decembrie 1986.

Cladirea se afla pe malul stang al Senei si ofera spre vizionare multe picturi, sculpturi, mobila si fotografii, dar in special este cel mai cunoscut pentru colectia sa deosebita de capodopere impresioniste ale unor pictori cum ar fi Renoir, Monet sau Cezanne.

Sorbona (Sorbonne) (foto dreapta) este cea mai celebră universitate franceză și una dintre cele mai cunoscute universități din lume. Situată în centrul istoric al capitalei Franței, aceasta poartă numele colegiului fondat în 1257 de către Robert de Sorbon. Printre foștii ei studenți se numără savanți, oameni de cultură și politicieni francezi și străini.

Este situată în Cartierul latin, în apropiere de Collège de France, fiind delimitată de străzile Victor Cousin și Saint Jacques, aproape de intersecția bulevardelor Saint Michel și Saint Germain des Près. Accesul se face prin stațiile de metrou Luxembourg și Cluny – La Sorbonne.

Statuia Libertății din Paris (foto stanga) este replica statuii cu același nume din New York, dăruită americanilor de Franța.

Replica, care are înălțimea de 11,50 m, este amplasată la capătul din aval al insulei Île des Cygnes de pe Sena, la nivelul podului Grenelle, în apropiere de locul unde se găsea atelierul sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi.

Île des Cygnes este o insulă artificială, lungă de 890 m dar îngustă, de numai 11 m, care se întinde între Pont Bir-Hakeim și Pont de Grenelle.

La Sainte-Chapelle-„Sfânta Capelă” (foto dreapta) este o capelă care a fost construită pe Île de la Cité, la Paris, la cererea Sfântului Ludovic, pentru a adăposti Cununa de Spini, un fragment al Sfintei Cruci, precum și alte diverse relicve ale Patimilor pe care le achiziționase.

Împreună cu la Conciergerie, este unul dintre vechile vestigii ale palatului din Île de la Cité care se întindea pe locul unde se află acum Palatul Justiției din Paris.

În prezent, Sfânta Capelă este gerată de către Centrul Monumentelor Naționale din Franța, căruia i-a fost atribuită, cu titlu de donație prin Hotărârea din 2 aprilie 2008.

În medie, vreo 800.000 de vizitatori, de peste 40 de naționalități diferite, pășesc în fiecare an în acest monument gotic.

Biserica Madeleine (foto stanga) este o biserică romano-catolică aflată în centrul arondismentul al 8-lea al Parisului, în apropierea Place de la Concorde și Place Vendôme. Este un monument în stil neoclasic. Construcția sa s-a întins pe parcursul a 85 de ani, mai ales din cauza turbulențelor politice de la sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul veacului următor. În decursul timpului, edificiul a avut mai multe destinații, fiind pe rând templu pentru glorificarea Marii Armate a lui Napoleon, din 1806, mai apoi gară din 1837 (prima din Paris), iar abia în 1845 primește destinația actuală de biserică romano-catolică. Este deservită de stația de metrou Madeleine.

Locuri de vizitat in Paris

Monumente si clădiri

  • Turnul Eiffel – simbolul Parisului.
  • Arc de Triomphe (foto dreapta) monument din centrul Place de l’Étoile, comemorând victoriile Franței și onorând pe cei care au murit în luptă.
  • Les Invalides – Muzeu și loc de veci pentru mulți soldați francezi și pentru Napoleon.
  • Conciergerie – închisoare foarte veche unde mulți membri ai regimului monarhic au stat înainte de moartea lor la revoluția franceză.
  • Palais Garnier – sediul Operei din Paris.
  • Catedrala Notre-Dame pe Ile de la Cité
  • Clădirea Samaritaine – galerii comerciale de la începutul secolului XX.
  • Sorbonne – universitate faimoasă, fondată în Evul Mediu.
  • Statuia Libertății – o versiune mai mică a statuii din portul din New York pe care Franța a dăruit-o Statelor Unite în 1886.
  • Pantheonul din Paris – biserică și mormânt al celor mai mari personalități ale Franței.
  • Sainte-Chapelle – capelă din secolul XIII.
  • Église de la Madeleine – biserică
  • Place des Vosges – piață din districtul Marais creată în timpul domniei lui Henric al IV-lea

 Muzee

  • Luvrul (foto stanga) – un muzeu enorm care găzduiește foarte multe opere de artă, inclusiv pictura Mona Lisa și statuia Venus din Milo.
  • Centrul Georges Pompidou, cunoscut și ca Beaubourg – o clădire neobișnuită care găzduiește muzeul de arte moderne și un centru cultural cu o mare bibliotecă publică. Lângă această clădire se află și atelierul Constantin Brâncuși.
  • Musée Rodin – o mare colecție de opere ale celui mai celebru sculptor francez.
  • Musée du Montparnasse în vechea reședință a artistului Marie Vassilieff de la Avenue de Maine nr. 21, detaliază istoria comunității artistice din Montparnasse.
  • Musée Cluny, cunoscut și ca Musée National du Moyen-Age, găzduiește o mare colecție de artă și obiecte din Evul Mediu, inclusiv ciclul de tapiserii Doamna cu licornul.
  • Musée Picasso

Cartiere, străzi și alte zone

  • Montmartre – zonă istorică pe o colină, unde se află și Basilique du Sacré-Cœur și care este faimoasă și pentru cafenelele și atelierele multor artiști importanți.
  • Champs-Élysées (foto dreapta) – faimoasă stradă din lume, un bulevard de obicei plin de turiști.
  • Rue de Rivoli – magazine elegante pentru turiști; mergand catre Place de la Bastille se poate vedea si Opera din Paris.
  • Place de la Concorde – piața din care pornește Champs-Élysées, cunoscută în trecut ca Place de la Revolution, locul obeliscului și al ghilotinei.
  • Place de la Bastille – actuală piață, este locul unde se afla Bastilia până la Revoluția Franceză.
  • Montparnasse – zonă istorică de pe malul stâng al Senei, faimoasă pentru ateliere, restaurante și cafenele; aici se afla si turnul Montparnasse de la al carui al 56-lea etaj (196m) se poate admira o superba priveliste a Parisului. Sau puteti urca pe terasa aflata la 210m de unde, in zilele senine, se poate privi la 40km departare. In apropiere este si Gara Montparnasse, important nod feroviar si de metrou.
  • Cimitirul Pere Lachaise – unul dintre cele mai populare obiective pariziene, conține mormintele multor francezi faimoși, cât și ale unor oameni faimoși din toată lumea, care au ajuns să trăiască în Franța (inclusiv români).
  • Cimetière de Montmartre
  • Cimetière de Montparnasse
  • Cimetière de Passy
  • Les Halles – zonă comercială care include și un nod important de metrou.
  • Le Marais – zonă șic de pe malul stâng al Senei cu două comunități numeroase, homosexuală și evreiască.
  • Cartierul latin – unde se gasesc Pantheonul si Sorbonne.

Viața de noapte

  • Le Lido – cabaret de pe Champs-Élysées faimos pentru spectacolele exotice și unde, ca soldat american în permisie cu niște prieteni, Elvis Presley a dat un concert ad hoc.
  • Bal du Moulin Rouge, Le Crazy Horse Saloon, Les Folies Bergère – cluburi de noapte faimoase.

In aglomerarea urbana a Parisului intalnim:

  • Disneyland Resort Paris – parc de distracții din estul orașului.
  • La Défense – complex major comercial, de birouri și teatre; tot aici este amplasat și Grande Arche.
  • Palatul de la Versailles – fostul palat regal în orașul Versailles din sud-estul Parisului (23 km). Cea mai mare atracție turistică a Franței.
  • Basilica Saint Denis – catedrală gotică foarte veche și loc de veci al multor monarhi francezi, aflată în nordul orașului.