Boboteaza

boboteazaPe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătorește botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza (foto dreapta). Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.

Biblia vorbește despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergatorul lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și marturisească pacatele și să se pocăiască, spunandu-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

botezul domnuluiSfânta Evanghelie ne povestește că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan (Isus botezat de Ioan Botezatorul- foto stanga), care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”. Și, ieșind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiții în legatură cu această zi. De exemplu, în localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele.

În tradiția populară românească, Boboteaza este și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele râului. Acum se colinda, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curațire și de îndepartare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.

Arhipelagul Britanic

Situat in nord-vestul Europei, Arhipelagul Britanic (foto harta stanga) cuprinde doua tari: Marea Britanie si Republica Irlanda. Marea Britanie cuprinde teritoriile nationale ale Angliei, Tarii Galilor si Scotiei si provincia Irlanda de Nord.

Situată între Oceanul Atlantic şi Marea Irlandei în Vest, Marea Nordului în Est şi Marea Mânecii în Sud, Marea Britanie (foto steag dreapta) are o suprafaţă de 244.046 kmp.

Având în vedere marea deschidere a ţării spre Oceanul Atlantic şi mările mărginaşe în strânsă legătură cu factorii genetici, litoralul (ţărmul şi fâşia din imediata apropiere, pe uscat şi, deopotrivă pe platforma continentală) cunoaşte o dinamică accentuată sub toate aspectele,  favorizand comunicaţiile şi legătura cu restul lumii prin porturile şi căile de comunicaţie care pornesc de pe litoral. Mai mult decât atât apele oceanice, pătrund mai ales prin estuare sau fiorduri până in inima ţării. Chiar şi vânturile de Vest propagă spre interior aer maritim umed, cu ploi fine, atenuând adesea severitatea sezonului rece. Însăşi marea ameliorează amplitudinile termice ştergând contrastele sezoniere. Toate acestea au contribuit la apariţia unor importante aşezări, oraşe, inclusiv aglomerări portuare ale ţării: Londra, Liverpool, Glasgow, Edinburgh Cardiff, Plymouth.

Prima treaptă de peisaj se întâlneşte mai ales în sudul şi estul Angliei. Cea de a doua, depresiunile, sunt adăpostite între culmile montane sau colinare. Ele au luat naştere în largi bazine de sedimentare (bazinul Londrei) cu aspecte diferite, în strânsă dependenţă de structura şi litologia pe care s-au format. Sunt şi câmpii fluvio-marine, cele periferice formate mai ales în jurul unor golfuri. O altă categorie o formează depresiunile cu limite clar conturate cum sunt cele din Scoţia (Gleen-Moore, Glasgow-Edinburgh). Cea mai importantă este câmpia deluroasă a Londrei.

Asupra unei bune părţi a câmpiilor şi-a pus amprenta modelarea glaciară lăsând urme evidente.

Sunt străbătute de ape cu debit permanent, de canale: Marele Canal Irlandez (foto stanga), canalul dintre Severn şi Tamisa. Turbăriile şi landele se gasesc in majoritatea acestor ţinuturi.

Sub pâlcurile de păduri, care altădată aveau o mult mai mare răspândire se întâlnesc soluri aluviale, soluri brune de pădure, soluri de lande (nisipuri, podzoluri).

In cadrul peisajul colinelor şi culmilor muntoase intra gruparea sistemul munţilor caledonici ce formează în totalitate Scoţia:  Munţii Caledonici–998 m; Munţii Grampiani cu Vârful Ben Newis–1.342 m cel mai înalt din arhipelag, Munţii Scoţiei de Sud cu 843 m, Munţii Cheviot cu 837 m. Fac parte de asemenea Munţii Irlandei de Nord: Donegal–750 m şi înălţimi izolate, ale Irlandei Centrale. În nord-vestul Angliei pe aceeaşi structură caledonică au apărut Munţii Cumberland (Cumbrieni) ce se ridică la peste 980 m în vârful Scafell. Mai spre sud, în peninsula Wales, se întâlnesc Munţii Cambrieni (Cambrian Mountains) ce trec de o mie de metri în varful Snowdon.

Axa orografică a Angiei deşi redusă ca altitudine 890 m o constituie Munţii Pennini, regiune  faliată, iar pe cuvertura calcaroasă discontinuă cu relief carstic şi structural.

Clima temperat-oceanică din nord indică valori ale temperaturii cu câteva grade mai puţin decât în sudul arhipelagului, o frecvenţă mai mare a invaziilor de aer arctic şi un spor de precipitaţii cel puţin pe coasta vestică de până la 3.000 m.

Sezonul cald este mult mai bine marcat în sud, unde valorile temperaturii pot depăşi 15-20ºC.

Principalele ape : Shannon, Severn, Tamisa (foto dreapta), Trent, Ouse, Tees, Tweed, relativ scurte, au un debit constant sau aproape constant. Sistemul de râuri este completat de cel lacustru (lacuri glaciare, tectonice, carstice).

Culmile muntoase şi deluroase sunt acoperite cu păduri de conifere şi foioase (pin, mesteacăn, stejar) cu tufişuri, păşuni şi fâneţe sau servesc agriculturii (pomicultură, viţă de vie).

În anul 1801 populaţia Marii Britanii din cele patru mari provincii istorice (England, Wales, Scotland şi Northen-Ireland) era de 10,5 milioane locuitori iar în 1891, 34,3 milioane locuitori. Spre deceniile al 7-lea şi al 8-lea numărul populaţiei a crescut uşor ajungând la 55,9 milioane locuitori şi 58.483.000 loc. în 1998.

Locuitorii se  repartizată astfel: în agricultură 6,9%, în industrie 37,7%, în alte sectoare 55,4%. Se constată o creştere a populaţiei active în sectorul terţiar având în vedere transferul populaţiei din industrie. Cea urbană deţine 91,5% din populaţie (1985).

Un număr de 9 oraşe a căror populaţie se ridică în totalitate la peste 30 milioane locuitori alcătuiesc „Megalopolisul englez”. Acestea sunt: Londra (foto stanga), Birmingham, Liverpool, Manchester, Leeds, Bradford, Sheffield, Nottingham şi Leicester.

Situată între primele ţări ale lumii în ceea ce priveşte produsul naţional brut, Marea Britanie se înscrie printr-o economie de mare competiţie incluzând industria, agricultura, comerţul şi toate celelalte activităti, despre care voi vorbi in articolul urmator.

Va urma…

Finlanda

Finlanda sau Republica Finlandei (foto dreapta) este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Naţiunilor Unite şi a zonei Euro. Are ieşire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic la vest şi Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de Finlanda de către Golful Finic. Capitala se afla la  Kelsinki.

Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a tarii, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială. Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona şi maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască şi malteză, nu fac parte din limbile indo-europene.

Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al III -lea pînă în 1809, aceasta a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 tara a devenit mare ducat, dependent de Suedia.

Finlanda (foto stanga) este democraţie parlamentară, condusă de preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul în Helsinki. Preşedintele Republicii este ales prin vot direct pentru o perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.

Eduskunta/Riksdag este parlamentul naţional finlandez unicameral compus din 200 de membri aleşi prin vot secret de către populaţia cu drept de vot în vârstă de peste 18 ani. Insulele Åland beneficiază de un reprezentant în cadrul Eduskunta.

Landsting este parlamentul regional din Insulele Åland. Administrează relaţiile insulelor şi stabileşte cadrul legislativ în cadrul Insulelor. Actele normative adoptate de Eduskunta sunt perfect valabile dar cele elaborate de Landstig nu sunt aplicate pe continent.

Presedintele este ales prin sufragiu direct pentru 6 ani şi poate beneficia doar de 2 mandate. Preşedintele finlandez numeşte guvernul.

Tara este formată din 6 provincii si anume: Finlanda de Sud, Finlanda de Vest, Finlanda de Est, Oulu, Laponia si Aland.

Finlanda reprezinta ţara celor 1.000 de lacuri (Lacul Oulu-foto dreapta) şi insule: 187.888 de lacuri şi 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate acoperit de puţine coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din nordul extrem al Laponiei. Substratul petrografic prezintă caracteristicile reliefului glaciar modelat de catre gheţari. Subsolul finlandez se află în prezent într-o continuă dezvoltare. Are o economie bine industrializată, în mare parte de piaţă liberă, cu un PIB pe capital asemănător celor din Regatul Unit, Franţa, Italia sau Germania. Ea este în prezent sediul social al Nokia (foto stanga sus si foto dreapta jos-Nokia 5310), lider mondial în telefonia mobilă.

Un colorit magnific al Finlandei îl are iarna (foto stanga jos). În părţile de sud ale ţării zăpada începe să cadă pe la sfârşitul lui noiembrie şi se topeşte prin aprilie. În nord  iarna este mai lungă cu aproximativ o lună. Cu venirea iernii, Finlanda se transformă într-o poveste de iarna. Nu degeaba finlandezii sunt consideraţi cei mai mari iubitori de schi. Despre ei se mai glumeşte cum că se nasc cu patinele sau schiurile în picioare. Intalnim o mulţime de pârtii de diferite categorii, pe toate gusturile, echipate modern şi iluminate pe timp de noapte. Pe la sfârşitul lui decembrie, sărbătorile de iarna sunt în toi, Crăciunul, Anul Nou. La peisajele fermecătoare, totul fiind acoperit de zăpadă, se adaugă şi minunatele tradiţii finlandeze. Totul este ornamentat şi înfrumuseţat încât ai crede că toată ţara s-a pregatit un an întreg pentru aceste sărbători. Printre alte tradiţii fiind şi focurile de sărbători. un alt ritual important ale sărbătorilor de iarnă mai sunt şi sauna de Crăciun şi totodată şi dăruirea cadourilor. Momentul aşteptat de toţi este vizita „Moşului Joulupukki”, care vine şi împarte cadouri copiilor. Este un Moş Crăciun finlandez (foto dreapta). El vine pe o sanie trasă de reni.

Sauna este o parte foarte importantă din viata finlandezilor, de aceea multe familii merg de câteva ori pe sâptămână. Are o semnificaţie deosebită datorită faptului că lasă toate relele în urmă şi în acest fel oamenii îşi pot începe sărbătoarea de Crăciun.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Finlanda:

  • Vechiul oraş Rauma (1991)
  • Cetatea Suomenlinna (1991)
  • Biserica din Petäjävesi (1994)
  • Fabrica veche de carton de la Verla (1996)
  • Situl funerar din epoca de bronz de la Sammallahdenmäki (1999)
  • Arhipelagul Kvarken (2000, 2006)
  • Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Finlandei) (2005)