Germania- Axa Rheanana

Axa Rheanana reprezinta o regiune puternic urbanizata si industrializata a Germaniei.

Axa incepe de la Basel sau mai exact de la Mulhouse (foto stanga), trece prin campia Alsaciei separand hernicidele Vosgi si Padurea Neagra. Apoi, spre nord, separa muntii si podisurile apartinand regiunii Sistos-Rhenane dintre care mai importante sunt Odenwald, Hunsruck, Taunus, Eifel, Westerwald.

In partea inferioara, Rhinul strabate o parte a campiei nord-europene de pe teritoriul Olandei complexa din punct de vedere genetic cu altitudini sub 60 m.

Clima este temperat continentala cu frecvente invazii de mase boreale in regiunea Masivului Sistos-Rhenan, cu veri calduroase in alsacia si temperat-oceanic mai umed in campiile nordice. Precipitatiile variaza intre 500-750 mm, cu frecvente zile si nopti friguroase si geroase in sezonul rece.

Populatia ajunge la 4000-5000 loc./kmp concentrata in orase milionare ca Koln, Dusseldorf (foto dreapta), Essen. Predomina ramurile industriale cu mari cerinte ale fortei de munca in industria carbonifera, siderurgica si textila. O alta concentrare a populatiei se afla in regiunea olandeza Randstad-Holland, unde valorile densitatii depasesc 1200 loc./kmp.

In centre urbane ca Frankfurt, Wiesbaden, Mannheim, Heidelberg densitatea populatiei depaseste 180 loc./kmp.

Daca pentru centrele situate in bazinul Ruhr resursele de subsol au generat multiple activitati industriale, dezvoltarea celor situate in bazinul inferior al Rhinului este legata de traditie in activitatea comerciala si de navigatie, la care se adauga o subramura mai noua, petrochimia.

S-au dezvoltat deasemenea siderurgia in Duisburg si Dortmund (foto stanga), industria metalurgiei neferoase in Freiburg, industria constructiilor navale in Rotterdam si a automobilelor in Bochum.

Axa Rhin se remarca si printr-o agricultura variata unde se imbina cultura unor cereale in Campia Koln cu viticultura si pomicultura in regiunea Alsaciei, ca si pe culoarele Main, Neckar, cu legumicultura si cultura florilor in limitele polderelor olandeze impreuna cu cresterea animalelor cu peste 60% din valoarea productiei agricole in regiunea Rhin de pe teritoriul Olandei.

Turism-Comert-Diferente regionale in Franta

Turism

Ca şi multe alte ţări europene Franţa dispune de un mare potenţial turistic dar şi o infrastructură corespunzătoare. Cei peste 60 mil. turişti, angajaţi în practicarea diferitelor forme de turism se îndreaptă către numeroase zone sau obiective turistice dintre care : Regiunea pariziană, castelele de pe valea Loarei (foto stanga sus), litoralul O. Atlantic, litoralul Mării Mediterane cu Coasta de Azur, Alpii, Munţii Pirinei, Alsacia.

Comert

Comerţul exterior reprezintă o activitate foarte dinamică, Franţa realizând schimburi comerciale cu un număr foarte mare de ţări. În 1996, volumul comerţului exterior a reprezentat 563 md. dolari, din care peste 280 md. dolari la export.
Sunt exportate: semifabricate (23%), bunuri de consum, mijloace de transport, produse agricole etc. Se importă semifabricate (25%), bunuri de consum, mijloace de transport etc. Comerţul exterior este orientat mai ales către ţările Pieţei Comune, Germania 17%, Italia 9%, marea Britanie 9%, Belgia, Luxemburg, Spania, SUA, Japonia.

Diferente regionale

Gradul de asociere funcţională în limite determinate pe seama resurselor, a extracţiei şi prelucrării lor, a legăturilor şi schimburilor interregionale au individualizat în spaţiul francez următoarele regiuni reprezentative:

1. Regiunea pariziană este dominată de prezenţa oraşului Paris, o aglomerare urbană cu peste 9,3 mil. locuitori, situată în partea centrală a Bazinului Parisului, pe fluviul Seine. Parisul (foto dreapta) cuprinde aglomeraţia restrânsă sau oraşul propriu zis şi aglomeraţia extinsă care include şi aglomeraţia precedentă plus a doua coroană de banlieue. Urbanizarea are caracter discontinuu. Cinci centre mari Cergy-Pontoise, Marne-La-Valee, Saint-Quentin, Evry, Melun-Senart, preiau o serie de activităţi ce aparţineau însăşi capitalei stabilizând populaţia. La circa 100-200 km se întâlneşte de asemenea o altă centură de oraşe: Orleans, Tours, Amiens, Rouen, Reims cu care Parisul menţine legături funcţionale. Cea mai dinamică zonă este Sena inferioară (Bass Seine) cu activităţi industriale multiple (petrochimie, siderurgie, industria automobilelor şi avioanelor, industria textilă, chimică). Activităţile portuare având în vedere prezenţa celor două porturi Le Havre şi Rouen (380.000 loc) au un loc deosebit în structura economiei.

2. Regiunea nordică – puternică regiune industrială (industria extractivă, constructoare de maşini, chimică, alimentară) cu industrie textilă şi carboniferă tradiţională. Prezenţa conurbaţiei tripolare Lille-Roubaix-Tourcoing se alătură activităţilor portuar-industriale din perimetrul oraşelor Dunkerque (foto stanga), Calais, Boulogne. Între porturile Dunkerque, port de nivel european şi Calais în care funcţia industrială este precumpănitoare există câteva zone urbane şi industriale printre care Malo-les Bains-Gravelines-Calais, apoi zone rezidenţiale şi zone cu alte activităţi. Această regiune cu o desfăşurare lineară este străbătută de autostrăzi, căi ferate rapide, canale. Prin urmare o mare densitate a căilor de comunicaţie care permit o legătura foarte eficientă între centrul Franţei şi regiunile vecine.

3. Regiunea estică, nord-estică – este vorba de Lorena şi Alsacia regiuni ce se constituie într-o puternică arie industrială,cu o pondere susţinută a industriei extractive (cărbuni, fier, săruri) şi a celei prelucrătoare (siderurgia, chimică şi petrochimică a industriei construcţiilor mecanice). În lungul celor două axe industriale Moselle şi Meurthe, adevărate bulevarde industriale, se găsesc puternice centre urban-industriale, cum sunt Nancy, Metz, Thionville pe Moselle şi Saint-Die, Raon l’Etope, Luneville pe Meurthe. De altfel Nancy, Metz şi Thionville formează o concentrare urbană tripolară, lineară, cu mare rază de influenţă iar oraşul Nancy  are şi funcţie de metropolă de echilibru.

Alsacia (foto dreapta) este dominată de prezenţa oraşului Strasbourg, oraş cu peste 380.000 locuitori. Cuprinde zona industrială de-a lungul canalului care însoţeşte Rhinul, zona de antrepozite, rezervoare de petrol, depozite de cărbune, zona şantierului naval. La sud şi nord de Strasbourg, pe Rhin, se găsesc multe centrale hidroelectrice. Oraşul Strasbourg (foto stanga), metropolă regională, este încadrat între canalul Rhône-Rhin în sud şi Marne-Rhin în nord. El s-a dezvoltat teritorial mai ales către est.

Este străbătut de importante căi rutiere şi feroviare. Celălalt oraş, Mulhouse , centru al construcţiilor mecanice, industriei textile şi chimice, asigură cu produse industriale economia regiunii.

4. Regiunea Rhône-Alpi –  cu importante resurse higroenergetice în Alpi, carbonifere, forestiere, şi pastorale în Masivul Central Francez (St. Etienne) şi o intensă activitate industrială (construcţii de maşini-Lyon- St. Etienne); electrometalurgie, industria lemnului dar mai ales textilă- gruparea Lyoneză-şi chimică regiunea constituie un alt pol economic al ţării. Există şi o agricultură foarte diversificată în culoarul Rhône şi pe văile cu care confluează şi o activitate  turistică. Oraşul Lyon (foto dreapta),  importantă metropolă de echilibru are o populaţie de peste 1 milion locuitori. Împreună cu Grenoble, capitală regională, centru industrial, turistic şi universitar şi cu St. Etienne de asemenea capitală regională şi centrul conurbaţiei cu acelaşi nume, alcătuiesc un areal economic puternic.

5. Regiunea Sudică – cuprinde două secţiuni şi anume : mediteraneană şi sud-vestică.

Cea mediteraneană  foarte dezvoltată cu o agricultură  pomicultură, viticultură  cu activităţi portuare şi industriale precum şi  turistice-balneare. Câteva oraşe au o foarte mare influenţă în spaţiul economic de aici şi anume: Marseille (foto stanga) cu o populaţie de peste   1 milion locuitori cu o activitate complexă (portuară, industrială, comercială, turistică etc.) cu câteva centre din jurul său Fos, La Bere, Lavera, care au preluat activităţi din zona portuar-industrială dezvoltându-le; Toulon (foto dreapta) (peste 400.000 loc) port cu un şantier naval activ; Nice (foto stanga) (peste 500.000 loc.) principalul centru al Coastei de Azur, Montpellier (peste 200.000 loc.) centru industrial şi universitar, prefectură, important pol de atracţie. În afara oraşului Montpellier în regiunea Languedoc-Roussillon mai sunt câteva centre Perpignan, Nimes, Beziers, Arles cu activităţi  în industria construcţiilor de maşini, industria textilă, petrochimie (Frontignan), platforme de distribuire a legumelor şi fructelor. La est de Rhône în regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur împreună cu oraşele Marseille, Nice, Toulon şi altele cum sunt Grasse, Cannes (foto dreapta), Antibes alcătuiesc unul din tehnopolii ţării care asociază numeroase întreprinderi industriale, institute tehnologice, de învăţământ şi cercetare. Prin urmare pe Coasta de Azur se poate vorbi în aceeaşi măsură de prezenţa turismului şi industriei.

Subregiunea sud-vestică are unele resurse energetice (petrol, gaze) industria construcţiilor de maşini (avioane–Bordeaux, Toulouse) reprezentativă pentru Franţa, industria petrochimică, activităţi portuare. Cele două centre Bordeaux (foto stanga) (peste 690.000 loc.) şi Toulouse (foto dreapta) (peste 650.000 loc.) prin funcţiile lor dezvoltă un mare hinterland de influenţă.

6. Regiunea Vestică de fapt continuarea spre nord a celei sud-vestice, se remarcă prin activităţi agricole, portuare şi industriale. Oraşele porturi Nantes (foto stanga), St. Nazarie, La Rochelle şi Brest, sunt şi centre active ce şi-au asumat funcţiile amintite dar mai ales funcţia portuar-comercială. Este o regiune de intens trafic al petrolului, lemnului, cerealelor şi a multor produse alimentare şi industriale, o regiune activă pentru creşterea animalelor (Bretagne, Normandie, Loire).