Ezitari

E-atâta nepăsare între noi…

Şi-atâtea lacrimi ce nu se împart la doi

Şi atâta teamă de eşec

Încât nu ştiu ce vreau să fac…

Să stau ? Să plec?

Şi-atâtea întrebări sunt în priviri

Nu ştim…trăim iubire? Amăgiri?

Şi atâta haos printre gânduri

Şi mult prea multe spaţii între rânduri.

Printre cuvinte sunt atâtea îndoieli

Şi-mi pare-un veac între acum şi ieri

Prea multă teamă pusă între aşteptări

Şi-atâta ezitare e între chemări

Atâtea neîmpliniri sunt printre vise

Şi-atâta linişte-i printre vorbe nespuse

Încât nici nu mai ştiu…nici tu nu şti

Ce ar trebui să faci…

Să pleci sau să ramâi.

Fluturi” Irina Binder

„Fluturi” partea a V-a

„Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu ţine cont de cine eşti şi ce ai făcut, bun sau rău. Ea doar îţi dă un test de supravieţuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. Şi aici apar obţiunile…toate sub formă de lecţii – unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranţă te vei schimba, de multe ori atât de mult, până a nu te mai recunoaşte pe tine însuţi.

Toate aceste lovituri îţi dau ocazia să-ţi testezi limitele şi să forţezi depăşirea lor. Îţi dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat şi cine te-a iubit doar declarativ şi interesat. Îţi vor da ocazia să vezi cine eşti, ce poţi şi ce însemni, atât pentru cei din jurul tău, cât şi pentru tine însuţi. Cu toate acestea, oricât de multe experienţe vei trăi, nu vei şti niciodată câte poţi îndura. Asta pentru că oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei şti unde vei ajunge şi nici felul în care te vor schimba loviturile primite, care te pot înrăi sau sau te pot face mai bun; te pot transforma într-un om puternic, încrezător, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat. Viaţa, drumurile, loviturile şi oamenii ei te pot îndepărta sau te pot apropia de tine..totul ţine de ce alegi.” „Fluturi” Irina Binder

„Fluturi” partea a IV-a

„Am învăţat că responsabilă pentru toate evenimentele care conturează, mai mult sau mai puţin, în viaţa unui om, e iubirea. Că fericirea, dar şi toată nefericirea, durerile şi bucuriile, momentele de extaz precum si decăderile, iluziile şi praful ce rămâne uneori în urma lor, transformarea şi statornicia care definesc viaţa sunt controlate, într-un mod haotic, de iubire şi de modul în care noi, oamenii, ne abandonăm ei. Pentru că oamenii nu pot trăi fară iubire şi nu sunt meniţi să fie singuri. Pentru că, oricât ar fi de împliniţi în plan familial, social, profesional, material sau din orice alt aspect ce banalizează existenţa umană, nu pot fi compleţi, fară un suflet alături.” „Fluturi” Irina Binder

„Fluturi” partea a III- a

„Am învăţat că nu merită să plâng după oamenii care nu m-au iubit şi care m-au abandonat. Că aceia care m-au însoţit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât nişte umbre, care m-au privat de soare…”.„Fluturi” Irina Binder

„Fluturi” partea a II- a

” Am invăţat că a aştepta după alţii înseamnă timp pierdut şi amânări inutile. Am invăţat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viaţă în care nu sunt dorită şi nici să rămân în locuri unde nu am nici un rost. Am învăţat să fiu mai rezervată în a mă implica sufleteşte şi să fac diferenţa între cei care mă iubesc şi cei care doar mă folosesc. Am învăţat că raţiunea nu poate fi mereu în consens cu inima – şi că ambele pot fi supuse rătăcirilor. Am învăţat să respect şi să accept alegerile celorlalţi, chiar dacă acestea îmi influenţează viaţa şi îmi rastoarnă universul. Am învăţat că iubirea nu trebuie păzită.”

” Fluturi” Irina Binder